Drept procesual penal. Partea
generală. Probele şi mijloacele de probă. Percheziţia domiciliară.
Cod procedură penală, art. 100 şi
următoarele
Încercarea
de a combate cu alţi martori, consemnările cuprinse în actul procedural care
consfinţeşte percheziţia, nu pot fi avute în vedere de către instanţă, atâta
timp cât se constată că acest mijloc de probă a fost administrat cu respectarea
tuturor condiţiilor prevăzute de art. 100 şi urm. Cod procedură penală, având
la bază autorizarea dispusă de către instanţa de judecată competentă, aşa încât
prin simple declaraţii ale unor martori, alţii decât cei care au participat în
calitate de martori asistenţi, nu se
poate ajunge la invalidarea unui mijloc
de probă obţinut în condiţii de deplină legalitate, a cărui importanţă este
evidentă în ansamblul probator care confirmă vinovăţia inculpatului.
Curtea de Apel Ploieşti, Secţia
Penală şi pentru cauze cu minori şi de familie,
Decizia penală nr. 947 din 5
iulie 2012.
Prin sentinţa penală
nr.77/26.03.2012 pronunţată de Judecătoria Răcari s-au dispus următoarele:
1. În temeiul art.208 alin.(1)
raportat art. 209 alin.(1) lit. a), lit. g)
şi lit. i) Cod penal, cu aplicarea art.37 lit. b) Cod penal a fost
condamnat inculpatul S.M., domiciliat în
comuna C., judeţul Dâmboviţa, recidivist, la pedeapsa de 9 ani închisoare.
2. În temeiul art. 208 alin.(1)
raportat art. 209 alin.(1) lit. a), lit. g)
şi lit. i) Cod penal a fost
condamnat inculpatul S. A., domiciliat în comuna C., judeţul Dâmboviţa,
cu antecedente penale, la
pedeapsa de 8 ani închisoare.
3. În temeiul art. 208 alin.(1)
raportat art. 209 alin.(1) lit. a), lit. g)
şi lit. i) Cod penal a fost condamnat pe inculpatul B.F.B. domiciliat în
comuna C., cu antecedente penale, la
pedeapsa de 8 ani închisoare.
În baza art.71 alin.(1) Cod penal
raportat la art.64 lit. a teza a II-a şi b Cod penal, s-au interzis
inculpaţilor S.M., S.A. şi B.F.B., dreptul de a fi aleşi în autorităţile
publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie
implicând exerciţiul autorităţii de stat pe durata executării pedepsei.
Potrivit disp. art.350 alin.1 Cod
procedură penală, s-a menţinut măsura arestării preventive faţă de inculpaţi şi în temeiul art.88 Cod
penal s-a dedus din durata pedepsei, durata arestării preventive astfel: pentru
inculpaţii S.M. şi S.A., perioada reţinerii de 24 ore din data de 01.06.2011 şi
durata arestării preventive începând cu data de 06.06.2011 la zi, iar pentru
inculpatul B.F.B. durata arestării preventive începând cu data de 31.05.2011 la
zi.
Au fost obligaţi inculpaţii în
solidar la plata către părţile vătămate constituite părţi civile M.I. şi M.E. a
următoarelor sume de bani: 86.667 lei reprezentând prejudiciu efectiv suferit
prin infracţiunea de furt a banilor; contravaloarea a 450 grame aur de 14K la
valoarea stabilită de BNR pentru gramul de aur din ziua plăţii efective şi
20.000 lei reprezentând contravaloarea recoltei nerealizate pe terenurile
proprietatea părţilor vătămate constituite părţi civile.
A fost respinsă cererea privind
acordarea daunelor morale.
A fost menţinută măsura
sechestrului asigurător aplicată prin ordonanţa din data de 9 iunie 2011 astfel
cum a fost modificată de Judecătoria Răcari prin încheierea de şedinţă din data
de 22.09.2011.
Pentru a dispune astfel, instanţa
de fond a reţinut, pe baza probelor administrate, în esenţă, faptul că, în
executarea unei rezoluţii infracţionale preexistente, recurenţii inculpaţi
B.F.B., S.A. şi S.M. în noaptea de 20/21 mai 2011 au sustras prin efracţie şi
escaladare, suma de 95.000 lei şi bijuterii din aur în greutate de circa 500 grame din locuinţa
părţilor vătămate M.I. şi M.E., din comuna L., judeţul Dâmboviţa, faptă care întruneşte elementele constitutive
ale infracţiunii de furt calificat, prev. şi ped. de art. 208 alin.1 – 209 alin.1 lit. a, g şi i
din Codul penal.
Împotriva acestei hotărâri au
declarat recurs, în termenul legal, părţile civile M.I. şi M.E., inculpaţii
S.M., S.A. şi B.F.B., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenţii inculpaţi S.M. şi S.A.
au formulat critici în ceea ce priveşte greşita lor condamnare, susţinând că nu
au fost administrate probe certe care să dovedească implicarea lor
infracţională, iar instanţa de fond a realizat o greşită interpretare a
probelor sub acest aspect.
Referitor la percheziţia
domiciliară, recurenţii au afirmat că, la efectuarea acesteia, nu au fost
prezenţi, nici ei personal şi nici membrii familiei lor, fiind încătuşaţi şi
urcaţi într-o maşină a poliţiei, iar membrii familiei au fost şi ei urcaţi
într-o altă maşină de poliţie, astfel că această percheziţie a fost realizată
de organele de poliţie numai în prezenţa părţilor vătămate şi a rudelor
acestora, dar şi în mod abuziv şi tendenţios, contrar realităţii, pentru a se
putea dovedi vinovăţia celor doi recurenţi, sens în care în curtea locuinţei
acestora a fost aruncată o batistă aparţinând părţilor vătămate.
