|
Contestatie în anulare.
Admisibilitate. Pârât decedat la data introducerii cererii
Temei de drept: art. 317
C.pr.civ. 1864
Pentru a exista motiv de
contestatie în anulare, este necesar ca procedura de chemare în judecată să nu
fi fost legal îndeplinită fată de partea sau moştenitorii acesteia, care uzează
de calea de atac.
Decizia civilă nr.
933/9.05.2012
Prin cererea înregistrată la
Judecătoria Iaşi, la data de 3.03.2011 reclamanta M.E. a formulat contestatie
în anulare împotriva sentintei civile nr. 9808/17.06.2010 pronuntată de Judecătoria
Iaşi, prin care s-a admis actiunea civilă formulată de Primarul Municipiului Iaşi
în contradictoriu cu pârâtul M.I., acesta fiind obligat să desfiinteze, pe
cheltuiala sa, lucrările reprezentând imobilul realizat fără autorizatie de
construire, în termen de 3 luni de la data rămânerii irevocabile a hotărârii,
iar în caz de refuz fiind autorizat reclamantul ca autoritate administrativă să
efectueze aceste lucrări pe cheltuiala pârâtului.
În motivarea cererii,
contestatoarea a arătat că hotărârea atacată a fost pronuntată împotriva unei
persoane lipsite de capacitate de exercitiu a drepturilor procesuale. Pârâtul
din actiune a fost sotul său predecedat la data pronuntării sentintei, aşa cum
rezulta din certificatul de deces care consemnat ca dată a decesului
30.08.2008.
Judecătoria Iaşi, prin sentinta
civilă nr. 10290/27.05.2011, a respins contestatia în anulare, retinând în
aplicarea art. 317 alin. 1 pct. 1 C.pr.civ., că motivele invocate de
contestatoare (nelegala citare şi lipsa capacitătii procesuale de folosintă)
puteau fi invocate pe calea ordinară a apelului.
În apelul formulat împotriva
sentintei, contestatoarea a reiterat sustinerile din cerere (lipsa capacitătii
de folosintă a pârâtului decedat anterior datei investirii instantei de prim
grad, a pronuntării sentintei), ea luând cunoştintă ca sotie supravietuitoare
de hotărâre odată cu punerea în executare silită.
Tribunalul Iaşi, prin decizia
civilă nr. 820/28.11.2011, a respins apelul declarat de M.E. şi apăstrat sentinta
judecătoriei, retinând că în contestatie au fost invocate dispozitiile art. 317
şi 318 C.pr.civ. însă motivele învederate trimit la dispozitiile art. 317
C.pr.civ. referitor la nelegala citare, deoarece nu a fost introdusă în cauză în
calitate de moştenitor.
Instanta de fond a avut în
vedere faptul că apelanta contestatoare ar fi putut invoca acest motiv pe calea
apelului formulat împotriva hotărârii contestate. Codul de procedură civilă se
referăşi la situatii de exceptie, cum este cea învederată de apelantă, oferind
persoanei interesate posibilitatea de a exercita o cale de atac, urmând ca
instanta legal învestită să se pronunte. În raport de aceste dispozitii şi de
prevederea specială a art. 317 alin. 1 pct. 1 C.pr.civ., ce conditionează examinarea
motivului nelegalei citări de exercitarea prealabilă acăilor de atac,
tribunalul a constatat că instanta de fond a pronuntat o hotărâre legală,
astfel că a respins apelul.
În recurs, contestatoarea
M.E. a formulat critici ce pot fi încadrate în art. 304 pct. 9 C.pr.civ., sustinând
că prin aplicarea greşită a legii cauza s-a judecat în apel, fiind dovedită imposibilitatea
exercitării căii de atac a apelului împotriva sentintei atacate prin contestatia
în anulare. Procedura nu a fost legal îndeplinită la judecata în primă instantă,
sotul său fiind decedat, astfel că nu putea fi parte în proces. Imobilul pentru
care s-a dispus demolarea este bun comun, nu a fost introdusă în proces ca moştenitor,
hotărârea fiind pronuntată în contradictoriu cu o persoană decedată.
