avocats.ro
jurisprudență
 
 
 
 


Contractele de vânzare cumpărare au avut ca obiect terenuri aflate în circuitul agricol cu categoria de folosinţă arabil, păşune sau fâneţe
 
Art. 142 alin. 2 lit. f Codul fiscal
Art. 23 al. 3 din Legea 50/1991
 Art. 94 din Legea 18/1991
 
Cele şapte contracte de vânzare cumpărare pentru care s-a stabilit obligaţia de plată a TVA au fost încheiate în anii 2007-2008, perioadă în care Codul fiscal prevedea, la art. 141 al. 2 lit. f,  scutirea de TVA a livrărilor de terenuri, cu excepţia celor construibile. Acelaşi text de lege defineşte noţiunea de teren construibil ca fiind orice teren amenajat sau neamenajat, pe care se pot executa construcţii, conform legislaţiei în vigoare.
Potrivit Legii 18/1991, în categoria terenurilor intravilane sunt cuprinse nu numai terenurile pe care sunt amplasate sau se pot amplasa construcţiile, ci şi terenurile arabile sau forestiere (art. 2 lit. d). Potrivit art. 23 al. 3 din Legea 50/1991 şi art. 94 din Legea 18/1991, terenurile destinate construirii trebuie scoase în prealabil din circuitul agricol, prin aprobarea dată în acest scop de către organul competent şi după o procedură prevăzută printr-un act normativ dat în aplicarea legii (Ordinul nr.897/798 din 2005 al ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale şi al ministrului administraţiei şi internelor pentru aprobarea Regulamentului privind conţinutul documentaţiilor referitoare la scoaterea terenurilor din circuitul agricol).
În cauză, organul fiscal, căruia îi revenea sarcina de a dovedi constatările făcute prin intermediul actelor administrative emise, nu a făcut dovada că terenul a fost scos din circuitul agricol,  astfel încât să poată fi considerat construibil. Simplul fapt că este situat într-o zonă  în care se găsesc construcţii, ori în care este aprobată, prin PUD, realizarea de construcţii, nu îl scuteşte pe proprietar de formalităţile scoaterii din circuitul agricol, în vederea realizării de construcţii, pentru ca parcela respectivă să devină construibilă.
 
(Decizia nr. 608/R-CONT/29.03.2012)
 
Prin cererea înregistrată la data de 16.05.2011, reclamantul C. L., prin procurator B. A. N., a chemat în judecată DGFP Vâlcea, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea raportului de inspecţie fiscală nr. 81094/09.02.2011, a deciziei de impunere nr. 81055/09.02.2011 şi a deciziei nr. 85/19.04.2011 de soluţionare a contestaţiei administrative împotriva deciziei de impunere şi a raportului de inspecţie fiscală, emise de pârâtă ca fiind netemeinice şi nelegale, pentru suma de 62119 lei, reprezentând obligaţii suplimentare fiscale (TVA), aferente a şapte contracte de vânzare – cumpărare teren şi suma de 56923 lei, accesorii aferente.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, în urma inspecţiei fiscale efectuată de către pârâtă, materializată prin raportul de inspecţie fiscală nr. 93108/11.11.2010, ce  a stat la baza deciziei de impunere nr. 93109/11.11.2010, s-au stabilit în sarcina reclamantului obligaţii fiscale suplimentare reprezentând TVA, în cuantum de 84571 lei, calculată pentru un nr. de 28 contracte de vânzare – cumpărare terenuri, încheiate de reclamant în perioada supusă inspecţiei fiscale, 01.05.2005 – 31.12.2009. Aceste acte au fost anulate prin decizia nr. 7/17.01.2011, emisă de pârâtă,  pentru a stabili categoria de folosinţă a terenurilor ce au făcut obiectul actelor de vânzare – cumpărare, iar ca urmare a reverificării s-a întocmit raportul de inspecţie fiscală nr. 81094/09.02.2011, ce a stat la baza emiterii deciziei de impunere nr. 81905/09.02.2011. Prin aceasta, pârâta a