avocats.ro
jurisprudență
 
 
 
 


Evaziune fiscală. Soluţionarea acţiunii civile. Repararea pagubei potrivit dispoziţiilor legii civile, conform art. 14 Cod procedură penală şi art. 998 Cod civil.
 
Faptele inculpatei de a nu înregistra contabil veniturile realizate de SC M.M.G. SRL Cuza Vodă, judeţ Constanţa, in perioada octombrie 2008 – februarie 2009, in calitatea sa de administrator, cauzând bugetului de stat un prejudiciu de 321.176 lei impozit pe profit şi 381.397 lei taxă pe valoare adăugată, prin neplată, întruneşte în drept elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 al. 1 lit. b şi al. 2 din Legea nr. 241/2005.
Inculpata M.L. a săvârşit faptele cu intenţie directă (art. 19 al. 1 lit. a cod penal) întrucât ştia că societatea pe care o administra trebuie să plătească bugetului de stat taxele aferente veniturilor realizate din activităţile comerciale desfăşurate.
Reţinerea alineatului doi al art. 9 din Legea nr. 241/2005 este justificată de cuantumul prejudiciului cauzat bugetului de stat prin activitatea infracţională a inculpatei şi care se ridică la suma de 702.573 lei fiind depăşită limita de 100.000 euro prevăzută de textul incriminator.
 
Art. 14 alin. 3 lit. b Cod procedură penală
Art. 346 Cod procedură penală
Art. 998, 999 şi următoarele cod civil (vechi)
Art. 9 alin. 1 lit. b şi al. 2 din Legea nr. 241/2005
 
  Prin sentinţa penală nr. 46 din 31.01.2012 pronunţată de Tribunalul Constanţa, in dosarul nr. 13847/118/2011 s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor din infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 în infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, în infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 al. 1 lit. b şi al. 2 din Legea nr. 241/2005, ca nefondată.
În baza art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 3201 c.p.p., şi a art. 74 alin.1 lit. a şi c cod penal în referire la art. 76 alin. 1 lit. d cod penal, inculpata M.L. – născută la data de 01.03.1986 în comuna Castelu, judeţ Constanţa, domiciliată în comuna Cuza Vodă, sat Cuza Vodă, judeţ Constanţa, a fost condamnată la 1 an închisoare.
Referitor la pedeapsa complementară, s-a făcut aplicarea prevederilor art. 65 al. 1 şi 3 cod penal, raportat la art. 76 al. 3 cod penal.
Inculpatei M.L. i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza a II-a şi lit. b cod penal, pe durata prev. de art. 71 cod penal.
Conform prevederilor art. 81 cod penal, s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare prev. de art. 82 cod penal, respectiv 3 ani, iar în temeiul prevederilor art. 71 alin. 5 cod penal, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale.
Totodată, s-a atras atenţia inculpatei M.L. asupra nerespectării dispoziţiilor art. 83 cod penal, privind revocarea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei.
Conform  prevederilor art. 14 alin. 3 lit. b c.p.p., art. 346 c.p.p. rap. la art. 1.349 şi urm c.civ., art.1.382 c.civ. în ref. la art. 193 c.civ., acţiunea civilă formulată de Statul Român prin ANAF prin DGFP Constanţa a fost admisă în parte şi obligată inculpata M.L. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC M.M.G. SRL Cuza Vodă, jud. Constanţa la plata sumei 1.016.442 lei reprezentând impozit pe profit – 321.176 lei, majorări de întârziere aferente impozitului pe profit – 143.482 lei, TVA – 381.397 lei şi majorări întârziere aferente TVA – 170.386 lei la care se adaugă dobânda legală până la data efectivă a plăţii efective a debitului.
A fost respinsă ca nefondată cererea privind acordarea majorărilor de întârziere şi a penalităţilor de întârziere.
În baza art. 191 alin. 1 şi 3 c.p.p. inculpata M.L. a fost obligată în solidar cu partea responsabilă civilmente, să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 300 lei.
