|
Contencios administrativ. Contestare decizie barou de
respingere cerere primire în profesia de avocat cu scutire de examen.
Solicitare reparare pagubă, reparaţii pentru daune morale.
Drept administrativ.
Art. 16, alin. 2 lit. b din Legea nr. 51/1995, cu
dispoziţiile în vigoare la data formulării cererii. Art. 8 alin. 1 din Legea
nr. 554/2004
Art. 16, alin. 2 lit. b din Legea nr. 51/1995, cu
dispoziţiile în vigoare la data formulării cererii, sunt în sensul că la
cerere, poate fi primit în profesie, cu scutire de examen cel care până la data
primirii în profesia de avocat a îndeplinit funcţia de judecător, procuror,
notar public, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puţin 10 ani şi
dacă nu i-a încetat activitatea din motive disciplinare care îl fac nedemn pentru
profesia de avocat, fără a se stipula că se impune o verificare a
cunoştinţelor.
Art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, dă posibilitatea
reclamantului care a solicitat anularea actului administrativ să solicite şi
repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale, însă se
impune a se face dovada prejudiciului cauzat.
Curtea de Apel Bacău – Secţia a II-a Civilă, de Contencios
Administrativ şi Fiscal
Decizia civilă nr. 93 din 12 aprilie 2012
Reclamanta A. D. V. în temeiul art. l alin. l şi art. 8
alin. l din Legea 554 / 2004, coroborat cu art. l6 alin. 2 lit. b din Legea 51
/ 1995 republicată si art. 3 alin. 1 Cod procedură civilă, a chemat în judecată
pârâţii UNIUNEA NAŢIONALĂ a BAROURILOR din ROMÂNIA si BAROUL PIATRA NEAMŢ,
solicitând anularea deciziei Consiliului UNBR nr. 254 / 3.12.2011 cât şi
anularea Deciziei 133 / 12.05.2011 emisă de Consiliul Baroului Neamţ , ca fiind
nelegale si netemeinice.
S-a arătat în motivarea acţiunii, că în temeiul art. l6
alin. 2 lit. b din Legea 51/1995 republicată şi art. 21 alin. 2 din Statutul
Profesiei de Avocat, reclamanta a formulat cerere de primire în profesia de
avocat cu scutire de examen, cerere înregistrată la Baroul Neamţ sub nr. 1089 /
17.12.2010, la care au fost ataşate toate înscrisurile prevăzută de art. 15 şi
16 alin. l din Statutul profesiei de avocat.
Analizând cererea şi actele depuse, Consiliul Baroului Neamţ
a emis Hotărârea 33 / 12.01.2011 prin care a validat cererea de primire în
profesie cu scutire de examen, dar a hotărât ca reclamanta să se prezinte la
susţinerea unui colocviu pentru verificarea cunoştinţelor privind legislaţia
specifică profesiei de avocat şi a stabilit data de 15.04.2011 pentru
susţinerea colocviului la sediul Baroului Neamţ (adresa 259/25.03.2011). Tematica
şi bibliografia minimală obligatorie au fost afişate pe site-ul Baroului Neamţ
la data de 24.09.2010. În urma examinării răspunsurilor reclamantei, la
verificarea cunoştinţelor din 15.04.2011, Consiliul Baroului Neamţ a dispus
prin Decizia 133 / 12.05.2011, respingerea cererii de primire în profesia de
avocat cu scutire de examen -cu menţiunea că reclamanta nu a făcut dovada unor
cunoştinţe temeinice privind legislaţia specifică profesiei de avocat.
Împotriva Deciziei 133 / 12.05.2011 a Consiliul Baroului
Neamţ a formulat contestaţie la UNBR, iar prin Decizia 254 / 3.12.2011
Consiliul UNBR a respins, ca neîntemeiată contestaţia formulată de reclamantă.
A considerat reclamanta, nelegale şi netemeinice atât
Decizia 254/3.12.2011 emisă de Consiliul UNBR cat şi Decizia 133/12.05.2011
emisă de Consiliul Baroului Neamţ.