stabilit în sarcina reclamantei aceleaşi obligaţii fiscale, împotriva cărora reclamantul a formulat contestaţie administrativă pentru suma de 62119 lei, reprezentând TVA aferentă contractelor de vânzare – cumpărare nr.:  1997/02.07.2007, pentru care s-a calculat TVA în sumă de 2672 lei, 1322/05.05.2008 – TVA în sumă de 2794 lei, nr. 1323/05.05.2008 – TVA în sumă de 2794 lei, nr. 1365/07.05.2008 – ZVA în sumă de 5828 lei, nr. 1465/13.05.2008 - TVA în sumă 43480 lei, nr. 1713/03.06.2008 - TVA în sumă 2395 lei şi nr. 3780/28.10.2008, pentru care s-a calculat TVA în sumă de 2156 lei şi pentru suma de 56923 lei, reprezentând dobânzi, majorări şi penalităţi de întârziere aferente, contestaţie ce a fost respinsă ca neîntemeiată, prin decizia nr. 85/19.04.2011, emisă de pârâta DGFP Vâlcea.
Reclamantul a mai arătat că, în mod greşit, pârâta a respins contestaţia, întrucât nu datorează sumele stabilite prin actele contestate, deoarece terenurile ce au făcut obiectul celor şapte contracte de vânzare – cumpărare se aflau în circuitul agricol având categoria de folosinţă arabil, păşune sau fâneţe. Acest aspect rezultă din contractele de vânzare – cumpărare, adeverinţe de rol fiscal şi extrasele de carte funciară aflate la dosar. Livrarea acestor terenuri este scutită de taxă pe valoare adăugată, excepţie făcând livrarea terenurilor construibile potrivit legislaţiei aplicabile la data încheierii contractelor de vânzare cumpărare menţionate. În acest sens invocă prevederile art. 141 alin. 2 lit. f din Codul Fiscal, art. 23 din Legea 50/91, art. 78 şi următoarele din Legea nr. 18/91, Legea nr. 350/2001, modificată, privind amenajarea teritoriului şi urbanismului, regulamentul privind conţinutul documentaţiilor referitoare la scoaterea terenurilor din circuitul civil şi altele.
Pârâta DGFP Vâlcea a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii reclamantului ca neîntemeiată, întrucât pentru operaţiunile taxabile în sumă totală de 389058 lei, în mod corect s-a stabilit TVA, în sumă de 62119 lei, aferente celor şapte tranzacţii imobiliare şi accesorii în sumă de 56923 lei. Terenurile ce au făcut obiectul acestor tranzacţii sunt terenuri construibile destinate pentru realizarea de locuinţe. Asdtfel, terenul arabil în suprafaţă de 682,13 mp, situat în intravilanul Municipiului Rm.Vâlcea, str. Lespezi pct. „Balta Fântânii” Lespezi, ce face obiectul contractului de vânzare - cumpărare nr. 1997/02.07.2007, este teren construibil destinat pentru realizarea de locuinţe având în vedere cele două certificate de urbanism (nr. 618/8906 din 11.04.2006 şi nr. 1890/26071 din 21.08.2006) şi hotărârea nr. 168/31.08.2006 a Consiliului Local Al Municipiului Rm.Vâlcea, prin care a aprobat Planul Urbanistic de Detaliu Goranu „Balta Fântânii” pentru realizarea de locuinţe, drept urmare pentru cota parte de 1/3 în valoare de 16733 lei ce-i revine reclamantului din această tranzacţie, s-a stabilit TVA în sumă de 2672 lei. Terenurile ce au făcut obiectul celorlalte şase contracte de vânzare – cumpărare, încheiate în anul 2008 sunt situate în intravilanul Comunei Bujoreni, punctele „În Luncă” şi „Cireşii Ilenei”, se regăsesc în zona construcţii locuinţe şi funcţiuni complementare, potrivit adreselor nr. 520917.09.2010 şi nr. 80824/21.01.2011, emise de Primăria Bujoreni, astfel că tranzacţiile efectuate cu aceste terenuri nu sunt scutite de TVA, drept pentru care, pentru cota parte de ½ ce-i revine reclamantului din valoarea tranzacţiilor în sumă de 372325 lei, s-a calculat TVA în sumă de 59447 lei. Accesoriile sunt datorate potrivit principiului de drept „accesorium sequitur principale”.
