|
Efectele aplicării Legii
nr. 329/2009 cu referire la dreptul angajaţilor ASSI la salarii compensatorii,
reglementat de art. 91 alin. 2 din CCM. Calitatea procesuală a CNMSI şi a
Ministerului Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale.
In cauză, nu a fost vorba de o desfiinţare a
postului ocupat de reclamant ca urmare a reorganizării activităţii în sensul
art. 65 din Codul Muncii, astfel ca nu sunt aplicabile prevederile alin.1
lit.a) din art. 91, ci prevederile art.91 alin.1 lit.b) din contractul colectiv
de muncă aplicabil, fiind vorba de desfiinţarea instituţiei şi în acelaşi timp
de preluarea activităţii sale de alte două instituţii: CN ,,R.D.” şi CNMSI.
În decizia nr. 366/07.12.2009, emisă de ASSI,
s-a stabilit că încetează contractul individual de muncă al reclamantului ca
urmare a desfiinţării Agenţiei cu o perioadă de preaviz care începea să curgă
de la data comunicării deciziei dar nu mai devreme de data intrării în vigoare
a hotărârii de guvern privind înfiinţarea noilor entităţi rezultate din
reorganizarea prevăzută de art. 5 alin.2 din Legea nr. 329/2009.
Prin urmare, la data emiterii acestei
decizii, respectiv 07.12.2009, s-a născut dreptul reclamantului la compensaţii
în temeiul prevederilor art.91 din contractul colectiv de munca şi nu la
momentul împlinirii dreptului de preaviz de 20 de zile, deoarece dacă s-ar
agrea aceasta ultima varianta ar însemna că angajatorul, cu bună ştiinţă, a
amplasat termenul de încetare a contractului de muncă intr-o perioada în care
angajatul nu mai putea beneficia de compensaţiile prevăzute de CCM, iar
prevederile art. 91 din contractul colectiv de muncă ar fi fost golite de sens
şi de forţă juridică, ceea ce este contrar art. 243 din Codul Muncii.
Legea nr. 329/2009
H.G. nr. 1439/2009
Reclamantul P.B. a chemat în judecată pe pârâta
A.S.S.I., solicitând obligarea acesteia la plata salariului neplătit pentru
munca depusă în luna decembrie 2009, a primei de Crăciun, a celui de-al
treisprezecelea salariu pentru anul 2009, a salariului neplătit pentru cele 12
zile lucrate în luna ianuarie 2010 şi a acelor 12 salarii compensatorii.
La data de 6 octombrie 2010, reclamantul a depus la
dosar cerere completatoare prin care a solicitat completarea cadrului procesual
şi citarea în cauză a următorilor pârâţi: Ministerul Comunicaţiilor şi
Societăţii Informaţionale, CNMSI şi CN „R.D.”, motivat de faptul că A.S.S.I. a
fost desfiinţată prin dispoziţiile Legii nr. 329/2009 şi cele ale H.G. nr. 1439/2009.
Ministerul
Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia de conexitate,
excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Comunicaţiilor şi
Societăţii Informaţionale şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a CN
„R.D.”.
Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea
acţiunii ca fiind neîntemeiată.
CNMSI a invocat prin întâmpinare excepţia lipsei calităţii
procesuale pasive a pârâţilor Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale
precum şi a CN „R.D.” iar pe fond a solicitat respingerea cererii întrucât
toate drepturile băneşti au fost achitate.
Prin
încheierea de şedinţă din data de 19 ianuarie 2011, instanţa a respins excepţia de conexitate şi
excepţia privind lipsa calităţii procesuale pasive a pârâţilor Ministerul
Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale şi CN „R.D.”, ca nefondate.
La data de 09 mai 2011, reclamantul a depus la dosarul
cauzei cerere de renunţare la judecarea capetelor de cerere privind obligarea
pârâtelor la plata următoarelor drepturi salariale: salariul pentru luna
decembrie 2009, prima de Crăciun, al XIII-lea salariu pentru 2009 şi salariul
pentru 12 zile aferente lunii ianuarie 2010.
