|
Funcţionar public numit
temporar în funcţie de conducere. Salarizare. Drept la salariul corespondent
funcţiei de conducere, dacă salariul anterior este mai mic
Secţia a IIa civilă, de contencios administrativ şi
fiscal, decizia nr. 3950 din 9 mai 2012
Prin sentinţa civilă nr.53
pronunţată la data de 06.01.2012 în dosar nr.5220/84/2011 al tribunalului Salaj
a fost respinsă ca nefondată acţiunea reclamantei P.V. în contradictoriu cu
pârâtul Primarul Comunei L..
Pentru a dispune astfel
instanţa a reţinut că potrivit cu organigrama şi statul de funcţii privind
aparatul de specialitate al primarului, instituţiilor şi serviciilor
subordonate consiliului local, aprobate prin Hotărârea nr. 34/27.07.2011 a
Consiliului Local L., funcţia de şef birou – Biroul financiar şi asistenţă
socială era vacantă la data adoptării hotărârii.
La data de 1 septembrie 2011
ANFP avizează favorabil exercitarea cu caracter temporar a acestei funcţii
publice de conducere iar prin Dispoziţia nr. 179/2011 Primarul comunei
L. stabileşte că în perioada
1 septembrie 2011 – 31 decembrie 2011, dna P.V. va exercita funcţia publică de
conducere de şef birou – Biroul financiar şi asistenţă socială, din cadrul
aparatului de specialitate al primarului comunei L., cu stabilirea unei
indemnizaţii de conducere de 25 % calculat la salarul de bază deţinut.
Această dispoziţie este
temeinică şi legală, pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit prevederilor art. 4
din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea personalului bugetar în anul 2011,
„în anul 2011 nu se aplică valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare
corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la Legeacadru
privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice”.
Prin urmare, salariul pentru
anul 2011 sa calculat prin raportare la salariul de bază deţinut la data de
31.12.2010, care a fost stabilit conform O.G. nr. 9/2008.
În cazul particular al
reclamantei, raportat la textele legale de mai sus, Primarul a procedat corect
aplicând indemnizaţia de conducere la salariul de bază avut la data ocupării
funcţiei de conducere, prin aceasta fiind cu totul respectate prevederile
legale sus evocate.
Criticile reclamantei cu
privire la dispoziţia pârâtului sunt astfel neîntemeiate. Aceasta solicită
calcularea salariului său, pentru funcţia deţinută în prezent, prin aplicarea
prevederilor Legii nr. 284/2010, deşi acestea au fost suspendate, în parte
privitoare la aplicarea valorii de referinţă şi a coeficienţilor de salarizare,
prin Legea nr. 285/2010.
Împotriva soluţiei arătate a
declarat recurs reclamanta solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii
în sensul admiterii cererii introductive.
În susţinerea celor
solicitate se arată că instanţa a respins acţiunea în baza unei motivări
străine pricinii, fiind în eroare cu privire la faptul că sa solicitat a se
calcula corect indemnizaţia şi reţinând că legea nr.284/2010 este suspendată
iar calculul indemnizaţiei de conducere şi a celorlalte sporuri se fac potrivit
anexei 7 pct.5 deoarece nu întreaga lege a fost suspendată iar anexa nu
foloseşte în nici un fel dat fiind intrarea în vigoare a legii mai sus
menţionate.
În situaţia concretă în care
se găseşte, calculul se face pe baza OG nr.9/2008 dar se foloseşte anexa 4
pct.1 gr.1 superior cu salarizare de 1624 lei insa acest salariu nu se aplică
comunelor din categoria III. Procedânduse corect ar fi trebuit să se ia în
calcul treapta imediat următoare deci aplicânduse salariul evident funcţiei de
consilier superior doi unde suma la care se calculează indemnizaţia de
conducere este de 1435 lei. Cu toate acestea în privinţa sa a fost calculată
indemnizaţia pe care o avea când îndeplinea funcţia de consilier asistent fapt
ce este în contradicţie cu legislaţia în vigoare ce a generat decizia atacată.
Modalitatea de calcul pe care o susţine este se arată susţinută şi prin adresa
Consiliului Judeţean depusă la dosarul cauzei.
Analizând recursul declarat
Curtea reţine următoarele:
La data de 27 iulie 2011 prin
hotărârea nr.34 a Consiliului local L. a fost aprobată organigrama şi statul de
funcţii privind aparatul de specialitate al primarului reorganizat instituţiilor
şi serviciilor subordonate consiliului.
În condiţiile celor adoptate
dat fiind constituirea comportamentului şi vacantarea funcţiei de conducere –
şef birou financiar şi asistenţă socială a fost cerut avizul ANAF pentru
exercitarea cu caracter temporar a funcţiei menţionate.
