În vederea aflării adevărului
organul de urmărire penală şi instanţa de judecată sunt obligate să lămurească
cauza, sub toate aspectele, pe bază de probe.
Conform art. 63 alin.1 C.proc.penală, constituie probă orice
element de fapt care serveşte la constatarea existenţei sau inexistenţei unei infracţiuni, la
identificarea persoanei care a săvârşit-o şi la cunoaşterea împrejurărilor
necesare pentru justa soluţionare a cauzei.
Curtea de Apel Ploieşti, Secţia
Penală şi pentru cauze cu minori şi de familie,
Decizia penală nr. 1613 din 3 decembrie 2012.
Prin sentinţa penală nr. 119 din
data de 21 august 2012 pronunţată de Judecătoria Sinaia – Secţia penală, în
dosarul nr.722/310/2012, în baza art. 11 pct.2 lit. a Cod procedură penală, raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală, a achitat pe inculpatul M.B.I., pentru săvârşirea infracţiunii de furt
calificat.
În baza art. 192 alin.3 Cod
procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina
acestuia.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de
fond a reţinut că la data de 13 octombrie 2011 prin rezoluţia Poliţiei oraşului
Sinaia a fost începută urmărirea penală „in rem” sub aspectul săvârşirii
infracţiunii de furt calificat din noaptea de 01/02 septembrie 2011, când
autori necunoscuţi au pătruns prin efracţie în imobilul construcţie situat în
or. Sinaia, str. DC nr….., de unde au sustras repartitoare din cupru de la
instalaţia de încălzire, precum şi mai multe componente din acelaşi metal de la
instalaţia electrică.
Organele de cercetare penală au
fost încunoştinţate telefonic despre comiterea respectivei fapte, ceea ce a
determinat deplasarea acestora pentru efectuarea cercetării la faţa locului,
fiind întocmit procesul-verbal din data de 02.09.2011 cu planşele foto
aferente.
Ulterior, prin înscrisul sub
semnătură privată fără număr de înregistrare şi dată certă, intitulat „autodenunţ”,
numiţii M.A.R. şi M.B.I., sesizează Poliţia or. Sinaia că în perioada august –
decembrie 2011 au săvârşit mai multe infracţiuni de furt pe raza oraşului
Sinaia, urmând ca detaliile să le dea în faţa organului de cercetare.
Ca urmare a acestui autodenunţ
urmărirea penală a fost desfăşurată doar împotriva învinuitului M.B.I.
Cu ocazia conducerii în teren a
lucrătorilor de poliţie efectuată la data de 15 februarie 2012 se menţionează
în procesul-verbal că inculpatul a arătat că a pătruns în imobil prin forţarea
unei plăci tip OSB aflată la demisolul clădirii, apoi a pătruns în încăperea
centralei termice, unde a demontat capacul şi apoi a trecut în celelalte
încăperi, de unde prin tăiere cu un cleşte şi smulgere a sustras firele şi
ţevile de la instalaţiile de alimentare cu energie electrică şi cea termică, ce
nu erau în funcţiune. Inculpatul a mai arătat că la ieşirea din imobil a forţat
uşile tip termopan situate în imediata apropiere a locului pe unde a pătruns.
Prin declaraţiile date în cursul
urmăririi penale inculpatul a mai arătat faptul că anterior comiterii faptei a
studiat locul situării imobilului ducând un topor la ascuţit unuia dintre
muncitorii prezenţi, aspect confirmat de martorul C.G., iar apoi a înstrăinat
materialele sustrase martorului M.G.A., care se ocupa cu colectarea şi
valorificarea fierului vechi, martor care a recunoscut faptul că a fost
contactat telefonic de inculpat şi s-a întâlnit cu acesta, de la care a
cumpărat sârme din cupru pentru care i-a achitat suma de 80-100 lei.
Din cele anterior expuse, a
rezultat că săvârşirea faptei de către inculpat a fost apreciată doar raportat
la probele indirecte, respectiv la declaraţiile martorului C.G., care i-a
ascuţit un topor în incinta şantierului de la locul situării imobilului şi cele
ale martorului M.G.A., căruia i-a înstrăinat materiale din cupru.
