Dovada calităţii de reprezentant
al creditorului. Ratificarea actelor procesuale de creditor.
Contestaţia depusă la dosar ,
semnată de avocatul ales de societatea cu răspundere limitată , în baza
mandatului special acordat de creditor pentru recuperarea creanţei de la
debitor , face dovada calităţii de reprezentant pentru creditor. Depunerea de
creditor a unei copii a contestaţiei formulate împotriva tabelului definitiv al
creanţelor asupra averii debitorului,
semnată de reprezentantul legal şi având aplicată ştampila societăţii
creditoare , în lipsa dovezii calităţii
de reprezentant , constituie o ratificare a actelor efectuate de cel
care nu ar avea o atare calitate.
Curtea de Apel Ploieşti, Secţia a
II-a civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal,
Decizia nr. 2271 din 26 aprilie
2012.
Creditoarea SC I. L. IFN SA ,
prin SC A. I. SRL , în contradictoriu cu debitoarea SC G. SRL prin lichidator
judiciar a formulat contestaţie la tabelul definitiv al creanţelor împotriva
averii debitoarei, solicitând repunerea sa în termenul de înscriere a creanţei
în tabelul suplimentar şi înscrierea creanţei de 32.406,27 lei.
La termenul din data de 9
ianuarie 2012 instanţa a invocat excepţia lipsei calităţii de reprezentant a SC
A. I. SRL.
Tribunalul , prin sentinţa
nr. 85 din data de 9 ianuarie 2011, a admis excepţia
lipsei calităţii de reprezentant a persoanei care a formulat contestaţia în
numele creditoarei SC I. L. IFN SA; a anulat ca fiind formulată de o persoană
fără calitate de reprezentant contestaţia la tabelul definitiv formulată de
contestatoarea-creditoare SC I. L. IFN SA prin mandatar SC A. I. SRL, în
contradictoriu cu debitoarea SC G. SRL, prin lichidator judiciar.
Instanţa de fond a reţinut , cu
privire la excepţia invocată asupra contestaţiei formulată de
contestatoarea-creditoare , prin mandatar , că problema care apare este cea a
valabilităţii contractului de mandat invocat, contract care ar demonstra
calitatea de reprezentant a persoanei care a formulat cererea introductivă de
instanţă.
Judecătorul-sindic a reţinut că
mandatarul trebuie să aibă capacitatea de a efectua actele juridice ce fac
obiectul mandatului, întocmai ca mandantul şi, de asemenea, mandatarul trebuie
să aibă capacitatea juridică să încheie respectivul contract de mandat. Rezultă
că atât faptele juridice ce formează obiectul contractului de mandat, cât şi
contractul de mandat în sine trebuie să fie subsumate, din punctul de vedere al
capacităţii juridice, cerinţei respectării principiului specialităţii
capacităţii de folosinţă a persoanei juridice, iar în cauza de faţă mandatar
este un „SRL”. Neîndeplinirea acestei cerinţe face ca acel contract de mandat
să fie lovit de nulitate absolută , deoarece înseamnă nerespectarea
principiului specialităţii capacităţii de folosinţă a persoanei juridice.
În analiza faptului dacă mandatarul SC A. I. SRL respectă principiul
specialităţii capacităţii sale de folosinţă instanţa a reţinut că operaţiunea
juridică ce constituie obiectul mandatului este alcătuită doar din acte
juridice, iar nu din fapte de comerţ.
Urmărirea şi realizarea de creanţe nu înseamnă un fapt de comerţ, ci
realizarea unor drepturi de creanţă ce izvorăsc din fapte de comerţ.
În cadrul acestei operaţiuni
mandatarul nu apare ca fiind remunerat; or , persoanele juridice de tipul
societăţilor comerciale trebuie ca, imediat sau mediat, să urmărească un scop
lucrativ. Nu rezultă care ar fi scopul urmărit de către mandatar şi nici măsura
în care încheierea acestui contract de mandat ar duce la realizarea scopurilor
sale lucrative, conform obiectului său de activitate. Obiectul mandatului de
faţă nu are nicio legătură cu fapte de comerţ ale mandatarului.
Concluzia instanţei a fost aceea că mandatarul
nu se găseşte în limitele capacităţii sale de folosinţă , pentru că principiul
specialităţii capacităţii de folosinţă permite unei societăţi comerciale să
realizeze fără îngrădire orice acte juridice doar ca accesoriu al faptelor de
comerţ în vederea cărora a fost constituită. Mandatarul SC A. I. SRL nu poate
avea un obiect de activitate care să îi permită prestarea cu titlu principal a
unui serviciu de urmărire şi recuperare a creanţelor mandantului; aceste acte
juridice sunt specifice obiectului de activitate al persoanelor juridice de tip
IFN.
Faţă de faptul că operaţiunea în
baza căreia persoana care a formulat cererea introductivă de instanţă nu poate
fi privită ca respectând cerinţele legale , instanţa a admis excepţia invocată
din oficiu şi a anulat cererea.
Împotriva hotărârii pronunţată de
instanţa de fond a declarat recurs creditoarea SC I. L. IFN SA prin mandatar SC
A. I. SRL, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând
dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei ,
coroborate cu dispoziţiile art. 304 alin. 1 pct. 8 si 9 Cod de procedură
civilă.
