|
Dreptul muncii. Sancţiunea
disciplinară. Desfacerea contractului individual de muncă.
Codul muncii (art. 263 Vechiul
cod), art. 247 alin. 1
Art.247 alin.1 Codul muncii
(art.263 vechiul cod), angajatorul dispune de prerogativă disciplinară, având
dreptul de a aplica, potrivit legii, sancţiuni disciplinare salariaţilor ori de
câte ori constată că aceştia au săvârşit o abatere disciplinară.
Curtea de Apel Ploieşti, Secţia I
Civilă,
Decizia civilă nr. 3632 din 31
octombrie 2012
Prin Decizia civilă nr. 3632/31
oct.2012 , Curtea de Apel Ploiesti a admis recursul declarat împotriva sentinţei
civile nr. 1795 din 14 martie 2012, Tribunalul Prahova.
Pentru a pronunţa aceasta
decizie, Curtea, a reţinut că în ce priveşte împrejurările în care au fost
comise faptele disciplinare reţinute în sarcina salariatului, în urma
inventarului din 03.08.2010 s-a constatat lipsa unui număr de 328 de produse
marca Adidas, iar în aceste condiţii, întrucât nu exista nicio probă directă
din care se rezulte care sunt persoanele vinovate de sustragerea acestor
produse, societatea a reţinut în sarcina salariaţilor cu atribuţii de gestiune
faptele de a nu-şi fi îndeplinit atribuţiile stabilite prin fişa postului şi
prin Regulamentul Intern.
Cu toate acestea, numărul foarte
mare de produse lipsa (328) exclude posibilitatea sustragerii acestora de către
vizitatori/clienţi (exceptând cazul în care aceştia ar fi avut complicitatea
intimatului-contestator şi a celorlalţi salariaţi cu atribuţii de gestiune şi
face foarte probabilă teza sustragerii produselor de către chiar salariaţii
intimatei.
Prin urmare, deşi nu există
dovezi directe din care să rezulte faptul că intimatul-contestator s-ar fi
făcut responsabil de sustragerea produselor respective şi deşi acesta nu a fost
sancţionat pentru o astfel de faptă, instanţa de judecată (în virtutea
principiului aflării adevărului) avea obligaţia de a analiza şi de a ţine cont
de toate detaliile şi împrejurările concrete ale speţei.
În ce priveşte prejudiciul suferit de angajator, aşa cum
lesne, se poate observa, este semnificativ, ridicându-se la suma de 19.151,78
lei. Prin urmare, din perspectiva consecinţelor produse, se impunea aplicarea
celei mai severe dintre sancţiuni.
Totodată, având în vedere numărul
foarte mare de produse constatate lipsă, apare ca evident faptul că,
intimatul-contestator ar fi putut descoperi şi raporta situaţia cu un minim de
diligenţe (poate fi destul de dificil uneori, pentru un gestionar, să constate
lipsa a 1-2 produse, însă lipsa unui nr. de 328 este la fel de dificil de greu
de ignorat).
Prin urmare,
intimatul-contestator nu doar că nu şi-a îndeplinit atribuţiile de verificare
şi control al stocului de marfă, dar mai mult, din împrejurările speţei,
rezultă că acesta ar fi cunoscut şi ascuns faţă de angajator existenţa acestor
lipsuri.
De asemenea, din cuprinsul
procesului-verbal de cercetare disciplinară, deşi situaţia şi vinovăţia
intimatului-contestator erau evidente, însă acesta a ales să nu colaboreze cu
membrii comisiei de cercetare disciplinară, refuzând să ofere orice fel de
informaţii de natură a conduce la descoperirea adevărului.
Faţa de toate aceste împrejurări,
se apreciază că sancţiunea aplicată fostului salariat este una corectă, fiind
proporţională cu vinovăţia şl gravitatea abaterilor reţinute în sarcina
acestuia.
Faptul că intimatul-contestator
nu mai fusese sancţionat anterior, nu reprezintă o împrejurare care, prin ea
însăşi, justifice înlocuirea sancţiunii aplicate.
(Judecător Violeta Dumitru)
| 
