avocats.ro
jurisprudență
 
 
 
 


Concediere colectivă. Evaluarea realizării obiectivelor de performanţă. Aplicarea criteriilor de concediere.
 
Codul muncii, 17 alin. 2 lit. d indice 1, art. 69 alin. 2 lit. d, alin.21, art. 74, art. 76 lit. c, art. 258 şi art. 262 alin. 1
CCM în vigoare al CFR Marfă, art. 60 (6)
 
Prevederile Legii nr. 40/2011 privind evaluarea realizării obiectivelor de performanţă se aplică numai pentru perioadele lucrate de un salariat după intrarea în vigoare a acestor dispoziţii legale, după înscrierea criteriilor de evaluare în contractele individuale de muncă şi în Regulamentul intern. Concedierea efectuată de angajator fără departajarea salariaţilor după evaluarea obiectivelor de performanţă, conform dispoziţiilor 17 alin. 2 lit. d indice 1,  art. 258 şi art. 262 alin. 1 din Codul Muncii  modificat,  nu este în aceste condiţii afectată de nulitate.
Textul art. 74 alin. 1 lit. c din Codul muncii  presupune nu doar o simplă enumerare a criteriilor de stabilire a ordinii de priorităţi astfel cum acestea sunt prevăzute de contractul colectiv de muncă sau de lege, ci şi justificarea motivului pentru care, potrivit acestor criterii, salariatul în cauză a fost ales să fie concediat  în condiţiile art. 68 C.muncii.
 
Curtea de Apel Ploieşti, Secţia I Civilă,
Decizia civilă nr. 4064 din 4 decembrie 2012
 