Prin sentinţa civilă nr.1652/09.05.2011
pronunţată de Tribunalul Tulcea, s-a luat act de renunţarea reclamantului la
judecata capetelor de cerere privind: plata salariului pentru luna decembrie
2009, a primei de Crăciun, a celui de-al treisprezecelea salariu pentru anul
2009 şi a salariului pentru cele 12 zile lucrate în luna ianuarie 2010.
S-a admis acţiunea formulată de
reclamantul P.B. în contradictoriu cu pârâtele: CNMSI, Ministerul
Comunicaţiilor Şi Societăţii Informaţionale şi CN „R.D.”.
Au fost obligaţii pârâţii la plata către reclamant a celor 12 salarii
compensatorii, prevăzute la art. 91 alin. (2) din Contractul colectiv de muncă
nr. 7136/23.12.2008, încheiat la nivelul A.S.S.I.
Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a avut în
vedere următoarele considerente:
Prin decizia nr. 366 din 07.12.2009, emisă de A.S.S.I.,
reclamantului i-a încetat activitatea începând cu data de 12.01.2010, conform
Legii nr. 329/2009, coroborat cu prevederile art. 65 din Codul muncii, ca
urmare a desfiinţării locului de muncă pe care îl ocupa.
Conform pct. 21 din Anexa 1 la Legea nr. 329/2009,
A.S.S.I. s-a desfiinţat, ca urmare a divizării, activitatea acesteia fiind
preluată de C.N.M.S.I. şi CN „R.D.”, reorganizarea fiind realizată în baza art.
3 lit. d) din Legea nr. 329/2009.
În aplicarea Legii nr. 329/2009 a fost dată H.G. nr. 1439/2009,
privind înfiinţarea CNMSI şi a CN „R.D.”.
Conform art. 1 alin.(2) şi art. 2 din H.G. nr.
1439/2009, atribuţiile şi patrimoniul A.S.S.I. au fost preluate de Ministerul
Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale care, ulterior a predat părţi din patrimoniu
celor două centre născute din divizare, respectiv C.N.M.S.I. şi C.N.R.D.,
fostul imobil al A.S.S.I. rămânând conform art. 2 alin. (4) din H.G. nr.
1439/2009, în patrimoniul Ministerului Comunicaţiilor şi Societăţii
Informaţionale.
În conformitate cu prevederile art. 48 din Decretul
31/1954, privind persoanele fizice şi juridice: „Persoanele juridice care
dobândesc bunuri prin efectul divizării, răspund faţă de creditori pentru
obligaţiile persoanei juridice care a încetat de a avea fiinţă prin divizare…”
Având în vedere că pârâtele Ministerul
Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale, CNMSI şi CN „RD” au obţinut bunuri
prin divizare, aşa după cum rezultă din protocoalele de predare-primire aflate
la dosar, acestea trebuie şi pot să răspundă pentru toate obligaţiile
contractuale asumate de ASSI, faţă de angajaţii acesteia.
Potrivit art. 91 alin.
(1) lit. a) din contractul colectiv de muncă al A.S.S.I. înregistrat sub nr.
7136/23.12.2008 şi a cărui valabilitate a fost prelungită, conform art. 2 alin.
(2) din acelaşi contract colectiv de muncă până la 23.12.2010: „Salariatul are
dreptul la o compensaţie bănească în următoarele situaţii de încetare a
contractului individual de muncă:
a) instituţia îşi
reduce personalul prin reducerea postului salariatului ca urmare a
reorganizării.”
Potrivit alin. (2):
„Instituţia va comunica în scris fiecărui salariat termenul de preaviz şi va
plăti salariaţilor o compensaţie, în cuantum de 12 salarii de bază ale acestuia
dar numai puţin decât 12 salarii medii de bază pe instituţie.”
