avocats.ro
jurisprudență
 
 
 
 
Contestaţie act administrativ fiscal. Lipsa de pe facturi a menţiunilor necesare pentru a conferi calitatea de documente justificative. Efectuarea în primă instanţă unei expertize contabile. Obiectivele de domeniul expertizei fiscale. Lipsa calităţii de expert fiscal a expertului numit în cauză. Admiterea recursului şi respingerea contestaţiei
 
Secţia a II­a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, decizia nr. 3830 din 14 mai 2012
 
Prin sentinţa civilă nr. 7132 din 20.12.2011 pronunţată de Tribunalul Maramureş s­a admis în parte acţiunea promovată de reclamanta SC P.L. SRL în contradictoriu cu pârâta DIRECŢIA GENERALA A FINANŢELOR PUBLICE MARAMUREŞ, şi în consecinţă:
S­a anulat în parte Decizia nr. 476/02.09.2010 emisă de pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Maramureş în ceea ce priveşte suma de 100.765 lei reprezentând impozit pe profit, suma de 29.058 lei reprezentând majorări de întârziere aferente impozitului pe profit, suma de 61.782 lei reprezentând taxă pe valoare adăugată precum şi suma calculată cu titlu de majorări de întârziere aferente taxei pe valoare adăugată de 61.782 lei.
A fost obligată reclamanta să plătească expertului suma de 3.200 lei reprezentând diferenţă onorar expert.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 2.102,15 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin Decizia nr. 476/02.09.2010 emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Maramureş, a fost respinsă contestaţia promovată de reclamanta SC P.L. SRL împotriva deciziei de impunere nr. 1054/12.05.201 emisă în baza raportului de inspecţie fiscală încheiat la data de 07.05.2010 ca neîntemeiată.
În perioada 15.10.2008­15.12.2009 SC P.L. SRL a înregistrat în conturile 601 „Cheltuieli cu materiile prime” şi 628 „Alte cheltuieli cu serviciile executate de terţi” suma de 604.942 lei, în baza a 32 facturi fiscale emise de SC C.T. SRL Comăneşti, reprezentând lucrări de vopsire LEA, 0,2 KW (linie electrică aeriană), lucrări de defrişare culoare de siguranţă şi achiziţie de vopsea grund, diluant, întăritor şi email.
Prin raportul de inspecţie fiscală încheiat în data de 07.05.2010, organele de inspecţie fiscală au constatat că pentru prestările de servicii reprezentând vopsitorie LEA (linie electrică aeriană) nu sunt întocmite situaţii de lucrări şi procese verbale de recepţie din care să rezulte numărul de stâlpi vopsiţi şi tariful unitar.
De asemenea în contractul de prestări servicii nr. 151/19.08.2008 încheiat între SC P.L. SRL şi SC C.T. SRL, având ca obiect „lucrări vopsitorie şi defrişare” în valoare totală de 350.000 lei nu se precizează cât reprezintă contravaloarea lucrărilor de vopsitorie şi cât a lucrărilor de defirşare.
Prin decizia contestată se reţine că urmare a solicitării Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Maramureş – Activitatea de Inspecţie Fiscală, prin adresa nr. 1969/02.03.2010, de efectuare a unui control încrucişat la SC C.T. SRL din Comăneşti, în vederea clarificării diferenţelor constatate în declaraţiile informative privind achiziţiile/prestările şi livrările efectuate pe teritoriul României în relaţia cu SC P.L. SRL, Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Bacău i­a comunicat ca administratorul SC C.T. SRL nu a dat curs solicitării de a prezenta documentele de evidenţă contabilă şi ca urmare nu sunt în măsură să se pronunţe cu privire la realitatea şi legalitatea operaţiunilor înscrise în declaraţiile 394 pe semestrul II 2008 şi semestrul II 2009.
De asemenea, Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Bacău a precizat ca s­a luat măsura propunerii SC C.T. SRL pentru includerea în lista contribuabililor inactivi, conform Ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscale nr. 575/2006 privind stabilirea condiţiilor şi declararea contribuabililor inactivi.
Având în vedere cele constatate, organele de inspecţie fiscală au constatat că suma de
604.942 lei este nedeductibilă din punct de vedere fiscal, reţinându­se că facturile nu cuprind toate elementele impuse la Ordinul MFP nr. 1850/2004 – privind registrele şi formularele financiar contabile abrogate prin Ordinul MFP nr. 3512/2008 – privind documentele financiar­contabile şi nu respectă prevederile art. 155 alin. 5 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal în ceea ce priveşte conţinutul informaţiilor obligatorii pe care trebuie să le conţină facturile.
Prin aceeaşi decizie se reţine SC P.L. SRL a înregistrat în luna iulie 2009 în contul 601 „Cheltuieli cu materiile prime” suma de 24.840 lei reprezentând vopsele diluanţi, în baza a 6 facturi fiscale emise de SC M.A.S. SRL din Seini.
Nici în acest caz SC P.L. SRL nu a întocmit documente prin care să facă dovada intrării în gestiune a materialelor motiv pentru care conform prevederilor legale citate mai sus, cheltuielile în suma de 24.840 lei sunt deductibile din punct de vedere fiscal.
Având în vedere cele precizate, s­a reţinut că pentru cheltuielile nedeductibile în sumă totală de 629.782 lei, SC P.L. SRL datorează impozitul pe profit suplimentar în sumă de 100.765 lei.
Din cuprinsul raportului de expertiză întocmit de expert tehnic judiciar Chiş Liviu reiese că în perioada octombrie 2008 – noiembrie 2009, SC C.T. SRL a emis către SC P.L. SRL facturi fiscale în valoare totală de 719.881,10 lei cu o taxă pe valoarea adăugată de 114.938,97 lei. Aceste facturi au fost achitate integral prin „Casă” şi prin decontare bancară în perioada noiembrie 2008
– decembrie 2009 după cum s­a menţionat în anexa 2, iar în luna iulie 2008 SC M.A. SRL emite către SC P.L.e SRL facturi fiscale în valoare de 29.556,47 lei cu o taxă pe valoarea adăugată de 4.719,07 lei. Aceste facturi au fost achitate integral prin „Casă” aşa cum rezultă din anexa nr. 3.
Expertul reţine totodată că facturile emise în perioada 2008 – 2009 de către SC C.T. SRL Comăneşti şi SC MC V Adrian Serv SRL conţin toate datele de identificare ale furnizorilor (denumire, CUI, adresă), de asemenea toate facturile poartă semnătura şi ştampila furnizorului care le­a emis, reclamanta SC P.L. SRL achitând în întregime aceste facturi prin „Casă” şi decontare bancară în contul acestor furnizori fără a se întâlni cazuri de refuz a sumelor pe motiv că nu se cuvin acestora, motiv pentru care expertul concluzionează că nu există suspiciuni că aceste facturi nu ar aparţine furnizorilor menţionaţi mai sus.