Cu privire la declaraţiile de
recunoaştere ale inculpatului, date în cursul urmăririi penale, instanţa a
reţinut că acestea nu se coroborează cu probele directe culese cu ocazia
cercetării la faţa locului.
Astfel, inculpatul arată că a
demontat capacul centralei termice aflată la demisolul imobilului, acesta fiind
găsit lângă centrală, după cum rezultă din fotografiile efectuate în urma
cercetării la faţa locului, de unde ar fi tăiat cu ajutorul unui cleşte metalic
pe care îl avea asupra sa mai multe ţevi din cupru, însă de pe capacul
centralei termice au fost prelevate două urme papilare, iar alte două urme
papilare au fost ridicate de pe carcasa centralei.
Aceste urme papilare au fost
analizate de Serviciul criminalistic al IPJ Prahova, rezultatul fiind negativ,
potrivit adresei nr. 481273/26.09.2011 (f. 58), deşi inculpatul figurează
înregistrat în baza de date a sistemului AFIS/Morphotrak, astfel cum rezultă
din adresa nr. 720644/15.06.2012.
Mai mult, deşi inculpatul a
arătat că a tăiat folosind un cleşte metalic mai multe ţevi din cupru de la
centrala termică, martorul P.C.I., şeful punctului de lucru al părţii vătămate
SC P SRL, care menţionează că în dimineaţa zilei de 02.09.2011, când s-a
constatat că s-a pătruns în imobil în timpul nopţii, a efectuat o cercetare a
punctului de lucru pentru a vedea ce anume lipseşte, împrejurare în care a
constatat că centrala termică avea capacul desfăcut, însă „din interior nu
lipseau piese deoarece la pornirea centralei aceasta funcţiona”.
Or, în condiţiile în care
inculpatul ar fi procedat personal la desfacerea capacului centralei urmele
sale papilare ar fi trebuit să apară pe capacul desfăcut şi lăsat pe pardoseala
încăperii, iar, în al doilea rând, dacă ar fi tăiat cu ajutorul cleştelui mai
multe ţevi din cupru din interiorul centralei, aceasta nu ar fi trebuit să
funcţioneze în momentul repornirii sale, aspect ce ar fi fost sesizat de
martorul P.C.I. cu ocazia verificărilor efectuate.
De asemenea, din planşele foto
nr. 25-32 rezultă că la locul săvârşirii faptei au fost descoperite şi
prelevate şi urma de încălţăminte create de două perechi diferite de încălţări,
fără ca acestea să fie cercetate şi comparate cu urmele de încălţăminte ale
inculpatului.
Existenţa acestor urme indică, de
altfel, prezenţa la faţa locului în noaptea săvârşirii faptei a doi autori
diferiţi şi nu doar a unuia singur, respectiv a inculpatului M.B.I., astfel cum
a susţinut acesta prin declaraţiile date în cursul urmăririi penale.
Împrejurarea că inculpatul M.B.I.
a valorificat material din cupru înstrăinându-l martorului M.G.A. nu constituie
o probă suficientă care să-l incrimineze de săvârşirea infracţiunii de furt la
data de 01/02.09.2011 în dauna părţii vătămate SC P SRL, în condiţiile în care
în intervalul liberării condiţionate a inculpatului, respectiv iunie 2011-
decembrie 2011, până la arestarea preventivă din data de 09.12.2011, inculpatul
a comis mai multe infracţiuni pe raza or. Sinaia, dintre care unele de furt,
pentru care a fost condamnat definitiv, astfel cum rezultă din sentinţa penală
nr. 17/2012 a Judecătoriei Sinaia.