Criticile nu sunt fondate,
nefiind veridice afirmaţiile recurenţilor privind încălcarea drepturilor lor procesuale şi a
dispoziţiilor legale la efectuarea percheziţiei.
Într-adevăr, nici în cursul
urmăririi penale, nici al cercetării judecătoreşti, recurenţii S.A. şi S.M. nu
au recunoscut fapta, însă în faza de urmărire penală inculpatul B.F.B.a recunoscut atât vinovăţia
sa, cât şi participaţia penală a celorlalţi doi coinculpaţi, în modalitatea
reţinută mai sus.
Referitor la mijlocul de probă
constând în percheziţia domiciliară, Curtea observă că, la data de 01.06.2011
cu ocazia efectuării acestei percheziţii domiciliare la locuinţa inculpaţilor
S.A. şi S.M., s-au identificat mai multe bunuri pe care aceştia nu au putut să
le justifice şi care sunt legate în mod indisolubil de comiterea faptei şi
anume: o pungă din plastic cu inscripţia “Tedi”(în care fuseseră depozitaţi
banii părţilor vătămate), un fular, o borsetă, două batiste ( în care se aflau
bijuteriile părţilor vătămate), o husă textilă de culoare albă şi patru chei,
bunuri pe care partea vătămată M.E., le-a recunoscut ca fiind ale sale.
Astfel, partea vătămată M.E. a
recunoscut batistele descoperite cu ocazia acestei percheziţii domiciliare,
precizând fără dubiu, inclusiv cu ocazia prezentării pentru recunoaştere, că în
cele două batiste a ţinut bijuteriile din aur ce i-au fost furate în noaptea de
20/21 mai 2011, astfel cum reiese din procesul verbal de prezentare pentru recunoaştere,
fixat prin planşele fotografice demonstrative, aflat la filele 245-299 dosar
urmărire penală.
Or, descoperirea cu ocazia
acestei percheziţii domiciliare, la locuinţa celor doi coinculpaţi S.A. şi
S.M., a bunurilor descrise mai sus, care cu certitudine aparţin părţilor
vătămate, este cel mai important mijloc de probă care fundamentează convingerea
privitoare la participaţia penală a acestor inculpaţi, deoarece explicaţiile
acestora cu privire la descoperirea bunurilor în locuinţa lor sunt în mod evident
neconvingătoare şi lipsite de credibilitate şi suport probator.
Astfel, pentru a înlătura acest
mijloc de probă, cei doi recurenţi au încercat să acrediteze ideea că aceste
bunuri ar fi fost practic plasate în locuinţa lor fie de către părţile vătămate,
fie de către lucrătorii de poliţie care au efectuat percheziţia, ipoteză total
neverosimilă având în vedere faptul că actul procedural al percheziţiei s-a
efectuat în condiţii de deplină legalitate, cu autorizarea instanţei
competente, în acest sens fiind emisă autorizaţia nr.8/31 mai 2011 de către
Judecătoria Răcari, aflată la fila 114 volum 1 dosar urmărire penală, care a
fost pusă în executare fără încălcarea vreunui drept al părţilor.
Deşi recurenţii S. au susţinut că nici ei şi
nici un alt membru al familiei nu ar fi
fost de faţă la efectuarea percheziţiei, fiind îndepărtaţi cu forţa din imobil,
se observă cu acest lucru nu este real, deoarece procesul verbal de percheziţie
domiciliară aflat la filele 115-119 din volumul 1 al dosarului de urmărire
penală, cuprinzând pe larg toate momentele realizării acestui act procesual,
descrie toate persoanele găsite în imobilul percheziţionat, acestea fiind:
recurenţii S.A. şi S.M. , precum şi numiţii S.N. şi S.N.
Ca atare, ridicarea bunurilor a
fost efectuată cu respectarea disp. art.104 Cod procedură penală privind
procedura percheziţiei, care statuează în alin.2 că ,,ridicarea de obiecte şi
înscrisuri, precum şi percheziţia domiciliară se fac în prezenţa persoanei de
la care se ridică obiectele şi înscrisurile, sau la care se efectuează
percheziţia, iar în lipsa acesteia, în prezenţa unui reprezentant, al unui
membru de familie, sau a unui vecin, având capacitate de exerciţiu”.
În plus, percheziţia a fost
efectuată în prezenţa martorilor asistenţi S.M. şi P.S., aşa cum cer disp.
art.104 alin.3 cod procedură penală, martori asistenţi care au semnat fără
obiecţiuni procesul verbal de percheziţie.
În fine, actul procesual al
percheziţiei a fost consemnat într-un proces verbal care respectă cerinţele
impuse de art.108 cod procedură penală, care se constată că a fost semnat fără
obiecţiuni de către ambii recurenţi în calitate de persoane percheziţionate,
aşa cum reiese din menţiunile finale ale procesului verbal de percheziţie -
fila 119 volum 1 dosar urmărire penală, ba mai mult, pe verso-ul acestei pagini
de regăseşte menţiunea făcută prin scriere olografă privind înmânarea unei
copii a procesului verbal de percheziţie, către una din persoanele percheziţionate, care a semnat de
primire.
În aceste condiţiuni, încercarea
de a combate cu alţi martori, consemnările cuprinse în actul procedural care
consfinţeşte percheziţia, nu pot fi avute în vedere de către instanţă, deoarece
constituie doar încercări de invalidare a unui mijloc de probă obţinut în
condiţii de deplină legalitate, a cărui importanţă este evidentă în ansamblul
probator care confirmă vinovăţia recurenţilor.
