avocats.ro
jurisprudență
 
 
 
 


Distincţia dintre excepţia autorităţii de lucru judecat şi prezumţia autorităţii de lucru judecat. Caracterul absolut al prezumţiei puterii de lucru judecat. Limitări ale dreptului de acces la justiţie.
 
C.civ., art. 1201 rap. la art.166 C.pr.civ.
C.civ., art.1200 pct.4 rap.la art.1202 alin.2
 
Prezumţia  puterii de lucru judecat are caracter absolut, în sensul că  împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces deja terminat, având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi fiind purtat între aceleaşi părţi, ci şi contrazicerea între două hotărâri judecătoreşti, adică infirmarea constatărilor făcute într-o hotărâre judecătorească irevocabilă printr-o altă hotărâre judecătorească posterioară dată în alt proces.
  Principiul autorităţii de lucru judecat  interzice readucerea în faţa instanţelor a chestiunii litigioase deja rezolvate şi nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art.6 din CEDO, deoarece dreptul de acces la justiţie nu este unul absolut, el poate cunoaşte limitări, decurgând din aplicarea altor principii.
 
Curtea de Apel Ploieşti, Secţia I Civilă,
Decizia civilă nr. 4085 din 5 decembrie 2012
 
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanta B.V. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta SC OMV Petrom SA, să se constate că prevederile art. 52 alin. 1 din CCM Petrom/2007,  sunt nule de drept.
 A arătat reclamanta că angajatorul , atunci când a negociat CCM pe anul 2007, trebuia să ţină seama de prevederile C.C.M.U.N.pe anii 2007-2010 care conţinea dispoziţii prin care erau protejaţi, neputând fi concediaţi, acei salariaţi care aveau cel mult 3 ani până la pensionarea la cererea lor.
  Prin sentinţa civilă nr. 4528/17 septembrie 2012, Tribunalul Prahova a respins contestaţia ca neîntemeiată.
  Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta.
  În cadrul motivului de recurs întemeiat pe disp.art.304 pct.7 C.pr.civ., recurenta a invocat existenţa unor motive străine de pricina dedusă judecăţii, constând în aceea că instanţa şi-a argumentat soluţia pe distincţia dintre excepţia autorităţii de lucru judecat şi prezumţia autorităţii de lucru judecat.
  Sub acest aspect, prima instanţă a reţinut că reclamanta urmăreşte să repună în discuţie aceleaşi aspecte ce au format obiectul dosarului nr.224/105/2011 al Tribunalului Prahova în cadrul căruia a solicitat  plata despăgubirilor băneşti de 40.000 lei,  invocând nesocotirea  dispoziţiilor din CCM care o protejau, deoarece avea mai puţin de 3 ani până   la îndeplinirea condiţiilor privind pensionarea anticipată.
  Acţiunea a fost respinsă prin sent.civ.nr.1097/26.05.2011 a Tribunalului Prahova, irevocabilă prin respingerea recursului, fiind respinsă contestaţia ca tardiv formulată.
  Corect a constatat instanţa de fond că, raportat la acţiunea soluţionată irevocabil, nu există tripla identitate (părţi, obiect şi cauză), cerută de art.1201 C.civ. şi art.166 C.pr.civ. , situaţie în care a respins excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de pârâtă.
  Însă, instanţa a constatat că, în prezenta cauză, se ridică probleme litigioase care au legătură cu primul litigiu, care au fost dezlegate anterior, scopul real al reclamantei fiind tot obligarea pârâtei la plata despăgubirilor ce puteau fi solicitate la momentul concedierii.
  Curtea constată că un argument în acest sens este chiar precizată făcută de reclamantă în cuprinsul acţiunii, atunci când arată că urmare a încălcării prevederilor art.52 alin.1 din CCM Petrom pe anul 2007 a suferit o vătămare, apreciată la suma de 40.000 lei.
  În aceste condiţii, s-a reţinut că principiul puterii de lucru judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces deja terminat, având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi fiind purtat între aceleaşi părţi, ci şi contrazicerea între două hotărâri judecătoreşti, adică infirmarea constatărilor făcute într-o hotărâre judecătorească irevocabilă printr-o altă hotărâre judecătorească posterioară dată în alt proces.
  În plus, Curtea reţine că principiul autorităţii de lucru judecat corespunde necesităţii de stabilitate juridică şi ordine socială, fiind interzisă readucerea în faţa instanţelor a chestiunii litigioase deja rezolvate şi nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art.6 din CEDO, deoarece dreptul de acces la justiţie nu este unul absolut, el poate cunoaşte limitări, decurgând din aplicarea altor principii.
  Prin urmare, în baza art.312 C.pr.civ., Curtea a  respins recursul declarat de reclamantă, ca nefondat.
                                                       (Judecător Mirela Grigore)