Pentru a se pronunţa în sensul celor menţionate, tribunalul a reţinut în fapt următoarele:
În urma unui control de rutină efectuat de Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Garda Financiară - Secţia Constanţa la S.C. M.M.G. S.R.L. cu sediul social declarat în localitatea Sat Cuza Vodă, Comuna Cuza Vodă, Str. P. nr.7, judeţul Constanţa, prin Raportul din 23.11.2009 s-a atestat faptul că nu au identificat la sediul societăţii nici un reprezentant al acesteia, iar invitaţiile emise conform prevederilor art. 50 din OUG nr. 92/2003 către administratorul M.L., pentru a o invita la sediul Gărzii Financiare, au fost returnate cu menţiunea «destinatar necunoscut în localitate ».
Conform declaraţiilor administratorului M.L., obiectul de activitate al S.C. M.M.G. S.R.L Cuza Vodă, l-a constituit colectarea deşeurilor feroase de la persoane fizice.
Din actele de constatare fiscală, documentele fiscale şi declaraţiile administratorului M.L. s-a reţinut că, în perioada octombrie 2008 – februarie 2009, aceasta nu a întocmit evidenţa contabilă a S.C. M.M.G. S.R.L. Cuza Vodă, jud. Constanţa, neevidenţiind venituri ale societăţii în cuantum de 2.388.748 lei.
Suma reprezentând veniturile societăţii s-a reţinut că rezidă din comercializarea de bunuri ale S.C. M.M.G. S.R.L. Cuza Vodă către SC C.T. SRL (trei facturi), S.C. R.C. S.R.L. Lunca (9 facturi) şi SC D.A. S.R.L. Constanţa (23 facturi), toate nefiind înregistrate contabil, a fost evitată plata unui impozit pe profit de 321.176 lei, cu majorări aferente, în cuantum de 143.483 lei, şi a T.V.A. în valoare de 381.397 iei, cu majorările aferente în sumă de 170.386 lei către bugetul consolidat al statului.
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa nr. 151/P/2011 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei M.L. pentru săvârşirea de infracţiuni de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea 241/2005.
La data de 21.12.2011 tribunalul a dispus introducerea în cauză în calitate de parte responsabilă civilmente a SC M.M.G. SRL Cuza Vodă, judeţ Constanţa.
La termenul de judecată din 25.01.2012, înainte de începerea cercetării judecătoreşti, inculpata M.L. a declarat instanţei că recunoaşte faptele aşa cum au fost reţinute în sarcina sa prin rechizitoriu şi că înţelege să se judece doar pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, sens în care a solicitat a se face aplicarea dispoziţiilor art. 3201 cod pr. penală.
Reţinând că faptele inculpatei M.L. care, în calitate de administrator al SC M.M.G. SRL CUZA VODĂ, nu a evidenţiat în contabilitatea societăţii 35 facturi fiscale, în perioada 2008-2009, cauzând bugetului de stat un prejudiciu de 321.176 lei impozit pe profit şi 381.397 lei TVA, la care s-au adăugat majorări de întârziere, până la valoarea de 1.016.442 lei, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea 241/2005 şi, în consecinţă, există temeiuri pentru angajarea răspunderii penale a acesteia, a făcut aplicarea prevederilor art. 3201 cod pr. penală.
Referitor la cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei, formulată de parchet, s-a apreciat că este nefondată, în sensul că nu pot fi incidente prevederile art. 9 alin. 2 din Legea nr. 241/2005, în condiţiile în care pretenţiile părţii civile Statul Român prin ANAF prin DGFP Constanţa nu sunt dovedite din perspectiva certitudinii prejudiciului şi a fost respinsă ca atare.
Având în vedere că inculpata M.L. este neşcolarizată, are doi copii în întreţinere, nu posedă antecedente penale şi a recunoscut şi regretat faptele, tribunalul a reţinut că este justificată aplicarea prevederilor art. 74 alin.1 lit. a şi c c.p. în referire la art. 76 alin. 1 lit. d c.p.  în favoarea acesteia.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatei M.L., prima instanţă a avut în vedere, pe lângă criteriile generale de individualizare, referitoare la normele care impun regimul sancţionator şi natura şi gravitatea faptelor comise, prejudiciul cauzat bugetului de stat, circumstanţele atenuante reţinute în favoarea inculpatei, alături de prevederile art. 3201 al. 7 cod pr. penală apreciind că este suficientă şi proporţională pedeapsa de 1 an închisoare.
Dat fiind cuantumul pedepsei principale, sub 2 ani închisoare, în temeiul prevederilor art. 65 al. 1 şi 3 cod penal, rap. la art. 76 al. 3 cod penal, pedeapsa complementară nu s-a mai aplicat.
