avocats.ro
jurisprudență
 
 
 
 
Contencios fiscal. Nulitatea actului administrativ fiscal. Nemenţionarea exactă a numelui, prenumelui, CNP­ului, domiciliului fiscal, neimpunerea fiecărei persoane pentru partea de teren aflată în proprietatea sa, sau, a impunerii în cote părţi egale dacă a considerat că nu se pot stabili părţile individuale
 
Secţia a II­a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, decizia nr. 3455 din 3 mai 2012
 
Prin sentinţa civilă nr.6558 din 19.12.2011 pronunţată a Tribunalului Cluj s­a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii M.S.A. şi R.D. în contradictoriu cu pârâţii MUNICIPIUL TURDA şi PRIMARUL MUNICIPIULUI TURDA şi în consecinţă s­a anulat în parte dispoziţia 1234/2010 a Primarului mun.Turda, cu privire la cuantumul impozitului raportat la cota de ½ din imobil.
În motivarea hotărârii s­a reţinut că prin decizia de impunere 1090/2011 menţinută prin dispoziţia Primarului mun.Turda 1234/2011, au fost obligaţi reclamanţii la impozitul restant pentru perioada 31 mai 2005­14 mai 2009 pentru întregul imobil înscris în CF 2224 Turda cu nr.top 986 cu toate că treclamanţii deţin doar cota de ½. Faptul că există o proprietate indiviză, nu este de natură a atrage obligaţia fiscală doar a unor proprietari fiind necesară nominalizarea corectă şi specifică a datelor de identificare şi a individualizării obligaţiilor de plată.
Municipiul Turda prin Primarul mun.Turda a declarat recurs arătând că aşa cum reiese din sentinţa civilă 1517/2009 a Judecătoriei Turda sunt două imobile distincte individualizate în cartea funciară şi prin numărul topografic. Din moment ce există o proprietate indiviză toţi coproprietarii sunt solidari la plata obligaţiilor fiscale.
Intimaţii M.S.A. şi R.D. au depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat arătând că în actele atacate la rubrica CNP figurează doar reclamanţii, astfel că nu se poate reţine că decizia atacată s­a referit la toţi proprietarii invocând prevederile art.43 C.proc.fiscală şi 256 alin.4 din Legea 672/2003. Se arată că şi în ipoteza în care plata impozitului s­ar fi făcut în mod voluntar, acest lucru nu poate acoperi nelegalitatea deciziei de impunere.
Asupra recursului, Curtea va reţine următoarele:
Potrivit deciziei de impunere 1090/2/14.03.2011 emisă de Direcţia de Impozite şi Taxe din cadrul municipiului Turda s­au stabilit în sarcina reclamanţilor M.S., R.D., S.P., R.V.; D.M.,fiind trecute şi două CNP­uri personale, obligaţii fiscale suplimentare constând în impozit pe teren în sumă de 1108,24 lei debit 506 lei şi dobânzi de 602,24 lei.
Potrivit sentinţei civile 1517 din 19.03.2009 au fost obligaţi pârâţii M.S.A. şi R.D. să încheie cu reclamantul R.N.C. act autentic de vânzare­cumpărare cu privire la cota de ½ parte deţinută din CF 926 Turda cu nr.top 983 şi CF 2224 Turda cu nr.top 986. Această sentinţă se specifică că ar justifica emiterea deciziei de impunere.
Potrivit art.43 C.proc.fiscală, actul administrativ fiscal trebuie să cuprindă printre altele datele de identificare a contribuabilului iar conform art.256 alin.4 C.fiscal în cazul terenului care este deţinut în comun de două sau mai multe persoane, fiecare datorează impozit pentru partea din teren aflată în proprietatea sa, iar în cazul în care nu se pot stabili părţile individuale ale proprietarilor în comun, fiecare proprietar în comun datorează o parte egală din impozitul pe terenul respectiv.
Prin urmare, emiţând aceste acte administrativ fiscale prin nemenţionarea exactă a numelui, prenumelui, CNP­ului personal, domiciliului fiscal, neimpunerii fiecărei persoane pentru partea de teren aflată în proprietatea sa, sau, a impunerii în cote părţi egale dacă a considerat că nu se pot stabili părţile individuale, organul fiscal a emis un act administrativ fiscal prin încălcarea unor prevederi legale acare atrag nulitatea conform art.46 C.proc.fiscală.
În ce priveşte achitarea obligaţiilor fiscale stabilite de către reclamanţi, acest lucru nu are relevanţă pentru că nulitatea actului administrativ fiscal nu poate fi acoperită de plata contribuţiei pe care o stabileşte persoana putând solicita restituirea acestei sume conform art.117 C.proc.fiscală.
În consecinţă, în conformitate cu prev.art.312 C.proc.civ., recursul este nefondat, nefiind incidente motive de modificarea sau casare a sentinţei recurate. (Judecător Radu Rareş Duşa)