A solicitat reclamanta, ca instanţa să constate nelegalitate
dispoziţiile art. 5 din Hotărârea nr. 902/11.09.2010 a Consiliului U.B.N.R. cât
si nelegalitatea disp. art.21 alin.2 din Statutul Profesiei de Avocat, având în
vedere că cererea în vederea primirii fără examen în profesia de avocat a fost
întemeiată pe disp. art.16 alin.2 lit. b din Legea 51/1995 cu disp. în vigoare
la data formulării cererii - respectiv 17.12.2010 .
De asemenea a mai arătat reclamanta că Baroul Neamţ a
reţinut că cererea reclamantei a fost însoţită de documentaţia stabilită
conform prevederilor art. 15, art. 16, art. 18 , art. 19 din Statutul Profesiei
de Avocat -raportat la condiţiile stabilite de legiuitor pentru depunerea
cererii. A făcut dovada condiţiilor de vechime în funcţii juridice -prin
depunerea copiei Carnetului de muncă -cu activitate neîntreruptă în Ministerul
Public (perioada 01.09.1983 - 25.06.2009) -funcţia de procuror şi funcţie de
conducere -prim procuror adjunct la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău,
fiind îndeplinite condiţiile impuse de disp. art. 16 alin. 2 lit. b din Legea
51/1995.
A arătat reclamanta că în mod nelegal şi netemeinic i s-a
respins cererea de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, pe motiv
că nu a făcut dovada unor cunoştinţe temeinice privitoare la legislaţia
profesiei de avocat atât timp cât legiuitorul a statuat prin Legea 51/1995
faptul că exercitarea profesiilor menţionate la art. 16 lit. b din lege,
într-un interval de 10 ani reprezintă fundamentul scutirii de examen şi că
acest termen este îndestulător pentru dobândirea cunoştinţelor necesare
exercitării profesiei de avocat.
Având în vedere vătămarea produsă prin actul administrativ
de respingere a cererii de primire în profesia de avocat -Decizia
133/12.05.2011 a Consiliului Baroului Neamţ, reclamanta a solicitat în temeiul
art. l alin. l din Legea 554/2004 şi art.998 Cod Civil (vechiul Cod Civil)
despăgubiri materiale si recuperarea prejudiciului material rezultând din
neexercitarea profesiei de avocat de la data actului administrativ de
respingere a cererii 12.05.2011 -şi până la data soluţionării definitive şi
irevocabile a cauzei -paguba materială rezultând din neexercitarea profesiei de
avocat pe care o estimează la suma de 5000 lei / lunar, începând cu data de
12.05.2011 si până la soluţionarea definitivă si irevocabilă a cauzei.
Totodată a solicitat în temeiul art. 8 alin. 1 din Legea
554/2004 o reparaţie pentru daune morale şi obligarea pârâtelor la plata de
daune morale în cuantum de 20.000 Euro -la cursul de referinţă al monedei
naţionale, deoarece prin referire la capacitatea sa profesională a pârâtelor
care fără nici o probă au concluzionat că nu a făcut dovada unor cunoştinţe
temeinice privind legislaţia specifică profesiei de avocat, i-au adus o
atingere şi o lezare a demnităţii şi onoarei profesionale. Aceasta motivat de
faptul că a desfăşurat o activitate neîntreruptă în cadrul Ministerului Public
timp de 25 ani şi 10 luni, care a fost apreciată ca fiind foarte bună.
Uniunea Naţionala a Barourilor din România a formulat
Întâmpinare
prin care a arătat că reclamanta a formulat la Baroul Neamţ
cererea de primire în profesie nr. 1089/17.12.2010, care a fost validată în
principiu, conf. Art. 21 al. 1 din Statutul profesiei de avocat, prin hotărârea
nr. 33/12.01.2011.
