avocats.ro
jurisprudență
 
 
 
 


Exequator. Situaţie în care cererea poate fi soluţionată fără citarea părţilor.
 
Procedura recunoaşterii hotărârii străine este reglementată în prezent, în România, prin Legea 105/1992, iar din interpretarea dispoziţiilor art.172 rezultă că  procedura de soluţionare a cererii are un caracter contencios ceea ce presupune în mod obligatoriu citarea părţilor.
  În acest sens dispoziţiile legale mai sus menţionate stipulează că  cererea de recunoaştere a hotărârii străine se soluţionează pe cale principală prin hotărâre, iar pe cale incidentă prin încheiere interlocutorie, în ambele cazuri după citarea părţilor, în alineatul 2 stipulându-se că cererea poate fi soluţionată fără citarea părţilor dacă din hotărârea străină rezultă că pârâtul a fost de acord cu admiterea acţiunii.
Dispoziţiile procedurale referitoare la citarea părţilor  au un caracter imperativ, iar nesocotirea  lor conduce la nulitatea hotărârii pronunţată de instanţă. Doar în măsura în care părţile cunosc data  şi locul judecăţii ele puse într-o situaţie de egalitate, în sensul că  îşi pot pregăti apărarea, pentru ca apoi să prezinte în contradictoriu şi  într-o şedinţă publică toate împrejurările de fapt şi de drept de care depinde soluţionarea cauzei.
  Din interpretarea dispoziţiilor  art. 172 din legea 105/1992 rezultă că regula o constituie citarea părţilor cu ocazia soluţionării cererii de exequator, iar situaţia de excepţie constând în necitarea părţilor intervine numai în ipoteza în care din hotărârea străină rezultă că  pârâtul a fost de acord cu admiterea acţiunii.
 
Curtea de Apel Ploieşti, Secţia I Civilă,
Decizia civilă nr. 3300 din 10 octombrie 2012
 
Prin decizia nr. 3300 din 10 octombrie 2012 Curtea de Apel Ploieşti a admis recursul formulat de pârâtul U.I.  împotriva sentinţei civile nr. 922 din 3 mai 2012, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, în contradictoriu cu intimata  reclamantă U.N., a casat sentinţa sus menţionată şi a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Dâmboviţa.
Pentru a dispune astfel instanţa  a reţinut că nemulţumirea invocată de recurent prin calea de atac se referă la împrejurarea că soluţionarea cauzei în faţa instanţei de fond s-a  realizat fără citarea sa, situaţie  în care i-a fost încălcat dreptul la apărare.
Prin cererea adresată instanţei de fond reclamanta  a solicitat recunoaşterea hotărârii de divorţ pronunţată între părţi în Spania,  demersul său fiind  întemeiat pe dispoziţiile Legii 105/1992.
  Procedura recunoaşterii hotărârii străine este reglementată în prezent, în România, prin Legea 105/1992, iar din interpretarea dispoziţiilor art.172 rezultă că  procedura de soluţionare a cererii are un caracter contencios ceea ce presupune în mod obligatoriu citarea părţilor.
  În acest sens dispoziţiile legale mai sus menţionate stipulează că  cererea de recunoaştere a hotărârii străine se soluţionează pe cale principală prin hotărâre, iar pe cale incidentă prin încheiere interlocutorie, în ambele cazuri după citarea părţilor, în alineatul 2 stipulându-se că cererea poate fi soluţionată fără citarea părţilor dacă din hotărârea străină rezultă că pârâtul a fost de acord cu admiterea acţiunii.
  Aceste dispoziţii din legea specială se completează cu prevederile art.85 Cod pr. civilă care nu permit judecătorului să hotărască asupra  unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea părţilor.
  Întreg procesul de recunoaştere a hotărârii străine, procedura după care aceasta se desfăşoară, cât şi regimul  hotărârii străine, sunt cârmuite de principiile fundamentale care guvernează procesul civil în România, principii care le predetermină şi pe care se pot întemeia soluţiile concrete.
  Printre aceste principii figurează principiul egalităţii părţilor în faţa justiţiei, al respectării dreptului la apărare, al publicităţii şi oralităţii dezbaterilor, al contradictorialităţii, principii a căror respectare se asigură prin citarea, în faţa instanţei,  conform art. 172 din Legea 105/1992 şi art. 85 cod pr. civilă a părţilor din proces.
  Dispoziţiile procedurale referitoare la citarea părţilor  au un caracter imperativ, iar nesocotirea  lor conduce la nulitatea hotărârii pronunţată de instanţă. Doar în măsura în care părţile cunosc data  şi locul judecăţii ele puse într-o situaţie de egalitate, în sensul că  îşi pot pregăti apărarea, pentru ca apoi să prezinte în contradictoriu şi  într-o şedinţă publică toate împrejurările de fapt şi de drept de care depinde soluţionarea cauzei.
  Din interpretarea dispoziţiilor  art. 172 din legea 105/1992 rezultă că regula o constituie citarea părţilor cu ocazia soluţionării cererii de exequator, iar situaţia de excepţie constând în necitarea părţilor intervine numai în ipoteza în care din hotărârea străină rezultă că  pârâtul a fost de acord cu admiterea acţiunii.
  În speţă din cuprinsul sentinţei civile nr. 15/2012 pronunţată de Judecătoria  de Primă instanţă Vila Real ( a cărei recunoaştere se solicită pe calea prezentei acţiuni)  rezultă că părţile au fost  citate pentru desfăşurarea acestui proces, însă pârâtul a lipsit şi nu rezultă de nicăieri că acesta şi-ar fi exprimat în vreun mod   acordul cu privire la   admiterea acţiunii de divorţ promovată de soţia sa.
  În atare situaţie, în raport de dispoziţiile art.172 din Legea 105/1992, din moment ce nu rezultă că pârâtul a fost de acord cu divorţul, soluţionarea pricinii de faţă la instanţa de fond trebuia  să se realizeze cu citarea părţilor.
  În condiţiile în care Tribunalul Dâmboviţa nu a dat eficienţă prevederilor mai  sus menţionate s-a produs o vătămare pârâtului care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului întocmit în aceste condiţii, fiind incidente dispoziţiile art. 105 Cod pr. civilă.
  O atare neregularitate a dus la pronunţarea unei hotărâri nelegale de către prima instanţă, situaţie în care în baza art. 304 pct.5 C.proc.civ., coroborat cu art. 312 al.5 C.proc.civ.,  Curtea a dispus casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se proceda  la soluţionarea pricinii cu citarea părţilor.
 
(Veronica Grozescu)