|
Conflict negativ de competentă
Instanta de contencios
administrativ este competentă potrivit art. 8 alin. (2) şi art. 2 alin. (1)
lit. c) din Legea nr. 554/2004, să solutioneze numai acele litigii legate de
contractele administrative, respectiv a acelor contracte care au ca obiect
punerea în valoare a bunurilor proprietate publică . Cererea având ca obiect
rezilierea unui contract de concesiune, vizând un bun apartinând domeniului
privat al statului sau al unitătilor administrativ-teritoriale, nu se încadrează
în sfera de reglementare a art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004,
fiind astfel în competenta de solutionare a instantelor de drept comun.
Art.21 C.pr.civ , art. 8
alin. (2) şi art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004
Sentinta nr.179/28.05.2012
Prin actiunea înregistrată initial
la Judecătoria Iaşi, reclamantul Consiliul Local al Municipiului Iaşi a chemat
în judecată pe pârâta S.I., solicitând să se dispună rezilierea contractului de
concesiune nr. 84412/2006 şi evacuarea pârâtei din spatiul pe care îl detinea fără
forme legale.
În fapt, a arătat reclamanta
că pârâta detinea în baza contractului nr. 84412/2006 cabinetele 11 şi 13 din
Iaşi, fără forme legale detinând şi cabinetul 12 din acelaşi imobil.
Conform dispozitiilor art.
6.1.9. din contract, concesionarul are obligatia de a achita contravaloarea
utilitătilor către furnizori, prin adresele nr. 95713/2010 şi 95180/2010 pârâta
fiind notificată să îşi achite debitele, însă nu s-a conformat. În baza dispozitiilor
parag. 9.1 din contract, nerespectarea de părti a obligatiilor cuprinse în
contract atrage răspunderea contractuală.
Prin sentinta civilă nr.
16674/14.10.2011 a Judecătoriei Iaşi a fost admisă exceptia necompetentei
materiale a judecătoriei Iaşi în solutionarea cauzei şi a fost declinată competenta
de solutionare a cererii în favoarea Tribunalului Iaşi.
Pentru a se pronunta astfel,
Judecătoria Iaşi a retinut că potrivit art. 8 alin 2 din Legea 554/2004 instanta
de contencios administrativ este competentă să solutioneze litigiile care apar
în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum şi orice
litigii legate de încheierea, modificarea, interpretarea, executarea şi
încetarea contractului administrativ. Or, reclamanta a solicitat rezilierea
unui contract de concesiune încheiat cu pârâta.
În drept, aceasta şi-a
întemeiat actiunea pe dispozitiile HG nr. 884/2004, act normativ abrogat prin
intrarea în vigoare a OG nr. 34/2006.
A retinut instantacă acest
act normativ reglementează doar procedura achizitiilor publice şi a
concesiunilor de lucrări şi servicii, concesiunea bunurilor neintrând în sfera
de aplicare a legii. Dacă pentru concesiunea de bunuri ce fac parte din
domeniul public legiuitorul a adoptat un act normativ special, nu acelaşi lucru
s-a întâmplat în cazul concesiunii de bunuri apartinând domeniului privat.
Având în vedere natura
juridică specială a contractului de concesiune, aceea de contract
administrativ, instanta a apreciat că solutionarea litigiilor generate de
încheierea sau executarea unui astfel de litigiu este instanta de contencios
administrativ în temeiul dispozitiilor art. 8 alin 2 din Legea nr. 554/2004.
Cauza a fost înregistrată pe
rolul Tribunalului Iaşi, iar prin sentinta 1085/15.05.2012 s-a admis exceptia
de necompetentă materialăşi s-a declinat cauza în favoarea Judecătoria Iaşi.
Tribunalul a retinut că între
părti s-a încheiat contractul de concesiune nr. 84412/2006, vizând un bun din
domeniul privat al unitătii administrativ-teritoriale, obiectul cererii fiind
rezilierea acestui contract. Totodată, reclamantul a cerut şi evacuarea pârâtei
dintr-un imobil având aceeaşi situatie juridică, de bun din domeniul privat.
Cum contractul de concesiune
vizează un bun imobil din domeniul privat al unitătii administrativ
teritoriale, cum cererea de chemare în judecată vizează încetarea acestui
contract, ca manifestare a pozitiei uneia dintre părtile contractante fată de
îndeplinirea de cealaltă parte contractantă a contractului de concesiune a
obligatiilor ce îi revin în baza acestuia, tribunalul a constatat că, în raport
de natura civilă a cauzei şi de caracterul evaluabil în bani al cererii
(raportat la Decizia în interesul legii nr. XXXII/2008 a ÎCCJ), nu este
competentă material să cerceteze prezenta actiune în primă instantă, competenta
revenind, în raport de valoarea obiectului principal la data sesizării instantei
(sub 500000 lei – redeventa anuală fiind de 1 euro/mp/an), Judecătoriei Iaşi,
potrivit art. 1 C.pr.civ.
Curtea de apel, sesizată cu
solutionarea conflictului de competentă dintre cele două instante, potrivit
art.22 C.pr.civ., analizând obiectul şi natura juridică a cauzei deduse judecătii,
în raport de actele şi lucrările dosarului, de considerentele celor două hotărâri
de declinare a competentei şi de dispozitiile legale în materie, a retinut următoarele.
