Contestaţie împotriva deciziei de concediere colectivă. Nerespectarea criteriilor avute în vedere la concedierea colectivă.

Contestaţie împotriva deciziei de concediere colectivă. Nerespectarea criteriilor avute în vedere la concedierea colectivă.

Dintre criteriile avute în vedere pentru concedierile operate de intimat, contestatorului i-a fost aplicat criteriul prevăzut la pct.3 şi, respectiv, cel prevăzut la pct.6.

Criteriul de la punctul 3 se aplică atunci când sunt îndeplinite condiţiile de pensionare astfel: „în termen de până la 6 luni de la data încetării raporturilor de muncă, respectiv de până la 12 luni de la data încetări raporturilor de muncă”.

Potrivit art. 53 alin.1 din Legea nr. 263/2010, vârsta standard de pensionare este de 65 de ani pentru bărbaţi şi 63 de ani pentru femei.

Pensionarea anticipată este o opţiune care nu poate aparţine decât salariatului, cu atât mai mult cu cât acest tip de pensionare presupune că el va beneficia de o pensie mai mică decât cea pentru limită de vârstă şi decât salariul primit în calitate de salariat.

Astfel, angajatorul nu îi poate impune salariatului să se pensioneze anticipat şi nu îi poate reţine ca şi criteriu de concediere a acestuia, îndeplinirea condiţiilor de pensionare anticipată.

Neîndeplinirea condiţiilor de la criteriul 3 este un motiv suficient pentru a atrage nulitatea deciziei de pensionare, întrucât aceste criterii se aplică în ordine, neavând relevanţă faptul că prima instanţă a analizat şi criteriul 6, fără ca acesta să fi fost contestat de către reclamant.

Art. 53 din Legea nr. 263/2010

Art. 66 din Codul Muncii

Prin cererea adresată Tribunalul Tulcea, înregistrată sub nr. 3251/88/2011, G.N. a formulat contestaţie împotriva Deciziei nr. 1318/08.08.2011, emisă de Serviciul de Ambulanţă Tulcea, solicitând anularea acesteia, ca nelegală, şi netemeinică, reîncadrarea în acelaşi post, cu plata drepturilor salariale, până în momentul reîncadrării în muncă.

În motivare, contestatorul a arătat că angajatorul a interpretat greşit criteriile de concediere, eliminând din colectiv salariaţi cu vechime de peste 40 de ani de muncă, cu toate categoriile profesionale şi care mai au până la pensie doar 4-5 ani, aşa cum este cazul său.

A precizat contestatorul că susţinerea intimatei, în ceea ce îl priveşte, se încadrează în condiţiile pct. 3, şi demonstrează o greşită aplicare a acestui criteriu, deoarece acesta se referă la persoanele care mai au între 6 şi 12 luni până la pensionare.

De asemenea, s-a subliniat că criteriul de la pct. 3 se referă la pensionarea definitivă, care constituie regula şi nu la pensionarea anticipată, care constituie excepţia.

Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 05 octombrie 2011, intimatul Serviciul de Ambulanţă Tulcea a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată, arătând că, în fapt, ca urmare a situaţiei financiare a Serviciului de Ambulanţă Tulcea, determinată de lipsa fondurilor pentru susţinerea activităţii, inclusiv pentru plata salariilor, în urma consultărilor cu Sindicatul Urgenţa Tulcea, având în vedere şi bugetul alocat pe anul 2011 prin Contractul de furnizare de servicii medicale de urgenţă şi transport sanitar încheiat cu Casa de Asigurări de Sănătate Tulcea, înregistrat sub nr. 70/22.06.2011, a fost demarată reorganizarea instituţiei. Astfel, schimbarea modului de finanţare a condus la diminuarea bugetului Serviciului de Ambulanţă Tulcea cu peste 50 %. Ca urmare a acestui fapt, s-au înaintat numeroase memorii pentru suplimentarea acestuia, însă singura creştere acordată a fost de la 37 lei /locuitor la 40 lei/locuitor, ceea ce a însemnat o majorare de sub 10%. Totodată, pierderea contractului pentru transportul pe uscat şi apă al persoanelor hemodializate, pe fondul apariţiei unui serviciu privat, a lăsat fără activitate un număr mare de şoferi/ambulanţieri. În consecinţă a fost încheiat Protocolul nr. 4791/08.06.2011 prin care au fost stabilite numărul de posturi care urmează a fi reduse şi compartimentele afectate de disponibilizare, criteriile minimale care vor fi avute în vedere, măsuri temporare de reducere a cheltuielilor bugetare. Protocolul menţionat a fost înaintat spre avizare către Direcţia de Sănătate Publică Tulcea, respectiv Ministerul Sănătăţii, iar prin adresa nr. RA 1143/23.06.2011, s-a comunicat avizul favorabil cu privire la acest protocol.

