Exequator. Situaţie în care
cererea poate fi soluţionată fără citarea părţilor.
Procedura recunoaşterii hotărârii
străine este reglementată în prezent, în România, prin Legea 105/1992, iar din
interpretarea dispoziţiilor art.172 rezultă că
procedura de soluţionare a cererii are un caracter contencios ceea ce
presupune în mod obligatoriu citarea părţilor.
În
acest sens dispoziţiile legale mai sus menţionate stipulează că cererea de recunoaştere a hotărârii străine
se soluţionează pe cale principală prin hotărâre, iar pe cale incidentă prin
încheiere interlocutorie, în ambele cazuri după citarea părţilor, în alineatul
2 stipulându-se că cererea poate fi soluţionată fără citarea părţilor dacă din
hotărârea străină rezultă că pârâtul a fost de acord cu admiterea acţiunii.
Dispoziţiile procedurale referitoare
la citarea părţilor au un caracter
imperativ, iar nesocotirea lor conduce
la nulitatea hotărârii pronunţată de instanţă. Doar în măsura în care părţile
cunosc data şi locul judecăţii ele puse
într-o situaţie de egalitate, în sensul că
îşi pot pregăti apărarea, pentru ca apoi să prezinte în contradictoriu
şi într-o şedinţă publică toate
împrejurările de fapt şi de drept de care depinde soluţionarea cauzei.
Din
interpretarea dispoziţiilor art. 172 din
legea 105/1992 rezultă că regula o constituie citarea părţilor cu ocazia
soluţionării cererii de exequator, iar situaţia de excepţie constând în
necitarea părţilor intervine numai în ipoteza în care din hotărârea străină
rezultă că pârâtul a fost de acord cu
admiterea acţiunii.
Curtea de Apel Ploieşti, Secţia I
Civilă,
Decizia civilă nr. 3300 din 10
octombrie 2012
Prin decizia nr. 3300 din 10
octombrie 2012 Curtea de Apel Ploieşti a admis recursul formulat de pârâtul
U.I. împotriva sentinţei civile nr. 922
din 3 mai 2012, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, în contradictoriu cu
intimata reclamantă U.N., a casat
sentinţa sus menţionată şi a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului
Dâmboviţa.
Pentru a dispune astfel
instanţa a reţinut că nemulţumirea
invocată de recurent prin calea de atac se referă la împrejurarea că
soluţionarea cauzei în faţa instanţei de fond s-a realizat fără citarea sa, situaţie în care i-a fost încălcat dreptul la apărare.
Prin cererea adresată instanţei
de fond reclamanta a solicitat
recunoaşterea hotărârii de divorţ pronunţată între părţi în Spania, demersul său fiind întemeiat pe dispoziţiile Legii 105/1992.
Procedura
recunoaşterii hotărârii străine este reglementată în prezent, în România, prin
Legea 105/1992, iar din interpretarea dispoziţiilor art.172 rezultă că procedura de soluţionare a cererii are un
caracter contencios ceea ce presupune în mod obligatoriu citarea părţilor.
În
acest sens dispoziţiile legale mai sus menţionate stipulează că cererea de recunoaştere a hotărârii străine
se soluţionează pe cale principală prin hotărâre, iar pe cale incidentă prin
încheiere interlocutorie, în ambele cazuri după citarea părţilor, în alineatul
2 stipulându-se că cererea poate fi soluţionată fără citarea părţilor dacă din
hotărârea străină rezultă că pârâtul a fost de acord cu admiterea acţiunii.
Aceste
dispoziţii din legea specială se completează cu prevederile art.85 Cod pr.
civilă care nu permit judecătorului să hotărască asupra unei cereri decât după citarea sau
înfăţişarea părţilor.
Întreg
procesul de recunoaştere a hotărârii străine, procedura după care aceasta se
desfăşoară, cât şi regimul hotărârii
străine, sunt cârmuite de principiile fundamentale care guvernează procesul
civil în România, principii care le predetermină şi pe care se pot întemeia
soluţiile concrete.
Printre
aceste principii figurează principiul egalităţii părţilor în faţa justiţiei, al
respectării dreptului la apărare, al publicităţii şi oralităţii dezbaterilor,
al contradictorialităţii, principii a căror respectare se asigură prin citarea,
în faţa instanţei, conform art. 172 din
Legea 105/1992 şi art. 85 cod pr. civilă a părţilor din proces.
Dispoziţiile
procedurale referitoare la citarea părţilor
au un caracter imperativ, iar nesocotirea lor conduce la nulitatea hotărârii pronunţată
de instanţă. Doar în măsura în care părţile cunosc data şi locul judecăţii ele puse într-o situaţie
de egalitate, în sensul că îşi pot
pregăti apărarea, pentru ca apoi să prezinte în contradictoriu şi într-o şedinţă publică toate împrejurările de
fapt şi de drept de care depinde soluţionarea cauzei.
Din
interpretarea dispoziţiilor art. 172 din
legea 105/1992 rezultă că regula o constituie citarea părţilor cu ocazia
soluţionării cererii de exequator, iar situaţia de excepţie constând în
necitarea părţilor intervine numai în ipoteza în care din hotărârea străină
rezultă că pârâtul a fost de acord cu
admiterea acţiunii.
În
speţă din cuprinsul sentinţei civile nr. 15/2012 pronunţată de Judecătoria de Primă instanţă Vila Real ( a cărei
recunoaştere se solicită pe calea prezentei acţiuni) rezultă că părţile au fost citate pentru desfăşurarea acestui proces,
însă pârâtul a lipsit şi nu rezultă de nicăieri că acesta şi-ar fi exprimat în
vreun mod acordul cu privire la admiterea acţiunii de divorţ promovată de
soţia sa.
În
atare situaţie, în raport de dispoziţiile art.172 din Legea 105/1992, din
moment ce nu rezultă că pârâtul a fost de acord cu divorţul, soluţionarea
pricinii de faţă la instanţa de fond trebuia
să se realizeze cu citarea părţilor.
În
condiţiile în care Tribunalul Dâmboviţa nu a dat eficienţă prevederilor
mai sus menţionate s-a produs o vătămare
pârâtului care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului întocmit în
aceste condiţii, fiind incidente dispoziţiile art. 105 Cod pr. civilă.
O
atare neregularitate a dus la pronunţarea unei hotărâri nelegale de către prima
instanţă, situaţie în care în baza art. 304 pct.5 C.proc.civ., coroborat cu
art. 312 al.5 C.proc.civ., Curtea a
dispus casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se
proceda la soluţionarea pricinii cu
citarea părţilor.
(Veronica Grozescu)
|