Potrivit
art. 41 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1998, „Titlul executoriu se comunică
debitorului şi se pune în executare fără nicio formalitate”, iar
potrivit art. 42, după comunicarea titlului executoriu către debitor,
AVAS/ADS poate dispune prin ordin blocarea prin poprire a conturilor de orice
natură pe care debitorul le deţine în orice bancă sau
organizaţie cooperatistă de credit, indiferent de moneda în care se
constituie, poprirea nefiind supusă validării, iar terţul poprit
fiind obligat să confirme blocarea conturilor şi să facă de
îndată reţinerile prevăzute de lege şi să vireze
sumele reţinute în contul indicat de ADS.
Ca
atare, singura obligaţie de comunicare priveşte comunicarea titlului
executoriu, comunicare prin care se aduce la cunoştinţă
debitorului modalitatea executării prin poprire în caz de neexecutare.
Prin
urmare, în raport de art. 401 alin. (1) lit. a) C. proc. civ., termenul de 15
zile în care trebuie formulată contestaţia la executare se
calculează de la data la care contestatorul a primit comunicarea titlului
executoriu şi a somaţiei de executare, iar nu de la data la care a
luat cunoştinţă de ordinul de poprire.
Prin
sentinţa nr. 26 din 27 februarie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, Secţia
a V-a civilă, a admis contestaţia la executare formulată de
contestatorul Ţ.O. în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii şi
Dezvoltării Rurale – prin A.D.S., a anulat formele de executare efectuate
în baza contractului de arendă nr. 1 din 11 aprilie 2006, respectiv
Ordinul de poprire nr. 60721 din 28 septembrie 2010, precum şi formele de
executare subsecvente acestuia, subsecvent respingerii excepţiilor
tardivităţii şi inadmisibilităţii contestaţiei la
executare.
Cu
privire la excepţia tardivităţii contestaţiei invocată
de pârâtă prin întâmpinare, prima instanţă a apreciat că nu
este incident art. 401 alin. (1) pct. c) C. proc. civ., întrucât în cauză
este vorba de o executare silită fără somaţie şi cum
primul act de executare de care a luat cunoştinţă contestatorul
este ordinul de poprire a cărei dovadă de comunicare nu s-a
făcut, contestaţia s-a apreciat a fi făcută în termen.
Excepţia
inadmisibilităţii întemeiată pe dispoziţiile art. 46 alin.
(1) din O.U.G. nr. 51/1998 s-a apreciat, de asemenea, a fi neîntemeiată,
raţiunea reglementării fiind aceea a judecării cu celeritate a
acestor tipuri de cerere, necomunicarea actelor înainte de formularea
contestaţiei neconstituind un fine de neprimire.
Pe
fond, prima instanţă a considerat întemeiată contestaţia
deoarece titlul executoriu îl constituie un contract de arendă, pe care
părţile l-au încheiat la 11 aprilie 2006 pentru o suprafaţă
de 10 ha, dar pe care intimatul arendaş nu-l poate valorifica pentru
arendă deoarece nu a pus la dispoziţia arendaşului terenul
arendat, creanţa neavând un caracter cert în sensul art. 379 alin.
(3) C. proc. civ., considerente faţă de care contestaţia la
executare a fost admisă, iar formele de executare efectuate în baza
contractului de arendă anulate.
În
contra sentinţei a declarat recurs intimata A.D.S. solicitând modificarea
în tot a sentinţei atacate în sensul respingerii contestaţiei la
executare în raport de prevederile art. 304 pct. 9 şi art. 3041
C. proc. civ.
Recurenta
a criticat, în primul rând, greşita soluţionare a excepţiei
tardivităţii formulării contestaţiei la executare în raport
de prevederile art. 401 alin. (1) C. proc. civ. pe care le apreciază ca
fiind incidente în cauză.
A
precizat recurenta că titlul executor i-a fost comunicat în data de 5
august 2010, adresă primită de contestator la data de 20 august 2010
conform confirmării de primire, aşa încât contestaţia
înregistrată la 24 februarie 2011 pe rolul Judecătoriei
Târgovişte a fost tardiv formulată.