Intimatul a mai arătat că a iniţiat procedura concedierii colective, reglementată de art. 68 şi urm. din Legea nr. 53/2003, republicată. Astfel, în conformitate cu prevederile art. 69-70 din Codul Muncii, au fost demarate consultări cu Sindicatul Urgenţa – adresa nr. 5369/30.06.2011, fiind notificate despre demararea procedurii şi Inspectoratul Teritorial de Muncă Tulcea, Agenţia Teritorială de Ocupare a Forţei de Muncă Tulcea, prin adresele nr. 5370 şi nr. 5371 din data de 30.06.2011, precum şi Direcţia de Sănătate Publică Tulcea – adresa nr. 5381/30.06.2011.

Intimatul a menţionat că, criteriile de stabilire a ordinii de prioritate care au stat la baza concedierii au fost stabilite conform legii şi aplicate aşa cum au fost discutate în urma consultărilor cu Sindicatul, prin reprezentantul său, fără discriminare şi în ordinea menţionată.

Astfel, punctul 3 din criteriile de stabilire a ordinii de prioritate se referă la condiţiile de pensionare în general, incluzând şi pensionarea anticipată. În legătură cu punctul nr. 6 din criteriile care au stat la baza concedierii, respectiv persoana să nu aibă copii în întreţinere, intimatul susţine că reclamantul nu a depus la dosarul de personal documente din care să rezulte contrariul, că ar avea copii sau alte persoane în întreţinerea sa.

Prin sentinţa civilă nr.85 din data de 11 ianuarie 2012, pronunţată în dosarul civil nr.3251/88/2011, Tribunalul Tulcea a admis contestaţia formulată de contestatorul G.N. în contradictoriu cu intimatul SERVICIUL DE AMBULANŢĂ TULCEA.

A anulat Decizia nr. 1318 din 8 august 2011, emisă de Serviciul de Ambulanţă Tulcea, ca netemeinică şi nelegală.

A dispus reintegrarea contestatorului pe postul deţinut anterior emiterii deciziei de concediere contestate.

A obligat intimatul la plata către contestator a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul, de la data emiterii deciziei de concediere contestate şi până la data reintegrării sale efective.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:

Aşa după cum rezultă din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, între părţi au existat raporturi de muncă, reglementate pe baza contractului individual de muncă nr. 62/01.07.1995.

Prin Decizia nr. 1318/08.08.2011, intimatul a dispus ca, începând cu data de 08.08.2011, să înceteze contractul de muncă al contestatorului în conformitate cu art. 66 din Codul muncii.

Pentru a dispune astfel, intimatul a avut în vedere, aşa după cum rezultă din preambulul deciziei contestate, dificultăţile de natură financiară cu care se confrunta Serviciul de Ambulanţă Tulcea, diminuarea drastică a bugetului alocat, bugetul alocat pentru anul 2011, prin Contractul de furnizare de servicii încheiat cu C.A.S. Tulcea nr. 701/22.06.2011 şi reducerea considerabilă a activităţii de transport din cadrul Serviciului de Ambulanţă Tulcea.