Prin sentinţa nr. 2464/29.11.2011, Tribunalul Vâlcea – Secţia a II-a civilă a respins acţiunea formulată de către reclamatul C. L., prin procurator B. A. N., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generala a Finanţelor Publice Vâlcea.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamantul C.L. a efectuat în perioada 01.01.2006 – 31.05.2006 tranzacţii imobiliare în scopul obţinerii de venituri cu caracter de continuitate în valoare de 78.000 lei, depăşind astfel plafonul de scutire de taxa pe valoare adăugată, prevăzut de art. 152 alin. 1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal.  
În perioada următoare, reclamantul a mai efectuat tranzacţii imobiliare, printre care şi contractele de vânzare – cumpărare nr. 1997/02.07.2007, 1322/05.05.2008, nr.1323/05.05.2008, nr.1365/07.05.2008, nr. 1465/13.05.2008, nr. 1713/03.06.2008 şi nr. 3780/28.10.2008.
Ca urmare a reverificării tranzacţiei imobiliare cu caracter de continuitate derulate de reclamant în perioada 2007 – 2008, materializată prin raportul de inspecţie fiscală nr. 81094/09.02.2011, ce a stat la baza deciziei de impunere nr. 81905/09.02.2011, pârâta DGFP Vâlcea a stabilit obligaţii fiscale suplimentare pentru cele şapte contracte de vânzare – cumpărare (pentru operaţiuni taxabile în sumă totală de 389058 lei), constând în TVA în sumă de 62119 lei, la care a calcula accesoriile aferente în sumă de 56923 lei, împotriva cărora reclamantul a formulat contestaţie administrativă ce a fost respinsă ca neîntemeiată, potrivit deciziei nr. 85/19.04.2011, emisă de pârâtă.
S-a constatat că actele administrativ fiscale prin care s-au stabilit în sarcina reclamantului obligaţii suplimentare constând în TVA, în sumă de 62119 lei şi accesorii în sumă de 56923 lei, precum şi decizia de respingere a contestaţiei administrative sunt legale şi temeinice având în vedere următoarele:
Contractul de vânzare cumpărare nr. 1997/02.07.2007, în valoare de 50200 lei, încheiat între reclamantul C. L., P. G., P. G., în calitate de vânzători şi P. M., P. F., în calitate de cumpărători, a avut ca obiect teren arabil în suprafaţă de 682,13 mp, situat în intravilanul Municipiului Rm.Vâlcea, str. Lespezi, pct. „Balta Fântânii”, din care 1/3 din valoare îi revine reclamantului respectiv 13733 lei.
