Dacă orice prevedere a Codului
fiscal contravine unei prevederi din alt act normativ, se aplică prevederile
Codului fiscal.
Legea nr.571/2003 privind Codul
fiscal cu modificările şi completările ulterioare aduse prin OUG nr.102/1999,
art. 1 alin 2, art. 38 alin. 6
Legea nr. 448/2006 privind
protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, art. 81 alin. 1
lit. b
Potrivit art. 1 alin. 2 Cod
fiscal dispoziţiile codului prevalează asupra oricăror prevederi din alte acte
normative, iar în caz de conflict în materie fiscală se aplică dispoziţiile
Codului fiscal.
În materie fiscală dispoziţiile
Codului fiscal prevalează asupra dispoziţiilor din Legea nr.448/2006 privind
protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap.
Curtea de Apel Ploieşti, Secţia a
II-a civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal,
Sentinţa nr. 5485 din 27 noiembrie 2012.
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmboviţa
sub nr. 2176/120/2011, reclamanta P SCM T, în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F.D., a solicitat ca prin
sentinţa ce se va pronunţa să se dispună
anularea Deciziei nr. 466/1.10.2010 emisă de ANAF, şi obligarea pârâtei la restituirea sumei de
96.138 lei cu titlu de impozit pe profit şi
a sumei de 61.167 lei încasată cu
titlu de majorări de întârziere aferente impozitului pe profit stabilit
suplimentar.
În motivarea acţiunii, reclamanta
a arătat că societatea este înfiinţată
şi organizată ca organizaţie meşteşugărească cu personal handicapat din anul
1952, fiind societate protejată conform autorizaţiei de funcţionare nr.
246/3.03.2008 emisă de Ministerul Muncii prin Autoritatea Naţională pentru
Persoane cu Handicap, beneficiind de drepturile prevăzute de Legea nr.448/2006
privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, respectiv
scutirea de la plata impozitului pe salariile personalului şi scutirea de la
plata impozitului pe profit, cu condiţia ca 75% din impozitul pe profit să fie
reinvestit pentru restructurare sau pentru achiziţionarea de echipamente
tehnologice, maşini, utilaje,instalaţii de lucru şi/sau amenajarea locurilor de muncă protejate.
A susţinut reclamanta că în urma
controlului fiscal efectuat de ANAF, s-a stabilit prin Decizia de impunere nr.
1157/27.08.2010 că societatea avea de plată suma de 96.138 lei cu titlu de
impozit pe profit pe perioada 1.01.2007- 30.06.2010 şi suma de 61.167 lei cu
titlu de majorări de întârziere pentru perioada 25.04.2008 – 27.08.2010.
La data de 23.05.2011 pârâta a
depus la dosar întâmpinare prin care s-a
solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată şi menţinerea actelor
administrativ fiscale contestate ca legale şi temeinice, motivat de faptul că
scutirea la plata impozitului pe profit a unităţilor destinate persoanelor cu
handicap potrivit OUG nr.102/1999 prevede scutirea la plata impozitului pe
profit până la data de 31.12.2006.
La data de 24.05.2011 instanţa a
admis proba cu înscrisuri şi o expertiză contabilă care să verifice legalitatea
sumelor stabilite ca obligaţie de plată prin decizia nr. 466/1.10.2010 şi a
deciziei de impunere nr. 1157/27.08.2010.
După administrarea probatoriilor,
prin sentinţa nr. 1321 din 3 aprilie 2012 Tribunalul Dâmboviţa a admis în parte
contestaţia reclamantei, a modificat în parte Decizia de impune nr. 1157
27.08.2010 şi Decizia nr. 466/1.10.2010 emise de DGFP Dâmboviţa şi a constatat
că reclamanta datorează bugetului de stat, pentru perioada 2007 – 2010, suma de
23.559 lei impozit pe profit şi suma de
28.707 lei majorări de întârziere.
Pentru a hotărî astfel, instanţa
de fond a reţinut că organele de inspecţie fiscală au calculat impozit pe
profit şi majorări de întârziere având în vedere faptul că începând cu data de
31.12.2006, unităţile protejate, constituite conform Legii nr.448/2006 nu mai
beneficiază de scutire la plata impozitului de profit, sens în care au fost
invocate prevederile art. 38 alin. 6 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal
cu modificările şi completările ulterioare aduse prin OUG nr.102/1999 privind
protecţia specială şi încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, aprobată
cu modificări şi completări prin Legea nr.519/2002 potrivit cărora, sunt
scutite de la plata impozitului de profit unităţile protejate dacă minimum 75%
din sumele obţinute prin scutire se reinvestesc în vederea achiziţiei de
echipament tehnologic, maşini, utilaje, instalaţii sau amenajarea locurilor de
muncă protejate.
