avocats.ro
jurisprudență
 
 
 
 


Dreptul muncii. Sancţiunea disciplinară. Desfacerea contractului individual de muncă.
 
Codul muncii (art. 263 Vechiul cod), art. 247 alin. 1
 
Art.247 alin.1 Codul muncii (art.263 vechiul cod), angajatorul dispune de prerogativă disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancţiuni disciplinare salariaţilor ori de câte ori constată că aceştia au săvârşit o abatere disciplinară.
 
Curtea de Apel Ploieşti, Secţia I Civilă,
Decizia civilă nr. 3632 din 31 octombrie 2012
 
Prin Decizia civilă nr. 3632/31 oct.2012 , Curtea de Apel Ploiesti a admis recursul declarat împotriva sentinţei civile nr. 1795 din 14 martie 2012, Tribunalul Prahova.
Pentru a pronunţa aceasta decizie, Curtea, a reţinut că în ce priveşte împrejurările în care au fost comise faptele disciplinare reţinute în sarcina salariatului, în urma inventarului din 03.08.2010 s-a constatat lipsa unui număr de 328 de produse marca Adidas, iar în aceste condiţii, întrucât nu exista nicio probă directă din care se rezulte care sunt persoanele vinovate de sustragerea acestor produse, societatea a reţinut în sarcina salariaţilor cu atribuţii de gestiune faptele de a nu-şi fi îndeplinit atribuţiile stabilite prin fişa postului şi prin Regulamentul Intern.
Cu toate acestea, numărul foarte mare de produse lipsa (328) exclude posibilitatea sustragerii acestora de către vizitatori/clienţi (exceptând cazul în care aceştia ar fi avut complicitatea intimatului-contestator şi a celorlalţi salariaţi cu atribuţii de gestiune şi face foarte probabilă teza sustragerii produselor de către chiar salariaţii intimatei.
Prin urmare, deşi nu există dovezi directe din care să rezulte faptul că intimatul-contestator s-ar fi făcut responsabil de sustragerea produselor respective şi deşi acesta nu a fost sancţionat pentru o astfel de faptă, instanţa de judecată (în virtutea principiului aflării adevărului) avea obligaţia de a analiza şi de a ţine cont de toate detaliile şi împrejurările concrete ale speţei.
În ce priveşte  prejudiciul suferit de angajator, aşa cum lesne, se poate observa, este semnificativ, ridicându-se la suma de 19.151,78 lei. Prin urmare, din perspectiva consecinţelor produse, se impunea aplicarea celei mai severe dintre sancţiuni.
Totodată, având în vedere numărul foarte mare de produse constatate lipsă, apare ca evident faptul că, intimatul-contestator ar fi putut descoperi şi raporta situaţia cu un minim de diligenţe (poate fi destul de dificil uneori, pentru un gestionar, să constate lipsa a 1-2 produse, însă lipsa unui nr. de 328 este la fel de dificil de greu de ignorat).
Prin urmare, intimatul-contestator nu doar că nu şi-a îndeplinit atribuţiile de verificare şi control al stocului de marfă, dar mai mult, din împrejurările speţei, rezultă că acesta ar fi cunoscut şi ascuns faţă de angajator existenţa acestor lipsuri.
De asemenea, din cuprinsul procesului-verbal de cercetare disciplinară, deşi situaţia şi vinovăţia intimatului-contestator erau evidente, însă acesta a ales să nu colaboreze cu membrii comisiei de cercetare disciplinară, refuzând să ofere orice fel de informaţii de natură a conduce la descoperirea adevărului.
Faţa de toate aceste împrejurări, se apreciază că sancţiunea aplicată fostului salariat este una corectă, fiind proporţională cu vinovăţia şl gravitatea abaterilor reţinute în sarcina acestuia.
Faptul că intimatul-contestator nu mai fusese sancţionat anterior, nu reprezintă o împrejurare care, prin ea însăşi, justifice înlocuirea sancţiunii aplicate.
                           
(Judecător Violeta Dumitru)