Stabilirea categoriei de folosinţă a terenului, în momentul vânzării este determinată de cele două certificate de urbanism eliberate la cererea celor trei vânzători, respectiv certificatul cu nr. 618/8906 din 11.04.2006, eliberat pentru imobil teren situat în Rm.Vâlcea, str. Lespezi, nr. 10F şi certificatul nr. 1890/26071 din 21.08.2006, eliberat pentru imobilul teren situat în Rm.Vâlcea, str. Lespezi, nr. 10F, în care se menţionează că dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 600,01 mp cu cota parte indiviză din drumul de acces comun (99,89 mp), respectiv a terenului în suprafaţă de 10110,98 mp, a fost dobândit în baza mai multor operaţiuni de unificare/dezmembrare/parcelare. Astfel, în primul certificat este precizat actul de dezmembrare autentificat sub nr. 3071 din care a rezultat terenul de 600,01 mp şi 99,89 mp, cotă parte din drumul de acces, iar în cel de al doilea, actul de unificare autentificat sub nr. 2673/2005, rezultând prin alipirea într-un singur lot în suprafaţă de 110,98 mp, ambele acte fiind înscrise în contractul de vânzare – cumpărare nr. 1997/02.07.2007, care are ca obiect terenul în suprafaţă de 682 mp. La stabilirea categoriei de folosinţă a terenului s-a avut în vedere şi adresa nr. 2325/21.01.2011, precum şi extrasul de carte funciară pentru informare nr. 2326/21.01.2011, emise de OCPI Vâlcea – Biroul de Carte Funciară, din care rezultă că terenul în suprafaţă de 682,13 mp face parte din imobilul teren în suprafaţă de 7590,71 mp, înscris în cartea funciară sub nr. 21581/UAT Rm.Vâlcea, care la rândul său a rezultat din dezmembrarea terenului în suprafaţă de 10110,98 mp (actul de dezmembrare autentificat sub nr. 3071/2005), înscris în cartea funciară la nr. 18608/UAT Rm.Vâlcea.
Prin hotărârea nr. 168/31.08.2006, a Consiliului Local al Municipiului Rm.Vâlcea, s-a aprobat Planul Urbanistic De Detaliu Goranu „Balta Fântânii” (PUD), pentru realizarea de locuinţe.
Astfel, terenul în suprafaţă de 682,13 mp este un teren construibil destinat pentru realizarea de locuinţe situaţie în care în mod corect pârâta DGFP Vâlcea, pentru cota parte de 1/3 în valoare de 16733 lei ce-i revine reclamantului C. L. din tranzacţia respectivă, a stabilit în sarcina acestuia TVA în sumă de 2672 lei.
De asemenea, în perioada 05.05.2008 -28.10.2008, reclamantul împreună cu C. M. M., au încheiat în calitate de vânzători şase contracte de vânzare – cumpărare, având ca obiect parcelele de teren provenite din unificare/dezmembrarea terenului situat în intravilanul comunei Bujoreni, punctul „În Luncă şi Cireşii Ilenei”, în valoare de 7744649 lei, respectiv contractele nr. 1322/05.05.2008, nr.1323/05.05.2008, nr.1365/07.05.2008, nr. 1465/13.05.2008, nr. 1713/03.06.2008 şi nr. 3780/28.10.2008.
Reclamantul a procedat la unificarea terenurilor dobândite în timpul căsătoriei, în baza actului de unificare autentificat sub nr. 1101/2007, după care a procedat la dezmembrarea terenului unificat, potrivit actului de dezmembrare autentificat sub nr. 1840/2007.
Prin adresele nr. 5209/17.09.2010 şi 326/19.01.2011, Primăria Comunei Bujoreni a comunicat pârâtei că terenurile ce fac obiectul celor şase contracte de vânzare – cumpărare sunt situate în intravilanul comunei Bujoreni, conform PUG, fiind în zona construcţii locuinţe şi funcţiuni complementare.
Pentru aceste tranzacţii în valoare de 372325 lei, reprezentând cota de ½ din valoarea totală (744649 lei), reclamantul datorează TVA în sumă de 59447 lei, astfel că, pentru cele şapte tranzacţii imobiliare ce au făcut obiectul reverificării de către organele fiscale, reclamantul C.L., datorează TVA în cuantum de 62119 lei (2672 lei + 59447 lei), conform dispoziţiilor Legii nr. 571/2003, cu modificările ulterioare, HG nr. 44/2004, privind normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003, Legea nr. 50/2001, privind amenajarea teritoriului şi urbanismului cu modificările ulterioare şi a altor dispoziţii legale aplicabile la data efectuării fiecărei tranzacţii.