Pentru aceste motive,
instanţa de fond a admis acţiunea, obligând pârâţii la plata către reclamant a
celor 12 salarii compensatorii prevăzute la art. 91 alin. (2) din Contractul
colectiv de muncă nr. 7136 din 23.12.2008, încheiat la nivelul A.S.S.I.
Împotriva acestei
sentinţe au declarat recurs pârâţii.
I. Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii
Informaţionale a criticat sentinţa
recurată prin prisma greşitei soluţionări a excepţiei privind lipsa calităţii
procesuale pasive a acestei instituţii.
Pentru a reţine
calitatea procesuală activă a Ministerului Comunicaţiilor şi Societăţii
Informaţionale, instanţa de judecată a reţinut în mod incorect faptul că
atribuţiile A.S.S.I. au fost preluate atât de Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii
Informaţionale cât şi de CNMSI şi CNRD. Aşa cum a arătat, potrivit
punctului 21 din Anexa 1 la Legea nr. 329/2009, ASSI s-a desfiinţat, ca urmare
a divizării, activitatea acesteia fiind preluată de două noi entităţi care iau
astfel fiinţă, CNMSI şi CNRD.
ASSI funcţiona în baza O.U.G.nr.73/2007
privind organizarea şi funcţionarea ASSI
şi îndeplinea atribuţiile prevăzute la art.2.
CNMSI îndeplineşte
atribuţiile prevăzute la art.5 din H.G.1439/2009.
CNRD îndeplineşte
atribuţiile prevăzute la art.18 din H.G.1439/2009.
Ministerul Comunicaţiilor
şi Societăţii Informaţionale îndeplineşte atribuţiile prevăzute la art.4 din
H.G.12/2009 privind organizarea şi funcţionarea
Ministerului Comunicaţiilor şi
Societăţii Informaţionale, cu modificările şi completările ulterioare.
Din analiza
prevederilor legale care stabilesc atribuţiile Ministerului Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale,
ale ASSI, ale CNMSI şi ale CNRD rezultă faptul că atribuţiile ASSI au fost
preluate în totalitate de cele două centre şi nu de MCSI. De asemenea, şi
personalul necesar pentru îndeplinirea atribuţiilor preluate de cele două
centre de la ASSI a fost preluat de cele două noi instituţii.
Totodată, atât în
Legea nr. 329/2009 cât şi în H.G. 1439/2009, noţiunea de patrimoniu a fost folosită
separat de noţiunea de „personal” sau „structuri de personal”. În aceste
condiţii, rezultă clar că intenţia legiuitorului a fost aceea de a crea
regimuri juridice distincte pentru fiecare dintre cele două categorii de
noţiuni. De asemenea, a făcut referire separată cu privire la drepturile şi
obligaţiile ce decurg din acestea, ceea ce arată intenţia legiuitorului ca
acestea să urmeze regimul juridic stabilit separat pentru fiecare dintre cele
două noţiuni.
Instanţa de judecată a
reţinut în mod incorect că MCSI are calitatea procesuală pasivă motivat de
faptul că a obţinut bunuri prin efectul divizării, respectiv imobilul din
Bucureşti, strada I. nr.22, ca urmare a divizării iar în raport de art.48 din
decret nr.31/1954 „persoanele care dobândesc bunuri prin efectul divizării,
răspund de creditori pentru obligaţiile persoanei juridice care a încetat de a
avea fiinţă prin divizare…”.
În aceste condiţii,
solicită admiterea excepţiei lipsei calităţii pasive a Ministerului Comunicaţiilor
şi Societăţii Informaţionale.
Totodată, instanţa de
judecată nu a reţinut în dispozitivul sentinţei respingerea excepţiei lipsei
calităţii procesuale pasive a Ministerului.
Instanţa, în mod
incorect, a reţinut că Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale
nu are calitatea de a contesta decizia nr.366/2009, motivat de faptul că din
dispoziţiile Legii nr.53/2003 rezultă că singura persoană îndrituită să
conteste o decizie de concediere este salariatul şi „nicidecum ale persoane
juridice rezultate ca urmare a transformării persoanei juridice iniţiale care
reprezenta angajatorul”.
