Condiţiile şi procedura aplicării dispoziţiilor art. 3201 alin.1-3 Cod proc.pen.
C.proc.pen., art. 3201
alin. 1-3
Din
dispoziţiile legale care reglementează procedura simplificată de judecată în
cazul recunoaşterii vinovăţiei, rezultă cerinţele impuse de legiuitor pentru
aplicarea sa corelativă cu dreptul inculpatului de a beneficia de reducerea cu
o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei
închisorii şi de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de
lege, în cazul pedepsei amenzii.
Aceste
cerinţe privesc momentul până la care se poate face recunoaşterea
vinovăţiei-începerea cercetării judecătoreşti la prima instanţă, iar nu în apel
sau recurs, cu excepţia situaţiilor tranzitorii-şi respectiv totalitatea
infracţiunilor reţinute în actul de sesizare a instanţei iar nu doar o pentru o
parte dintre acestea.
Curtea de Apel Ploieşti, Secţia Penală
şi pentru cauze cu minori şi de familie,
Decizia
penală nr. 150/R din 7 februarie 2012.
Prin sentinţa penală nr.432 din 4 octombrie 2011
pronunţată de judecătorie a fost condamnat inculpatul B.E.C la pedeapsa de 2 ani şi 6
luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie în formă
agravată, faptă prev.şi ped.de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b şi c
cod penal, art. 3201 Cod procedură penală, cu aplic.art.
74,76 Cod procedură penală
S-a dispus aplicarea art. 71,64 alin. 1 lit. a, teza a
II.a şi lit. b Cod penal.
În baza art.346 Cd procedură penală, s-a luat act că
partea vătămată S. M. nu s-a
constituit parte civilă.
Inculpatul a fost obligat la
cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a
reţinut în esenţă că în seara zilei de
6.11.2009 în jurul orelor 2000, aflându-se pe str. Tudor Vladimirescu din
municipiul T. inculpatul i-a sustras părţii vătămate, prin smulgere, o geantă
în care se aflau mai multe bunuri.
Situaţia de fapt a fost stabilită
prin mijloacele de probă strânse în faza de urmărire penală.
În şedinţa publică din 28.06.2011
instanţa a dispus audierea martorului Ş.M.-V. iar la termenul de judecată din
26.07.2011 apărătorul inculpatului a depus la dosar o declaraţie notarială
autentificată învederând faptul că inculpatul recunoaşte săvârşirea faptei
pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată şi solicită aplicarea în cauză
a disp. art.3201 Cod procedură penală.
A mai reţinut instanţa de fond că, potrivit
dispoziţiilor art.3201 Cod procedură penală, judecata poate avea loc
numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, atunci când
inculpatul declară personal sau prin înscris autentic, că recunoaşte în
totalitate faptele reţinute în actul de sesizare a instanţei şi nu solicită
administrarea de probe, cu excepţia înscrisurilor
în circumstanţiere pe care le poate administra la acest termen de judecată.
În condiţiile în care
inculpatul a recunoscut comiterea faptei atât cu ocazia audierii sale în faza
de urmărire penală cât şi prin declaraţia autentificată depusă la dosar,
instanţa de fond a dispus condamnarea acestuia în baza art. 211 alin. 1 alin,.
2 lit. b şi c Cod penal, cu aplic.art.3201 cod pr.pen., probele administrate în
cursul urmăririi penale şi însuşite de inculpat făcând dovada vinovăţiei sale.
Împotriva acestei sentinţe, în
termen legal, au exercitat recursuri parchetul şi inculpatul.
1.Recurentul parchet a criticat
sentinţa între altele, cu susţinerea că instanţa de fond a aplicat în mod
greşit prevederile art. 3201 alin.7 Cod procedură penală în
condiţiile în care pentru soluţionarea cauzei au fost acordate 5 termene de
judecată, că la cel de-al treilea termen de judecată din 28.06.2011 cu
procedura de citare legal îndeplinită, a fost începută cercetarea
judecătorească în lipsa inculpatului prin audierea martorului Ş.M.-V. iar
apărătorul său ales a depus o declaraţie
autentificată prin care acesta a cerut ca judecata să se facă în baza probelor
administrate în faza de urmărire penală, pentru termenul de judecată din data
de 26.07.2011 când cauza a şi fost soluţionată astfel că inculpatul a
beneficiat în mod nelegal de reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime.