Totodată, pentru a proceda la concedierea contestatorului, intimatul a avut în vedere criteriile de stabilire a ordinii de prioritate care au stat la baza concedierilor operate în cadrul unităţii intimate.

Dintre criteriile avute în vedere pentru concedierile operate de intimat contestatorului i-a fost aplicat criteriul prevăzut la pct. 3 şi respectiv cel prevăzut la pct. 6.

Criteriul de la pct. 3 se aplică atunci când sunt îndeplinite condiţiile de pensionare, astfel: în termen de până la 6 luni de la data încetării raporturilor de muncă, respectiv, în termen de până la 12 luni de la data încetării raporturilor de muncă.

Analizând cartea de identitate a contestatorului, instanţa reţine că acesta este născut la data de 27.11.1950, astfel, la data concedierii avea vârsta de 60 ani.

În aceste condiţii, se apreciază că, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 263/2010, pensionarea contestatorului pentru limită de vârstă va interveni abia peste 5 ani, astfel nefiind îndeplinit criteriul de concediere prevăzut la pct. 3, mai sus menţionat.

Susţinerea intimatului potrivit căreia pct. 3 din criteriile de stabilire a ordinii de prioritate se referă la condiţiile de pensionare în general, incluzând şi pensionarea anticipată nu poate fi primită de instanţă.

Este adevărat că, în speţă, contestatorul îndeplineşte condiţiile de pensionare anticipată, însă trebuie avut în vedere că pensionarea anticipată este o opţiune care nu poate aparţine decât salariatului, aceasta cu atât mai mult cu cât acest tip de pensionare presupune că el va beneficia de o pensie mai mică decât cea pentru limită de vârstă şi decât salariul primit în calitate de salariat, până la momentul pensionării anticipate.

În acest context, angajatorul nu îi poate impune salariatului să se pensioneze anticipat şi deci nu poate reţine ca şi criteriu de concediere a acestuia îndeplinirea condiţiilor de pensionare anticipată, aşa cum în mod greşit a procedat intimatul.

Intimatul a mai avut în vedere la emiterea deciziei de concediere şi criteriul conform cu care concedierea trebuia să afecteze mai întâi persoanele care nu au copii în întreţinere, respectiv criteriul nr. 5, situaţie în care se afla contestatorul.

A susţinut contestatorul că, totuşi, intimatul a menţinut pe post angajaţi, ambulanţieri, care nu îndeplineau nici măcar criteriul de bază, criteriul nr. 1, respectiv îndeplinirea criteriilor de ocupare a funcţiilor, iar în ceea ce-l priveşte, deşi îndeplineşte acest criteriu esenţial s-a optat pentru aplicarea unui criteriu care nu ţine de pregătirea sa profesională, tocmai pentru că s-a dorit menţinerea pe post a celor care nu aveau reale competenţe profesionale, în detrimentul competenţei.

La dosarul cauzei s-a depus o listă cuprinzând 10 astfel de salariaţi care, deşi nu îndeplineau criteriile de ocupare a funcţiilor, criteriul nr. 1 în stabilirea ordinii prioritare ce a stat la baza concedierii, au fost menţinute pe post.

Din analiza permiselor de conducere depuse la dosar de intimat se poate observa cu uşurinţă că, în ceea ce îl priveşte pe contestator, acesta este deţinătorul unui permis de conducere auto pentru categoriile B, C şi D, putând ocupa deci din acest punct de vedere postul de ambulanţier.

Intimatul a preferat totuşi să menţină pe un astfel de post persoane deţinătoare ale unor permise de conducere doar pentru categoria B, cu ar fi, spre exemplu, numitul C.M., în detrimentul contestatorului, care era deţinătorul unui permis de conducere pentru categoriile B, C şi D, doar pentru că acesta nu are copii în întreţinere.