Obiectul cauzei dedus judecătii
îl constituie rezilierea contractului de concesiune nr. 84412/2006 şi evacuarea
pârâtei din cabinetele nr. 11,13 şi 12. Prin contractul de concesiune mentionat
a fost concesionat pârâtei un spatiu în care functiona un laborator medical,
bun aflat în domeniul privat a statului.
Conform art.3 pct. 1 lit. a)
C.pr.civ. şi art. 10 din Legea nr. 554/2004 tribunalele judecă în prima instantă
procesele şi cererile în materie de contencios administrativ care privesc acte
administrative emise sau încheiate de autoritătile publice locale şi judetene,
precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contributii, datorii vamale,
precum şi accesorii ale acestora până la
500.000 de lei, dacă prin
lege organică specială nu se prevede altfel. Conform art.1 pct. a cod procedura
civila judecătoriile judecă în prima instantă toate procesele si cererile în
afară de cele date prin lege în competenta altor instante.
Potrivit art. 2 lit. c) din
Legea nr. 554/2004, actul administrativ este actul unilateral cu caracter
individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică,
în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii,
care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor
administrative, în sensul prezentei legi, şi contractele încheiate de autoritătile
publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică,
executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizitiile
publice.
Conform art. 2 alin.1 lit. e)
din Legea nr. 554/2004, contenciosul administrativ reprezintă activitatea de
solutionare, de instantele de contencios administrativ competente potrivit
legii, a litigiilor în care cel putin una dintre părti este o autoritate publică,
iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act
administrativ, în sensul legii, fie din nesolutionarea în termenul legal ori
din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la
un interes legitim. Conform aceluiaşi text normativ, lit.c teza a II-a, sunt
asimilate actelor administrative, în sensul legii, şi contractele încheiate de
autoritătile publice care au ca obiect: punerea în valoare a bunurilor
proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea
serviciilor publice.
Prin urmare, instanta de
contencios administrativ este competentă potrivit art. 8 alin. (2) şi art. 2
alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, să solutioneze numai acele litigii
legate de contractele administrative, respectiv a acelor contracte care au ca
obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică sau a altor categorii
de contracte administrative reglementate expres prin legi speciale. Cererea
având ca obiect rezilierea unui contract de concesiune, vizând un bun apartinând
domeniului privat al statului sau al unitătilor administrativ-teritoriale, nu
se încadrează în sfera de reglementare a art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr.
554/2004, fiind astfel în competenta de solutionare a instantelor de drept comun.
În spetă, cererea având ca
obiect anularea unui contract de concesiune vizează un imobil proprietate
privată, astfel încât nu se încadrează în sfera de reglementare a art. 2 alin.
1 lit. c) din Legea nr. 554/2004. Doar contractele ce au ca obiect bunuri aflat
în domeniul public, fiind asimilate actelor administrative, pot fi cenzurate de
calea contenciosului administrativ, potrivit art. 8 din Legea nr. 554/2004,
cele privind bunuri aflate în domeniul privat al comunei, fiind supuse jurisdictiei
de drept comun.
În raport de situatia de fapt
existentă în cauzăşi prevederile legale aplicabile, solutionarea litigiului
apartine Judecătoriei Iaşi ca instantă cu plenitudine de competentă în materie
civilă, şi nu instantei de contencios administrativ, care judecă numai acele
cauze date de legiuitor expres în competenta acesteia.
În consecintă, considerând că
litigiul de fată este de natură civilă, iar obiectul său fiind evaluabil în
bani, fată de valoarea contractului mai mică de 500.000 lei , curtea de apel a
apreciat că judecătoria este instanta competentă. Curtea a avut în vedere şi
faptul că prin Decizia nr. 32/2008 Înalta Curte de Casatie şi Justitie,
constituită în Sectii Unite, admitând recursul în interesul legii a stabilit:
„Dispozitiile art. 1 pct. 1, art. 2 pct. 1 lit. a şib şi art. 2821 alin. 1 din
Codul de procedură civilă, se interpretează în sensul că, în vederea determinării
competentei materiale de solutionare în primă instantă şiacăilor de atac, sunt
evaluabile în bani litigiile civile şi comerciale având ca obiect constatarea
existentei sau inexistentei unui drept patrimonial, constatarea nulitătii,
anularea, rezolutiunea, rezilierea unor acte juridice privind drepturi
patrimoniale, indiferent dacă este formulat petitul accesoriu privind restabilirea
situatiei anterioare.”
Pe cale
de consecintă, retinând că litigiul comercial în spetă are ca obiect anularea
unui contract de concesiune cu o valoare sub 500 000 lei, litigiul fiind
evaluabil în bani, potrivit interpretării date de Înalta Curte de Casatie şi
Justitie în recursul în interesul legii, decizia acesteia fiind obligatorie
pentru instante potrivit art. 329 alin 3 C.pr.civ, curtea de apel a constatat că,
potrivit art.1 pct. 1 C.pr.civ., competenta de solutionare a cauzei revine în
primă instantă Judecătoriei Iaşi.
|