S-a mai reţinut că în anul 2007
unitatea reclamantă nu a fost autorizată ca unitate protejată în baza Legii
nr.448/2006, dar începând cu trimestrul I al anului 2008, a fost autorizată ca
unitate protejată, beneficiind de condiţiile legii susmenţionate.
Astfel, în conformitate cu
dispoziţiile art. 81 alin. 1 din Legea nr.448/2006, unităţile protejate pot fi
înfiinţate de orice persoană fizică sau juridică de drept public sau privat
care angajează persoane cu handicap, iar potrivit alin. 2, lit.b, unităţile
protejate pot fi fără personalitate juridică, cu gestiune proprie, sub formă de
secţii, ateliere sau alt structuri din cadrul operatorilor economici, precum şi
cele organizate de persoana cu handicap autorizată, în condiţiile legii, să
desfăşoare activităţi economice independente.
Potrivit art. 82 lit. b din aceiaşi lege, unităţile protejate
beneficiază de mai multe drepturi printre care şi scutirea de plata impozitului
de profit dacă cel puţin 75% din fondul obţinut prin scutire este reinvestit
pentru restructurare sau pentru achiziţionarea de echipamente tehnologice,
maşini, utilaje, instalaţii de lucru sau amenajarea locurilor de muncă
protejate.
Expertul contabil a examinat în
cadrul raportului de expertiză şi îndeplinirea acestei condiţii, constatând că
pentru perioada examinată, societatea reclamantă a reinvestit procentul de
75%din fondul obţinut prin scutirea de plata impozitului de profit, apreciind
că documentele verificate în acest sens,
evidenţiază îndeplinirea acestei condiţii.
De altfel, potrivit art. 38 alin.
6 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, unităţile protejate destinate
persoanelor cu handicap, definite prin OUG nr.102/1999, sunt scutite de la
plata impozitului de profit dacă minimum de 75% din sumele obţinute prin
scutire se reinvestesc în vederea achiziţiei de echipament tehnologic, maşini,
utilaje, instalaţii sau amenajarea locurilor de muncă protejate.
Potrivit art. 1 alin. 4 din
aceiaşi lege „dacă orice prevedere a codului fiscal contravine unei prevederi a
unui tratat la care România este parte, se aplică prevederile acelui tratat”.
În prezenta cauză, drepturile
persoanelor cu handicap au fost stabilite prin Carta Socială Europeană adoptată
la Strasbourg
la data de 3.05.1996 şi ratificată de România prin Legea nr.74/1999, care
potrivit dispoziţiilor părţii II art. 15 pct. 2
„părţile se angajează în special, să favorizeze accesul la angajare
al persoanelor cu handicap, prin orice
măsură susceptibilă să încurajeze patronii, să angajeze şi să menţină în
activitate persoane handicapate în mediul obişnuit de muncă şi să adapteze condiţiile
de muncă la nevoile acestor persoane sau, atunci când din cauza handicapului
acest lucru nu este posibil, prin organizarea sau crearea de locuri de muncă
protejate, în funcţie de gradul de invaliditate”.
Dispoziţiile legale susmenţionate
vin să contrazică susţinerile pârâtei din întâmpinare potrivit cărora scutirea
la plata impozitului pe profit a unităţilor destinate persoanelor cu handicap
potrivit OUG nr.102/1999 prevede scutirea la plata impozitului pe profit până
la data de 31.12.2006, apreciindu-se că de la data de 1.01.2007 reclamanta ca
unitate protejată, nu mai beneficiază de scutire la plata impozitului de
profit.
În raport de toate aceste
considerente şi de concluziile raportului de expertiză contabilă, tribunalul a
reţinut că pentru societatea reclamantă pârâta a calculat în mod nelegal
impozitul pe profit şi majorările de întârziere aferente perioadei 2007-2010,
aceasta fiind obligată la plată pentru perioada susmenţionată la suma de 23.559
lei reprezentând impozit pe profit şi la suma de 28.707 lei cu titlu de
majorări de întârziere, motiv pentru care s-a admis contestaţia reclamantei şi
s-a modificat în parte decizia de impunere nr. 1157/27.08.2010 şi Decizia nr.