Inculpatei M.L. i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a şi lit. b cod penal pe durata prev. de art. 71 cod penal.
Având în vedere datele personale favorabile persoanei inculpatei M.L., atitudinea corespunzătoare a acesteia pe parcursul procesului penal şi, nu în ultimul rând, crearea condiţiilor pentru achitarea prejudiciului cauzat bugetului de stat, tribunalul a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o perioadă de încercare de 3 ani, conform prevederilor art. 81 şi 82 cod penal.
Inculpatei i s-a atras atenţia asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor art. 83 c.p. privind revocarea beneficiului suspendării condiţionate.
Acţiunea civilă formulată de Statul Român prin ANAF prin DGFP Constanţa a fost admisă în parte şi obligată inculpata M.L., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC M.M.G. SRL Cuza Vodă, judeţ Constanţa la plata către partea civilă amintită a sumelor de 321.176 lei impozit pe profit, majorări de întârziere aferente impozitului pe profit – 143.482 lei , TVA – 381.397 lei şi majorări întârziere aferente TVA – 170.386 lei în total  despăgubiri materiale in cuantum de 1.016.442 lei, la care se adaugă dobânda legală până la data efectivă a plăţii efective a debitului.
Totodată, cererea părţii civile de acordare a majorărilor şi penalităţilor de întârziere a fost respinsă ca nefondată.
Inculpata a fost obligată să plătească statului, în solidar cu partea responsabilă civilmente, suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Împotriva sentinţei penale nr. 46 din 31.01.2012 a Tribunalului Constanţa au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa, partea responsabilă civilmente SC M.M.G. SRL Cuza Vodă, judeţ Constanţa prin administrator judiciar C. & Co I. SPRL, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.
Criticile apelantului parchet s-a referit, în esenţă, la greşita respingere a cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei, în condiţiile în care prejudiciul creat de inculpata M.L. este în valoare de peste 700.000 lei, deci peste valoarea de 100.000 euro, ceea ce impune incidenţa şi a alineatului 2 din art. 9 din Legea nr. 241/2005, că pedeapsa aplicată este mult prea blândă, atât în cuantum cât şi ca modalitate de executare, iar cheltuielile judiciare au fost subevaluate, deşi la urmărirea penală acestea au fost stabilite la cuantumul de 2500 lei.
Apelanta parte responsabilă civilmente SC M.M.G. SRL Cuza Vodă, judeţ Constanţa, prin administrator judiciar C. & Co I. SPRL, a criticat hotărârea instanţei de fond în privinţa obligării ei în solidar cu inculpata M.L. la plata despăgubirilor civile în sumă totală de 1.016.442 lei, în pofida faptului că inculpata a recunoscut debitul şi s-a angajat să-l achite, iar în perioada desfăşurării activităţii ilicite acesta a fost singurul administrator, ulterior, în februarie 2009 ea înstrăinând societatea.
Examinând legalitatea si temeinicia sentinţei penale nr. 46 din 31.01.2012 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. 13847/118/2011, raportat la criticile din apelurile parchetului şi părţii responsabile civilmente, la probatoriul administrat, cât şi din oficiu, în limitele prev. de art. 371 cod pr. penală, curtea reţine următoarele:
Raportat la probatoriul administrat în cauză la urmărirea penală şi pe care inculpata M.L. l-a recunoscut integral solicitând ca judecata să se facă exclusiv în baza acestuia, curtea constată că situaţia de fapt a fost corect stabilită de prima instanţă.
Astfel, se reţine că inculpata M.L. a deţinut calitatea de unic administrator al SC M.M.G. SRL Cuza Vodă, judeţ Constanţa având ca obiect de activitate „colectarea deşeurilor feroase de la persoane fizice”.
Din documentele întocmite de organele de control ale Gărzii Financiare – Secţia Constanţa, coroborate cu declaraţiile de recunoaştere ale inculpatei M.L. se reţine că, în desfăşurarea activităţii societăţii au fost emise beneficiarului S.C. C.T. SRL Ploieşti, trei facturi fiscale, la datele de  10.12.2008, 16.12.2008 şi 12.01.2009 iar aferent acestora, furnizoarea SC M.M.G. SRL Cuza Vodă, judeţ Constanţa, trebuia să achite bugetului de stat suma de 16.000 lei cu titlu de impozit pe profit şi 19.000 lei cu titlu de TVA.