Faţă de această
motivare precizează că doar CNRD şi CNMSI sunt instituţiile care au rezultat în
urma divizării ASSI. Atâta timp cât s-a reţinut calitatea MCSI pentru plata
drepturilor compensatorii pentru aceleaşi motive ar fi trebuit să se reţină
calitatea MCSI de a contesta legalitatea aşa zisei decizii nr.366/2009.
Conform art.267 din
Codul Muncii lit.d) pot fi părţi în conflictele de muncă alte persoane juridice
sau fizice care au această vocaţie în temeiul legilor speciale sau al Codului
de procedură civilă.
Totodată, în cadrul
unui litigiu, pârâtul se poate apăra prin invocarea nulităţii actului juridic
de care depind soluţionarea cauzei.
Recurentul mai
consideră că nu sunt aplicabile prevederile contractului colectiv de muncă
referitoare la plata salariilor compensatorii întrucât potrivit art.91 teza
finală din contractul colectiv de muncă, dreptul la compensaţie bănească se
naşte dacă are loc încetarea contractului individual de muncă ca urmare a
preluării activităţii angajatorului total sau parţial de către o altă entitate,
ori potrivit dispoziţiilor legale în vigoare, încetarea contractului individual
de muncă nu a fost efectuat preluării activităţii fostei ASSI de către cele
două centre, CNMSI şi CNRD, ci ca urmare a reducerii de posturi, reducere ce a
avut loc în cadrul centrelor şi nu în cadrul ASSI.
În concluzie, solicită
respingerea cererii privind plata de salariilor compensatorii ca fiind
neîntemeiată.
II. CNMSI a
formulat critici în raport de dispoziţiile art. 304 pct.9 cod procedură civilă.
Instanţa de fond nu
s-a pronunţat asupra excepţiilor privind lipsa calităţii procesuale pasive a
pârâţilor Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale, precum şi a CNRD,
pronunţând o hotărâre vădit netemeinică şi nelegală prin obligarea celor două
instituţii la plata celor 12 salarii compensatorii.
Pe fondul cererii,
Tribunalul Tulcea a aplicat în mod greşit legea.
Motivul invocat pentru
emiterea deciziilor de concediere, respectiv desfiinţarea celor 200 de posturi
din cadrul ASSI nu era viabil la momentul emiterii acestora deoarece:
- reducerea efectivă a posturilor potrivit
art.6 alin.3 din Legea nr.329/2009 are loc abia după intrarea în vigoare a
H.G.nr.1439/2009;
- categoria concretă a
posturilor reduse se stabileşte abia după aprobarea posturilor pentru
instituţiile care preiau activitatea acestora, respectiv CNMSI şi CNRD.
În ceea ce priveşte
situaţia personalului fostului ASSI, recurentul consideră că au devenit
incidente dispoziţiile generale prevăzute la art.6 din Legea nr.329/2009, dar
şi a celor particulare prevăzute la art.14 şi art.27 din H.G.nr.1439/2009
privind înfiinţarea CNMSI şi a CN „R.D.”.
Temeiul juridic al
încetării contractelor de muncă pentru personalul ASSI supus reorganizării este
art.6 alin.5 din Legea nr.329/2009, iar nu prevederile din Codul muncii.
În cauză sunt
aplicabile şi dispoziţiile decretului nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice
şi juridice, în sensul că suntem în prezenţa unei reorganizări a ASSI prin
divizare în două entităţi – noi persoane juridice, care preiau obligaţiile
instituţiei divizate, inclusiv personalul.
S-a motivat în mod
greşit faptul că intimatul reclamant şi-a încetat raporturile de muncă cu ASSI
ca urmare a emiterii deciziei de concediere din 07.12.2009, precum şi faptul că
situaţia sa juridică este reglementată de dispoziţiile din Codul Muncii –
afirmaţii care sunt în vădită contradicţie cu prevederile Legii nr. 329/2009 şi
H.G. nr. 1439/2009, decizia de concediere fiind emisă nelegal anterior
apariţiei H.G. nr.1439/2009.