Potrivit art. 142 alin. 2 lit. f Codul Fiscal, sunt scutite de taxă operaţiunile privind livrarea de către orice persoană a unei construcţii, a unei părţi a acesteia şi a terenului pe care este construită, precum şi a oricărui alt teren. Prin excepţie, scutirea nu se aplică pentru livrarea unei construcţii noi, a unei părţi a acesteia sau a unui teren construibil, devenind teren construibil ca orice teren amenajat sau neamenajat pe care se pot executa construcţii conform legislaţiei în vigoare, de unde rezultă că terenurile care au făcut obiectul celor şapte contracte de vânzare cumpărare, chiar dacă nu sunt amenajate, dar pe acesta se pot executa construcţii de locuinţe, acestea aflându-se în categoria terenurilor construibile, situaţie în care tranzacţiile efectuate cu aceste terenuri nu sunt scutite de TVA, astfel că, susţinerile reclamantului în sensul că terenurile ce au făcut obiectul tranzacţiilor nu sunt amenajate pentru construcţii de locuinţe şi nu au fost scoase din circuitul agricol, nu pot fi reţinute.
Datorând obligaţiile principale ce constau în TVA, reclamantul datorează şi accesoriile aferente în cuantum de 56923 lei, calculate de pârâtă prin actele contestate, în baza principiului de drept „accesorium sequitur principale”.
Împotriva sentinţei de mai sus a formulat recurs reclamantul Cr. L., criticând-o pentru motive prevăzute de art.304 pct.9 şi art.3041 Cod procedură civilă.
În motivare, a arătat că toate contractele de vânzare cumpărare au avut ca obiect terenuri aflate în circuitul agricol cu categoria de folosinţă arabil, păşune sau fâneţe, fapt dovedit prin contractele încheiate, adeverinţe de rol fiscal şi extrase de carte funciară.
Conform art. 141 al. 2 lit. f din Codul Fiscal în vigoare la 01.01.2007, livrarea de terenuri este scutită de TVA, cu excepţia terenurilor construibile. Această prevedere transpune Art. 12 din Directiva 2006/112/CE, care prevede că teren construibil înseamnă orice teren amenajat sau neamenajat, definit ca atare de statele membre.
Legislaţia naţională, respectiv Legea 50/1991, Legea 18/1991, Regulamentul din 07.09.2005 privind conţinutul documentaţiilor referitoare la scoaterea terenurilor din circuitul agricol, Legea 350/2001 detaliază toate elementele necesare calificării unui teren ca fiind construibil.
În conformitate cu art. 2 lit. d din Legea 18/1991, în categoria terenurilor intravilane sunt cuprinse atât terenurile afectate construcţiilor cât şi terenurile agricole.
Conform art. 23 din Legea 51/1991, pentru a fi construibil, un teren trebuie să fie scos temporar sau definitiv din circuitul agricol. Abia la data de 06.07.2009, prin Legea 242/2009, legiuitorul a prevăzut că pentru terenul trecut în intravilan în baza prevederilor planului urbanistic general nu este necesară scoaterea din circuitul agricol.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, precum şi sub toate aspectele, în baza art. 3041 C.proc.civ., Curtea a constatat următoarele:
Critica recurentului vizează greşita aplicare de către prima instanţă a prevederilor art. 141 al. 2 lit. f din Codul fiscal, rezultând dintr-o defectuoasă apreciere a probatoriului administrat în cauză.
Cele şapte contracte de vânzare cumpărare pentru care s-a stabilit obligaţia de plată a TVA au fost încheiate în anii 2007-2008, perioadă în care Codul fiscal prevedea, la art. 141 al. 2 lit. f,  scutirea de TVA a livrărilor de terenuri, cu excepţia celor construibile. Acelaşi text de lege defineşte noţiunea de teren construibil ca fiind orice teren amenajat sau neamenajat, pe care se pot executa construcţii, conform legislaţiei în vigoare.