Potrivit actului constitutiv, obiectul principal de activitate al SC P.L. SRL este „Lucrări de vopsitorie, zugrăveli şi montări de geamuri” – cod CAEN 4334.
În fapt, în perioada 2008­2009, reclamanta a realizat în principiu lucrări de vopsitorie a stâlpilor metalici ai liniilor electrice şi întreţinerea culoarelor de siguranţă din zona acestora.
Pentru executarea lucrărilor contractate SC P.L. SRL a încheiat contract de prestări servicii în subantrepriză cu SC C.T. SRL Comăneşti, judeţul Bacău, iar de la SC M.A. SRL s­a aprovizionat cu materiale (vopsele şi diluant), acestea fiind specifice activităţii desfăşurate de reclamată.
Atât reclamanta SC P.L. SRL cât şi SC C.T. SRL Comăneşti şi SC M.A. SRL sunt persoane juridice impozabile înregistrate ca plătitoare de TVA conform art. 153 din Codul fiscal.
Examinând cuprinsul facturilor fiscale expertul a constatat că acestea conţin menţiunile prevăzute la art. 155 alin. 5 din Codul fiscal, respectiv conţin denumirea cumpărătorului (SC P.L. SRL), număr de înregistrare la Registrul Comerţului, număr certificatului de înregistrare fiscală (CUI), localitatea unde are sediul (Seini­Maramureş), mai puţin strada şi numărul imobilului unde îşi are sediul cumpărătorul, lipsa acestor menţiuni neconstituind însă un motiv pentru care aceste facturi să nu fie considerate documente justificative în baza cărora să se deducă TVA.
Potrivit pct. 48 din H.G. nr. 44/2004 prestarea efectivă a serviciilor se justifică prin „situaţii de lucrări, procese verbale de recepţie, rapoarte de lucru, studii de fezabilitate, de piaţă sau orice alte materiale corespunzătoare”. În situaţia de faţă, chiar dacă nu s­au încheiat situaţii de lucrări ci situaţii de plată, care în esenţă au aceleaşi elemente componente, considerăm că acestea se încadrează în categoria actelor prevăzute de legiuitor pentru a justifica prestarea efectivă a serviciilor, respectiv realitatea operaţiunilor înscrise în facturile emise de SC C.T. SRL, Comăneşti către reclamanta SC P.L. SRL.
Realitatea acestor operaţiuni se poate susţine şi prin faptul că toate facturile au fost achitate de reclamantă prestatorilor săi atât prin „Casă” cât mai ales prin decontare bancară.
În ceea ce priveşte relaţiile comerciale ale reclamantei cu SC M.A.S. SRL acestea au constat în cumpărarea de către reclamantă a unor materiale, respectiv vopsele şi diluant, în valoare totală de 29.556,47 lei, conform celor 6 facturi prezentate în anexa nr. 3 la raportul de expertiză. Având în vedere că reclamanta a desfăşurat activităţi de vopsitorie, că facturile sunt semnate de un reprezentant al reclamantei şi că au fost achitate în întregime, apreciem că aceste operaţiuni au fost reale.
Analizând natura serviciilor prestate şi facturate de SC P.L. SRL clienţilor săi şi cele prestate şi facturate de către subantreprenori către aceasta s­a constatat că sunt de aceeaşi natură, respectiv lucrări de vopsitorie şi întreţinere spaţiu de siguranţă a liniilor electrice.
Având în vedere cele de mai sus şi faptul că există contract de prestări servicii între reclamantă şi subantreprenori consideră că, cheltuielile cu prestările de servicii executate de terţi, respectiv cele facturate de SC C.T. SRL către SC P.L. SRL au fost executate în scopul realizării de venituri impozabile, se justifică necesitatea prestărilor acestora în scopul activităţii desfăşurate astfel încât eronat organele fiscale au reţinut încălcarea prevederilor art. 21 alin. 1 şi alin. 4 lit. m din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
De asemenea consideră că nu au fost încălcate nici prevederile pct. 48 din H.G. nr. 44/2004 deoarece serviciile prestate au fost executate în baza unor contracte iar prestarea efectivă a serviciilor se justifică prin situaţii de plată şi procese verbale de recepţie încheiate între SC P.L. SRL în calitate de beneficiar şi SC C.T. SRL în calitate de prestatori.
În ceea ce priveşte relaţiile comerciale ale reclamatei cu SC M.A.S. SRL acestea au constat în cumpărarea de către reclamantă a unor materiale, respectiv vopsele şi diluant, în valoarea totală de 29.556,47 lei, conform celor 6 facturi prezentate în anexa nr. 3 la raportul de expertiză. Având în vedere că reclamanta a desfăşurat activităţi de vopsitorie, că facturile sunt semnate de un reprezentant al reclamantei şi că au fost achitate în întregime apreciem că aceste operaţiuni au fost reale.
Pentru considerentele sus menţionate apreciază că reclamanta avea dreptul de a deduce taxa pe valoare adăugată aferentă achiziţiilor de bunuri şi prestărilor de servicii înscrise în facturile emise, nedatorând impozitul pe profit în sumă de 100.765 lei şi nici suma de 29.058 lei reprezentând majorări de întârziere aferente impozitului pe profit potrivit principiului „accesorium sequitur principale”.
În ceea ce priveşte suma de 798 lei reprezentând impozitul pe profit aferent cheltuielilor cu combustibil în valoare de 4.988 lei, înregistrate în evidenţa contabilă a reclamantei în luna februarie şi martie 2010, reţine că în mod corect a fost respinsă contestaţia ca fiind fără obiect în condiţiile în care această sumă nu a fost stabilită în sarcina societăţii prin decizia de impunere nr. 1054/12.05.2010.
În ceea ce priveşte taxa pe valoarea adăugată în suma de 949 lei, aferentă achiziţiei de carburant, pct. 46 alin. 2 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin H.G. nr. 44/2004, precizează:
„Pentru carburanţii autor achiziţionaţi, deducerea taxei poate fi justificată cu bonurile fiscale emise conform O.U.G. nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, dacă sunt ştampilate şi au înscrise denumirea cumpărătorului şi numărul de înmatriculare a autovehiculului. Prevederile acestui alineat se completează cu cele ale pct. 45^1”.
Raportat la prevederile legale citate şi având în vedere că bonurile fiscale prezentate de SC
P.L. SRL nu îndeplinesc calitatea de document justificativ, deoarece nu au înscrisă denumirea cumpărătorului şi numărul de înmatriculare al autovehiculului, reţine ca societatea nu avea dreptul să deducă taxa pe valoarea adăugată în sumă de 949 lei înscrisă în acestea.
Raportat la cele expuse anterior, apreciază că reclamanta avea dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată în sumă de 61.782 lei nedatorând suma calculată cu titlu de majorări de întârziere aferente taxei pe valoarea adăugată de 61.782 lei.