În relaţiile comerciale cu SC R.C. SRL Lunca, judeţ Tulcea, societatea administrată de inculpata M.L. a emis la datele de 6.10.2008, 14.10.2008, 16.01.2009, 20.01.2009, 22.01.2009, 26.01.2009, 3.02.2009, 6.02.2009 şi 11.02.2009 un număr de 9 facturi, in valoare totală de 107.744.816 lei.
În relaţiile cu SC D.A.C. SRL Constanţa, societatea inculpatei M.L. a emis un număr de 23 de facturi, la datele de 2.10.2008, 9.10.2008, 10.10.2008, 13.10.2008 (trei facturi), 24.10.2008, 7.11.2008, 24.11.2008, 25.11.2008, 26.11.2008, 1.12.2008, 2.12.2008 (două facturi), 3.12.2008, 4.12.2008, 10.12.2008, 11.12.2008 (două facturi), 16.12.2008, 19.01.2009, 26.01.2009 şi 31.01.2009, în valoare totală de 1.311.299,43 lei.
Prin Raportul Gărzii Financiare din 12.03.2010 se reţine că aferent valorii facturilor emise de SC M.M.G. SRL Cuza Vodă, judeţ Constanţa in relaţiile comerciale cu SC R.C. SRL Lunca, judeţ Tulcea şi SC D.A.C. SRL Constanţa se datorează bugetului de stat impozit pe profit în sumă de 321.176,15 lei şi TVA în sumă de 381.396,68 lei şi care nu au fost plătite de emitenta facturilor.
În perioada octombrie 2008 – februarie 2009 cât inculpata M.L. a deţinut calitatea de asociat şi administrator unic al SC M.M.G. SRL Cuza Vodă, judeţ Constanţa nu s-a ţinut evidenţa contabilă şi nu s-au plătit taxele datorate bugetului de stat.
Conform procesului – verbal încheiat la 25.05.2010 de inspectorii Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală – Direcţia Generală a Finanţelor Publice Constanţa prejudiciul cauzat bugetului de stat prin neplata de către inculpata M.L. a impozitului pe profit şi a TVA aferent veniturilor realizate de SC M.M.G. SRL Cuza Vodă, judeţ Constanţa la care se adaugă majorările de întârziere la plată calculate până la data de 25.05.2010 se ridică la suma totală de 1.016.442 lei din care 321.176 lei impozit pe profit, 143.482 lei majorări de întârziere aferente impozitului pe profit, 381.397 lei taxă pe valoarea adăugată şi 170.386 lei majorări de întârziere aferente TVA.
Prin cererea de constituire de parte civilă, Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, reprezentat prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Constanţa a solicitat obligarea inculpatei M.L. în solidar cu SC M.M.G. SRL Cuza Vodă, judeţ Constanţa la plata sumei totale de 1.016.442 lei, reprezentând impozit pe profit şi TVA precum şi majorările de întârziere aferente calculate până la 25.05.2010, precum şi obligaţiile fiscale accesorii debitului, constând în majorări de întârziere, penalităţi de întârziere şi dobânzi calculate până la data plăţii efective.
În calitatea sa de unic administrator al SC M.M.G. SRL Cuza Vodă, judeţ Constanţa inculpatei M.L. îi incumba obligaţia ţinerii evidenţei contabile şi implicit plata taxelor datorate bugetului de stat de către societate, aferent activităţii comerciale a acesteia şi potrivit recunoaşterii sale nu şi-a îndeplinit aceste obligaţii.
Chiar dacă inculpata nu avea pregătirea necesară organizării evidenţei contabile a societăţii pe care o administra, ea avea obligaţia să angajeze o persoană cu pregătire de specialitate în acest sens, lucru pe care nu l-a făcut cu ştiinţă, aspect relevat de faptul recunoaşterii că nu a dat curs chemărilor organelor de control fiscal întrucât nu avea întocmită evidenţa contabilă.
Faptele inculpatei M.L. de a nu înregistra contabil veniturile realizate de SC M.M.G. SRL Cuza Vodă, judeţ Constanţa, in perioada octombrie 2008 – februarie 2009, in calitatea sa de administrator, cauzând bugetului de stat un prejudiciu de 321.176 lei impozit pe profit şi 381.397 lei taxă pe valoare adăugată, prin neplată, întruneşte în drept elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 al. 1 lit. b şi al. 2 din Legea nr. 241/2005.