În susţinerea recursului se arată că între SC
I. L. IFN SA, în calitate de beneficiar si SC A. I. SRL , în calitate de
prestator, a fost încheiat contractul-cadru de prestări servicii înregistrat
sub nr. 74374/20.08.2010, iar nu un contract de mandat , astfel cum , in mod
eronat , retine instanţa de fond. Astfel,
obiectul contractului-cadru de prestări servicii , conform dispoziţiilor
art. 2.2., constă în efectuarea de care prestator a unor activităţi de prestări
de servicii , realizate prin mijloace legale, in scopul recuperării debitelor
si/sau obiectelor materiale ale contractelor încheiate de beneficiar de la
clienţii debitori ai beneficiarului.
Pentru a putea realiza obiectul
stabilit în contract SC I. L. IFN SA , la data de 14.03.2011 , prin procura
speciala autentificată sub nr. 542/14.03.2011 , a împuternicit pe SC A. I. SRL
să reprezinte SC I. L. IFN SA în relaţiile cu avocaţii pe care îi va alege si
cu care va semna contracte de asistenţă juridică, în baza cărora avocaţii aleşi
vor putea reprezenta interesele SC I. L. IFN SA în faţa instanţelor
judecătoreşti de orice grad, inclusiv în faţa Înaltei Curţi de Casaţie si
Justiţie , în toate fazele procesuale , în cadrul procedurii insolvenţei.
In aceste condiţii, recurenta
apreciază că în mod legal SC A. I. SRL a acţionat ca un intermediar intre SC I.
L. IFN SA si Cabinetul de avocat S. D. , cu care a încheiat contractul de
asistenta juridica nr. 295053/2011 , a cărui copie a fost depusa la dosarul
instanţei, în scopul prestării de asistenţă juridică şi al efectuării actelor
judiciare necesare în faţa instanţei.
Astfel, apare evident faptul ca
nu SC A. I. SRL este aceea care a realizat actele juridice necesare, aceasta acţionând
doar cu privire la alegerea si semnarea contractelor de asistenta juridica cu
diverse cabinete de avocatură, fapte care se încadrează perfect în tipul
actelor şi faptelor pe care le poate desfăşura o societate comercială. După cum
se poate observa, beneficiarul tuturor actelor judiciare care au fost efectuate
de reprezentantul convenţional av. S. D. este SC I. L. IFN SA, iar nu SC A. I.
SRL.
Mai mult decât atât, tocmai
pentru a întări faptul ca acea contestaţie la tabelul definitiv al creanţelor
debitoarei SC G. SRL a fost realizata pentru protejarea intereselor proprii ale
SC I. L. IFN SA, societatea-creditoare a înţeles să îşi însuşească respectivul
document, semnând si stampilând in nume propriu contestaţia.
Prin întâmpinare lichidatorul
judiciar al debitoarei a solicitat
respingerea recursului ca nefondat , deoarece recurenta a depus, în susţinerea
recursului , o altă contestaţie decât aceea pe care a formulat-o la instanţa de fond, respectiv a modificat
reprezentarea, iar contestaţia nu este semnată şi ştampilată în nume propriu de
către recurentă, aşa cum susţine
aceasta, ci de către mandatar
prin avocat.
Curtea a reţinut că recurenta-creditoare , prin
procura specială autentificată sub nr. 542/14.03.2011 de Biroul notarilor
publici asociaţi R. D., M. P. , a
împuternicit pe SC A. I. SRL , prin reprezentantul său , să semneze contractul
de asistenţă juridică cu avocaţii pe care îi va alege , pentru reprezentarea în faţa instanţelor
judecătoreşti , pentru recuperarea creanţelor de la debitori.
Totodată , recurenta-creditoare a
acordat mandatul special nr. 4151/28.11.2011 în acelaşi sens , referitor la creanţa în sumă de 32.406,27
lei , deţinută de recurentă împotriva debitoarei SC G. SRL.
Or, în condiţiile în care
contestaţia depusă la dosar este semnată de avocatul care a anexat cererii
împuternicirea acordată , Curtea a constatat că în cauză a fost făcută dovada
calităţii de reprezentant pentru creditoare.
De asemenea, mai mult , Curtea a
constatat că la instanţa de recurs creditoarea a depus o copie a contestaţiei
formulate împotriva tabelului definitiv al creanţelor asupra averii
debitoarei, semnată de reprezentantul
legal şi având aplicată ştampila societăţii creditoare , ceea ce , în lipsa
dovezii calităţii de reprezentant ,
constituie o ratificare a actelor efectuate de cel care nu ar avea o atare
calitate. Sub acest aspect, excepţia invocată de instanţa de fond are regimul
juridic reglementat de dispoziţiile art. 161 , coroborate cu art. 43 din Codul
de procedură civilă.
Având în vedere că prima instanţă
a soluţionat procesul fără a intra în cercetarea fondului, în temeiul art. 3041
şi 312 alin. 1-3 şi 5 C.pr.
civ., Curtea a admis recursul, a casat sentinţa şi a trimis cauza spre
rejudecare la aceeaşi instanţă de fond, respectiv judecătorului-sindic , pentru
soluţionarea pe fond a cererii, respingând excepţia lipsei calităţii de
reprezentant.