Prin aceeaşi hotărâre, reclamanta a fost convocata în
vederea susţinerii verificării privind legislaţia specifica profesiei,
prevăzută de art. 21 al 2 Statut,
invitaţie căreia aceasta i-a dat curs, participând la colocviul organizat in
15.04.2011.
În urma verificării, prestaţia a fost apreciată ca fiind
necorespunzătoare, motiv pentru care, în baza art. 21 al 3 Statut, a fost emisa
decizia de respingere a cererii de primire în profesie nr. 133/12.05.2011,
menţinută de Consiliul UNBR prin decizia nr.254/3.12.2011.
În ceea ce priveşte excepţia de nelegalitate a art. 21 al. 2
Statut şi art. 5 din Hotărârea nr. 902/11.09.2010 a Consiliului UNBR, act
administrativ normativ si respectiv, act administrativ unilateral cu caracter
colectiv, pârâta a arătat că nu contestă ca aceste dispoziţii au o legătura
teoretica cu actul contestat, întrucât el este rezultatul verificării statutare
si, implicit, a ghidului practic de aplicare a acestor dispoziţii statutare.
Dincolo de aceasta legătura teoretica, art. 4 din Legea nr. 554/2004 impune,
din punctul pârâtei de vedere, o eficienta practica concreta a excepţiei asupra
fondului litigiului, eficienta care, in cazul reclamantei nu se poate realiza.
Aceasta ineficienta, care atrage inadmisibilitatea sau lipsa
de interes a excepţiei, vine din faptul ca aceste dispoziţii generale privind
verificarea au fost transpuse de barou la nivel individual prin Hotărârea nr.
33/12.01.2011, necontestata de reclamanta si care nu reprezintă o operaţiune
administrativa situata in antecedenţa actului administrativ contestat, ci un
act administrativ de sine stătător si cu eficienta proprie.
Pe fondul excepţiei, a arătat pârâta că Legea 51/1995
stabileşte, prin art. 16, al. 2, doar
o vocaţie legală întemeiată pe vechime, insa, accesul
efectiv, in privinţa căruia legea foloseşte termenul "poate", nu
exclude forme de selecţie, prevăzute statutar, care sa nu intre, insa, pe
tărâmul examenului, noţiune luata in sensul L51/1995 si nu in sensul definiţiei
din dicţionar. Aceasta posibilitate de completare statutara este prevăzuta a
art. 1, al. 1 din lege, iar acest filtru devine absolut necesar, chiar si
pentru o profesie liberala care vizează insa, pana la urma, un drept constituţional
vital-dreptul la apărare.
Pe fondul cererii in anulare, s-a arătat că ,verificarea
reprezintă un drept statutar al baroului, iar statutul este un act
administrativ normativ, complementar legii si obligatoriu, atât pentru organele
profesiei, cat si pentru cei care doresc să acceadă în ea. Cum, potrivit
acestor dispoziţii, vechimea nu reprezintă o condiţie necesara si suficienta
pentru a accede in profesie, ci trebuie coroborata cu verificarea prevăzuta, in
completarea si aplicarea legii, de art. 21 al. 2 din Statut, iar aceasta
verificarea a stabilit o prestaţie nesatisfăcătoare, Decizia nr.133 apare ca
legala si temeinica.
Cererea privind înscrierea in tabloul avocaţilor definitivi
este prematur formulata, fata de
dispoziţiilor art. 25 al 2 Legea 51/1995 rep, art. 21 al 3,5 Statut care prevăd
emiterea si comunicarea, iniţial, a deciziei de primire în profesie, pentru ca
ulterior, la cerere si intr-un termen determinat, cu depunerea jurământului
(art. 22 lege), plata taxelor speciale si făcând dovada încetării oricărei
stări de incompatibilitate prevăzută de art. 15 din lege(art. 28 statut) si a
definitivării în profesia avuta (art. 20 al 5 lege), să se dispună printr-o
noua decizie si înscrierea in barou si pe tabloul avocaţilor (ca definitiv sau
stagiar) conform regulilor de drept in vigoare la înscriere (vezi si Hotărârea
nr. 902 care confirma ca primirea in profesie are doua faze diferite-primirea
in profesie si primirea in barou).
