avocats.ro
jurisprudență
 
 
 
 


Dacă orice prevedere a Codului fiscal contravine unei prevederi din alt act normativ, se aplică prevederile Codului fiscal.
 
Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal cu modificările şi completările ulterioare aduse prin OUG nr.102/1999, art. 1 alin 2, art. 38 alin. 6
Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, art. 81 alin. 1 lit. b
 
Potrivit art. 1 alin. 2 Cod fiscal dispoziţiile codului prevalează asupra oricăror prevederi din alte acte normative, iar în caz de conflict în materie fiscală se aplică dispoziţiile Codului fiscal.
În materie fiscală dispoziţiile Codului fiscal prevalează asupra dispoziţiilor din Legea nr.448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap.
 
Curtea de Apel Ploieşti, Secţia a II-a civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal,
Sentinţa nr. 5485 din  27 noiembrie 2012.
 
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmboviţa sub nr.  2176/120/2011, reclamanta P  SCM T, în contradictoriu cu  pârâta A.N.A.F.D., a solicitat ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se  dispună anularea Deciziei nr. 466/1.10.2010 emisă de ANAF,  şi obligarea pârâtei la restituirea sumei de 96.138 lei cu titlu de impozit pe profit şi  a sumei de  61.167 lei încasată cu titlu de majorări de întârziere aferente impozitului pe profit stabilit suplimentar.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că  societatea este înfiinţată şi organizată ca organizaţie meşteşugărească cu personal handicapat din anul 1952, fiind societate protejată conform autorizaţiei de funcţionare nr. 246/3.03.2008 emisă de Ministerul Muncii prin Autoritatea Naţională pentru Persoane cu Handicap, beneficiind de drepturile prevăzute de Legea nr.448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, respectiv scutirea de la plata impozitului pe salariile personalului şi scutirea de la plata impozitului pe profit, cu condiţia ca 75% din impozitul pe profit să fie reinvestit pentru restructurare sau pentru achiziţionarea de echipamente tehnologice, maşini, utilaje,instalaţii de lucru şi/sau amenajarea  locurilor de muncă protejate.
A susţinut reclamanta că în urma controlului fiscal efectuat de ANAF, s-a stabilit prin Decizia de impunere nr. 1157/27.08.2010 că societatea avea de plată suma de 96.138 lei cu titlu de impozit pe profit pe perioada 1.01.2007- 30.06.2010 şi suma de 61.167 lei cu titlu de majorări de întârziere pentru perioada 25.04.2008 – 27.08.2010.
La data de 23.05.2011 pârâta a depus la dosar întâmpinare  prin care s-a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată şi menţinerea actelor administrativ fiscale contestate ca legale şi temeinice, motivat de faptul că scutirea la plata impozitului pe profit a unităţilor destinate persoanelor cu handicap potrivit OUG nr.102/1999 prevede scutirea la plata impozitului pe profit până la data de 31.12.2006.
La data de 24.05.2011 instanţa a admis proba cu înscrisuri şi o expertiză contabilă care să verifice legalitatea sumelor stabilite ca obligaţie de plată prin decizia nr. 466/1.10.2010 şi a deciziei de impunere nr. 1157/27.08.2010.
După administrarea probatoriilor, prin sentinţa nr. 1321 din 3 aprilie 2012 Tribunalul Dâmboviţa a admis în parte contestaţia reclamantei, a modificat în parte Decizia de impune nr. 1157 27.08.2010 şi Decizia nr. 466/1.10.2010 emise de DGFP Dâmboviţa şi a constatat că reclamanta datorează bugetului de stat, pentru perioada 2007 – 2010, suma de 23.559 lei impozit  pe profit şi suma de 28.707 lei majorări de întârziere.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că organele de inspecţie fiscală au calculat impozit pe profit şi majorări de întârziere având în vedere faptul că începând cu data de 31.12.2006, unităţile protejate, constituite conform Legii nr.448/2006 nu mai beneficiază de scutire la plata impozitului de profit, sens în care au fost invocate prevederile art. 38 alin. 6 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal cu modificările şi completările ulterioare aduse prin OUG nr.102/1999 privind protecţia specială şi încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.519/2002 potrivit cărora, sunt scutite de la plata impozitului de profit unităţile protejate dacă minimum 75% din sumele obţinute prin scutire se reinvestesc în vederea achiziţiei de echipament tehnologic, maşini, utilaje, instalaţii sau amenajarea locurilor de muncă protejate.