Prin raportul de inspecţie fiscală încheiat în data de 07.05.201, organele de inspecţie fiscală au stabilit ca SC P.L. SRL a dedus nejustificat taxa pe valoare adăugată în sumă de 123.655 lei din facturile emise de SC T.P. SRL.
Prin decizia de impunere nr. 1054/12.05.2010 organele de inspecţie fiscală au stabilit în sarcina SC P.L. SRL taxa pe valoarea adăugată în suma de 123.655 lei.
SC P.L. SRL a formulat contestaţie împotriva deciziei de impunere nr. 1054/12.05.2010, înregistrată la Direcţia Generală a Finanţelor Publice Maramureş sub nr. 12520/11.06.2010, fără a contesta taxa pe valoarea adăugată în sumă de 123.655 lei.
Prin adresa înregistrată la Direcţia Generală a Finanţelor Publice Maramureş sub nr. 18505/23.08.2010, faţă de contestaţia iniţială, SC P.L. SRL contestă şi taxa pe valoarea adăugată în sumă de 55.001 lei precizând ca organele de inspecţie fiscală au calculat în mod greşit taxa pe valoarea adăugată în sumă de 123.656 lei, deoarece taxa pe valoarea adăugată aferentă prestărilor de servicii achiziţionate de la SC T.P. SRL este în sumă de 68.655 lei.
Decizia de impunere nr. 1054/12.05.2010 a fost comunicată contestatoarei la data de 01.06.2010, prin poştă cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, iar SC P.L. SRL a depus contestaţia cu privire la taxa pe valoarea adăugată în sumă de 55.001 lei la data 23.08.2010, fiind înregistrată la Direcţia Generală a Finanţelor Publice Maramureş sub nr. 18505, după 82 de zile de la data comunicării deciziei de impunere, motiv pentru care prin decizia nr.
476/02.09.2010, Biroul Soluţionarea Contestaţiilor a respins ca nedepusă în termen contestaţia formulată de SC P.L. SRL cu privire la taxa pe valoarea adăugată în sumă de 55.001 lei.
Raportat la cele expuse anterioare apreciază că prin Decizia nr. 476/02.09.2010 în mod corect a fost respinsă contestaţia ca tardivă.
Pentru considerentele sus menţionate, acţiunea în contencios administrativ fiscal a fost admisă în parte, cu consecinţa anulării în parte a Deciziei nr. 476/02.09.2010 emisă de pârâtă, potrivit dispozitivului.
Potrivit decontului aflat la dosar cheltuielile ocazionate de efectuarea expertizei s­au ridicat la suma de 4.200 lei, reclamanta făcând dovada achitări unui onorariu provizoriu de 1.000 lei potrivit chitanţei nr. 3126068/1, motiv pentru care aceasta a fost obligată să plătească domnului expert Chiş Liviu diferenţa de 3.200 lei.
În baza art. 274 – 276 Cod procedură civilă, şi ca urmare a admiterii în parte a acţiunii pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 2.102,15 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând jumătate din cheltuielile ocazionate de purtarea prezentului litigiu şi suportate de reclamantă, acestea reprezentând jumătate din onorariu expert (4.200 lei) şi din taxă judiciară de timbru (4 lei) şi timbru judiciar (0,30 lei).
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta DIRECŢIA GENERALĂ A FINANŢELOR PUBLICE MARAMUREŞ solicitând in temeiul art. 312 alin. 1 prima ipoteza, art. 304 pct. 4, 6, 7, 9 si art. 3041 Cod Procedura Civila:
Admiterea recursului pârâtei astfel cum a fost formulat;
Casarea sau modificarea hotararii recurate;
Rejudecarea cauzei in fond;
Respingerea actiunii reclamantei. În motivare s­a arătat că: La o analiza a hotararii recurate se observa ca, instanta de fond s­a marginit, in mare, sa
 
admita cererea reclamantei astfel cum a fost formulata fara a analiza din punct de vedere legal solicitarile acesteia si fara a verifica sustinerile pârâtei atat in ceea ce priveste admisibilitatea actiunii cat si in ceea ce priveste obiectiunile la raportul de expertiza, cauza nefiind la acest moment lamurita, ceea ce in opinia pârâtei impune rejudecarea fondului.
Criticile pârâtei vizeaza doua aspecte esentiale si anume modul de desfasurare al expertizei judiciare ordonate de instanta in cauza si cuantumului cheltuielilor de judecata acordate de instanta de judecata coroborat cu lipsa respectarii principiului contradictorialitatii referitor la acordarea cheltuielilor de judecata.
1. Referitor la modul de desfasurare al procedurii expertizei judiciare: solicită instanţei de recurs sa observe ca, lucrarea de expertiza a imbratisat sustinerile reclamantei, cautand cat mai multe argumente juridice in sustinerea pozitiei acestei parti, prin interpretarea eronata a mai multor norme legale si avand o puternica acoperire in pozitia partinitoare a instantei de fond. De altfel, normele legale incidente specifica explicit ca instanta poate solicita parerea unui expert pentru lamurirea unor situatii de , fapt si nu a unor situatii de drept. Face trimitere la dispozitiile art. 201 alin. 1 prima ipoteza Cod Procedura Civila, citează din norma legala: "cand pentru lamurirea unor situatii de fapt instanta considera necesar sa cunoasca parerea unor specialisti.. ... ". Norma legala induce ipoteza esentiala pentru cauza de fata ca expertiza poate viza doar imprejurari de fapt si nu o situatie de drept, singurul specialist in masura sa stabileasca incidenta normelor juridice incidente cauzei este judecatorul care solutioneaza acea cauza.
Legea stabileste ca interpretarea normelor legale este un atribut exclusiv al instantei de judecata ce nu poate fi delegat expertului. Astfel, prin obiectivele trasate de instanta de fond s­a delegat expertului atributul instantei de judecata de a interpreta normele legale incidente cauzei, ceea ce echivaleaza cu o nesocotire a normelor constitutionale referitoare la functiile autoritatii judecatoresti, asa cum sunt acestea definite in art. 126 si urmatoarele din Constitutia Romaniei revizuita. Apreciază ca, aceasta atitudine a instantei de fond aduce atingere drepturilor procesuale ale pârâtei fiind rezultatul unui abuz. Curtea Constitutionala atunci cand s­a pronuntat asupa exceptiei de neconstitutionalitate a O.U.G 60/2006 a aratat ca, judecatorul care solutioneaza cauza este singurul expert in materia aplicarii legii. Expertiza nu poate avea ca obiect lamurirea unei situatii de drept ci doar lamurirea unei situatii de fapt. In concluzie, judecatorul fondului a depasit limitele puterii judecatoresti prin nesocotirea atat a normelor procesuale cat si a celor constitutionale, argumente pentru care solicită casarea hotararii recurate.