S-a solicitat respingerea cererii si sub aspectul daunelor
solicitate, pe de o parte, pentru ca nu sunt consecinţa unui act nelegal si, pe
de alta parte, pentru ca nu sunt îndeplinite condiţiile generale impuse pentru
responsabilizare.
Prin s. c. nr. 93/12 Aprilie 2012, Curtea de Apel Bacău a
admis excepţia de nelegalitate invocată de reclamantă, a admis acţiunea
reclamantei împotriva pârâtelor, în parte. A dispus anularea Deciziei nr.
133/12 Mai 2011 emisă de Consiliul Baroului Neamţ şi a Deciziei nr. 254/ 3 .12.
2011 a Consiliului UNBR.
A obligat Baroul Neamţ să emită actul administrativ de
primire a reclamantei în profesia de avocat cu scutire de examen, în condiţiile
art. 16, alin. 2 din Legea nr. 51/1995 în forma în vigoare la formulării
cererii şi să o înscrie pe reclamantă pe Tabloul avocaţilor definitivi, după
îndeplinirea celorlalte obligaţii ce se impun a fi îndeplinite la înscrierea în
Tabloul avocaţilor definitivi. A respins cererea privind daunele materiale şi
morale, ca nefondată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut:
Cu privire la
nelegalitatea disp. art. 5 din hotărârea nr. 902/11.09.2010 a
Consiliului UNBR şi a dispoziţiilor art. 21, alin. 2 din Statutul profesiei de
avocat, instanţa reţine:
Art. 5 din Hotărârea nr. 902/11 septembrie 2010 a
Consiliului UNBR – Procedura verificării cunoştinţelor privind legislaţia
specifică profesiei de avocat
ART. 21, alin. 2) din Statutul profesiei de avocat .
Instanţa a apreciat că dispoziţiile menţionate mai sus sunt
contrare dispoziţiilor Art. 16 alin. 2) din LEGEA Nr. 51 din 7 iunie 1995
pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, în vigoare la data
formulării cererii.
Textul art. 16 alin. 2, lit. b) din Legea nr. 51/1995 care
reglementează organizarea şi exercitarea profesiei de avocat statuează că poate
fi primit, la cerere, în profesie, cu scutire de examen cel care până la data
primirii în profesia de avocat a îndeplinit funcţia de judecător, procuror,
notar public, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puţin 10 ani şi
dacă nu i-a încetat activitatea din motive disciplinare care îl fac nedemn
pentru profesia de avocat.
Dacă legiuitorul ar fi avut în vedere că s-ar impune o
verificare a cunoştinţelor, ar fi prevăzut expres acest lucru, aşa cum la
aliniatul 1 al art. 16, a stabilit că „Primirea în profesie se obţine pe baza
unui examen organizat de barou, conform prevederilor prezentei legi şi ale
statutului profesiei.”
Prin urmare, regula pentru primirea în profesia de avocat o
constituie examenul organizat de barou, conform prevederilor Legii nr. 51/1995
şi ale statutului profesiei, dispoziţiile statutului fiind aplicabile cu
privire la organizarea examenului, doar pentru aliniatul 1).
Excepţia o constituie aliniatul 2, în speţa de faţă litera
b), unde nu se mai menţionează nici o dispoziţie privitoare la aplicabilitatea
dispoziţiilor statutului în organizarea vreunei verificări, ci se stabileşte că
persoana care îndeplineşte condiţiile impuse de legiuitor până la data primirii
în profesia de avocat (a îndeplinit funcţia de judecător, procuror, notar
public, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puţin 10 ani şi dacă nu
i-a încetat activitatea din motive disciplinare care o fac nedemnă pentru
profesia de avocat) poate fi primită în profesie, la cerere, cu scutire de
examen.