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova contestatoarea P. G., a solicitat în contradictoriu cu intimata S N de T F Marfă CFR Marfă SA, ca instanţa, prin hotărârea ce o va pronunţa să constate nelegalitatea şi netemeinicia măsurii concedierii sale prin decizia din data de 07.06.2011, să constate nulitatea deciziei, să oblige intimata la reintegrarea sa efectivă pe funcţia şi postul ocupate la momentul concedierii, să oblige intimata la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care aş fi beneficiat de la data concedierii până la momentul reintegrării efective, să oblige intimata la plata sumei de 10.000 RON, cu titlul de daune morale, pentru prejudiciul moral creat ca urmare a măsurii nelegale de încetare a raporturilor de muncă.
În motivarea cererii contestatoarea a arătat că decizia de concediere este nelegală şi netemeinică pentru că nu cuprinde motivele pentru care s-a considerat necesară măsura concedierii sale, nu se arată cu precizie şi claritate care sunt cauzele reale şi serioase care ar fi trebuit să fundamenteze decizia concedierii, iar referirile generice la situaţia economică a pârâtei, fără individualizarea parametrilor economico-financiari avuţi în vedere de către angajator, nu pot constitui motivarea în fapt a deciziei.
În privinţa nelegalităţii, a subliniat faptul că la aplicarea criteriilor de concediere nu s-a ţinut cont de prevederile art.69 alin.3 din Codul muncii republicat, în sensul ca angajatorul avea obligaţia sa procedeze mai întâi la evaluarea obiectivelor de performanta profesionala a salariaţilor şi în funcţie de acestea sa aplice criteriile prevăzute de art.60(6) din CCM şi  apoi sa facă concedieri .
Conform art.5 din decizia de concediere, a fost concediată pe motiv că au fost desfiinţate o parte dintre posturile de natura celui ocupat de ea şi criteriul prevăzut la art. 4 alin. II lit. k din prezenta decizie .
A arătat că acest criteriu stabilit de angajator, vine în contradicţie cu dispoziţiile imperative ale art.59 lit. a din Codul muncii republicat, care interzice concedierea salariaţilor pe criterii de situaţie sau responsabilitate familială.
Pe de altă parte, art.76(l) lit. c din Codul muncii republicat, prevede imperativ decizia de concediere se comunica salariatului în scris şi trebuie să conţină criteriile de stabilire a ordinii de priorităţi, conform art.69 alin.2 lit.d), numai  în cazul concedierilor colective.
Conform prevederilor art.69 alin.3 din Codul muncii republicat "Criteriile prevăzute la alin.(2) lit.d se aplică pentru departajarea salariaţilor după evaluarea obiectivelor de performanta".
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată şi menţinerea deciziei de concediere nr. X/ 07.06.2011 ca temeinică şi legală.
A mai arătat că decizia de concediere a contestatoarei P. G.  a fost emisă având în vedere dispoziţiile art. 58, art. 65, art. 68 din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii Republicat şi prevederile Programului de Restructurare şi Reorganizare a CFR Marfă SA aprobate prin Hotărârea A.G.A din data de 06.05.2011.
Astfel, începând cu data de 08.07.2011, contestatoarei P. G., având funcţia de LMAET, în cadrul Post Revizie Ploieşti Triaj, i-a încetat contractul individual de muncă, din iniţiativa angajatorului pentru motive ce nu ţin de persoana salariatului, ca urmare a concedierii colective, conform art. 65 alin (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii Republicat.
A menţionat că motivele de fapt ale concedierii colective au fost determinate de situaţia economico-financiară a societăţii care impune măsuri de echilibrare a cheltuielilor în raport cu nivelul prestaţiilor şi al veniturilor, măsuri concretizate în Programul de Restructurare şi Reorganizare a CFR Marfă SA a căror aplicare are drept consecinţă desfiinţarea unor posturi printre care şi pe cel al contestatoarei.
A mai arătat intimata că societatea a respectat întocmai prevederile legale prevăzute de Codul Muncii şi şi-a îndeplinit obligaţiile în ceea ce priveşte informarea, consultarea şi notificarea măsurilor de restructurare, reorganizare şi concediere colectivă, atât organizaţiilor sindicale cât şi a Inspectoratelor Teritoriale de Muncă şi a Agenţiilor Teritoriale de Ocupare a Forţelor de Muncă
A precizat că urmare a Programului de Restructurare şi Reorganizare a CFR Marfă SA, una dintre măsuri a fost şi reorganizarea reviziilor, astfel că datorită scăderii volumului activităţii de transport marfă, diminuarea numărului de vagoane încărcate/descărcate şi a parcului activ de vagoane a condus implicit la scăderea activităţii Post Revizie Ploieşti Triaj, în acest context s-a impus reorganizarea unităţilor corespunzător activităţii desfăşurate.
Acest lucru a avut ca efect desfiinţarea unor posturi între care şi posturi de LMAET de natura celui ocupat de contestatoare.
În dovedirea faptului că reorganizarea şi restructurarea este reală, efectivă şi serioasă, a prezentat alăturat întâmpinării statul de funcţii al înainte de reorganizare care prevedea un nr. de 32 posturi - LMAET şi  statul de funcţii al Postului de  Revizie după reorganizare ( actul nr. CI. 2/191/30.05.2011) care prevede un nr. de 11 posturi - LMAET.
De asemenea, la luarea măsurii de concediere au fost respectate dispoziţiile Codului Muncii Republicat cu privire la stabilirea ordinii de prioritate respectiv art. 69 al.2, lit. d şi art. 76 lit. c, coroborat cu art. 60 (6) din CCM în vigoare al CFR Marfă, care de altfel sunt precizate şi în cuprinsul Deciziei de concediere.