Pe
fond, recurenta a criticat neexaminarea de către prima instanţă
a înscrisurilor depuse de ea în apărare şi care fac dovada
suprafeţelor de teren exploatate de contestatoare în baza contractului de
arendă, creanţa pe care titlul o constată fiind certă,
lichidă şi exigibilă.
A
susţinut recurenta că procedura de executare este cea
reglementată de O.U.G. nr. 64/2005, respectiv O.U.G. nr. 51/1998, în
temeiul cărora a procedat şi la comunicarea titlului către
contestator.
Recursul
este fondat pentru considerentele care urmează:
Prin
contestaţia formulată şi înregistrată la instanţă
în data de 24 februarie 2011, contestatorul Ţ.O. a solicitat anularea
titlului executoriu contestat şi a tuturor formelor de executare
silită promovate de pârâtă, precum şi suspendarea executării
până la soluţionare.
În
cuprinsul contestaţiei contestatorul referă la contractul de arendare
încheiat la 11 aprilie 2006 despre care afirmă că acesta constituie
titlu executoriu în temeiul O.U.G. nr. 64/1995 şi O.U.G. nr. 51/1998,
contestaţia fiind întemeiată în drept şi pe dispoziţiile art.
399-404 C. proc. civ.
Prin
întâmpinarea formulată intimata a invocat mai multe excepţii, printre
care şi excepţia tardivităţii contestaţiei la
executare ataşând acesteia dovezile de comunicare a titlului executoriu
şi confirmarea de primire.
Procedând
la soluţionarea excepţiei tardivităţii, prima
instanţă a respins excepţia cu motivarea că executarea
silită fiind fără somaţie termenul de 15 zile se va calcula
conform art. 401 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. şi cum primul act de
executare de care a luat cunoştinţă contestatorul este ordinul
de poprire care însă nu i-a fost comunicat niciodată, pârâta
nefăcând dovada comunicării lui, a considerat contestaţia ca
fiind făcută în termen.
Or,
Înalta Curte constată că ceea ce intimatul a contestat a fost titlul
executoriu, a cărei anulare a solicitat-o făcând referire şi la
corespondenţa purtată de părţi pe marginea acestuia,
poprirea fiind una din modalităţile de executare silită la care
recurenta a făcut referire în somaţia de comunicare a titlului
executoriu conform cu procedura reglementată de art. 42 din O.U.G. nr.
51/1998 aplicabilă şi recurentei în baza art. 1 alin. (2) din O.U.G.
nr. 64/2005.
Potrivit
art. 41 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1998, „Titlul executoriu se
comunică debitorului şi se pune în executare fără nicio
formalitate”, iar potrivit art. 42, după comunicarea titlului
executoriu către debitor AVAS/ADS poate dispune prin ordin blocarea
prin poprire a conturilor de orice natură pe care debitorul le deţine
în orice bancă sau organizaţie cooperatistă de credit,
indiferent de moneda în care se constituie, poprirea nefiind supusă
validării, iar terţul poprit obligat ca în termen de două zile
să confirme blocarea conturilor şi, după înfiinţarea
popririi, sub sancţiunea răspunderii solidare cu debitorul,
terţul poprit este obligat să facă de îndată
reţinerile prevăzute de lege şi să vireze sumele
reţinute în contul indicat de ADS.
Ca
atare, singura obligaţie de comunicare priveşte comunicarea titlului
executoriu, comunicare prin care se aduce la cunoştinţă
debitorului modalitatea executării prin poprire în caz de neexecutare, a
cărei dovadă s-a făcut în cauză.
Prin
urmare, în raport de art. 401 alin. (1) C. proc. civ. lit. a), termenul de 15
zile se calculează de la data la care contestatorul a primit comunicarea
titlului executoriu şi a somaţiei de executare, 20 august 2010,
dată în raport de care contestaţia prin care contestatorul
solicită anularea acestuia, înregistrată la 24 februarie 2011, a fost
tardiv formulată.
Înalta Curte,
pentru considerentele arătate, în raport de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
cu luarea în considerare a dispoziţiilor art. 3041 C. proc.
civ., a admis recursul, a modificat în tot sentinţa atacată şi a
respins contestaţia la executare ca tardiv formulată.
