avocats.ro
jurisprudență
 
 
 
 


Drept procesual penal. Interpretarea probelor.
 
C.proc.pen., art. 62 – 65, art. 38515 alin. 2 lit. d
CEDO, art. 5
Constituţie, art. 23
                           
În vederea aflării adevărului organul de urmărire penală şi instanţa de judecată sunt obligate să lămurească cauza, sub toate aspectele, pe bază de probe.
Conform art. 63  alin.1 C.proc.penală, constituie probă orice element de fapt care serveşte la constatarea existenţei  sau inexistenţei unei infracţiuni, la identificarea persoanei care a săvârşit-o şi la cunoaşterea împrejurărilor necesare pentru justa soluţionare a cauzei.
       
Curtea de Apel Ploieşti, Secţia Penală şi pentru cauze cu minori şi de familie,
Decizia  penală nr. 1613 din 3 decembrie 2012.
 
Prin sentinţa penală nr. 119 din data de 21 august 2012 pronunţată de Judecătoria Sinaia – Secţia penală, în dosarul nr.722/310/2012, în baza art. 11 pct.2 lit. a Cod procedură  penală, raportat la art. 10 lit. c Cod  procedură penală, a achitat pe inculpatul M.B.I.,  pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat.
            În baza art. 192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
            Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că la data de 13 octombrie 2011 prin rezoluţia Poliţiei oraşului Sinaia a fost începută urmărirea penală „in rem” sub aspectul săvârşirii infracţiunii de furt calificat din noaptea de 01/02 septembrie 2011, când autori necunoscuţi au pătruns prin efracţie în imobilul construcţie situat în or. Sinaia, str. DC nr….., de unde au sustras repartitoare din cupru de la instalaţia de încălzire, precum şi mai multe componente din acelaşi metal de la instalaţia electrică.
Organele de cercetare penală au fost încunoştinţate telefonic despre comiterea respectivei fapte, ceea ce a determinat deplasarea acestora pentru efectuarea cercetării la faţa locului, fiind întocmit procesul-verbal din data de 02.09.2011 cu planşele foto aferente.
Ulterior, prin înscrisul sub semnătură privată fără număr de înregistrare şi dată certă, intitulat „autodenunţ”, numiţii M.A.R. şi M.B.I., sesizează Poliţia or. Sinaia că în perioada august – decembrie 2011 au săvârşit mai multe infracţiuni de furt pe raza oraşului Sinaia, urmând ca detaliile să le dea în faţa organului de cercetare.
Ca urmare a acestui autodenunţ urmărirea penală a fost desfăşurată doar împotriva învinuitului M.B.I.
Cu ocazia conducerii în teren a lucrătorilor de poliţie efectuată la data de 15 februarie 2012 se menţionează în procesul-verbal că inculpatul a arătat că a pătruns în imobil prin forţarea unei plăci tip OSB aflată la demisolul clădirii, apoi a pătruns în încăperea centralei termice, unde a demontat capacul şi apoi a trecut în celelalte încăperi, de unde prin tăiere cu un cleşte şi smulgere a sustras firele şi ţevile de la instalaţiile de alimentare cu energie electrică şi cea termică, ce nu erau în funcţiune. Inculpatul a mai arătat că la ieşirea din imobil a forţat uşile tip termopan situate în imediata apropiere a locului pe unde a pătruns.
Prin declaraţiile date în cursul urmăririi penale inculpatul a mai arătat faptul că anterior comiterii faptei a studiat locul situării imobilului ducând un topor la ascuţit unuia dintre muncitorii prezenţi, aspect confirmat de martorul C.G., iar apoi a înstrăinat materialele sustrase martorului M.G.A., care se ocupa cu colectarea şi valorificarea fierului vechi, martor care a recunoscut faptul că a fost contactat telefonic de inculpat şi s-a întâlnit cu acesta, de la care a cumpărat sârme din cupru pentru care i-a achitat suma de 80-100 lei.