Textul aliniatului 2, litera b) nu poate avea altă
interpretare şi prin stabilirea în Art. 5 din Hotărârea nr. 902/11 septembrie
2010 a Consiliului UNBR a unei proceduri de
verificare a cunoştinţelor privind legislaţia specifică profesiei de
avocat al cărui rezultat poate determina respingerea cererii de primire în
profesie cu scutire de examen, s-a adăugat la lege.
Şi prevederile art. 21, alin. 2) din Statutul profesiei de
avocat, adaugă la lege în sensul că statuează contrar dispoziţiilor art. 16
alin. 2 din Legea nr. 51/1995 că în cazul cererilor de primire în profesie cu
scutire de examen consiliul baroului poate să verifice cunoştinţele
solicitantului cu privire la organizarea şi exercitarea profesiei de avocat,
posibilitate pe care legea nu o prevede.
Nu pot fi primite susţinerile pârâtei UNBR din întâmpinare,
că aceste dispoziţii cu privire la care s-a invocat excepţia de nelegalitate,
au doar o legătură teoretică cu actul contestat, că nu ar exista o eficienţă
practică concretă a excepţiei asupra fondului litigiului, care atrage
inadmisibilitatea sau lipsa de interes deoarece aceste dispoziţii generale
privind verificarea au fost transpuse de barou la nivel individual prin
Hotărârea nr. 33/12.01.2011, necontestată de reclamantă şi care nu reprezintă o
operaţiune administrativă situată în antecedenţa actului administrativ
contestat, ci un act administrativ de sine stătător şi cu eficienţă proprie.
Dispoziţiile art. 21, alin. 2) din Statutul profesiei de
avocat şi de cele ale Art. 5 din Hotărârea nr. 902/11 septembrie 2010 a
Consiliului UNBR au fost invocate ca temei al organizării verificării
cunoştinţelor solicitanţilor, de către Baroul Neamţ.
Prin urmare eficienţa practică o constituie tocmai
soluţionarea cauzei fără a ţine seama de actul a cărei legalitate a fost
contestată, în situaţia în care excepţia de nelegalitate este admisă.
Hotărârea nr. 33/12.01.2011 prin care reclamanta a fost invitată să participe la
testare, nu este un act administrativ în înţelesul dispoziţiilor Legii nr.
554/2004 a contenciosului administrativ deoarece nu a vătămat-o pe reclamantă,
actul administrativ care se impunea a fi atacat de către aceasta este Decizia
nr. 133/12 Mai 2011 a Consiliului Baroului Neamţ prin care i s-a respins
cererea de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, act
administrativ care răspunde cerinţelor impuse de art. 2, alin. 1 lit. c) din
Legea nr. 554/2004.
Prin urmare, instanţa a respins implicit şi excepţiile
inadmisibilităţii sau a lipsei de interes invocate de către pârâta UNBR.
Pârâta a arătat de asemenea pe fondul excepţiei că Legea
51/1995 stabileşte, prin art. 16, al. 2, doar o vocaţie legală întemeiată pe
vechime, insa, accesul efectiv, in privinţa căruia legea foloseşte termenul
"poate", nu exclude forme de selecţie.
Instanţa a înlăturat interpretarea pârâtei UNBR, reţinând că
sensul expresiei ”poate fi primit în profesie” nu se referă la latitudinea
consiliului baroului ca în situaţia în care condiţiile prevăzute de către
legiuitor sunt îndeplinite (art. 16 ,al. 2 lit. b) ,să analizeze alte condiţii
de formă sau fond şi în raport de acestea să decidă primirea în profesie, ci se
referă la posibilitatea persoanelor care îndeplinesc funcţiile menţionate la
art. 2, lit. b, să poată fi primite în profesie cu scutire de examen,
dispoziţia fiind o excepţie de la regula conţinută de alin. 1), care stabileşte
că primirea în profesie se obţine pe baza unui examen organizat de barou,
conform prevederilor prezentei legi şi ale statutului profesiei.