Astfel, multe din facturile in discutie au fost intocmite cu nerespectarea normelor legale necontinand toate informatiile care dau dreptul la deducere. Listele cu cantitatile de lucrari­situatii de plata este notata doar cantitatea de vopsea in tone, tariful pe tona fara sa se precizeze locul si portiunea liniei vopsite sau data la care au fost incheiate lucrarile. In urma controalelor incrucisate initiate la solicitarea D.G.F.P Maramures a rezultat ca, furnizorul T.P. SRL Satu Mare nu inregistreaza activitate nedepunand nici o declaratie fiscala la autoritatile' fiscale si figurand fara angajati, iar administratorul CMG Tradind SRL Comanesti se sustrage verificarilor.
Referitor la lipsa deductibilitatii cheltuielilor din facturile neintocmite in conformitate cu legea, astfel cum am subliniat si in fata instantei de fond organele de inspectie fiscala au constatat ca facturile nu au inscrise adresele complete ale furnizorului si cumparatorului, (lipsa adresei sau adresa incompleta a sediului social), lipsesc semnaturile de primire a facturilor fiscale si nu se specifica numarul si data contractului privind lucrarea contractata si cantitatea lucrarilor prestate, fiind inscrisa doar valoarea totala a lucrarii.
Pentru lucrarile facturate nu sunt intocmite situatii de lucrari, procese verbale de receptie ci doar situatii de plata, contrar prevederilor art. 21 alin. (4) lit. m) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal coroborate cu cele ale pct. 48 din Hotararea Guvernului nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003.
Prin adresa nr. 1889/26.02.2010, Activitatea de Inspectie Fiscala Maramures a solicitat Activitatii de Inspectie Fiscala Satu Mare, rezultatul inspectie fiscale generale efectuate la S.C T.P.
S.R.L.
Activitatea de Inspectie Fiscala Satu Mare a precizat prin adresa nr. 29164/15.03.2010 ca SC T.P. SRL nu functioneaza la sediul declarat, nu a depus declaratii de impozite si taxe si deconturi de TVA la organul fiscal teritorial, nu s­au gasit actele contabile ale societatii, iar potrivit comunicarii Inspectoratului Teritorial de Munca Satu Mare, SC T.P. SRL nu are inregistrate contracte de munca, neavand personal angajat.
Avand in vedere cele constatate, organele de inspectie fiscala au constatat ca S.C P.L. S.R.L nu are drept de deducere a cheltuielilor in suma de 306.344 lei.
Totodata, in urma verificarilor, organele de inspectie fiscala au constatat ca, in perioada 15.10.2008­15.12.2009, S.C P.L. S.R.L a inregistrat pe costuri (in conturile 601 "Cheltuieli cu materiile prime" si 628 "Alte cheltuieli cu serviciile executate de terţi") un numar de 32 facturi fiscale emise de SC C.T. SRL din Comanesti, reprezentand lucrari de vopsire LEA 0,2 kw ( linie E. aeriana), lucrari de defrisare culoare de siguranta, facturi fiscale de achizitie de vopsea grund, diluant, intaritor, email, in valoare totala de 357.396 lei, din care baza impozabila in suma de
300.333 lei si taxa pe valoarea adaugata in suma de 57.063 lei.
Pentru prestarile de servicii reprezentand vopsitorie LEA (linie E. aeriana), nu sunt intocmite situatii de lucrari si procese verbale de receptie din care sa rezulte numarul de stalpi vopsiti, tariful unitar si alte elemente corespunzatoare care sa dovedeasca necesitatea efectuarii lucrarilor, conform art. 21 alin. (4) lit. m) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal si pct. 48 din Hotararea Guvernului nr. 44/2004 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
Societatea detine contractul nr. 151/19.08.2008 avand ca obiect "lucrari de vopsitorie si defrisare" in valoare totala de 350.000 lei, dar in care nu se defalca cat reprezinta contravaloarea lucrarilor de vopsitorie si cat cele de defrisare.
Pentru aceste lucrari sunt intocmite Liste cu cantitatile de lucrari­Situatii de plata, in care este notata lucrarea executata in tone vopsite, inmultite (cantitatea in tone) cu tariful pe tona, rezultand valoarea lucrarii de vopsitorie. Pe aceste situatii nu se specifica locul sau portiunea liniei vopsite, amplasamentul acesteia si nici data cand acestea au fost incheiate.
Facturile intocmite pentru vopsirea LEA (linie E. aeriana) contin la coloana U.M. 1 bucata si valoarea totala, nerespectand prevederile art. 155 alin. (5) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
Facturile nu cuprind toate elementele impuse de Ordinul ministrului finantelor publice nr. 1850/2004 privind registrele si formularele financiar­contabile, modificat prin Ordinul nr. 3512/2008 privind documentele financiar­contabile prin Anexa 1­Norme metodologice de intocmire si utilizare a documentelor financiar­contabile, pct. 2 si 3, pentru a dobandi calitatea de document justificativ, coroborat cu art. 6 alin. (1) din Legea nr. 82/1991, care precizeaza ca "orice operatiune economico­financiara efectuata se consemneaza in momentul efectuarii ei intr­un document care sta la baza inregistrarilor in contabilitate, dobandind astfel calitatea de document justificativ".
Pentru materialele achizitionate­vopsele de diferite culori, grund, email, diluant, avand preturi de aprovizionare diferite, societatea nu intocmeste receptii si fise de magazie neavand condusa evidenta analitica pe fiecare produs, incalcandu­se prevederile Ordinului ministrului finantelor publice nr. 1850/2004, acestea sunt inregistrate in contabilitate in contul 301, fara a se evidentia in analitice separate, iar atunci cand se scad din gestiune, pe bonurile de consum nu se specifica spre exemplu la vopsele culoarea, ci se scad ca vopsele.
Facturile inregistrate in evidenta contabila pe costuri reprezentand lucrarile de defrisat nu sunt insotite de situatii de lucrari si procese verbale de receptie din care sa rezulte unitatea de masura, respectiv suprafata defrisata, precum si tarifele percepute iar la rubrica privind unitatea de masura, este inscris 1 bucata si valoarea totala a facturii.
Astfel, facturile fiscale nu au calitatea de document justificativ iar cheltuielile sunt nedeductibile fiscal conform art. 21 alin. (4) lit. m) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal si pct. 48 din Hotararea Guvernului nr. 44/2004.
Situatiile de plata intocmite pentru lucrarile de defrisare nu cuprind data cand au fost intocmite si nu se specifica amplasamentul pe care s­a efectuat defrisarea.
Facturile fiscale inregistrate de societate nu respecta prevederile art. 155 alin. (5) din Legea nr. 571/2003, republicata.