Chestiunea de a cărei dezlegare depinde modul de  soluţionare  litigiului este aşadar aceea de a stabili dacă terenurile ce au făcut obiectul fiecăruia din cele şapte contracte de vânzare cumpărare sunt sau nu construibile, pentru a decide dacă recurentul reclamant datora taxa pe valoarea adăugată aferentă transferului de proprietate asupra acestora.
În ceea ce priveşte primul contract de vânzare cumpărare, nr. 1997/02.07.2007, acesta are ca obiect terenul în suprafaţă de 682,13 lei mp situat în intravilanul Mun. Rm. Vâlcea, str. Lespezi, pct. Balta Fântânii.
La stabilirea categoriei de folosinţă a acestui teren, instanţa  de fond a avut în vedere,  ca şi organul fiscal, menţiunile din certificatele de urbanism 1890/21.08.2006 şi nr. 618/2006 (numai primul dintre acestea fiind depus la dosarul cauzei, filele 122-123 dosar fond)., adresa 2325/2011 (fila 119 dosar fond) şi extrasul de carte funciară nr. 2326/2011 (fila 120), emise de OCPI Vâlcea – Biroul de Carte Funciară, precum şi Hotărârea  168/2006 a Consiliului Local Rm. Vâlcea (fila 124).
Prima instanţă a considerat că din aceste acte rezultă că terenul din punctul „Balta Fântânii” este construibil, însă curtea constată că această concluzie este rezultatul unui raţionament greşit.
Astfel, Curtea a constatat că certificatul de urbanism atestă, ca regim juridic, situarea terenului respectiv în intravilan, iar ca regim economic, situarea în „zonă de locuinţe individuale şi colective, anexe gospodăreşti şi grădini cultivate pentru consum propriu”, aprobându-se prin planul urbanistic de detaliu al zonei - Hotârârea Consiliului Local Rm. Vâlcea nr. 168/2006 -  realizarea de locuinţe în acea zonă.
Cu toate acestea, în extrasul de carte funciară nr. 2326/21.01.2011 se stipulează în mod expres şi neechivoc că terenul în suprafaţă de 682 mp din punctul „balta Fânânii” face parte din categoria de folosinţă arabil. (fila 121)
Între cele două categorii de acte, şi anume certificatul de urbanism şi PUD-ul, pe de o parte, şi extrasul de carte funciară, pe de altă parte, nu există nicio contradicţie; în plus, se constată că, deşi şi-au întemeiat constatările şi pe menţiunile acestui din urmă înscris, atât  organul fiscal cât şi prima instanţă au ignorat menţiunea expresă cu privire la categoria de folosinţă a terenului, conţinută în Anexa 1 la partea I, nemotivând în nici un fel care sunt motivele pentru care o consideră nereală.
S-a considerat că situarea terenului într-o zonă pentru care s-a aprobat construirea de locuinţe, şi în care sunt realizate locuinţe, îi conferă acestuia în mod automat atributul de a fi construibil, ignorându-se cadrul legislativ în vigoare la acea dată cu privire la această noţiune.
După cum prevăd dispoziţiile citate mai sus ale art. 141 al. 2 lit. f din Codul fiscal, calificarea de „construibil” trebuie să rezulte din lege.
Sub acest aspect, curtea a reţinut că, potrivit Legii 18/1991, în categoria terenurilor intravilane sunt cuprinse nu numai terenurile pe care sunt amplasate sau se pot amplasa construcţiile, ci şi terenurile arabile sau forestiere (art. 2 lit. d). Potrivit art. 23 al. 3 din Legea 50/1991şi art. 94 din Legea 18/1991, terenurile destinate construirii trebuie scoase în prealabil din circuitul agricol, prin aprobarea dată în acest scop de către organul competent şi după o procedură prevăzută printr-un act normativ dat în aplicarea legii (Ordinul nr.897/798 din 2005 al ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale şi al ministrului administraţiei şi internelor pentru aprobarea Regulamentului privind conţinutul documentaţiilor referitoare la scoaterea terenurilor din circuitul agricol).