Din cele anterior expuse, a rezultat că săvârşirea faptei de către inculpat a fost apreciată doar raportat la probele indirecte, respectiv la declaraţiile martorului C.G., care i-a ascuţit un topor în incinta şantierului de la locul situării imobilului şi cele ale martorului M.G.A., căruia i-a înstrăinat materiale din cupru.
Cu privire la declaraţiile de recunoaştere ale inculpatului, date în cursul urmăririi penale, instanţa a reţinut că acestea nu se coroborează cu probele directe culese cu ocazia cercetării la faţa locului.
Astfel, inculpatul arată că a demontat capacul centralei termice aflată la demisolul imobilului, acesta fiind găsit lângă centrală, după cum rezultă din fotografiile efectuate în urma cercetării la faţa locului, de unde ar fi tăiat cu ajutorul unui cleşte metalic pe care îl avea asupra sa mai multe ţevi din cupru, însă de pe capacul centralei termice au fost prelevate două urme papilare, iar alte două urme papilare au fost ridicate de pe carcasa centralei.
Aceste urme papilare au fost analizate de Serviciul criminalistic al IPJ Prahova, rezultatul fiind negativ, potrivit adresei nr. 481273/26.09.2011 (f. 58), deşi inculpatul figurează înregistrat în baza de date a sistemului AFIS/Morphotrak, astfel cum rezultă din adresa nr. 720644/15.06.2012.
Mai mult, deşi inculpatul a arătat că a tăiat folosind un cleşte metalic mai multe ţevi din cupru de la centrala termică, martorul P.C.I., şeful punctului de lucru al părţii vătămate SC P SRL, care menţionează că în dimineaţa zilei de 02.09.2011, când s-a constatat că s-a pătruns în imobil în timpul nopţii, a efectuat o cercetare a punctului de lucru pentru a vedea ce anume lipseşte, împrejurare în care a constatat că centrala termică avea capacul desfăcut, însă „din interior nu lipseau piese deoarece la pornirea centralei aceasta funcţiona”.
Or, în condiţiile în care inculpatul ar fi procedat personal la desfacerea capacului centralei urmele sale papilare ar fi trebuit să apară pe capacul desfăcut şi lăsat pe pardoseala încăperii, iar, în al doilea rând, dacă ar fi tăiat cu ajutorul cleştelui mai multe ţevi din cupru din interiorul centralei, aceasta nu ar fi trebuit să funcţioneze în momentul repornirii sale, aspect ce ar fi fost sesizat de martorul P.C.I. cu ocazia verificărilor efectuate.
De asemenea, din planşele foto nr. 25-32 rezultă că la locul săvârşirii faptei au fost descoperite şi prelevate şi urma de încălţăminte create de două perechi diferite de încălţări, fără ca acestea să fie cercetate şi comparate cu urmele de încălţăminte ale inculpatului.
Existenţa acestor urme indică, de altfel, prezenţa la faţa locului în noaptea săvârşirii faptei a doi autori diferiţi şi nu doar a unuia singur, respectiv a inculpatului M.B.I., astfel cum a susţinut acesta prin declaraţiile date în cursul urmăririi penale.
Împrejurarea că inculpatul M.B.I. a valorificat material din cupru înstrăinându-l martorului M.G.A. nu constituie o probă suficientă care să-l incrimineze de săvârşirea infracţiunii de furt la data de 01/02.09.2011 în dauna părţii vătămate SC P SRL, în condiţiile în care în intervalul liberării condiţionate a inculpatului, respectiv iunie 2011- decembrie 2011, până la arestarea preventivă din data de 09.12.2011, inculpatul a comis mai multe infracţiuni pe raza or. Sinaia, dintre care unele de furt, pentru care a fost condamnat definitiv, astfel cum rezultă din sentinţa penală nr. 17/2012 a Judecătoriei Sinaia.