Prin adresa nr. 1969/02.03.2010, Activitatea de Inspectie Fiscala a solicitat Directiei Generale a Finantelor Publice a judetului Bacau­Activitatea de Inspectie Fiscala, un control incrucisat in vederea clarificarii diferentelor constatate intre Declaratiile informative (394) in relatia dintre cele doua societati.
Activitatea de Inspectie Fiscala a comunicat prin adresa nr. 13961/22.03.2010 ca "administratorul societatii comerciale C.T. SRL nu a dat curs solicitarii organului de inspectie fiscala de a prezenta documentele de evidenta contabila, ca urmare, nu este in masura a se pronunta cu privire la realitatea si legalitatea operatiunilor inscrise in Declaratiile 394 pe semestrul" 2008 si semestrul" 2009".
In ceea ce priveste consecinta juridica a neintocmirii facturilor in conformitate cu legea, astfel cum a apreciat ICCJ in Decizia nr. 5/2007, citam: "prin art. 21 alin. (4) lit. f) din Codul fiscal se subliniază că "nu sunt deductibile", Între altele, "cheltuielile înregistrate În contabilitate, care nu au la bază un document justificativ, potrivit legii, prin care să se facă dovada efectuării operaţiunii sau intrării În gestiune, după caz, potrivit normelor".
Tot astfel, reglementându­se regimul deducerilor În cuprinsul art. 145 din Codul fiscal, la alin. (8) din acest articol se prevede că exercitarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugată este condiţionată de justificarea dreptului respectiv, În funcţie de felul operaţiunii, cu unul dintre documentele specificate, diferenţiat, la lit. a) şi b) din acel alineat.
De asemenea, prin art. 6 din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, se prevede, la alin. (1), că "Orice operaţiune economico­financiară efectuată se consemnează În momentul efectuării ei Într­un document care stă la baza Înregistrărilor În contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ", iar la alin. (2) că "Documentele justificative care stau la baza Înregistrărilor În contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le­au Întocmit, vizat şi aprobat, precum şi a celor care le­au Înregistrat În contabilitate, după caz.
Aşa fiind, În aplicarea corectă a dispoziţiilor înscrise În art. 21 alin. (4) lit. f) şi În art. 145 alin. (8) lit. a) şi b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi În ari. 6 alin. (2) din Legea contabilităţii nr. 8211991, republicată, se impune să se considere că taxa pe valoarea adăugată nu poate fi dedusă şi nici nu se poate diminua baza impozabilă la stabilirea impozitului pe profit În situatia În care documentele justificative prezentate nu contin sau nu furnizează toate informatiile prevăzute de dispozitiile legale În vigoare la data efectuării operatiunii pentru care se solicită deducerea acestei taxe.
În consecinţă, În temeiul dispoziţiilor ari. 25 lit. a) din Legea nr. 30412004 privind organizarea judiciară, republicată, precum şi ale art. 329 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură civilă, urmează a se admite recursul În interesul legii şi a se stabili, În aplicarea dispoziţiilor legale la care s­a făcut referire, că taxa pe valoarea adăugată nu poate fi dedusă şi nici nu se poate diminua baza impozabilă la calcularea impozitului pe profit În cazul În care documentele justificative prezentate nu conţin sau nu furnizează toate informaţiile prevăzute În dispoziţiile legale În vigoare la data efectuării operaţiunii pentru care se solicită deducerea TVA".
II. Referitor la cheltuielile de judecata acordate de instanta de fond. arată ca, la acordarea acestora instanta nu a tinut cont de normele procesual civile si nici de normele Conventiei Europene a Drepturilor Omului.
Astfel, cum atesta toate hotararile in cauzele impotriva Romaniei, Curtea Europeana a Drepturilor Omului la acordarea cheltuielilor de judecata solicitate de parte a avut in vedere 3 criterii necesitatea. realitatea si caracterul rezonabil al acestor categorii de cheltuieli.
Subliniază ca, aceste cheltuieli, face trimitere la cheltuielile de judecata, au fost acordate fara respectarea principiului contradictorialitatii si al principiul dreptului la aparare. Nici un moment instanta fondului nu a pus in discutia partilor acest capat de cerere, trecand peste faptul ca nu a fost cerut in scris.
Pe de alta parte, instanta fondului a incalcat dispozitiile art. 82 alin. 1 Cod Procedura Civila, norme care au urmatorul cuprins: "orice cerere adresata instantelor judecatoresti trebuie sa fie facuta in scris .... ", norme ce au caracter imperativ si duc la nulitatea hotararii pronuntate in cauza, avand in vedere ca cheltuielile de judecata nu au fost solicitate in scris. Prin aceasta atitudine a instantei de fond s­a incalcat principiul disponibilitatii, judecatorul de la fond trecand peste limitele investirii, prin nerespectarea normelor imperative ale art. 129 alin. 6 Cod Procedura Civila, norme care stabilesc ca "in toate cazurile, judecatorii hotarasc numai asupra obiectului cererii deduse judecatii". In concluzie, este incident si motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 6 Cod Procedura Civila, pentru ca a acordat ceea ce nu s­a cerut. Normele care stabilesc modul de formulare a cererilor si de solutionare a acestora fiind norme de ordine publica.
Totodata, instanta fondului a incalcat dispozitiile art. 261 alin. 1 pct. 3 si 5 Cod Procedura Civila, norme ce stabilesc ca hotararea trebuie sa cuprinda obiectul cererilor si dovezile administrate impreuna cu motivele ce au format convingerea instantei si care pot duce printr­un rationament logic la dispozitivul hotararii. Apreciază ca, in speta este incident si motivul de modificare al hotararii instantei de fond, prevazut de art. 304 pct. 7 Cod Procedura Civila.
Pentru aceste argumente, apreciază ca se impune modificarea in tot a hotararii recurate in sensul anularii obligatiei pârâtei la plata cheltuielilor de judecata.
Pentru argumentele de mai sus, subsumate motivelor de recurs prevazute de art. 304 pct. 4, 304 pct. 6, 7, 9 si art. 3041 Cod Procedura Civila, solicită Curtii de Apel Cluj, in temeiul art. 312 alin.1 prima ipoteza:
Admiterea recursului pârâtei astfel cum a fost formulat; Casarea si modificarea hotararii recurate; Rejudecarea cauzei in fond;
•Respingerea actiunii reclamantei.
Împotriva aceleiaşi hotărâri a declarat recurs şi reclamanta SC P.L. SRL SEINI solicitând admiterea recursului ,casarea sentintei recurate ,anularea dec de sol. a contestatiei cu nr 476/02.09.2010 si anularea obligatiilor de plata instituite in sarcina reclamantei in suma totala de 538.226 lei stabilite prin rap. De insp fise nr 4592/10.05.2010 si dec de impunere nr 1054/12.05.2010 a D.G.F.P. MM.