În consecinţă, la data
încetării raporturilor de muncă, în mod legal – 13.01.2010 – când noua
instituţie CNMSI emite decizia de concediere, Contractul colectiv de muncă la
nivelul ASSI nr.7136/23.12.2008 nu se mai afla în vigoare.
III. CNRD a
declarat de asemenea recurs criticând sentinţa pentru nelegalitate şi
netemeinicie.
În mod greşit instanţa
de fond a obligat CN „R.D.” - în solidar cu ceilalţi pârâţi - CNMSI şi Ministerul
Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale la plata a 12 salarii compensatorii
în conformitate cu prevederile art.91 alin.2 din Contractul colectiv de muncă
nr.7136/23.12.2008.
CN „R.D.” nu are
calitatea de angajator în raport cu reclamantul P.B. şi, prin urmare, obţinerea
unor drepturi de natură salarială nu poate fi impusă unei persoane juridice
care nu are nici calitatea şi nici capacitatea de a le realiza.
Ca urmare, CN „R.D.”
nu are calitate procesuală pasivă, în sensul că nu are raporturi de muncă cu
reclamantul, care prin aplicarea dispoziţiilor legale a fost preluat de CNMSI,
iar încetarea raporturilor de muncă pentru motive care nu ţin de persoana
salariatului este dispusă la 12.01.2010 – decizia de concediere nr.206 este
emisă de CNMSI la data de 15.01.2010.
Tribunalul Tulcea a
nesocotit dispoziţiile Legii nr.329/2009 şi ale H.G. nr.1439/2009 privind
înfiinţarea CNMSI şi a CN „R.D.”.
Potrivit art.14 alin.1
(pentru CNMSI) şi art.27 alin.1 (pentru CN „R.D.”) personalul ASSI aferent
activităţilor prevăzute la art.5 (pentru CNMSI) şi art.18 (pentru CNRD) precum
şi personalul auxiliar va fi preluat în cadrul celor două entităţi, în limita a
140 de posturi şi va beneficia de drepturile salariale acordate, potrivit
legii, pentru categoriile de funcţii din cadrul CNMSI şi respectiv CNRD.
Ca urmare, din cei 153
salariaţi ai ASSI, CNMSI a preluat un număr de 104 salariaţi (printre care şi
pe intimatul – reclamant P.B.) iar CNRD, un număr de 49 salariaţi, care au fost
încadraţi prin echivalarea funcţiilor, având în vedere la stabilirea acestora,
vechimea în muncă şi categoria studiilor.
Având în vedere că la
data încetării raporturilor de muncă, în mod legal – 13.01.2010 – când noua
instituţie CNMSI emite decizia de concediere, Contractul colectiv de muncă la
nivelul ASSI nr.7136/23.12.2008 nu se mai afla în vigoare, recurenta solicită
ca în baza art.312 Cod procedură civilă admiterea recursului, modificarea în
tot a hotărârii atacate în sensul respingerii acţiunii.
Analizând
sentinţa recurată în raport de criticile formulate, de probele administrate şi
de dispoziţiile legale incidente în cauza, Curtea constată următoarele:
Având în vedere ca
singura obligaţie stabilită în sarcina pârâţilor de către instanţa de fond
consta în plata către reclamant a celor 12 salarii compensatorii prevăzute de art.
91 alin.2 din CCM nr. 7136/23.12.2008 încheiat la nivelul ASSI, Curtea
apreciază că celelalte critici formulate de recurenţii pârâţi, referitoare la
legalitatea deciziei de concediere şi temeinicia cererii privind plata
celorlalte drepturi salariale, sunt lipsite de obiect, cu atât mai mult cu cât
reclamantul a renunţat la aceste capete de cerere.
Prin urmare, analiza sentinţei se va face
din perspectiva capătului de cerere admis, şi a excepţiilor invocate de pârâţi
raportate de acest capăt de cerere având în vedere ca numai pârâţii au formulat
recurs.