Pârâta a depus la dosar, extras din decizia nr. 5862/6
decembrie a ÎCCJ, pronunţată în dosar nr. 144/32/2011, în care expresia „poate
fi primit în profesie” este interpretată în sensul că art. 16, alin. 2 din
Legea nr. 554/2004 nu conţine o normă de competenţă legală, ci o normă
permisivă care lasă la dispoziţia autorităţii competente o marjă de apreciere
în cadrul căreia aceasta îşi poate exercita puterea discreţionară.
Esenţial este ca exercitarea dreptului de apreciere să nu
încalce nejustificat echilibrul rezonabil ce trebuie asigurat între interesul
public şi drepturile fundamentale ori interesele legitime private.
Anterior pronunţării acestei decizii, însă, ÎCCJ s-a
pronunţat unitar în mai multe decizii, respectiv: Decizia nr.6963/16.09.2004,
Decizia nr.413/27.01.2005, Decizia nr. 4553/2008, decizia nr. 5172/23.11.2010,
în care s-a reţinut că art. 16, alin. 2 , lit. b) din Legea nr. 554/2004, în
sensul în care instanţa de fond şi-a exprimat punctul de vedere cu privire la
interpretarea expresiei „poate fi primit
în profesie”.
Instanţa a avut în vedere raportat la acest aspect şi faptul
că în cauza Ştefan şi Ştef împotriva României publicată în MO nr. 175 din
11.03.2011, în care este citată şi cauza Beian împotriva României, Curtea
Europeană a Drepturilor Omului, a hotărât în sensul că a fost încălcat
articolul 6 § 1 din convenţie, prin incertitudinea jurisprudenţială referitoare
la situaţii similare.
Cu privire la fondul cererii de anulare a Deciziei
Consiliului UNBR nr. 254 / 3.12.2011 cat şi anularea Deciziei 133 / 12.05.2011
emisă de Consiliul Baroului Neamţ, instanţa a admis cererea formulată, pentru
următoarele considerente:
Reclamanta s-a adresat cu o cerere Baroului Neamţ, în
vederea primirii fără examen în profesia de avocat, cerere ce a fost întemeiată
pe dispoziţiile art. 16, alin. 1 şi alin. 2 lit. b din Legea nr. 51/1995, cu
dispoziţiile în vigoare la data formulării cererii.
Considerând că sunt îndeplinite condiţiile impuse de către
legiuitor pentru primirea în profesia de avocat fără examen, Baroul Neamţ a
hotărât prin Hotărârea nr.33/12.01.2011ca reclamanta să fie invitată să
participe la testul pentru verificarea cunoştinţelor privind legislaţia
referitoare la organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, Statutul
profesiei de avocat şi Codul deontologic al avocaţilor din Uniunea Europeană.
Instanţa a reţinut că la data formulării cererii de primire
în profesie fără examen, reclamanta îndeplinea toate condiţiile impuse de
legiuitor prin Legea nr. 51/1995, în vigoare la data formulării cererii,
situaţie necontestată de către pârâte, legiuitor care a considerat că exercitarea
profesiilor menţionate la art. 16 alin. 2, lit. b) într-un interval de 10 ani
reprezintă fundamentul scutirii de examen şi că acest termen este îndestulător
pentru dobândirea cunoştinţelor necesare exercitării profesiei de avocat.
Aceasta a depus şi la dosar, copia Carnetului de muncă nr.
0041562 din care se reţine că a desfăşurat o activate în cadrul Ministerului Public în calitate de
procuror de peste 10 ani, respectiv de 25 de ani.
Consiliul Baroului Neamţ nu putea stabili încă o condiţie,
pe lângă cele stabilite de legiuitor pentru admiterea cererii reclamantei de
primire în profesia de avocat fără examen, în situaţia în care aceasta
îndeplinea toate condiţiile legale impuse prin Legea nr. 51/1995, în vigoare la
data formulării cererii.