În motivare s­a arătat că:
Prin actiune reclamanta a solicitat instantei de fond anularea deciziei . Cu nr 476/02.09.2010 privind modul de solutionare a contestatiei promovata de catre reclamantă privind nelegalitatea,si netemeinicia masurilor stabilite prin Decizia de impunere nr.
1054/12.05.2010 intocmita in baza raportului de inspectie fiscala nr. 4592/10.05.2010 emise de organele de inspectie fiscala ale Directiei Generale a Finantelor Publice Maramures­Activitatea de inspectie fiscala pentru suma de 538 226 lei, reprezentind:
­impozit pe profit stabilit suplimentar................ 147 727 lei;
­dobinzi de intirziere la impozitul pe profit stabilit suplim. 52 724 lei;
­reducerea pierderii 4 988 lei;
­taxa pe valoarea adaugata stabilita suplimentar.... 251 493 lei;
­dobinzi de intirziere la taxa pe valoarea adaugata stab. suplimentar............ 86 282 lei;
SC P.L. SRL SEINI solicitand instantei anularea deciziei . Mai sus amintite si
­anularea obligatiilor de plata contestate stabilite prin actele contestate cu consecinta exonerarii societatii de obligatia de plata a sumelor consemnate in cuprinsul acestora.
In acest sens au fost administrate la instanta de fond probe cu documente si expertiza de specialitate care prin concluziile expertului asupra operatiunilor contabile si a modului de desfasurare a inregistrarilor , sa exprimat in sensul solicitat de reclamantă.
Consideră netemeinica si nelegala sentinta instantei de fond intrucat nu a analizat in totalitate cererile reclamantei pronuntandu­se doar partial asupra acestora si numai in ce priveste impozitul pe profit in suma de 100.563 cu maj aferente de 29.058 lei si Tva ­ul aferent facturilor emise de catre se C.T. SRL Comanesti si M.A.S. SRL in suma de 61.782 lei si maj aferente acestuia, pronuntandu­se doar pe acest aspect nu si pe aspectele ce au facut obiectul actiunii in ce priveste suma de 251493 lei reprezentand TVA si maj. Aferente de 86.282 lei.
Referitor la suma de 55001 lei reprezentand taxa pe valoarea adaugata precizata prin adresa nr. 18505/23.08.2010, respinsa ca nedepusa in termen.
Mentionează ca prin adresa de mai sus societatea reclamantă si­a cuantificat sumele solicitate prin actiunea introductiva , imprejurare fata de care actiunea nu poate fi socotita a fi modificata . In consecinta ,exceptia tardivitatii invocata in decizia contestata nu este fondata.
Referitor la total taxa pe valoarea adaugata de 123 656 lei dedusa gresit de catre organele fiscale din cele 14 facturi fiscale emise de catre Se T.P. SRL Satu Mare instanta gresit retine , ca suma ar fi fost contestatata si ca aceasta contestatie ar fi respinsa ca nedepusa in termen in ce priveste tva la plata de 55.001 lei calculat gresit
Referitor la acest aspect arată ca SC P.L. SRL prin adresa inreg la DGFP Maramures sub nr
18.505 sesizezeaza modul gresit de calcul al TVA­ului la plata mai mult cu 55.001 lei de catre organele de control care au incheiat Rap. De insp fiscala in cauza si solicita reanalizarea si indreptarea acestei greseli ca urmare a acestei sesizari si nu contestatii cum gresit retine instanta de fond ,intimata DGFP MM raspunde prin solutionarea contestatiei ca de fapt acest aspect este tardiv sesizat si ca respinge indreptarea greselii strecurate in cuprinsul actului .
Avand in vedere acest aspect a invederat instantei de fond GRESALA DE CALCUL a inspectorilor fiscali, si a probat­o prin expertiza de specialitate (54.999 lei pag 6 penultim al la obiectivul 2) ca sa calculat gresit mai mult 54,999 lei, dar cu toate acestea instanta de fond mentine ca valabil la plata aceasta suma.
Potrivit prevederilor si practicii in materie, greselile strecurate in continutul actului administrativ se indreapta de catre org. Administrative in cauza la cerere sau in caz de refuz de catre instanta de judecata.
In acest caz este nedrept ,nelegal ca o greseala sa fie perpetuata si mentinuta si mai mult de atat sa produca efecte fiscale dezastruoase subscrisei soc. adica obligarea la plata a unei sume de
55.001 lei ce nu are suport legal, care daca nu afost achitata in termen mai produce si dobanzi si maj. De intarziere drept pentru care justificat Consideră netemeinice nelegale si abuzive obligatiile de plata catre bugetul de stat stabilite in acest fel solicitand instantei anularea acestora.
Referitor la taxa pe valoarea adaugata de 114 939 lei dedusa din cele 30 facturi fiscale emise de catre SC C.T. SRL Comanesti si taxa pe valoarea adaugata dedusa din cele 6 facturi fiscale emise de SC M.A. SRL respectiv:
De asemenea instanta de fond nu se pronunta cu privire la suma stabilita la plata suplimentara a tva ca nedeductibil din punctul de vedere al org .fiscale pentru suma de 114 938 lei aferenta facturilor elib de catre C.T. SRL in suma totala de 719.881 lei cu toate ca prin expertiza de specialitate expertul isi exprima pct de vedere ca aceste documente indeplinesc conditiile legale ce dau drept de deducere a tva ­ului (pag. 10 ultim al din expertiza­obiectiv 6 ) nefiind incalcate prevederile art 21 al 1 si 4 lit. m din 19 571 12003 privind codul fiscal asa dupa cum sustin organele de control fiscal si care taie dreptul de deducere a acestei sume ca tva.
Toate aceste facturi au la baza Contracte de prestari servicii ,Situatii de plata lucrari precum si Acte de receptie semnate de executanti si beneficiari.
Din analiza situatiilor de lucrari rezulta ca acestea cuprind informatii referitoare la denumirea lucrarilor executate ,cantitatea, tariful pe unitate de masura si valoarea acestor lucrari. Costul de achizitie al acestor lucrari executate in subantrepriza a fost inclus la veniturile perioadei prin facturile emise catre beneficiarii mentionati la fiecare factura in parte .
In ce priveste deducerea taxei pe valoarea adaugata din facturile prezentate mai sus arată ca :
Art.145 alin (2) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare prevede :
"(2) Orice persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa aferentă achiziţiilor, dacă acestea sunt destinate utilizării În folosul următoarelor operaţiuni:
a) operaţiuni taxabile;"
iar la art. 146 (1) lit. a) se stipuleaza:
"(1) Pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei, persoana impozabilă trebuie să Îndeplinească următoarele condiţii:
a) pentru taxa datorată sau achitată, aferentă bunurilor care i­au fost ori urmează să îi fie livrate sau serviciilor care i­au fost ori urmează să îi fie prestate în beneficiul său, să deţină o factură care să cuprindă informaţiile prevăzute la art. 155 alin. (5);"si este emisa pe numele persoanei de catre o persoana impozabila inregistrata ca platitor de taxa pe valoarea adaugata.
