Conflict de competenţa materială.
Contestaţie la executare împotriva somaţiei şi titlului executoriu. Art. 172 C. proc. fiscală. Regimul
juridic distinct al actului administrativ fiscal a cărui creanţă fiscală a
ajuns la scadenţă de cel al actului
administrativ fiscal.
Potrivit art. 400 alin. 1 C.proc.civ. contestaţia la executare se introduce la
instanţa de executare, iar din coroborarea acestui text de lege cu dispoziţiile art. 373 alin. 2 C.proc.civ., care prevede că
instanţa de executare este judecătoria în raza
căreia se face executarea, dacă legea nu prevede altfel, rezultă că în
ceea ce priveşte competenţa soluţionării contestaţiei la executare
propriu-zise, aceasta aparţine
întotdeauna judecătoriei, indiferent că este vorba de un titlu
executoriu în materie comercială sau în materie civilă (decizia nr. XV/2007 a
ICCJ).
Curtea de Apel Ploieşti, Secţia a
II-a civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal,
Sentinţa nr. 35 din 23 mai 2012.
Prin sentinţa nr.35/23.05.2012 CC
pron. de Curtea de Apel Ploieşti s-a stabilit competenţa materială de soluţionare a cererii formulată
de reclamanta C.M în contradictoriu cu
intimatul S P F L în favoarea Judecătoriei Ploieşti.
În speţă, se solicită prin acţiunea
formulată, aşa cum a fost precizată la termenul de judecată din data de
28.10.2011 anularea executării silite a somaţiei de executare şi a titlului
executoriu emis în cadrul dosarului de executare nr. 751/2011, precum şi
suspendarea executării silite.
Se solicită, de asemenea, de către
ambele părţi respingerea excepţiei necompetenţei materiale a
judecătoriei,invocată din oficiu, cu precizarea că s-a formulat de către
petentă o plângere separată împotriva procesului verbal de contravenţie nr.
62/2008 emis de Direcţia Generală de
Urbanism Ploieşti.
Aşa cum în mod corect a reţinut
şi Tribunalul Prahova (prin sentinţa nr.
364/6.03.2012), întreaga jurisprudenţă a ICCJ – Secţia de Contencios
Administrativ – a reţinut că o astfel de contestaţie la executare este de
competenţa instanţei de executare – de drept comun – respectiv a Judecătoriei
Ploieşti (în circumscripţia căreia se
face executarea).
Procedura de soluţionare a
contestaţiei prevăzută de art. 205 C.proc.fiscală (despre
care face vorbire Judecătoria Ploieşti în hotărârea de declinare a competenţei)
este diferită de cea a soluţionării contestaţiei de drept comun, în sensul că
ea este de competenţa organelor fiscale prevăzute expres de lege, care,
potrivit art. 210 se pronunţă prin decizie sau dispoziţie, după caz, iar împotriva
acestei decizii art. 218 stabileşte că pot fi atacate la instanţa judecătoreasca de contencios
administrativ competentă, în condiţiile legii.
Din interpretarea prevăzută art.
141 alin. 2 şi art. 205 alin. (1) din Codul de procedură fiscală rezultă că un
act administrativ fiscal a cărui creanţă fiscală a ajuns la scadenţă dobândeşte statutul unui titlu
executoriu având un regim juridic distinct de cel al actului administrativ
fiscal.
Astfel, dacă titlul de creanţă şi
orice alt act administrativ fiscal pot fi contestate la organul fiscal
competent, potrivit regulilor stabilite
prin art. 205 şi următoarele din Capitolul I, al Titlului IX din Codul de
procedură fiscală, contestaţia împotriva titlului executoriu va urma procedura
stabilită prin art. 172 din acelaşi act normativ.
Ca urmare, contestaţia la
executare silită se introduce potrivit dispoziţiilor Codului de procedură fiscală
coroborate cu cele ale Codului de procedură civilă la instanţa de executare,
respectiv judecătoria în circumscripţia căreia se face executarea.
Este de observat că, în speţă, se
contestă atât titlul executoriu nr. 751/2011 emis în cadrul dosarului de
executare, cât şi procesul verbal de contravenţie nr. 62/2008 emis de Direcţia Generală de Urbanism Ploieşti ( pe
cale separată, desigur, aşa cum a precizat petenta la termenul de judecată din
data de 28.10.29011) fără a se face
distincţie între cele două acte.
Important de reţinut este faptul
că instanţa de judecată a fost investită
cu o contestaţie la executare împotriva somaţiei şi titlului executoriu emis în
cadrul dosarului de executare nr. 751/2001 (reprezentat la procesul verbal de
contravenţie nr. 62/2008 emis de Primăria mun. Ploieşti, împotriva căruia s-a formulat separat plângere în
temeiul OG nr. 2/2001), precum şi suspendarea
executării silite.
Or, atât somaţia, cât şi titlul
executoriu sunt acte juridice de executare a căror contestare atrage, potrivit
art. 172 C.proc.fiscală
(fost art. 169 alin. 4) competenţa judecătoriei, ca instanţă de executare.
Faţă de aceste considerente,
Curtea în temeiul art. 22 C.proc.civ.a
stabilit competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploieşti (în circumscripţia
căreia se face executarea ).