Analizând lucrările cauzei,
curtea de apel a constatat că Primarul municipiului Iaşia învestit judecătoria
la data de 4.03.2010, sentinta civilă nr. 9808/17.06.2010 fiind pronuntată în
contradictoriu cu M.I., persoană decedată din 30.08.2008, anterior înregistrării
cererii de chemare în judecată pe rolul Judecătoriei Iaşi.
În faza procesuală a judecării
cauzei în primă instantă, hotărârea pronuntată fiind definitivăşi irevocabilă prin
neexercitarea căilor de atac conform art. 377 C.pr.civ., procedura de citare a
fost numai în aparentă legal îndeplinită, citatia fiind trimisă pe numele unei
persoane ce nu mai era în viată.
Într-adevăr, decesul „părtii”
nu a fost adus la cunoştinta judecătoriei, ca instantă de prim grad, cererea
fiind solutionată prin acordarea a două termene de judecată, la primul instanta
dispunând citarea reclamantului cu mentiunea de a face dovada domiciliului
pârâtului, iar la cel de-al doilea cauza fiind judecată în fond. Procedura de
citare s-a îndeplinit cu pârâtul prin afişare pentru cele două termene.
Astfel fiind, la data
investirii instantei şi pronuntării sentintei, pârâtul fiind decedat, nu mai
avea capacitate de folosintă şi deci nici capacitatea de a sta în proces.
În ipoteza în care decesul
intervenea ulterior investirii, partea interesată de continuarea procesului
putea solicita termen pentru introducerea moştenitorilor, fie opera suspendarea
de drept conform art. 243 alin. 1 pct. 1 C.pr.civ., iar judecata se redeschidea
conform art. 245 C.pr.civ. prin introducerea moştenitorilor ce puteau exercita şi
dreptul de a uza de căile de atac.
La situatia de fapt probată a
decesului celui chemat în judecată în tot cursul judecătii, cu procedura de
citare aparent legală, contestatoarea – în calitate de moştenitoare – a fost în
imposibilitate a afla de proces şi a putea interveni, cu atât mai putin de a
exercita calea de atac. Reclamantul nu a întreprins verificările dispuse de
instantă cu privire la domiciliul pârâtului, nu a comunicat datele necesare
instantei pentru a stabili dacă sunt îndeplinite cerintele art. 41 C.pr.civ.
În conformitate cu art. 317
alin. 1 C.pr.civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestatie în
anulare pentru motivele arătate la alin. (1) şi (2) numai dacă aceste motive nu
au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului.
Curtea a constatat
îndeplinite conditiile cerute de lege pentru admiterea contestatiei în anulare:
hotărârea atacată, sentinta civilă nr. 9808/17.06.2010 a Judecătoriei Iaşi este
irevocabilă; procedura de chemare a pârâtului M.I. a fost doar aparent
îndeplinită cu cerintele legii, fiind decedat în tot cursul procesului şi la
data pronuntării hotărârii, prin urmare nu mai avea capacitate de folosintă şi
nici capacitatea procesuală de folosintă; moştenitorii acestuia, între care sotia
supravietuitoare, nefiind introduşi în proces, nu au putut invoca în calea
apelului sau recursului nelegala citare. Pentru considerentele expuse, prin
aplicarea greşită a legii, instantele – în fazele procesuale anterioare – au
respins contestatia în anulare.
În
temeiul art. 312 C.pr.civ., curtea de apel a admis recursul, a casat hotărârile
şi rejudecând, a constatat că actiunea a fost promovată împotriva unei persoane
lipsite de capacitate de folosintă, ce nu putea fi parte în judecată în sensul
art. 41 C.pr.civ., astfel respingând actiunea.
| 