Conform pct. 21
din Anexa 1 la Legea nr. 329/2009, A.S.S.I. s-a desfiinţat, ca urmare a
divizării, activitatea acesteia fiind preluată de CNMSI şi C.N.R.D.,
reorganizarea fiind realizată în baza art. 3 lit. d) din Legea nr. 329/2009.
În aplicarea Legii nr. 329/2009 a fost dată H.G. nr.
1439/2009, privind înfiinţarea CNMSI şi a CN „R.D.”.
Conform art. 1 alin. (2) şi art. 2 din H.G. nr.
1439/2009, atribuţiile şi patrimoniul A.S.S.I. au fost preluate de Ministerul
Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale care, ulterior, a predat părţi din
patrimoniu celor două centre născute din divizare, respectiv C.N.M.S.I. şi
C.N.R.D., fostul imobil al ASSI rămânând, conform art. 2 alin. (4) din H..G.
nr. 1439/2009, în patrimoniul Ministerului Comunicaţiilor şi Societăţii
Informaţionale.
Potrivit prevederilor art. 1 din O.U.G nr. 1/2010,
salarizarea personalului autorităţilor şi instituţiilor publice care şi-au
schimbat regimul de finanţare, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr.
329/2009, se realizează potrivit prevederilor contractelor colective de muncă
legal încheiate până la împlinirea termenului pentru care au fost încheiate, în
limita cheltuielilor de personal aprobate.
Conform art.91 din contractul colectiv de muncă,
salariatul avea dreptul la o compensaţie egală cu 12 salarii de bază ale
acestuia dar nu mai puţin decât 12 salarii de bază medii pe instituţie (alin.2)
în următoarele situaţii de încetare a contractului individual de muncă
(alin.1):
a) instituţia îşi reduce personalul prin desfiinţarea
postului salariatului ca urmare a reorganizării;
b) instituţia îşi încetează activitatea sau
activitatea sa este preluată total sau parţial de către o altă entitate şi în
alte cazuri fără relevanţă în cauză.
S-a invocat de către recurenţi că reclamantului P.B.
i-a încetat contractul individual de muncă
începând cu data de 12.01.2010, conform Legii nr. 329/2009,
coroborat cu prevederile art. 65 din Codul muncii, ca urmare a desfiinţării
locului de muncă pe care îl ocupa, conform deciziei nr. 366 din 07.12.2009,
emisă de ASSI şi ca pretenţiile formulate de acesta trebuie analizate din
perspectiva datei la care raporturile de muncă au încetat şi nu în raport de
data emiterii deciziei.
Instanţa reţine ca, în cauză, nu a fost vorba de o
desfiinţare a postului ocupat de reclamant ca urmare a reorganizării
activităţii în sensul art. 65 din Codul Muncii, astfel ca nu sunt aplicabile
prevederile alin.1 lit.a) din art. 91, ci prevederile art.91 al.1 lit.b) din
contractul colectiv de muncă aplicabil, fiind vorba de desfiinţarea instituţiei
şi în acelaşi timp de preluarea activităţii sale de alte două instituţii: CN
,,R.D.” şi CNMSI.
În decizia nr. 366/07.12.2009 emisă de ASSI s-a
stabilit că încetează contractul individual de muncă al reclamantului ca urmare
a desfiinţării Agenţiei cu o perioadă de preaviz care începea să curgă de la
data comunicării deciziei dar nu mai devreme de data intrării în vigoare a
hotărârii de guvern privind înfiinţarea noilor entităţi rezultate din reorganizarea
prevăzută de art. 5 alin.2 din Legea nr. 329/2009.