[ ... ] »
La art. 155 alin. (5) din actul normativ mentionat mai sus se precizeaza:
"(5) Factura cuprinde În mod obligatoriu următoarele informaţii:
a) numărul de ordine, În baza uneia sau mai multor serii, care identifică factura În mod unic;
b) data emiterii facturii;
c) denumirea/numele, adresa şi codul de Înregistrare prevăzut la art. 153, după caz, ale persoanei impozabile care emite factura;
d) denumirea/numele, adresa şi codul de Înregistrare prevăzut la art. 153, ale reprezentantului fiscal, În cazul În care furnizorul/prestatoruI nu este stabilit În România şi şi­a desemnat un reprezentant fiscal, dacă acesta din urmă este persoana obligată la plata taxei;
e) denumirea/numele, adresa şi codul de Înregistrare prevăzut la art. 153, ale cumpărătorului de bunuri sau servicii, după caz;
f) numele şi adresa cumpărătorului, precum şi codul de Înregistrare În scopuri de TVA, În cazul În care cumpărătorul este Înregistrat, conform art. 153, precum şi adresa exactă a locului În care au fost transferate bunurile, În cazul Iivrărilor intracomunitare de bunuri prevăzute la art. 143 alin. (2) lit. d);
g) denumirea/numele, adresa şi codul de Înregistrare prevăzut la art. 153, ale reprezentantului fiscal, În cazul În care cealaltă parte contractantă nu este stabilită În România şi şi­a desemnat un reprezentant fiscal În România, În cazul În care reprezentantul fiscal este persoană obligată la plata taxei;
h) codul de Înregistrare În scopuri de TV A furnizat de client prestatorului, pentru serviciile prevăzute la art. 133 alin. (2) lit. c) ­f), lit. h) pct. 2 şi lit. i);
i) codul de Înregistrare În scopuri de TVA cu care se identifică cumpărătorul În celălalt stat membru, În cazul operaţiunii prevăzute la art. 143 alin. (2) lit. a);
j) codul de Înregistrare În scopuri de TVA cu care furnizorul s­a identificat În alt stat membru şi sub care a efectuat achiziţia intracomunitară În România, precum şi codul de Înregistrare În scopuri de TVA, prevăzut la art. 153 sau art. 1531, al cumpărătorului, În cazul aplicării art. 126 alin. (4) lit. b);
k) denumirea şi cantitatea bunurilor livrate, denumirea serviciilor prestate, precum şi particularităţile prevăzute la art. 1251alin. (3) În definirea bunurilor, În cazul livrării intracomunitare de mijloace de transport noi;
1) data la care au fost livrate bunurile/prestate serviciile sau data încasării unui avans, cu excepţia cazului În care factura este emisă Înainte de data livrării/prestării sau Incasării avansului;
m) baza de impozitare a bunurilor şi serviciilor, pentru fiecare cotă, scutire sau operaţiune netaxabilă, preţul unitar, exclusiv taxa, precum şi rabaturile, remizele, risturnele şi alte reduceri de preţ;
n) indicarea, În funcţie de cotele taxei, a taxei colectate şi a sumei totale a taxei colectate, exprimate În lei, sau a următoarelor menţiuni:
În cazul În care nu se datorează taxa, o menţiune referitoare la prevederile aplicabile din prezentul titlu sau din Directiva 112 ori menţiunile "scutit cu drept de deducere", "scutit fără drept de deducere", "neimpozabilă În România" sau, după caz, "neinclus În baza de impozitare"; »
În cazul În care taxa se datorează de beneficiar În condiţiile art. 150 alin. (1) lit. b) ­d) şi g), o menţiune la prevederile prezentului titlu sau ale Directivei 112 ori menţiunea "taxare inversă" pentru operaţiunile prevăzute la art. 160;
În cazul În care se aplică regimul special pentru agenţiile de turism, trimiterea la art. 1521 ori la art. 306 din Directiva 112 sau orice altă trimitere care să indice faptul că a fost aplicat regimul special;
dacă se aplică unul dintre regimurile speciale pentru bunuri second­hand, opere de artă, obiecte de colecţie şi antichităţi, trimiterea la art. 1522 sau la art. 313, 326 ori 333 din Directiva 112 sau orice altă trimitere care să indice faptul că a fost aplicat unul dintre regimurile respective
 
o) o referire la alte facturi sau documente emise anterior, atunci când se emit mai multe facturi sau documente pentru aceeaşi operaţiune;
p) orice altă menţiune cerută de acest titlu."
In ce priveste diferenta sumelor stabilite suplimentar la plata ca tva nedeductibil pana la concurenta sumei de 251 493 lei din pct de vedere al organelor fiscale, in suma de 949 lei dedusa din valoarea carburantilor , 7234 lei dedusa din val. imob in curs de executie, si 4719 lei tva dedus din fact de la SC M.A.S. SRL ,consideră ca acestea au fost deduse legal dovedind acest aspect si prin concluziile expertului (ultim aliniat din rasp la ob. nr 6 din expertiza administrata pag.22 .)
Din documentele anexate la dosarul cauzei reiese ca obiectul de activitate al societatii Se
P.L. SRL este « cod CAEN 4334 Lucrari de vopsitorie, zugraveli si montat geamuri » iar societatea are incheiate contracte de subantrepriza pentru realizarea lucrarilor. Fata de cele prezentate rezulta ca societatea a respectat prevederile art.145, 155 alin. (5) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal , indeplinind astfel conditiile de fond si de forma referitoare la deductibilitatea TV A, lucrarile de constructii au fost efectiv prestate in beneficiul Se
P.L. SRL fapt ce reiese din intocmirea si semnarea Situatiilor de lucrari. Serviciile prestate de catre Se C.T. SRL sunt in folosul operatiunilor taxabile ale Sc P.L. SRL.
 
Neindeplinirea de catre furnizorul Se C.T. SRL a unor dispozitii legale imperative , nu sunt de natura a rasturna probele administrate in cauza, privind realitate a executiei de lucrari efectuate de acesta, plata serviciului prestat si nici buna credinta a reclamantei care nu avea obligatia si nici posibilitatea de a efectua verificarile dispuse de catre organele de control.
Referitor la dobinzile de intirziere de 86282 lei aferente taxei pe valoarea adaugata stabilita suplimentar
Având in vedere faptul ca stabilirea de dobinzi si penalitati de intirziere aferente taxei pe valoarea adaugata reprezinta o masura accesorie in raport cu debitul ,iar Se P.L. SRL considera ca debitul de natura taxei pe valoarea adaugata de 251493 lei nu se datoreaza in aceasta situatie nu se datoreaza nici dobinzile de intirziere aferente drept pentru care solicită anularea acestora
Referitor la diferenta de impozit pe profit in suma de 147727 lei si reducerea pierderii fiscale cu 4988 lei îşi mentine sustinerile formulate la punctul 1 si 2 din actiune referitor la taxa pe valoarea adaugata fata de care in completare arată ca in totalitate valoarea lucrarilor si a materialelor achizitionate de la Sc T.P. SRL si SC C.T. SRL reprezinta cheltuieli deductibile fiscal potrivit prevederilor art. 21 alin (1) din Legea nr. 571/2003 cu modificarile si completarile ulterioare.
