avocats.ro
jurisprudență
 
 
 
 


Executarea hotărârilor penale. Schimbări în executarea unor hotărâri penale definitive. Contopirea pedepselor pentru infracţiuni concurente judecate în cauze separate.

Cod penal , art. 36 rap. la art. 34 şi art. 35
 C.proc. pen., art. 449 alin. 1 lit. a)
                                                              
 Conform art.449 alin.1 lit.a) Cod proc. penală comb. cu art.36 rap. la art.34 şi art.35 Cod penal, după ce o hotărâre de condamnare a rămas definitivă dacă se constată că cel condamnat suferise şi o altă condamnare definitivă pentru infracţiuni concurente, din oficiu sau la cererea acestuia, instanţa de executare competentă locului de deţinere este obligată să dispună modificarea pedepsei în a cărei executare se afla la acea dată, în sensul recontopirii pedepselor ce intră în compunerea cumulului juridic determinat prin sentinţele penale repuse în discuţie.
Restabilirea pedepsei celei mai grele de executat conform art.34 lit.b) Cod penal impune obligatoriu descontopirea pedepselor rezultante în componentele iniţiale, inclusiv atunci când la rândul lor acestea din urmă sunt alcătuite din pedepse aplicate prin alte sentinţe pentru infracţiuni judecate separat ori pedepse pentru care cu autoritate de lucru judecat s-a dispus revocarea graţierii condiţionate dispusă printr-o lege specială.
 
Curtea de Apel Ploieşti, Secţia Penală şi pentru cauze cu minori şi de familie,
Decizia  penală nr. 91 din 23 ianuarie 2012.
 