Din acest punct de vedere, instanţa apreciază că prin aplicarea acestui criteriu de concediere în ceea ce îl priveşte pe contestator şi fără a se ţine cont de pregătirea sa profesională superioară altor salariaţi menţinuţi în continuare pe post, intimatul a procedat incorect şi abuziv.

În aceste condiţii, reţinând considerentele expuse mai sus, instanţa urmează a admite contestaţia, anulând decizia nr. 1318/08 august 2011, emisă de Serviciul de Ambulanţă Tulcea, ca netemeinică şi nelegală.

Totodată, făcând aprecierea prevederilor art. 78 alin. (1) şi (2) din Codul Muncii, instanţa va dispune reintegrarea contestatorului pe postul deţinut anterior emiterii deciziei de concediere contestate, obligând intimatul la plata către contestator a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care acesta ar fi beneficiat, de la data emiterii deciziei de concediere contestate şi până la data reintegrării sale efective.

Împotriva acestei hotărâri, a formulat recurs pârâtul SERVICIUL JUDEŢEAN DE AMBULANŢĂ TULCEA, pe care a criticat-o sub următoarele aspecte:

Hotărârea instanţei de fond este netemeinică şi nelegală pentru următoarele argumente:

Reorganizarea Serviciului de Ambulanţă Tulcea prin concedierea colectivă a personalului angajat a fost urmarea situaţiei financiare cu care se confruntă instituţia determinată de lipsa fondurilor pentru susţinerea activităţii, inclusiv pentru plata salariilor, decizie luată în urma consultărilor cu Sindicatul urgenţă Tulcea.

De asemenea, s-a avut în vedere bugetul alocat pe anul 2011 prin Contractul de furnizare de servicii medicale de urgenţă şi transport sanitar încheiat cu Casa de Asigurări de Sănătate Tulcea înregistrat sub nr.70/22.06.2011, drastic diminuat.

Serviciul de Ambulanţă Tulcea a iniţiat procedura concedierii colective, reglementată de art.68 şi următoarele din Legea nr.5372003, republicată.

În conformitate cu prevederile art.69-70 din Codul Muncii, au fost demarate consultări cu Sindicatul Urgenţă – Adresa nr.5369/30.06.2011, fiind notificate despre demararea procedurii şi Inspectoratul teritorial de Muncă Tulcea, Agenţia Teritorială de Ocupare a Forţei de Muncă Tulcea, prin adresele nmr.537 şi 5371 din data de 30.06.2011, precum şi Direcţia de Sănătate Publică Tulcea – adresa nr. 5381/30.06.2011.

Cu privire la aplicarea pct.3 din criteriile de stabilire a ordinii de prioritate:

Aşa cum rezultă din modul de redactare a criteriilor de stabilire a ordinii de prioritate, angajatorul Serviciul de Ambulanţă Tulcea a dorit să concedieze cu prioritate pe cei care pot fi pensionaţi pentru limită de vârstă (criteriul nr.2) şi apoi pe cei care îndeplinesc condiţiile de pensionare, oricare ar fi acestea de limită de vârstă sau anticipată, respectiv punctul 3.

Greşit reţine instanţa de fond faptul că pensionarea anticipată presupune că salariatul va beneficia de o pensie mai mică decât cea pentru limită de vârstă şi decât salariul primit în calitate de salariat, deoarece nimic nu-l împiedică pe reclamant, ca pe lângă pensia anticipată stabilită, să muncească în continuare, să încheie un raport de muncă cu un alt angajator pentru a se putea încadra în condiţiile de pensionare pentru limită de vârstă.

Solicită a se observa că, deşi reclamantul prin formularea acţiunii, contestă doar aplicarea punctului 3 dintre criteriile de stabilire a ordinii de prioritate şi anume că nu îndeplineşte condiţiile pentru pensionare, instanţa de fond se pronunţă mai mult decât s-a cerut şi anume se pronunţă şi cu privire la aplicarea punctului nr.5, care nu a fost contestat şi nu i s-a aplicat acestuia şi anume existenţa unor sancţiuni disciplinare aplicate în condiţiile legii.