Ulterior în urma obţinerii
avizului nr.902713 din 01.09.2011 la data de 4.10.2011 prin dispoziţia nr.179
se dispunea ca în perioada 1.09 – 31.12.2011 recurenta să exercite funcţia de
conducere şef birou – Birou financiar şi asistenţă socială din cadrul de
specialitate al primarului comunei L..
Prin acelaşi act se decide ca
în perioada executării cu caracter temporar a funcţiei publice să se
beneficieze de o indemnizaţie de conducere de 25% calculat la salariul de bază
deţinut.
Cele stabilite în privinţa
drepturilor salariale susţine recurenta potrivit expunerii de mai sus că sunt
contrare legislaţiei ce a generat decizia.
Intimatul susţine că
drepturile au fost stabilite cu respectarea dispoziţiilor OG nr.9/2008 anexa C
pct.7 care prevăd că indemnizaţia de şef birou este de 25% calculat la salariu
de bază a funcţionarului ce ocupa această funcţie şi în condiţiile în care prin
Legea nr.284/2010 nu se prevăd nivelele de salarii ci clase / coeficienţi şi în
contextul în care acelaşi act dispune ca valoarea salariilor de bază la
reîncadrare se stabileşte prin legea de salarizare în anul 2011 iar prin legea
nr.285/2010 se prevede că în anul 2011 nu se aplică valoarea de referinţă şi
coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în
anexele la legea cadru privind salarizarea personalului din fonduri publice.
Prin urmare chiar dacă la reîncadrarea sau stabilit clase şi coeficienţi de
ierarhizare in funcţie de studiu şi vechimea în muncă a salariaţilor salarizarea
efectivă sa efectuat având ca referinţe salariu de bază la 31.12.2010 iar
acesta este cel stabilit de OG nr.9/2008.
Actul normativ invocat în
decizia contestată şi care a stat la baza avizului ANAF Legea nr.188/1999 prin
art.92 prevede că exercitarea cu caracter temporar a unei funcţii publice de
conducere vacante sau temporar vacante se realizează prin promovarea temporară
a unui funcţionar care îndeplineşte condiţii de studii şi de vechime pentru
ocuparea funcţiei şi care nu are o sancţiune disciplinară în condiţiile legii.
Acelaşi articol mai prevede
însă prin alin.5 că dacă salariul corespunzător funcţiei publice pe care o
exercită cu caracter temporar este mai mare, funcţionarul are dreptul la acest
salariu.
De asemenea Legea nr.284/2010
prin dispoziţiile art.2 prevede că exercitarea cu caracter temporar a funcţiei
de conducere se realizează prin numirea temporar a unei persoane angajate care
îndeplineşte condiţiile specifice pentru ocuparea funcţiei de conducere şi care
nu a fost sancţionat disciplinar iar în perioada prevăzută – temporară persoana
beneficiază de drepturile salariale aferente funcţiei de conducere respective.
Reiese din normele enunţate
că dacă salariul de bază al funcţiei de conducere este mai mare decât cel
deţinut anterior funcţiei temporare se aplică cel al functiei de conducere.
Din normele enunţate reiese
că în condiţiile în care se procedează la numirea temporară pe o funcţie de
conducere se acordă drepturile salariale aferente funcţiei de conducere.
Cu alte cuvinte în condiţiile
în care salariul funcţionarului numit temporar pe o funcţie de conducere este
mai mic decât salariul de bază pentru funcţia ce se ocupă se aplică acest din
urmă salariu la care se adaugă eventual spor de conducere s.a. Niciunde în
normele enunţate nu se prevede că se aplică salariul avut de funcţionar la
momentul numirii.
În speţă actele atestă că
recurentei iau fost stabilite drepturile salariale respectiv salariul de bază
avut la momentul numirii la care sa adăugat sporul de conducere şi nu salariu
de bază al funcţiei de conducere la care urma să se adauge eventuale sporuri
(acest din urmă salariu fiind mai mare).
Prin urmare în condiţiile în
care normele prevăd expres că se acordă salariu mai mare iar din probe rezultă
contrariul susţinerile recurentei cu privire la greşita reţinere a instanţei şi
la încadrarea normelor ce au stat la baza deciziei sunt întemeiate şi urmează a
fi admise.
Susţine însă intimatul că au
fost respectate prevederile vizând reîncadrarea în funcţie însă omite a avea în
vedere că în cauză este vorba de o promovare temporară căreia îi sunt
aplicabile normele mai sus enunţate. Or, potrivit acestor norme drepturile sunt
cele aferente funcţiei de conducere respectiv salariu mai mare.
Aşadar faţă de cele arătate
în baza art.312 C.pr.civ. coroborat cu art.20, art.18 din Legea nr.554/2004
coroborat cu art.92 din Legea nr.188/1999, art.25 din Legea nr.284/2010 Curtea
urmează a admite recursul şi a modifica hotărârea conform dispozitivului.
(Juecător Floarea Tămaş | 