S-a mai reţinut că în anul 2007 unitatea reclamantă nu a fost autorizată ca unitate protejată în baza Legii nr.448/2006, dar începând cu trimestrul I al anului 2008, a fost autorizată ca unitate protejată, beneficiind de condiţiile legii susmenţionate.
Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 81 alin. 1 din Legea nr.448/2006, unităţile protejate pot fi înfiinţate de orice persoană fizică sau juridică de drept public sau privat care angajează persoane cu handicap, iar potrivit alin. 2, lit.b, unităţile protejate pot fi fără personalitate juridică, cu gestiune proprie, sub formă de secţii, ateliere sau alt structuri din cadrul operatorilor economici, precum şi cele organizate de persoana cu handicap autorizată, în condiţiile legii, să desfăşoare activităţi economice independente.
Potrivit art. 82  lit. b din aceiaşi lege, unităţile protejate beneficiază de mai multe drepturi printre care şi scutirea de plata impozitului de profit dacă cel puţin 75% din fondul obţinut prin scutire este reinvestit pentru restructurare sau pentru achiziţionarea de echipamente tehnologice, maşini, utilaje, instalaţii de lucru sau amenajarea locurilor de muncă protejate.
Expertul contabil a examinat în cadrul raportului de expertiză şi îndeplinirea acestei condiţii, constatând că pentru perioada examinată, societatea reclamantă a reinvestit procentul de 75%din fondul obţinut prin scutirea de plata impozitului de profit, apreciind că documentele  verificate în acest sens, evidenţiază îndeplinirea acestei condiţii.
De altfel, potrivit art. 38 alin. 6 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, unităţile protejate destinate persoanelor cu handicap, definite prin OUG nr.102/1999, sunt scutite de la plata impozitului de profit dacă minimum de 75% din sumele obţinute prin scutire se reinvestesc în vederea achiziţiei de echipament tehnologic, maşini, utilaje, instalaţii sau amenajarea locurilor de muncă protejate.
Potrivit art. 1 alin. 4 din aceiaşi lege „dacă orice prevedere a codului fiscal contravine unei prevederi a unui tratat la care România este parte, se aplică prevederile acelui tratat”.
În prezenta cauză, drepturile persoanelor cu handicap au fost stabilite prin Carta Socială Europeană adoptată la Strasbourg la data de 3.05.1996 şi ratificată de România prin Legea nr.74/1999, care potrivit dispoziţiilor părţii II art. 15 pct. 2  „părţile se angajează în special, să favorizeze accesul la angajare al  persoanelor cu handicap, prin orice măsură susceptibilă să încurajeze patronii, să angajeze şi să menţină în activitate persoane handicapate în mediul obişnuit de muncă şi să adapteze condiţiile de muncă la nevoile acestor persoane sau, atunci când din cauza handicapului acest lucru nu este posibil, prin organizarea sau crearea de locuri de muncă protejate, în funcţie de gradul de invaliditate”.
Dispoziţiile legale susmenţionate vin să contrazică susţinerile pârâtei din întâmpinare potrivit cărora scutirea la plata impozitului pe profit a unităţilor destinate persoanelor cu handicap potrivit OUG nr.102/1999 prevede scutirea la plata impozitului pe profit până la data de 31.12.2006, apreciindu-se că de la data de 1.01.2007 reclamanta ca unitate protejată, nu mai beneficiază de scutire la plata impozitului de profit.