"ART.21
Cheltuieli
(1) Pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate În scopul realizării de venituri impozabile, inclusiv cele reglementate prin acte normative În vigoare. "
Valoarea acestora a fost inclusa la venituri impozabile prin facturile intocmite catre beneficiarii precizati la punctele 1 si 2 referitor la taxa pe valoarea adaugata.
4. Referitor la dobinzile de intirziere de 52724 lei.
Având in vedere faptul ca stabilirea de dobinzi si penalitati de intirziere aferente diferentei de impozit pe profit reprezinta o masura accesorie in raport cu debitul ,iar Se P.L. SRL considera ca debitul de natura impozitului pe profit de 147727 lei nu se datoreaza in aceasta situatie nu se datoreaza nici dobinzile de intirziere si penalitatile aferente drept pentru care solicită anularea acestora
Avand in vedere cele precizate mai sus, documentele anexate la dosarul cauzei, precum si prevederile legale in vigoare in perioada verificata reiese ca societatea avea obligatia de a inregistra in contabilitate facturile fiscale primite in scopul evidentierii cheltuielilor si a taxei pe valoarea adaugata inscrise in acestea.
Mentionează faptul ca s­au achitat integral prin virament bancar sumele din facturile fiscale mentionate . Efectuarea acestor plati dovedesc de fapt realitatea operatiunilor inscrise in facturi.
Intreaga evidenta tehnico­operativa si contabila dovedesc realitate a operatiunilor, organele de control in mod eronat au constatat ca operatiunile nu au avut loc.
In concluzie solicită admiterea recursului ,casarea sentintei recurate, rejudecarea cauzei si anularea deciziei cu nr 476/02.09.2010 privind modul de sol. a contestatiei si anularea obligatiilor de plata stabilite prin Decizia de impunere nr.l055/12.05.2010 precum si anularea Raportului de inspectie fiscala nr. 4592/12.05.2010 a DGPP MM care stabileste la plata suplimentar sumele reprezentind: ­tva; ­dobinzi aferente; ­diferenta impozit profit; ­dobinzi aferente.
In drept s­au invocat prevederile art :20 din Lg 554/2004, art, 299 si urm ,304 al 7,8,9 C Pr civ art Art. 21 alin (1) 145 alin. (2) art.l46 alin. (1) lit.a) ; art. 155 alin. (5) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate şi a apărărilor formulate, Curtea reţine următoarele:
Tribunalul Bistriţa Năsăud a dispus efectuarea unei expertize contabile ale cărei concluzii le­a preluat în întregime fără să aducă argumente proprii în privinţa problemelor deduse judecăţii. Pe lângă acest mod deficitar de a rezolva o cauză ,Curtea de Apel va observa că obiectivele expertizei nu intră în domeniul expertizei contabile ci a celei fiscale iar expertul numit nu are această calitate motiv pentru care expertiza nu poate fi luată în considerare.
Recursul declarat de organul fiscal este întemeiat pentru că factura fiscala trebuie să cuprindă menţiunile prevăzute la art.155 al.5 cod fiscal şi observând situaţia facturilor menţionate în anexa raportului de inspecţie fiscală 4592/10.05.2010 se observă lipsa unor menţiuni care neagă calitatea acestora de document justificativ.
Astfel ,în perioada 22.09 2008­17.12.2008 reclamanta intimată are încheiate cu SC T.P. SRL contracte de lucrări care nu cuprind detalii cu privire la servicii ci arată doar valoarea totală a lucrării. În acest sens,cum nu există situaţii de lucrări s­a putut invoca justificat faptul că aceste lucrări nu sunt deductibile potrivit art.21 al.4 lit.m cod fiscal. În facturi lipsa menţiunilor privind adresa cumpărătorului şi furnizorului,cantitatea lucrării prestate şi numărul,faptul că furnizorul nu funcţionează la sediul declarat ,nu are declaratii depuse şi contracte de muncă sunt elemente ce conduc la concluzia fictivităţii operaţiunii.
În ce priveşte facturile emise de C.T. SRL emise în perioada octombrie 2008­noiembrie 2009 şi înregistrate ulterior pe costuri şi cuprinzând lucrări şi achiziţii de produse ,acestea au ca baza contractul încheiat între părţi însă acest contact nu defalcă pe categorii aceste lucrări ,nefiind însoţite de situaţii de lucrări ,respectiv procese verbale de recepţie iar lipsa unor menţiuni enumerate de lege din facturi coroborată cu refuzul prestatorului de a pune la dispoziţie actele contabile aduce un dubiu referitor la realitatea operaţiunilor.
Tot aşa sunt şi facturile emise de SC M.A.S. SRL şi înregistrate pe costuri.
În aceste cazuri reclamanta a dedus nejustificat pe nişte facturi care nu aveau calitatea de document justificativ deoarece nu cuprindeau toate informaţiile cerute de lege respectiv de art. 155 al.5 cod fiscal, de Ordinul 3512/2008 fără a face dovada realităţii operatiunii prevăzute de pct 48 HG 44/2004 şi de art 21 al.4 lit.m cod fiscal. Curtea nu va putea lua în considerare doar faptul că reclamanta şi­a înregistrat în evidenţa contabilă aceste documente întrucât trebuie coroborată cu prevederile fiscale referitoare la dreptul de deducere mai sus aratate. Nu poate fi reţinuta susţinerea reclamantei care arată că trebuia sancţionat furnizorul contravenţional iar organul fiscal trebuia sa dea posibilitatea agentului economic să corecteze documentele justificative pentru că exercitarea dreptului de deducere poate fi făcută doar în baza unor documente de natura celor aratate. Pe lânga debite organul fiscal este îndreptăţit sa calculeze şi accesorii conform 119 şi 120 c.pr.fisc.
Recursul reclamantei nu este fondat pentru că decizia de impunere numarul 1054/12.05.2010 nu a fost atacată în termenul prevăzut la art. 207 cod pr.fisc. de 30 de zile de la comunicare astfel că prin decizia de soluţionare s­a respins în această privinţa ca tardivă contestaţia formulată după 82 de zile.
Ca atare, în conformitate cu prevederile art. 312 c.pr.civ raportat la 304. pct.9 c.pr.civ.şi art. 218 c.pr.fisc.va respinge recursul reclamantei şi se va admite recursul pârâtei. (Judecător Monica Diaconescu)