Chiar dacă probele nu au valoare
prestabilită, astfel cum dispune art. 63 alin.2 Cod proc.penală, aprecierea
fiecărei probe făcându-se în urma examinării tuturor probelor administrate,
instanţa apreciază că probele indirecte constând în declaraţiile martorului C.G.,
care i-a ascuţit inculpatului un topor în incinta şantierului de la locul
situării imobilului şi cele ale martorului M.G.A., căruia i-a înstrăinat
materiale din cupru, sunt insuficiente pentru a înfrânge prezumţia de
nevinovăţie a inculpatului, de care acesta beneficiază, potrivit art.52 şi art.
66 Cod proc.penală, în condiţiile în care probele directe reprezentate de
urmele papilare şi cele de încălţăminte nu s-a dovedit că ar fi fost create de
inculpat, aspect ce ridică un dubiu rezonabil cu privire la vinovăţia
inculpatului, dubiu ce nu-i poate profita decât acestuia.
Pentru cele ce preced, în baza
art.11 pct. 2 lit. a raportat la art.10 lit. c Cod procedură penală, s-a dispus
achitarea inculpatului M.B.I. pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat
la data de 01/02.09.2011 în dauna părţii vătămate SC P SRL.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Parchetul
de pe lângă Judecătoria Sinaia, criticând-o ca fiind netemeinică şi nelegală şi
a solicitat în esenţă, admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond,
condamnarea inculpatului întrucât, există probe de vinovăţie.
Curtea examinând hotărârea recurată,
în raport de situaţia de fapt reţinută, de probele administrate, de criticile
formulate, precum şi din oficiu sub toate aspectele conform art. 385/6 al.2 şi
art. 385/9 C.pr.penală, constată că recursul este întemeiat, aşa cum se va
arăta în continuare:
Inculpatul M.B.I., arestat în
altă cauză, a formulat un autodenunţ, în sensul că a săvârşit o infracţiune pe
raza oraşului Sinaia.
Cu ocazia audierii în faza
urmăririi penale, acesta a descris modul în care a procedat pentru a-şi pregăti
săvârşirea infracţiunii, iar ulterior a arătat în amănunt modul cum a comis
fapta şi cui a vândut materialele sustrase, aspecte confirmate de martorii C.G.
şi M.G.A.
Mai mult decât atât, dacă
inculpatul nu ar fi comis fapta pentru care a fost dedus judecăţii, nu ar fi cunoscut modul de operare şi nu putea fi în posesia
bunurilor sustrase şi vândute martorului M.G.A., faţă de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale sub
aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 221 al.1 C.p., deoarece există o
cauză care înlătură caracterul penal al faptei şi anume eroarea, potrivit art. 51 C.p., pentru că nu a
cunoscut provenienţa ilicită a bunurilor cumpărate de la inculpat. Din acest
punct de vedere inculpatul nu a reuşit să justifice posesia bunurilor sustrase
şi vândute, la scurt timp după comiterea faptei, aşa cum reiese din declaraţia
acestuia.
În plus urmează a se observa că
nu există nici un motiv pentru care o persoană să rişte înrăutăţirea situaţiei
sale prin formularea unui autodenunţ – aşa cum este cazul în speţă – pentru o
faptă pe care nu a comis-o şi nici nu solicita administrarea de probe „pro
cauza” respectiv, audierea martorului N.V.C.
Este adevărat că ulterior, în
faza de judecată, inculpatul a revenit asupra declaraţiilor date iniţial, fără
a justifica logic această revenire, precizând că urmele papilare găsite pe
capacul centralei termice nu aparţin acestuia.
Din economia probelor
administrate în cauză rezultă fără putinţă de tăgadă că inculpatul a săvârşit
infracţiunea pentru care a fost dedus judecăţii - aşa cum de altfel s-a arătat
mai sus – motiv pentru care în baza art. 385/15 pct.2 lit.d C.proc.penală, s-a
admis recursul declarat de Parchetulde pe lângă Judecătoria Sinaia, împotriva
sentinţei penale nr. 119/21.08.2012, pronunţată de Judecătoria Sinaia, pe care
casat-o şi în baza art. 208 al.1 – 209 al.1 lit.g şi i cu aplic. art. 37 lit.a
c.p., l-a condamnat pe inculpatul M.B.I., la pedeapsa de 3 ani închisoare.