În raport de probele administrate, Curtea apreciază că,
la data emiterii acestei decizii, respectiv 07.12.2009, s-a născut dreptul
reclamantului la compensaţii în temeiul prevederilor art.91 din contractul
colectiv de munca şi nu la momentul împlinirii dreptului de preaviz de 20 de
zile deoarece dacă s-ar agrea aceasta ultima varianta ar însemna că
angajatorul, cu bună ştiinţă a amplasat termenul de încetare a contractului de
muncă intr-o perioada în care angajatul nu mai putea beneficia de compensaţiile
prevăzute de CCM iar prevederile art. 91 din contractul colectiv de muncă ar fi
fost golite de sens şi de forţă juridică ceea ce este contrar art. 243 din
Codul Muncii.
- Cu privire la
calitatea procesuală a CNMSI, se
reţine:
Astfel, potrivit art. 47 din Decretul nr.31/1954,
patrimoniul persoanei juridice care a încetat de a avea fiinţa prin divizare se
împarte in mod egal intre persoanele juridice dobânditoare, daca prin actul
care a dispus dizolvarea nu s-a stabilit o alta proporţie.
În cazul ASSI, în Anexa 1 la lege se stabileşte că
aceasta se desfiinţează, ca urmare a divizării: o parte din activitate va fi
preluat de către CNMSI, iar o alta parte de CN "R.D." care au
dobândit, astfel, calitatea de succesori cu titlu universal ai ASSI, preluând
potrivit competenţelor preluate atât o parte din personal cât şi din drepturile
şi obligaţiile ASSI.
Prin Protocolul înregistrat la ASSI sub nr.
290/16.12.2009 încheiat între instituţia care se desfiinţa şi CNMSI, au fost
preluaţi angajaţii indicaţi în anexe, între care şi reclamantul care figurează
la rubrica 75.
Această preluare s-a făcut în acord cu art. 14 (1) din
HG nr.1439/2009 potrivit cu care personalul ASSI aferent activităţilor
prevăzute la art. 5, precum si personalul auxiliar va fi preluat in cadrul
CNMSI, in limita a 140 de posturi, si va beneficia de drepturile salariale
acordate, potrivit legii, pentru categoriile de funcţii din cadrul CNMSI.
De asemenea, acest protocol este urmat de decizia nr.
60/16.12.2009 a preşedintelui CNMSI prin care s-a decis preluarea aceloraşi
angajaţi şi are corespondent în decizia
nr. 290/16.12.2009 emisă de preşedintele ASSI referitor la „predarea”
angajaţilor respectivi.
Această procedură corespunde prevederilor Legii nr.
329/209 în sensul că succesorii cu titlu particular ai ASSI au preluat
personalul acesteia.
Cum la data protocolului, termenul de preaviz la care
s-a făcut referire în decizie nu expirase rezultă că CNMSI a preluat şi
obligaţiile corelative tuturor drepturilor născute în favoarea reclamantului în
temeiul contractului colectiv de muncă, astfel ca acesta are calitate procesual pasivă întrucât
a preluat în calitate de succesor contractul individual de muncă încheiat de ASSI,
cu reclamantul.
De altfel, prin decizia nr. 206/15.01.2010 emisa de
CNMSI, s-a consemnat ca “urmare împlinirii termenului de preaviz încetează
contractul individual de muncă” aceasta decizie fiind data “în completarea
deciziei nr. 366/07.12.2009 emisa de preşedintele ASSI pentru perioada de
preaviz” date care vin de asemenea sa susţină concluzia potrivit căreia
recurentul are calitate procesuală pasivă în cauza.
- Cu privire la
excepţia lipsei calităţii procesual pasive a Ministerului Comunicaţiilor şi
Societăţii Informaţionale:
În baza Legii nr. 329/2009 şi a regulilor de drept
comun privind efectele divizării unei persoane juridice, succesiunea în
drepturi şi obligaţii trebuia să se producă numai între ASSI, pe de o parte,
şi, pe de altă parte, CNMSI şi CN ,,R.D.”.
Dar, faţă de specificul organizării ASSI care,
potrivit art.1 din OUG 73/2007, funcţiona în subordinea Ministerului
Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale, precum şi faţă de împrejurarea că
atât CNMSI, cât şi CN ,,R.D.”, au fost organizate tot în subordinea Ministerului
Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale, prin HG nr. 1439/2009 s-a optat
pentru o formă mai complexă a reorganizării în care a fost implicată şi o terţă
persoană - Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale.