În consecinţă, odată depăşit
momentul începerii cercetării judecătoreşti, instituţia procedurii simplificate
de judecată îşi pierde raţiunea pentru care a fost edictată, iar cererea pentru
declanşarea acestei proceduri, formulată după acest moment procesual trebuia
respinsă ca tardiv formulată, asa cum s-a opiniat si prin recursul în interesul
legii promovat în data de 27.08.2011
Instanţa de fond avea obligaţia
de a audia martorii, probă ce a fost admisă şi asupra căreia nu s-a
revenit, cercetarea judecătorească
nefiind finalizată, aşa încât recurentul a susţinut că se impune admiterea
recursului formulat şi în temeiul art. 38515 pct.2 lit.c Cod
procedură penală, casarea sentinţei penale atacate cu trimitere spre rejudecare
de către Judecătoria Târgovişte.
2.Recurentul-inculpat a criticat
sentinţa instanţei de fond, susţinând prin apărătorul desemnat din oficiu că
pedeapsa aplicată este prea aspră şi nu ţine seeamă de circumstanţele sale
personale, solicitând reducerea cuantumului acesteia deoarece a avut o conduită
sinceră pe parcursul judecăţii.
Curtea verificând sentinţa
recurată în raport de criticile aduse prin cele două recursuri, de actele şi
lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale care au incidenţă în cauză, dar
şi sub toate aspectele, astfel cum prevede art.3856 alin.3 cod
pr.pen. în limita motivelor de casare la care se referă art.3859
alin.3 din acelaşi cod, a constatat că este afectată legalitatea şi temeinicia
acesteia, însă pentru alte considerente decât cele vizuâna aplicarea
dispoziţiilor legale ale procedurii simplificate de judecată.
Instanţa de fond a reţinut în mod
corect şi complet situaţia de fapt şi a realizat o justă interpretare şi
apreciere a mijloacelor de probă administrate în cauză exclusiv în cursul
urmăririi penale, din care rezultă atât existenţa faptei pentru care recurentul-inculpat
a fost trimis în judecată, cât şi săvârşirea acesteia cu vinovăţie, în forma
cerută de lege.
Astfel, au fost valorificate
mijloacele de probă administrate în faza de urmăririi penale care se
coroborează în sensul art.69 cod pr.pen., cu recunoaşterea inculpatului atât în
faza de urmărire penală cât şi în faţa instanţei de fond şi din care rezultă că în seara zilei de 6.11.2009 în jurul orelor 2000,
aflându-se pe str. Tudor Vladimirescu din municipiul T., inculpatul i-a sustras
părţii vătămate, prin smulgere, o geantă în care se aflau documente personale, carduri bancare, două telefoane mobile
marca “Nokia” şi „Vodafone”, prejudiciul
fiind estimat la circa 500 lei.
Această faptă care constituie
infracţiunea de tâlhărie, a fost corect încadrată juridic de prima instanţă în
dispoziţiile art. 211 alin. 1 alin,. 2 lit. b şi c
Cod penal.
Curtea constată că sub un prim
aspect recurentul-parchet a criticat sentinţa recurată în privinţa greşitei
interpretări şi aplicări a dispoziţiilor art.3201 cod pr.pen., în
condiţiile în care instanţa de fond a acordat inculpatului beneficiul reducerii
legale cu o treime a limitelor pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea
de tâlhărie agravată, deşi declaraţia acestuia de recunoaştere a faptei şi
solicitarea de a fi judecat pe baza probelor administrate în cursul urmăririi
penale, au fost făcute după începerea cercetării judecătoreşti, contrar
textului legal sus-arătat.
Potrivit art. 3201
alin.1-3 cod pr.pen. până la începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul poate
declara personal sau prin înscris autentic că recunoaşte săvârşirea faptelor
reţinute în actul de sesizare a instanţei şi solicită ca judecata să se facă în
baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Judecata poate avea loc numai în
baza probelor administrate în faza de urmărire penală, doar atunci când
inculpatul declară că recunoaşte în totalitate faptele reţinute în actul de
sesizare a instanţei şi nu solicită administrarea de probe, cu excepţia
înscrisurilor în circumstanţiere pe care le poate administra la acest termen de
judecată.
La termenul de judecată, instanţa întreabă pe
inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în
faza de urmărire penală, pe care le cunoaşte şi le însuşeşte, procedează la
audierea acestuia şi apoi acordă cuvântul procurorului şi celorlalte părţi.
Din aceste dispoziţii legale care
reglementează procedura de judecată în cazul recunoaşterii vinovăţiei, rezultă
cerinţele impuse de legiuitor pentru aplicarea sa corelativă cu dreptul inculpatului
de a beneficia de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de
lege, în cazul pedepsei închisorii şi de reducerea cu o pătrime a limitelor de
pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii.
Aceste cerinţe privesc momentul
până la care se poate face recunoaşterea vinovăţiei-începerea cercetării
judecătoreşti la prima instanţă, iar nu în apel sau recurs-şi respectiv
totalitatea infracţiunilor reţinute în actul de sesizare a instanţei iar nu
doar o parte dintre acestea.