Textul de lege menţionat conferă persoanelor care au deţinut
una din funcţiile enumerate în cuprinsul acestuia, dreptul de a fi primite în
profesia de avocat, cu scutire de examen, dacă sunt îndeplinite şi celelalte
condiţii individualizate în lege şi atâta timp cât textul legal aflat în
discuţie a reglementat dreptul reclamantei de a fi primită în această profesie
fără examen, impunerea susţinerii unui colocviu, contravine dispoziţiilor
legale.
A stabili încă o condiţie de intrare în profesia de avocat
fără examen, echivalează cu crearea unei căi mai anevoioase decât cea avută în
vedere de legiuitor pentru persoanele care deşi îndeplinesc condiţiile prev. de
art. 16, alin. 2, lit. b din Legea nr. 51/1995, trebuie să fie şi verificate
din punct de vedere a cunoştinţelor, practic să susţină şi un examen ca şi
persoanele prevăzute la alin. 1.
Având în vedere că prin Decizia Consiliului UNBR nr.
254/3.12.2011 s-a respins contestaţia reclamantei formulată împotriva Deciziei
Baroului Neamţ, instanţa a reţinut că se impune înlăturarea oricărui act care
ar confirma sau menţine această din urmă decizie, pentru protejarea unui drept
efectiv şi concret ce nu poate fi limitat prin menţinerea altor acte ce au legătură cu cel cu privire la care s-a
solicitat anularea.
Conform dispoziţiilor art. 53, alin. 2, lit. e din Legea nr.
51/1995, Consiliul baroului, verifică şi constată îndeplinirea condiţiilor
legale ale cererilor de primire în profesie şi aprobă primirea în profesie cu
examen sau cu scutire de examen iar conform dispoziţiilor art. 21, alin. 3 din
Statutul profesiei de avocat, Consiliul baroului este cel care pronunţă o
hotărâre motivată asupra cererii de primire în profesie.
Faţă de aceste dispoziţii şi de faptul că se impune anularea
celor două decizii, s-a admis şi cererea privind obligarea pârâtei Baroul Neamţ
să emită actul administrativ de primire în profesia de avocat cu scutire de
examen.
Referitor la cererea reclamantei privind obligarea pârâtei
Baroul Neamţ la înscrierea acesteia pe
tabloul avocaţilor definitivi:
Potrivit dispoziţiilor art. 21 alin. (5) din statutul
profesiei de avocat Cel primit în profesia de avocat va fi înscris în Tabloul
avocaţilor prin decizia emisă de consiliul baroului cu respectarea
dispoziţiilor art. 19, 20 şi 21 din Lege.
Conform dispoziţiilor art. 20, alin. 5 din Legea nr.
51/1995, aplicabile speţei de faţă, Cel care a promovat examenul de primire în
profesia de avocat şi care până la data susţinerii examenului de primire în
profesia de avocat a îndeplinit funcţia de judecător, procuror, notar public,
consilier juridic sau jurisconsult timp de 5 ani, dobândeşte calitatea de
avocat definitiv, fără susţinerea examenului de definitivare prevăzut la alin.
(1), cu condiţia promovării examenului de definitivat în profesia din care provine.
Raportat la dispoziţiile legale menţionate mai sus, în
situaţia în care instanţa a constatat că reclamanta întruneşte condiţiile
legale impuse pentru primirea în profesia de avocat cu scutire de examen şi a
obligat pârâta Baroul Neamţ să emită actul administrativ de primire în profesia
de avocat cu scutire de examen, aceasta dobândeşte calitatea de avocat
definitiv şi prin urmare din acest punct de vedere poate fi înscrisă pe Tabloul
avocaţilor definitivi, fiind respectate dispoziţiile din Legea nr. 51/1995, la
care face referire art. 21 alin. 5 din statul profesiei de avocat, prin decizia
emisă de către Consiliul baroului, care evident la emiterea deciziei va
verifica dacă reclamanta s-a achitat de celelalte obligaţii ce se impun a fi îndeplinite la înscrierea în Tabloul
avocaţilor definitivi.