În acest sens, s-a stabilit prin hotărârea de guvern
ca patrimoniul fostei ASSI să fie preluat pe bază de protocol mai întâi de
Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale, care la rândul său urma
să predea câte o parte a acestui patrimoniu către CNMSI, respectiv CN ,,R.D.”.
Ca urmare, prin protocolul din 09.12.2009 înregistrat
sub nr. 5201/09.12.2009 la Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii
Informaţionale, respectiv 40111/09.12.2009 la ASSI s-au preluat structura de
personal a Agenţiei, precum şi celelalte drepturi şi obligaţii ce decurg din
acestea, cu menţiunea expresă că vor fi acoperite prin credite bugetare de la
bugetul de stat.
Dar, prin actul de modificare înregistrat sub nr.
5206/10.12.2009 la Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale,
respectiv 281/10.12.2009 la ASSI, protocolul în cauză a fost modificat inclusiv
în ceea ce priveşte prevederile art. 2, în sensul
că nu se mai referea la preluarea personalului şi obligaţiilor rezultate din
contractele de muncă ci doar la preluarea creditelor bugetare
neutilizate.
Având în vedere structura sumei propuse pentru
rectificare bugetară de către ASSI, prin nota de fundamentare nr.
1338/25.08.2009, şi suma aprobată de către Ministerului Comunicaţiilor şi
Societăţii Informaţionale, este evident că cel puţin în parte au fost aprobate
în bugetul ASSI şi cheltuieli pentru drepturile pretinse de reclamant iar ASSI nu
a făcut dovada plăţii acestor drepturi.
Curtea mai are în vedere şi împrejurarea că
patrimoniul ASSI a fost preluat iniţial de Ministerul Comunicaţiilor şi
Societăţii Informaţionale, transmis ulterior către noile instituţii înfiinţate
în urma divizării iar patrimoniul ASSI includea şi obligaţiile corelative
tuturor drepturilor născute în favoarea reclamantului în temeiul contractului
colectiv de muncă, indiferent care ar fi acestea.
Nu în ultimul rând, mai trebuie amintit ca potrivit
art. 8 din HG nr. 1439/2009, finanţarea
activităţilor CNMSI se asigura de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului
Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale, în a cărui subordine funcţionează
astfel că în raport de toate aceste considerente, Curtea va constată ca
Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale are calitate procesual
pasivă.
- În ceea ce
priveşte CN ,,R.D.”:
Din
înscrisurile anexate cererii se constată că acesta nu are calitate procesual
pasivă în cauză întrucât a preluat o altă parte a angajaţilor fostei ASSI şi
obligaţiile corelative drepturilor acestor angajaţi, între care nu se află şi
reclamantul.
Potrivit art.27 (1) din HG nr.1439/2009, personalul
ASSI aferent activităţilor prevăzute la art. 18, precum si personalul auxiliar
va fi preluat in cadrul CNRD, in limita a 140 de posturi, si va beneficia de
drepturile salariale acordate, potrivit legii, pentru categoriile de funcţii
din cadrul CNRD.
Rezultă, aşadar, că CN ,,R.D.” a preluat o altă parte
a personalului şi, ca urmare, nu a preluat obligaţiile rezultate din contractul
individual de muncă încheiat de ASSI cu recurentul reclamant.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 cod
procedură civilă vor fi respinse recursurile formulate de Ministerul
Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale şi CNMSI şi va fi admis recursul
formulat de recurentul CN ,,R.D.”, urmând a fi modificată sentinţa recurată în
sensul respingerii acţiunii formulată în contradictoriu cu aceasta instituţie.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.
Decizia
civilă nr. 234/CM/20.03.2012
Dosar
nr. 718/88/2010
Judecător redactor Mariana
Bădulescu
| 