În cauza de faţă sesizarea
instanţei a avut loc la data de 8 martie 2011, primul termen de judecată fiind
stabilit pentru data de 12 aprilie 2011 când avocatul ales al inculpatului a
solicitat amânarea pentru a pregăti apărarea inculpatului ce a lipsit din
instanţă la acest termen.
Şi pentru termenul de judecată
ulterior-acordat la 24 mai 2011-inculpatul a lipsit, împotriva sa fiind emis
mandat de aducere cauza fiind amânată la 28 iunie 2011, pentru când s-a dispus
citarea martorilor din actul de sesizare a instanţei.
La acest din urmă termen în
instanţă s-au prezentat un martor care a şi fost audiat şi apărătorul ales al
inculpatului care a declarat că acesta din urmă înţelege să fie judecat conform
procedurii simplificate de judecată, conform art.3201 cod pr.pen,
urmând a depune la dosar o declaraţie autentificată în acest sens.
Instanţa de fond a lăsat această
solicitare nedezlegată în condiţiile în care procesul-verbal de îndeplinire a
mandatului de aducere-depus la fila26-menţiona că inculpatul nu a fost găsit la
domiciliu, fiind plecat în Spania.
În dispozitivul încheierii de
şedinţă, prima instanţă a menţionat că amână judecata la 26 iulie 2011 pentru
lipsa martorilor din acte a căror citare a dispus-o din nou.
La termenul de judecată de la 26
iulie 2011a lipsit din nou inculpatul dar apărătorul ales al acestuia a depus
înscrisul autentic de recunoaştere a vinovăţiei.
Cauza este amânată din nou pentru
lipsa fişei actualizate de cazier judiciar al inculpatului, iar audierea
martorilor din actul de sesizare este”proorogată”fără
a se stabili până la ce moment procesual durează această măsură, după care la
termenul ulterior acordat la 4 octombrie 2011, se pronunţă sentinţa de
condamnare, conform art.3201 alin.7 cod pr.pen.
Din modalitatea de administrare a
justiţiei expusă în cele ce preced nu rezultă când a început cercetarea
judecătorească ca moment procesual decisiv pentru a da eficienţă dispoziţiilor
art.3201 cod pr.pen., fiindcă aceasta are drept obiect administrarea
probelor strânse în cursul urmăririi penale ca cerinţă a principiilor
nemijlocirii, oralităţii şi contradictorialităţii şedinţei de judecată precum
şi a administrării oricăror altor probe necesare pentru lămurirea cauzei sub
toate aspectele.
Actele de cercetare
judecătorească sunt expres arătate în art.322-331 cod pr.pen.care reglementează
şi ordinea de efectuare a lor : citirea actului de sesizare a instanţei,
ascultarea inculpatului, ascultarea părţii vătămate şi civile, a părţii
responsabile civilmente, a martorilor, prezentarea mijloacelor materiale de
probă, admiterea de noi probe şi administrarea lor.
Începerea cercetării
judecătoreşti est marcată întotdeauna de actul iniţial cu care această fază
procesuală debutează : citirea actului de sesizare a instanţei, moment
procesual deosebit de important căci marchează pragul până la care se pot face: constituiri de parte în proces, se pot invoca
excepţiile sancţionate cu nulitatea relativă, se aplică procedura simplificată
de judecată în cazul recunoaşterii vinovăţiei inculpatului.
Cum în niciuna din încheierile de şedinţă de la
termenele de judecată acordate în cauză nu s-a menţionat că s-a dat citire
actului de sesizare a instanţei pe de o parte, iar pe de alta, încă de la
înregistrarea dosarului au fost citaţi cei 5 martori din acte(fila 1)fără ca
această măsură procesuală să fie dispusă de judecător deoarece fişa dosarului
denumită”rezoluţie”nu cuprinde nici un fel de măsuri pentru primul termen de
judecată(fila 2) rezultă că cercetarea judecătorească nu a început până la
termenul de judecată din 26 iulie 2011 când la dosar a fost depus înscrisul
autentic de recunoaştere a vinovăţiei de către inculpat, astfel că solicitarea
acestuia, prin intermediul apărătorului ales ca judecata să aibă loc numai pe
baza probelor strânse la urmărirea penală, a fost corect încadrată în
dispoziţiile procedurii instituite de art.3201 cod pr.pen., în
condiţiile în care încă de la prima declaraţie inculpatul B. a recunoscut
comiterea infracţiunii pentru care ulterior a şi fost trimis în judecată.
În aceşti termeni, Curtea a constatat că această
critică a recurentului-parchet nu se justifică.
(Judecător Simona Petruţa Buzoianu) | 