466/1.10.2010 emise de DGFP Dâmboviţa.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta
Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Dâmboviţa, criticând-o pentru
nelegalitate şi netemeinicie,susţinând că scutirea la plata impozitului pe
profit a unităţilor destinate persoanelor cu handicap potrivit OUG 102/1999
completată prin Legea nr.519/2000 prevede scutirea la plata impozitului pe
profit până la data de 31.12.2006.
Mai mult potrivit art. 1 alin 2
Cod fiscal se prevede ca dispoziţiile prezentului cod prevalează asupra
oricăror prevederi din alte acte normative, în caz de conflict în materie
fiscală aplicându-se dispoziţiile Codului fiscal.
Examinând sentinţa recurată prin
prisma criticilor formulate şi a temeiurilor prevăzute de art.304 Cod
pr.civilă, precum şi sub toate aspectele potrivit art.3041 Cod pr.civilă,
Curtea a reţinut că recursul este
fondat, potrivit considerentelor ce urmează:
Societatea reclamantă este
înfiinţată şi organizată ca organizaţie meşteşugărească cu personal handicapat
din anul 1952, fiind societate protejată conform autorizaţiei de funcţionare nr.
246/3.03.2008 emisă de Ministerul Muncii prin Autoritatea Naţională pentru
Persoane cu Handicap.
În urma controlului fiscal
efectuat de ANAF Dâmboviţa, s-a stabilit prin Decizia de impunere nr.
1157/27.08.2010 că societatea avea de plată suma de 96.138 lei cu titlu de
impozit pe profit pe perioada 1.01.2007- 30.06.2010 şi suma de 61.167 lei cu
titlu de majorări de întârziere pentru perioada 25.04.2008 – 27.08.2010.
Susţinerile reclamantei, reţinute
şi de instanţa de fond, constând în aceea că beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr.448/2006
privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, respectiv
scutirea de la plata impozitului pe salariile personalului şi scutirea de la
plata impozitului pe profit, cu condiţia ca 75% din impozitul pe profit să fie
reinvestit pentru restructurare sau pentru achiziţionarea de echipamente
tehnologice, maşini, utilaje, instalaţii de lucru şi/sau amenajarea locurilor de muncă protejate, contravin
dispoziţiilor din Codul fiscal .
Prin raportul de expertiză
contabilă judiciară întocmit de expertul contabil C G M s-a reţinut că prin
stabilirea ca obligaţii de plată în sarcina reclamantei a sumelor menţionate
mai sus, au fost încălcate prevederile art. 81 alin. 1 lit. b din Legea nr.
448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap.
Dispoziţiile din legea menţionată
contravin dispoziţiilor din Codul fiscal potrivit cărora de la data de
1.01.2007 societatea reclamantă, ca unitate protejată, nu mai beneficiază de scutire la plata
impozitului pe profit.
OUG 102/1999 completată prin
Legea nr.519/2000 prevede scutirea la plata impozitului pe profit a unităţilor
destinate persoanelor cu handicap până
la data de 31.12.2006.
Mai mult, potrivit art. 1 alin 2
Cod fiscal dispoziţiile codului prevalează asupra oricăror prevederi din alte
acte normative, iar în caz de conflict în materie fiscală se aplică
dispoziţiile Codului fiscal.
Prin urmare, susţinerea
recurentei constând în aceea că de la data de 01.01.2007 societatea reclamantă ca
unitate protejată nu mai beneficiază de scutire la plata impozitului pe profit
este întemeiată pe dispoziţiile legale incidente în cauză.
Legislaţia comunitară invocată de
judecătorul fondului are în vedere alte aspecte care sunt destinate să
favorizeze accesul la angajare al
persoanelor cu handicap, nu scutirea de impozit.
Reţinând că în materie fiscală
dispoziţiile Codului fiscal prevalează asupra dispoziţiilor din Legea
nr.448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu
handicap, Curtea, în temeiul art.312 alin.(1) din Codul de procedură civilă, a admis recursul,
a modificat în parte sentinţa şi a respins în tot acţiunea ca neîntemeiată.