Inculpata M.L. a săvârşit faptele cu intenţie directă (art. 19 al. 1 lit. a cod penal) întrucât ştia că societatea pe care o administra trebuie să plătească bugetului de stat taxele aferente veniturilor realizate din activităţile comerciale desfăşurate.
Reţinerea alineatului doi al art. 9 din Legea nr. 241/2005 este justificată de cuantumul prejudiciului cauzat bugetului de stat prin activitatea infracţională a inculpatei şi care se ridică la suma de 702.573 lei fiind depăşită limita de 100.000 euro prevăzută de textul incriminator.
Raportat la cele ce preced, curtea constată că cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimisă în judecată inculpata M.L. era fondată şi trebuia admisă ca atare.
În consecinţă, urmează a se admite apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa, a se desfiinţa sentinţa penală nr. 46 din 31.01.2012 a Tribunalului Constanţa şi, în rejudecare, se va face aplicarea prevederilor art. 334 cod pr. penală şi se va schimba încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatei M.L. din infracţiunea prev. de art. 9 al. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, în infracţiunea prev. de art. 9 alin. 1 lit. b şi al. 2 din Legea nr. 241/2005.
În considerarea celor reţinute, curtea constată că sunt îndeplinite cerinţele legale pentru angajarea răspunderii penale a inculpatei M.L. urmând a o condamna pe aceasta pentru infracţiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b şi al. 2 din Legea nr. 241/2005 la pedeapsa închisorii.
Întrucât inculpata a recunoscut faptele aşa cum au fost reţinute prin rechizitoriu şi a solicitat, mai înainte de a începe cercetarea judecătorească pe fondul cauzei, ca judecata să se facă exclusiv în baza probelor de la urmărirea penală, pe care şi le-a însuşit necondiţionat, iar potrivit respectivelor probe se impun condamnarea, in mod temeinic şi legal prima instanţă a făcut aplicarea prevederilor art. 3201 cod pr. penală.
Aşa cum rezultă din situaţia de fapt reţinută, inculpata M.L. a săvârşit faptele cu intenţie directă, nu a răspuns la notificările organelor de control de bună voie, a cauzat bugetului de stat un prejudiciu important şi nu a încercat recuperarea prejudiciului.
Dezicându-se intenţionat de comportamentul corespunzător anterior, inculpata i-a asumat în mod conştient consecinţele faptelor sale ilicite, iar recunoaşterea acestora neavând relevanţă decât în privinţa simplificării procedurii de judecată în primă instanţă, dar şi faţă de regretul formal manifestat de inculpată, în condiţiile în care nu a făcut nici un demers efectiv în vederea acoperirii prejudiciului, curtea consideră că, nu se justifică reţinerea circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 lit. a şi c cod penal în favoarea inculpatei. Drept urmare, admiţându-se apelul Parchetului, se va desfiinţa hotărârea de fond şi în rejudecare se va înlătura aplicarea prevederilor art. 74 al. 1 lit. a şi c cod penal şi a art. 76 al. 1 lit. d cod penal.
Reţinându-se  că inculpata M.L. a săvârşit infracţiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 9 al. 1 lit. b şi art. 2 din Legea nr. 241/2005 urmează a fi condamnată la pedeapsa de 3 ani închisoare, cu executare în regim privativ de libertate, făcându-se totodată, aplicarea prevederilor art. 3201 al. 7 cod pr. penală.
Inculpatei urmează a i se aplica şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b şi lit. c cod penal pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale a închisorii.
Urmând a fi condamnată la pedeapsa închisorii cu executare în regim privativ de libertate, inculpatei i se va aplica şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a şi lit. b şi c cod penal, pe durata executării pedepsei principale a închisorii.
Condamnarea inculpatei o face pe aceasta nedemnă de a fi aleasă în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, precum şi de a exercita funcţia de administrator al unei societăţi comerciale, de care s-a folosit în săvârşirea infracţiunii reţinute în sarcina sa.
Majorarea cuantumului pedepsei ce se va aplica inculpatei M.L. este determinată de faptul reţinerii formei agravante de săvârşire a infracţiunii de evaziune fiscală, prin schimbarea încadrării juridice, de consecinţele produse prin crearea unui prejudiciu mare bugetului de stat şi  inexistenţa unor cauze de atenuare a răspunderii sale penale.