Motivarea instanţei de fond este confuză, deoarece reţine pct.5 din criterii ca fiind aplicabil reclamantului, ceea ce nu s-a întâmplat în realitate, dar deşi nu invocă aplicarea pct.6, argumentele vizează punctul cu privire la care măsura concedierii va afecta mai întâi persoanele care nu au copii în întreţinere.

Nu se invocă prin acţiunea introductivă motive de nelegalitate ale procedurii de concediere colectivă sau pentru condiţii de formă, ci doar susţineri subiective, simple supoziţii şi aprecieri cu privire la activitatea altor salariaţi din cadrul Serviciului de Ambulanţă Tulcea.

Tribunalul Tulcea a acordat salariatului mai mult decât a cerut prin acţiunea introductivă.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a cerut constatarea ca nelegală a deciziei nr.1318/08.08.2011, reîncadrarea în acelaşi post, cu plata drepturilor salariale până în momentul reîncadrării în muncă.

Prin dispozitivul sentinţei recurate, instanţa de fond anulează decizia nr.1318/08.08.2011 ca nelegală şi netemeinică, dispune reîncadrarea pe postul deţinut anterior emiterii deciziei de concediere, obligă intimatul la plata către contestator a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul, de la data emiterii deciziei de concediere contestate şi până la data reintegrării sale efective.

Analizând sentinţa recurată din prisma criticilor formulate, Curtea a respins recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:

Prin decizia nr.1318/08.08.2011 emisă de Serviciul de Ambulanţă Tulcea s-a dispus începând cu data de 08.08.2011 încetarea Contractului individual de muncă al salariatului G.N. având funcţia de ambulanţier, în conformitate cu art.66 din Codul muncii.

La emiterea deciziei angajatorul a avut în vedere dificultăţile de natură financiară cu care se confruntă Serviciul de Ambulanţă Tulcea.

Pentru a proceda la concedierea contestatorului, intimatul a avut în vedere criteriile de stabilire a ordinii de prioritate care au stat la baza concedierilor aflate în cadrul unităţii intimate.

Dintre criteriile avute în vedere pentru concedierile operate de intimat, contestatorului i-a fost aplicat criteriul prevăzut la pct.3 şi, respectiv, cel prevăzut la pct.6.

Potrivit art. 53 alin.1 din Legea nr. 263/2010, vârsta standard de pensionare este de 65 de ani pentru bărbaţi şi 63 de ani pentru femei.

Din cartea de identitate a contestatorului rezultă că acesta este născut la data de 27.11.2950, astfel că la data concedierii avea vârsta de 60 de ani.

Susţinerea intimatului potrivit căreia pct.3 din criteriile de stabilire a ordinii de prioritate se referă la condiţiile de pensionare în general, incluzând şi pensionarea anticipată, în mod corect nu a fost reţinută de instanţa de fond.

Astfel, potrivit criteriului 1 referitor la competenţă, reclamantul era deţinătorul unui permis de conducere auto pentru categoriile B,C şi D, putând ocupa din acest punct de vedere postul de ambulanţier.

Având în vedere pregătirea sa profesională superioară, nu mai avea importanţă faptul că nu avea copii în întreţinere.

În ceea ce priveşte ultimul motiv de recurs, în mod corect prima instanţă a obligat pârâta către contestator la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul, astfel cum se prevede prin dispoziţiile art.80 din Codul Muncii.

Nu suntem în situaţia de plus petita, atâta timp cât legiuitorul obligă instanţa să acorde o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate şi reactualizate.

Pentru considerentele arătate mai sus, potrivit art.312 al.1 Cod procedură civilă, Curtea a obligat recurenta la 2000 lei cheltuieli de judecată către intimat.

Decizia civilă nr. 423/CM/05.06.2012

Dosar nr. 3251/88/2011

Judecător redactor Jelena Zalman