În cauză, organul fiscal, căruia îi revenea sarcina de a dovedi constatările făcute prin intermediul actelor administrative emise, nu a făcut dovada că terenul a fost scos din circuitul agricol,  astfel încât să poată fi considerat construibil. Simplul fapt că este situat într-o zonă  în care se găsesc construcţii, ori în care este aprobată, prin PUD, realizarea de construcţii, nu îl scuteşte pe proprietar de formalităţile scoaterii din circuitul agricol, în vederea realizării de construcţii, pentru ca parcela respectivă să devină construibilă..
Dimpotrivă, reclamantul a făcut dovada, prin extrasul de carte funciară, că  şi în 2011 terenul face parte din categoria de folosinţă arabil, aşa cum se menţionase şi în cuprinsul contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1997/02.07.2007 (filele 70-71 dosar fond).
Celelalte şase contracte de vânzare cumpărare, toate încheiate în anul 2008, au ca obiect terenuri situate în intravilanul com. Bujoreni, jud. Vâlcea, în punctul „În Luncă şi Cireşii Ilenii”. În fiecare dintre aceste contacte de vânzare cumpărare se menţionează că parcelele fac parte din categoria  de folosinţă arabil, calificare care rezultă din extrasele de carte funciară eliberate în anul 2008 şi care au stat la baza întocmirii contractelor respective.
Cu toate acestea, organul fiscal a reţinut că, din adresele emise de Primăria com. Bujoreni nr. 5209/2010 şi nr. 326/2011 (filele115, 117 dosar fond) ar rezulta că terenurile respective sunt construibile, punct de vedere împărtăşit şi de instanţa  de fond.
Totuşi, curtea a constatat că, prin adresele respective, Primăria atestă numai că terenurile sunt situate în zona de construcţii locuinţe.
Or, din analiza cadrului legislativ efectuată în cele ce preced, atunci când a fost a fost cercetată categoria de folosinţă a terenului ce face obiectul primului dintre contracte, a reieşit că situarea într-o astfel de zonă nu îi conferă automat oricărei parcele de teren însuşirea de a fi construibilă, câtă vreme nu este aprobată în condiţiile şi de către organele prevăzute de lege scoaterea din circuitul agricol, ceea ce, nici cu privire la aceste şase parcele de teren, nu s-a făcut dovada că s-ar fi întâmplat.
Dimpotrivă, adeverinţa nr. 1447/04.03.2011 (fila 95 dosar fond) emisă de către Primăria com. Bujoreni atestă faptul că între anii 2005-2010 recurentul reclamant a  fost înregistrat în Registrul Agricol al acestei comune numai cu terenuri categoria de folosinţă arabil, atât în punctul „În Luncă şi Cireşii Ilenii”, cât şi în alte locaţii.
Or, pentru motivele expuse mai sus, un teren arabil nu poate fi calificat construibil câtă vreme nu a  intervenit scoaterea acestuia din circuitul agricol.
De aceea, Curtea a constatat că instanţa de fond a apreciat în mod greşit probatoriul şi a dat o interpretare eronată prevederilor legale incidente, atunci când a calificat terenurile ce fac obiectul celor şapte contracte de vânzare-cumpărare ca fiind construibile.
În consecinţă, livrările efectuate prin intermediul acestor acte se încadrează în categoria celor scutite de TVA, în baza prevederilor art. 141 al. 2 lit. f din Codul fiscal, astfel că decizia de impunere a fost în mod nelegal emisă.
Aşa fiind, în baza art. 312 C. proc.civ. a fost admis recursul şi modificată sentinţa în sensul că pe fond a fost admisă cererea şi s-a dispus anularea Deciziei nr.85/19.04.2011, date în soluţionarea contestaţiei administrative şi a Deciziei de impunere nr.81094/09.02.2011, emise de pârâtă.