Distincţia dintre excepţia
autorităţii de lucru judecat şi prezumţia autorităţii de lucru judecat.
Caracterul absolut al prezumţiei puterii de lucru judecat. Limitări ale
dreptului de acces la justiţie.
C.civ., art. 1201 rap. la art.166
C.pr.civ.
C.civ., art.1200 pct.4 rap.la
art.1202 alin.2
Prezumţia puterii de lucru judecat are caracter absolut,
în sensul că împiedică nu numai
judecarea din nou a unui proces deja terminat, având acelaşi obiect, aceeaşi
cauză şi fiind purtat între aceleaşi părţi, ci şi contrazicerea între două
hotărâri judecătoreşti, adică infirmarea constatărilor făcute într-o hotărâre
judecătorească irevocabilă printr-o altă hotărâre judecătorească posterioară
dată în alt proces.
Principiul
autorităţii de lucru judecat interzice
readucerea în faţa instanţelor a chestiunii litigioase deja rezolvate şi nu
aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art.6 din CEDO,
deoarece dreptul de acces la justiţie nu este unul absolut, el poate cunoaşte
limitări, decurgând din aplicarea altor principii.
Curtea de Apel Ploieşti, Secţia I
Civilă,
Decizia civilă nr. 4085 din 5
decembrie 2012
Prin acţiunea înregistrată pe
rolul Tribunalului Prahova, reclamanta B.V. a solicitat ca, în contradictoriu
cu pârâta SC OMV Petrom SA, să se constate că prevederile art. 52 alin. 1 din
CCM Petrom/2007, sunt nule de drept.
A arătat reclamanta că angajatorul , atunci
când a negociat CCM pe anul 2007, trebuia să ţină seama de prevederile C.C.M.U.N.pe
anii 2007-2010 care conţinea dispoziţii prin care erau protejaţi, neputând fi
concediaţi, acei salariaţi care aveau cel mult 3 ani până la pensionarea la
cererea lor.
Prin
sentinţa civilă nr. 4528/17 septembrie 2012, Tribunalul Prahova a respins
contestaţia ca neîntemeiată.
Împotriva
acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta.
În
cadrul motivului de recurs întemeiat pe disp.art.304 pct.7 C.pr.civ., recurenta
a invocat existenţa unor motive străine de pricina dedusă judecăţii, constând
în aceea că instanţa şi-a argumentat soluţia pe distincţia dintre excepţia
autorităţii de lucru judecat şi prezumţia autorităţii de lucru judecat.
Sub
acest aspect, prima instanţă a reţinut că reclamanta urmăreşte să repună în
discuţie aceleaşi aspecte ce au format obiectul dosarului nr.224/105/2011 al
Tribunalului Prahova în cadrul căruia a solicitat plata despăgubirilor băneşti de 40.000
lei, invocând nesocotirea dispoziţiilor din CCM care o protejau,
deoarece avea mai puţin de 3 ani până
la îndeplinirea condiţiilor privind pensionarea anticipată.
Acţiunea
a fost respinsă prin sent.civ.nr.1097/26.05.2011 a Tribunalului Prahova,
irevocabilă prin respingerea recursului, fiind respinsă contestaţia ca tardiv
formulată.
Corect
a constatat instanţa de fond că, raportat la acţiunea soluţionată irevocabil,
nu există tripla identitate (părţi, obiect şi cauză), cerută de art.1201 C.civ.
şi art.166 C.pr.civ. , situaţie în care a respins excepţia autorităţii de lucru
judecat, invocată de pârâtă.
Însă,
instanţa a constatat că, în prezenta cauză, se ridică probleme litigioase care
au legătură cu primul litigiu, care au fost dezlegate anterior, scopul real al
reclamantei fiind tot obligarea pârâtei la plata despăgubirilor ce puteau fi
solicitate la momentul concedierii.
Curtea
constată că un argument în acest sens este chiar precizată făcută de reclamantă
în cuprinsul acţiunii, atunci când arată că urmare a încălcării prevederilor
art.52 alin.1 din CCM Petrom pe anul 2007 a suferit o vătămare, apreciată la suma de
40.000 lei.
În
aceste condiţii, s-a reţinut că principiul puterii de lucru judecat împiedică
nu numai judecarea din nou a unui proces deja terminat, având acelaşi obiect,
aceeaşi cauză şi fiind purtat între aceleaşi părţi, ci şi contrazicerea între
două hotărâri judecătoreşti, adică infirmarea constatărilor făcute într-o
hotărâre judecătorească irevocabilă printr-o altă hotărâre judecătorească
posterioară dată în alt proces.
În plus,
Curtea reţine că principiul autorităţii de lucru judecat corespunde necesităţii
de stabilitate juridică şi ordine socială, fiind interzisă readucerea în faţa
instanţelor a chestiunii litigioase deja rezolvate şi nu aduce atingere
dreptului la un proces echitabil prevăzut de art.6 din CEDO, deoarece dreptul
de acces la justiţie nu este unul absolut, el poate cunoaşte limitări,
decurgând din aplicarea altor principii.
Prin
urmare, în baza art.312 C.pr.civ., Curtea a
respins recursul declarat de reclamantă, ca nefondat.