Chiar dacă probele nu au valoare prestabilită, astfel cum dispune art. 63 alin.2 Cod proc.penală, aprecierea fiecărei probe făcându-se în urma examinării tuturor probelor administrate, instanţa apreciază că probele indirecte constând în declaraţiile martorului C.G., care i-a ascuţit inculpatului un topor în incinta şantierului de la locul situării imobilului şi cele ale martorului M.G.A., căruia i-a înstrăinat materiale din cupru, sunt insuficiente pentru a înfrânge prezumţia de nevinovăţie a inculpatului, de care acesta beneficiază, potrivit art.52 şi art. 66 Cod proc.penală, în condiţiile în care probele directe reprezentate de urmele papilare şi cele de încălţăminte nu s-a dovedit că ar fi fost create de inculpat, aspect ce ridică un dubiu rezonabil cu privire la vinovăţia inculpatului, dubiu ce nu-i poate profita decât acestuia.
Pentru cele ce preced, în baza art.11 pct. 2 lit. a raportat la art.10 lit. c Cod procedură penală, s-a dispus achitarea inculpatului M.B.I. pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat la data de 01/02.09.2011 în dauna părţii vătămate SC P SRL.
   Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Sinaia, criticând-o ca fiind netemeinică şi nelegală şi a solicitat în esenţă, admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond, condamnarea inculpatului întrucât, există probe de vinovăţie.
Curtea examinând hotărârea recurată, în raport de situaţia de fapt reţinută, de probele administrate, de criticile formulate, precum şi din oficiu sub toate aspectele conform art. 385/6 al.2 şi art. 385/9 C.pr.penală, constată că recursul este întemeiat, aşa cum se va arăta în continuare:
Inculpatul M.B.I., arestat în altă cauză, a formulat un autodenunţ, în sensul că a săvârşit o infracţiune pe raza oraşului Sinaia.
Cu ocazia audierii în faza urmăririi penale, acesta a descris modul în care a procedat pentru a-şi pregăti săvârşirea infracţiunii, iar ulterior a arătat în amănunt modul cum a comis fapta şi cui a vândut materialele sustrase, aspecte confirmate de martorii C.G. şi M.G.A.
Mai mult decât atât, dacă inculpatul nu ar fi comis fapta pentru care a fost dedus judecăţii, nu ar fi cunoscut  modul de operare şi nu putea fi în posesia bunurilor sustrase şi vândute martorului M.G.A., faţă de care  s-a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 221 al.1 C.p., deoarece există o cauză care înlătură caracterul penal al faptei şi anume eroarea, potrivit art. 51 C.p., pentru că nu a cunoscut provenienţa ilicită a bunurilor cumpărate de la inculpat. Din acest punct de vedere inculpatul nu a reuşit să justifice posesia bunurilor sustrase şi vândute, la scurt timp după comiterea faptei, aşa cum reiese din declaraţia acestuia.
În plus urmează a se observa că nu există nici un motiv pentru care o persoană să rişte înrăutăţirea situaţiei sale prin formularea unui autodenunţ – aşa cum este cazul în speţă – pentru o faptă pe care nu a comis-o şi nici nu solicita administrarea de probe „pro cauza” respectiv, audierea martorului N.V.C.
Este adevărat că ulterior, în faza de judecată, inculpatul a revenit asupra declaraţiilor date iniţial, fără a justifica logic această revenire, precizând că urmele papilare găsite pe capacul centralei termice nu aparţin acestuia.
Din economia probelor administrate în cauză rezultă fără putinţă de tăgadă că inculpatul a săvârşit infracţiunea pentru care a fost dedus judecăţii - aşa cum de altfel s-a arătat mai sus – motiv pentru care în baza art. 385/15 pct.2 lit.d C.proc.penală, s-a admis recursul declarat de Parchetulde pe lângă Judecătoria Sinaia, împotriva sentinţei penale nr. 119/21.08.2012, pronunţată de Judecătoria Sinaia, pe care casat-o şi în baza art. 208 al.1 – 209 al.1 lit.g şi i cu aplic. art. 37 lit.a c.p., l-a condamnat pe inculpatul M.B.I., la pedeapsa de 3 ani închisoare.
 
 (Judecător Ion Stelian)