Datele personale favorabile inculpatei (lipsă antecedente penale, recunoaşterea faptelor şi doi copii în întreţinere) chiar dacă nu pot fi valorificate ca şi circumstanţele atenuante justifică, în aprecierea curţii, stabilirea cuantumului pedepsei mai aproape de limita minimă legală specială rezultată prin aplicarea prevederilor art. 3201 al. 7 cod pr. penală.
Modalitatea concretă de săvârşire a faptelor, respectiv prin încălcarea conştientă a obligaţiilor aferente funcţiei de administrator al unei societăţi comerciale, cuantumul mare al prejudiciului produs bugetului de stat şi încercările inculpatei de a evita răspunderea penală prin vânzarea societăţii şi apoi neprezentarea la notificările organelor de control fiscal, dar şi totala lipsă de interes în recuperarea prejudiciului, formează convingerea că, scopul preventiv – educativ al pedepsei, nu poate fi atins faţă de inculpată decât prin executarea pedepsei în regim privativ de libertate.
Pentru considerentele menţionate anterior, curtea reţinând temeinicia criticii din apelul parchetului, privind greşita individualizare a pedepsei aplicate inculpatei M.L. de instanţa de fond, va admite apelul, va desfiinţa hotărârea atacată şi, în rejudecare va reindividualiza pedeapsa faţă de inculpată, conform celor reţinute în precedent.
Referitor la acţiunea civilă formulată în cauză de partea civilă - Statul Român prin ANAF prin DGFP Constanţa - curtea constată că prima instanţă a dispus în mod temeinic şi legal angajarea răspunderii civile delictuale a SC M.M.G. SRL Cuza Vodă, judeţ Constanţa în calitate de parte responsabilă civilmente, în condiţiile în care activitatea infracţională a inculpatei M.L. s-a materializat în considerarea calităţii ei de unic administrator al respectivei societăţi comerciale.
Persoana juridică fiinţează prin intermediul reprezentanţilor ei legali, aşa încât orice acte încheiate de aceştia îi sunt opozabile fiind considerate însăşi actele persoanei juridice şi aceasta trebuie să răspundă pentru consecinţele ce decurg din acestea.
În consecinţă, curtea constată netemeinicia criticii din apelul părţii responsabile civilmente SC M.M.G. SRL Cuza Vodă, judeţ Constanţa în legătură cu introducerea sa în cauză în calitatea respectivă şi angajării răspunderii civile în solidar cu inculpata M.L..
În condiţiile în care activitatea ilicită a inculpatei M.L. se raportează la perioada octombrie 2008 – februarie 2009, iar legea civilă (codul civil) nu retroactivează, în mod greşit prima instanţă a avut în vedere ca temei de soluţionare a acţiunii civile prevederile art. 1349 şi următoarele cod civil, ale art. 1382 cod civil în referire la art. 193 cod civil, dispoziţii legale ce au intrat in vigoare la 1 octombrie 2011 când s-a adoptat noul cod civil.
În cauză, Statul Român prin ANAF prin DGFP Constanţa s-a constituit parte civilă solicitând obligarea inculpatei M.L., în solidar cu partea responsabil civilmente SC M.M.G. SRL Cuza Vodă, judeţ Constanţa la plata sumei de 1.016.442 lei reprezentând impozit pe profit, majorări de întârziere aferente acestuia, TVA şi majorări de întârziere aferente TVA, calculate până la data de 25.05.2010, iar în continuare s-a solicitat obligarea la majorări de întârziere, penalităţi de întârziere şi dobânzi, aferente, calculate până la data plăţii efective a debitului.
Din actele şi lucrările cauzei a rezultat că prin activitatea infracţională reţinută în sarcina inculpatei M.L. s-a produs bugetului de stat un prejudiciu in cuantum total de 702.573 lei, constând în impozit pe profit 321.176 lei şi taxă pe valoare adăugată 381.397 lei.
În condiţiile în care majorările de întârziere aferente impozitului pe profit şi TVA reprezintă taxe calculate conform codului fiscal şi se datorează de contribuabil, curtea consideră că, acestea au la bază răspunderea fiscală ce nu poate fi grefată pe răspunderea civilă delictuală reglementată de prevederile art. 998, 999 şi următoarele cod civil, singurele operante în cauza de faţă.