Cererea reclamantei prin care a solicitat obligarea
pârâtelor la plata de daune materiale în cuantum de 5000 lei şi daune morale, a
fost respinsă, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a
contenciosului administrativ, Orice persoană care se consideră vătămată într-un
drept al său ori într-un interes legitim, de către
o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin
nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de
contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea
dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost
cauzată.
Conf. dispoz. art. 8 alin. 1 din aceiaşi lege, (1) Persoana
vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un
act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea
prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2
alin. (1) lit. h), poate sesiza instanţa de contencios administrativ
competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea
pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale.
Pentru a exista răspunderea civilă delictuală prev. de art.
998 vechiul cod civil trebuie
îndeplinite următoarele condiţii generale: existenţa unei fapte ilicite, a unui
prejudiciu, a legăturii de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, a
culpei.
În speţa de faţă, nu se poate considera ca fiind întrunite
cumulativ aceste condiţii prevăzute de lege pentru a se antrena o astfel de
răspundere în sarcina pârâtelor.
Sub un prim aspect, reclamanta nu a făcut dovada
prejudiciului care i-a fost cauzat.
Simpla estimare că în
perioada de la data la care i-a fost respinsă cererea de primire în profesie cu
scutire de examen şi până la data soluţionării cauzei i s-a cauzat o pagubă
materială de 5000 lei lunar, rezultând din neexercitarea profesiei de avocat,
nu este de natură a face implicit dovada că reclamanta a suferit într-adevăr un
prejudiciu material, în lipsa altor probe care să poată fi coroborate şi care
să conducă la convingerea instanţei că prin neexercitarea profesiei de avocat
reclamanta a fost prejudiciată. Nu poate fi reţinută teza acesteia că
prejudiciul creat a fost calculat raportat la onorariile minimale,
deoarece veniturile pe care reclamanta
le-ar fi putut obţine nu au un caracter cert, în situaţia în care ar fi fost
admisă în profesie, ar fi putut sau nu obţine venituri.
Prin urmare nu se poate stabili, cu certitudine că
reclamantei i s-a cauzat un prejudiciu, neexistând probabilitatea că în
situaţia în care ar fi fost avocat ar fi câştigat şi venituri, respectiv cele
pe care le-a şi individualizat.
Cât priveşte cererea
de obligare a pârâtelor la plata daunelor morale în sumă de 20000 Euro,
instanţa a apreciat că de asemenea nu este întemeiată.
Cererea reclamantei este motivată în sensul că „prin
referire la capacitatea sa profesională a pârâtelor care fără nici o probă au
concluzionat că nu a făcut dovada unor cunoştinţe temeinice privind legislaţia
specifică profesiei de avocat” i-au adus o atingere şi o lezare a demnităţii şi
onoarei.
Instanţa a reţinut
însă că reclamanta nu a formulat acţiunea, pentru a critica rezultatele
verificării efectuate de către Baroul Neamţ, ci a formulat prezenta acţiune
criticând nelegalitatea organizării verificării.
Prin urmare, instanţa la admiterea cererii reclamantei de
primire în profesia de avocat cu scutire de examen, nu a analizat nivelul
cunoştinţelor reclamantei concretizate în răspunsurile date la verificarea
organizată, ci a analizat legalitatea organizării verificării, neintrând în
fondul acesteia.
Ori reclamanta, solicită daune morale, tocmai pentru faptul
că rezultatele verificării nu sunt în concordanţă cu nivelul cunoştinţelor
sale, apreciate ca fiind netemeinice de către pârâte.
Pe de altă parte, reclamanta nu a motivat în ce constă
lezarea demnităţii şi onoarei sale, pentru ca instanţa să poată face o
apreciere a consecinţelor negative suferite de către reclamantă sub aspect
fizic şi psihic, a importanţei valorilor morale lezate, percepţia consecinţelor
vătămării în plan familial, profesional, social | 