Prin sentinţa penală nr.454 din 18 octombrie 2011 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa s-a admis cererea privind contopirea pedepselor formulată de condamnatul, în prezent deţinut în Penitenciarul Mărgineni, privind pedepsele aplicate prin sentinţa penală nr.16/2006 a Tribunalului Dâmboviţa, definitivă prin decizia penală nr.4339/2006 a Î.C.C.J. Secţia Penală şi sentinţa penală nr.1086/2005 a Judecătoriei Târgovişte, definitivă prin neapelare la data de 20 septembrie 2005, dispunându-se ca în final acesta să execute pedeapsa de 17 ani închisoare şi 3 ani interzicerea exerciţiului drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit. a) şi lit.b) Cod penal.
         Verificând sentinţa atacată, pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei, în raport de motivele de reformare invocate de unitatea de parchet, rezultă că prima instanţă a stabilit greşit starea de fapt iar dispoziţiile legale ce reglementează contopirea pedepselor pentru infracţiuni concurente judecate separat, din care pentru parte s-a revocat beneficiul graţierii condiţionate prin hotărâri anterioare, consecinţă a comiterii acestora în termenul de încercare de 3 ani prevăzut de legea specială, au fost greşit interpretate.
Conform art.449 alin.1 lit.a) Cod proc. penală comb. cu art.36 rap. la art.34 şi art.35 Cod penal, după ce o hotărâre de condamnare a rămas definitivă dacă se constată că cel condamnat suferise şi o altă condamnare definitivă pentru infracţiuni concurente, din oficiu sau la cererea acestuia, instanţa de executare competentă locului de deţinere este obligată să dispună modificarea pedepsei în a cărei executare se afla la acea dată, în sensul recontopirii pedepselor ce intră în compunerea cumulului juridic determinat prin sentinţele penale repuse în discuţie.
Restabilirea pedepsei celei mai grele de executat conform art.34 lit.b) Cod penal impune obligatoriu descontopirea pedepselor rezultante în componentele iniţiale, inclusiv atunci când la rândul lor acestea din urmă sunt alcătuite din pedepse aplicate prin alte sentinţe pentru infracţiuni judecate separat ori pedepse pentru care cu autoritate de lucru judecat s-a dispus revocarea graţierii condiţionate dispusă printr-o lege specială.
Condamnatul se află în executarea pedepsei de 17 ani  şi 1 lună închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.15 din 16 ianuarie 2006 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, rămasă definitivă prin decizia penală nr.4339 din 6 iulie 2006 a ÎCCJ-Secţia Penală, obiect al mandatului de executare nr.27/2006 emis de prima instanţă.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Moreni, primită spre competentă soluţionare, prin sentinţa penală nr.657/9 iunie 2011 Tribunalului Dâmboviţa, ca primă instanţă sesizată conform art.449 alin.2 Cod proc. penală, acesta a solicitat contopirea pedepsei menţionate cu aceea de 3 ani şi 1 lună închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.1086/26 august 2005 pronunţată de Judecătoria Târgovişte, definitivă prin neapelare la data de 20 septembrie 2005, susţinând că infracţiunile stabilite în sarcină la pronunţarea celor două hotărâri, sunt concurente în sensul art.33 lit.a) Cod penal.
Din considerentele sentinţei penale nr. 15/2006 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa rezultă că inculpatul a săvârşit infracţiunea de omor calificat la data de 18 ianuarie 2005, deci mai înaintea pronunţării sentinţelor penale nr.717/3 mai 2005 şi nr.1086/26 august 2005 ale Judecătoriei Târgovişte, prin care a fost condamnat pentru furturile calificate comise la 6 august 2004 şi 25 august 2004, astfel că în mod legal prima instanţă a constatat că faptele sunt concurente în sensul art.33 lit.a) Cod penal, impunându-se contopirea pedepselor conform art.36 alin.2 Cod penal.
Faţă de dispoziţiile legale citate în precedente era necesar a se observa că pedeapsa rezultantă de 17 ani şi 1 lună închisoare aplicată prin această hotărâre, intrată sub puterea lucrului judecat prin decizia penală nr.4349/6 iulie 2006 a ÎC.C.J. Secţia Penală, este alcătuită din pedeapsa cea mai grea rezultată din cumulul juridic efectuat conform art.34 lit.b) Cod penal între pedeapsa de 17 ani închisoare şi 3 ani interzicerea exerciţiului drepturilor stabilită pentru omor calificat prev. de art.174, art.175 lit.i) cu aplic. art.37 lit.a) Cod penal, faptă ce a format obiectul judecăţii cauzei pe fond şi aceea de 3 ani închisoare stabilită prin sentinţa penală nr.717/3 mai 2005 a Judecătoriei Târgovişte.
Separat de aceasta, se impunea a se reţine că pedepsele rezultante de executat determinate atât prin sentinţa de mai sus, cât şi prin sentinţa penală nr.1086/26 august 2005 a Judecătoriei Târgovişte, sunt alcătuite în final prin cumul aritmetic compus din pedepsele de 17 ani, respectiv de 3 ani închisoare,- aplicate pentru faptele ce au constituit obiectul cauzei -, la care s-a adăugat sancţiunea de 1 lună închisoare stabilită prin sentinţa penală nr.813/14 iulie 2003 a Judecătoriei Târgovişte, definitivă prin decizia penală nr.692/10 noiembrie 2003 a Tribunalului Dâmboviţa, a cărei graţiere condiţionată s-a revocat conform art.7 din Legea nr.543/2002.
În atare situaţie, raportat la principiile ce guvernează contopirea pedepselor în cazul infracţiunilor concurente judecate în cauze separate şi respectiv obligativitatea revocării beneficiului graţierii în cazul constatării comiterii cu intenţie a acestuia mai înaintea expirării termenului de încercare prevăzut de actul normativ de clemenţă, rezultă că sentinţa adoptată în primă instanţă este nelegală.
 Astfel, admiţându-se cererea condamnatului s-au contopit pedepsele rezultante de 17 ani închisoare şi 3 ani şi 1 lună închisoare aplicate în final prin sentinţele penale nr.15/2006 a Tribunalului Dâmboviţa şi nr.1086/2005 a Judecătoriei Târgovişte, fără ca mai înainte să se procedeze la repunerea lor în pedepsele componente aplicate prin aceste sentinţe, prin sentinţele penale nr.717/2005 şi nr.813/2003, pronunţate de Judecătoria Târgovişte.
Mai mult, deşi cu autoritate de lucru judecat prin ambele hotărâri repuse în discuţie se dispusese revocarea beneficiului graţierii condiţionate a pedepsei de 1 lună închisoare aplicată conform art.322 alin.1 Cod penal prin sentinţa penală nr.717/2005 a Judecătoriei Târgovişte şi în lipsa constatării vreunei alte cauze ce ar fi condus la înlăturarea acestei dispoziţii, contrar prevederilor art.7 din Legea nr.543/2002 s-a contopit în pedeapsa de 17 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.15/2006, aceea de 3 ani şi 1 lună închisoare stabilită prin sentinţa penală nr.1086/2005, stabilindu-se ca în final condamnatul să execute numai 17 ani închisoare.
Cum regulile procedurale ce guvernează condiţiile şi limitele modificării hotărârilor penale intrate sub puterea lucrului judecat, inclusiv la soluţionarea cererilor de contopire a pedepselor pentru infracţiuni concurente judecate separat, sunt de strictă interpretare, se constată că într-adevăr sentinţa adoptată la primul grad de jurisdicţie este afectată de nelegalitate în sensul cazului de casare prev. de art.3859 alin.1 pct.171 Cod proc. penală.
În consecinţă, recursul exercitat de parchet se apreciază ca fiind fondat şi admiţându-se în baza art.38515 pct.2 lit.d) Cod proc. penală se va dispune casarea în parte a acesteia şi rejudecarea cauzei pe fond, înlăturându-se aspectele de nelegalitate expuse în precedente.
După descontopirea pedepselor rezultante de 17 ani şi 1 lună închisoare, respectiv 3 ani şi 1 lună închisoare în componentele lor, urmează să se contopească pedepsele stabilite pentru infracţiunile reţinute prin sentinţele penale nr.15/2006 a Tribunalului Dâmboviţa, nr.717/2005 şi nr.1086/2005 ale Judecătoriei Târgovişte.
Totodată, menţinându-se revocarea beneficiului graţierii, se va dispune ca pedeapsa rezultantă cea mai grea de 17 ani închisoare şi 3 ani interzicerea exerciţiului drepturilor prev. de art.64 lit.a) şi b) Cod penal să fie executată prin cumul aritmetic determinat conform art.7 din Legea nr.543/2002, deci alături de pedeapsa de 1 lună închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.813/2003 a Judecătoriei Târgovişte.
Aşa fiind se vor anula mandatele de executare emise în  baza sentinţelor penale repuse în discuţie la soluţionarea prezentei cereri de contopire, emiţându-se un nou mandat de executare pentru pedeapsa rezultată de 17 ani şi 1 lună închisoare şi pedeapsa complementară privind interzicerea exerciţiului drepturilor prev. de art.64 lit.a) şi b) Cod penal pe o durată de 3 ani.
                           
                                                            ( Judecător  Elena Negulescu )