Astfel, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare nu poate fi considerat cert un eventual prejudiciu, iar dobânda legală aferentă debitului este singura ce se poate acorda cu titlu de „damnum emergens” (folosul nerealizat), in cadrul răspunderii civile delictuale.
Faţă de împrejurarea că majorările de întârziere şi penalităţile de întârziere, calculate potrivit codului fiscal, au ca subiect contribuabilul, iar nu persoana ce a săvârşit un delict şi se raportează la data când trebuia plătită taxa fiscală, iar nu de la data când prin hotărâre definitivă de condamnare se stabileşte săvârşirea faptei delictuoase, curtea constată că respectivele majorări şi penalităţi de întârziere, calculate până la 25.05.2010, nu pot face obiectul răspunderii civile delictuale, fiind acordate greşit de prima instanţă.
În privinţa penalităţilor şi majorărilor de întârziere solicitate în continuare, până la data plăţii efective a debitului se constată că au fost în mod temeinic şi legal respinse ca nefondate, pentru considerentele expuse în precedent.
Având în vedere că pentru debitul în sumă de 702.573 lei, reprezentând impozit pe profit şi taxă pe valoare adăugată, în cadrul procedurii de insolvenţă a SC M.M.G. SRL Cuza Vodă, judeţ Constanţa există titlul executoriu nr. 549/08.03.2010, emis în dosarul de executare nr. 531/S al Ministerului Finanţelor Publice – Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Medgidia, judeţ Constanţa, acţiunea civilă a Statului Român prin ANAF prin DGFP Constanţa este fondată numai pentru dobânda legală aferentă, calculată de la data emiterii titlului executoriu menţionat şi până la data plăţii efective a debitului.
Urmare celor reţinute anterior, curtea va admite apelul părţii responsabile civilmente SC M.M.G. SRL Cuza Vodă, judeţ Constanţa prin administrator judiciar C. & Co I. SPRL Constanţa, extinzând efectele acestuia şi cu privire la inculpata M.L. şi va desfiinţa în parte hotărârea instanţei de fond, iar în rejudecare, făcând aplicarea prevederilor art. 14 al. 3 lit. b cod pr. penală, raportat la art. 346 cod pr. penală şi la art. 998, 999 şi următoarele cod civil (vechi), va admite acţiunea civilă în parte şi o va obliga pe inculpata M.L., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC M.M.G. SRL Cuza Vodă, judeţ Constanţa la plata către partea civilă Statul Român prin ANAF prin DGFP Constanţa a despăgubirilor civile constând în dobânda legală aferentă debitului în sumă de 702.573 lei, calculată de la data emiterii titlului executoriu nr. 549 din 8.03.2010 (dosar executare nr. 531/S al Administraţiei Finanţelor Publice a Municipiului Medgidia), până la plata efectivă a debitului.
Apelul parchetului urmează a fi admis şi în privinţa criticii referitoare la subevaluarea cheltuielilor judiciare, întrucât este evident că, prima instanţă a omis să ia în calcul şi cheltuielile judiciare de la urmărirea penală şi care au fost cuantificate prin rechizitoriu la suma de 2.500 lei.
Răspunderea solidară a inculpatei şi a părţii responsabile civilmente este operantă şi în cazul cheltuielilor judiciare, motivat de faptul că inculpata a săvârşit faptele ce fac obiectul cauzei prezente în calitate de administrator al părţii responsabile civilmente, aceasta fiind, de asemenea, responsabilă de declanşarea procesului penal şi implicit de generarea de cheltuieli judiciare.
Hotărârea primei instanţe va fi desfiinţată, în parte, şi cu privire la obligarea la cheltuieli judiciare, iar în rejudecare se va majora cuantumul acestora de la suma de 300 lei, la suma de 2.800 lei (2.500 lei + 300 lei), pentru judecata în fond.
Având în vedere cele reţinute anterior, dar şi împrejurarea că examinarea din oficiu a hotărârii primei instanţe nu a relevat şi alte motive de reformare a ei, curtea va înlătura dispoziţiile contrare prezentei decizii din apel şi va menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii de fond.
Văzând şi prevederile art. 192 al. 3 cod pr. penală, curtea va constata că toate cheltuielile judiciare din faza procesuală a apelului, vor rămâne în sarcina statului.
Dosar nr. 13847/118/2011
Decizia penală nr. 92/P/20.07.2012
Judecător redactor Viorica Lungu