În raport de toate aceste considerente şi de concluziile raportului de expertiză contabilă, tribunalul a reţinut că pentru societatea reclamantă pârâta a calculat în mod nelegal impozitul pe profit şi majorările de întârziere aferente perioadei 2007-2010, aceasta fiind obligată la plată pentru perioada susmenţionată la suma de 23.559 lei reprezentând impozit pe profit şi la suma de 28.707 lei cu titlu de majorări de întârziere, motiv pentru care s-a admis contestaţia reclamantei şi s-a modificat în parte decizia de impunere nr. 1157/27.08.2010 şi Decizia nr. 466/1.10.2010 emise de DGFP Dâmboviţa.
Împotriva  acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Dâmboviţa, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie,susţinând că scutirea la plata impozitului pe profit a unităţilor destinate persoanelor cu handicap potrivit OUG 102/1999 completată prin Legea nr.519/2000 prevede scutirea la plata impozitului pe profit până la data de 31.12.2006.
Mai mult potrivit art. 1 alin 2 Cod fiscal se prevede ca dispoziţiile prezentului cod prevalează asupra oricăror prevederi din alte acte normative, în caz de conflict în materie fiscală aplicându-se dispoziţiile Codului fiscal.
Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor formulate şi a temeiurilor prevăzute de art.304 Cod pr.civilă, precum şi sub toate aspectele potrivit art.3041 Cod pr.civilă, Curtea a  reţinut că recursul este fondat, potrivit considerentelor ce urmează:
Societatea reclamantă este înfiinţată şi organizată ca organizaţie meşteşugărească cu personal handicapat din anul 1952, fiind societate protejată conform autorizaţiei de funcţionare nr. 246/3.03.2008 emisă de Ministerul Muncii prin Autoritatea Naţională pentru Persoane cu Handicap.
În urma controlului fiscal efectuat de ANAF Dâmboviţa, s-a stabilit prin Decizia de impunere nr. 1157/27.08.2010 că societatea avea de plată suma de 96.138 lei cu titlu de impozit pe profit pe perioada 1.01.2007- 30.06.2010 şi suma de 61.167 lei cu titlu de majorări de întârziere pentru perioada 25.04.2008 – 27.08.2010.
Susţinerile reclamantei, reţinute şi de instanţa de fond, constând în aceea că beneficiază  de drepturile prevăzute de Legea nr.448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, respectiv scutirea de la plata impozitului pe salariile personalului şi scutirea de la plata impozitului pe profit, cu condiţia ca 75% din impozitul pe profit să fie reinvestit pentru restructurare sau pentru achiziţionarea de echipamente tehnologice, maşini, utilaje, instalaţii de lucru şi/sau amenajarea  locurilor de muncă protejate, contravin dispoziţiilor din Codul fiscal .
Prin raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit de expertul contabil C G M s-a reţinut că prin stabilirea ca obligaţii de plată în sarcina reclamantei a sumelor menţionate mai sus, au fost încălcate prevederile art. 81 alin. 1 lit. b din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap.
Dispoziţiile din legea menţionată contravin dispoziţiilor din Codul fiscal potrivit cărora de la data de 1.01.2007 societatea reclamantă, ca unitate protejată,  nu mai beneficiază de scutire la plata impozitului pe profit.
OUG 102/1999 completată prin Legea nr.519/2000 prevede scutirea la plata impozitului pe profit a unităţilor destinate persoanelor cu handicap  până la data de 31.12.2006.
Mai mult, potrivit art. 1 alin 2 Cod fiscal dispoziţiile codului prevalează asupra oricăror prevederi din alte acte normative, iar în caz de conflict în materie fiscală se aplică dispoziţiile Codului fiscal.
Prin urmare, susţinerea recurentei constând în aceea că de la data de 01.01.2007 societatea reclamantă ca unitate protejată nu mai beneficiază de scutire la plata impozitului pe profit este întemeiată pe dispoziţiile legale incidente în cauză.
Legislaţia comunitară invocată de judecătorul fondului are în vedere alte aspecte care sunt destinate să favorizeze accesul la angajare al  persoanelor cu handicap, nu scutirea de impozit.
Reţinând că în materie fiscală dispoziţiile Codului fiscal prevalează asupra dispoziţiilor din Legea nr.448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, Curtea, în temeiul art.312 alin.(1) din  Codul de procedură civilă, a admis recursul, a modificat în parte sentinţa şi a respins în tot acţiunea ca neîntemeiată.