S-a precizat că potrivit art. 5 din Decizia de concediere nr. CI2.1/ 2769 /07.06.2011 criteriul care a stat la baza concedierii contestatoarei, este faptul că au fost desfiinţate o parte dintre posturile de natura celui ocupat de contestatoare .
Totodată, a arătat că potrivit Programului de Restructurare şi Reorganizare, SNTFM CFR Marfă SA nu dispune de posturi vacante în unitate, corespunzătoare pregătirii profesionale a contestatoarei şi pe cale de consecinţă nu a putut prezenta o listă de opţiuni.
S-a mai arătat că salariaţilor concediaţi li se acordă suma de 670 lunar pe o perioadă de 6 luni, având în vedere prevederile CCM, precum şi ale art. l din HG 1193/2010.
În ceea ce priveşte temeinicia deciziei de concediere contestată, intimata a solicitat a se reţine şi a se constata că aceasta respectă în totalitate prevederile art. 65 C. Muncii, cauza concedierii salariatului fiind desfiinţarea locului de muncă al acestuia din motive ce nu ţin de persoana salariatului, desfiinţare care este efectivă, reală şi serioasă.
A menţionat că reorganizarea unităţii în condiţiile prevăzute de lege, în scopul eficientizării activităţii constituie un temei al efectuării unor concedieri pentru motive ce nu ţin de persoana salariatului.
A mai arătat că desfiinţarea postului este efectivă, acesta a fost suprimat din structura funcţional-organizatorică a societăţii, este evidenţiată în statul de funcţii şi organigramă şi este definitiv desfiinţat (statele de funcţii înainte şi după reorganizare), are o cauză reală şi prezintă un caracter obiectiv, este serioasă şi nu disimulează realitatea are la bază studii temeinice pentru îmbunătăţirea activităţii (Programul de Restructurare şi  Reorganizare).
A precizat că cele trei condiţii, respectiv desfiinţarea efectivă, cauza reală şi serioasă, sunt îndeplinite în mod cumulativ, drept pentru care a considerat că măsura dispusă în privinţa contestatorului (decizia de concediere) este temeinică şi legală.
Tribunalul Prahova a admis în parte contestaţia, a anulat  decizia nr. X/07.06.2011 emisă de intimată, a repus părţile în situaţia anterioară actului de concediere, a dispus reintegrarea contestatoarei în postul deţinut anterior, a obligat intimata să plătească contestatoarei o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea până la data reintegrării efective, a respins cererea de acordare a daunelor morale ca neîntemeiată şi a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a  reţinut, în esenţă, că în speţă contestatoarea P. G, , salariata intimatei Societatea Naţională de Transport Feroviar de Marfă „CFR Marfă” SA în meseria de lăcătuş montator agregate energetice transport (LMAET), urmare a Programului de restructurare şi reorganizare a CFR Marfă SA, aprobat prin Hotărârea AGA nr. 8/06.05.2011 (programul de concediere colectivă), prin Decizia nr. X  din data de 07.06.2011 a fost  concediată în  temeiul dispoziţiilor art. 65 alin. 1 din Codul Muncii, începând cu data de 08.07.2011.
A  reţinut tribunalul că în conformitate cu art. 5 din decizia contestată, intimata a menţionat ca şi criterii ce au stat la baza concedierii faptul că au fost desfiinţate o parte din posturile de natura celui deţinut de contestator, precum şi criteriul prevăzut de art. 4 alin. II lit. k din decizia contestată, fără a detalia, în concret, în se măsură acest criteriu ar fi aplicabil în privinţa contestatoarei.
Tribunalul a constatat că în acord cu dispoziţiile art. 69 alin. 3 din Codul Muncii, criteriile pentru departajarea salariaţilor în situaţia concedierii colective prevăzute de contractele colective de muncă se aplică după evaluarea obiectivelor de performanţă.
A reţinut tribunalul că intimata nu a făcut nicio dovadă din care să rezulte că ar fi întreprins vreun fel de măsuri pentru evaluarea propriilor salariaţi, sub aspectul competenţei profesionale, respectiv obiectivele de performanţă, limitându-se să aplice în mod unilateral criteriile prevăzute în Notificarea nr. 9582/09.05.2011, respectiv criterii de natură socială.
Prin urmare, tribunalul a apreciat că în această situaţie neluarea în considerare a dispoziţiilor art. 69 alin. 3 din Codul Muncii constituie un motiv temeinic pentru anularea deciziei contestate, cu atât mai mult cu cât societatea intimată nu a desfiinţat toate posturile de lăcătuş LMAET din cadrul Postului de Revizie Y, ci doar o parte dintre acestea, după reorganizare statul de funcţii prevăzând un număr de 11 posturi de lăcătuş LMAET.
În consecinţă, tribunalul a dispus anularea Deciziei de concediere nr. X din data de 07.06.2011 emise de intimată pe numele contestatorului, iar în temeiul art. 80 din Codul Muncii, a mai dispus repunerea contestatoarei în situaţia anterioară, în sensul reintegrării acestuia pe postul deţinut anterior concedierii.
De asemenea, intimata a fost obligată să plătească contestatoarei o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate şi actualizate, şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea, de la data concedierii şi până la data reintegrării efective.
  Împotriva  sentinţei tribunalului a declarat recurs intimata S. N. T. F.  CFR Marfă SA, cu motivarea că procesul de restructurare şi reorganizare este un proces complex ce a necesitat timp pentru elaborare, societatea respectând întocmai prevederile legale. S-a precizat  că reprezentanţii administraţiei s-au întâlnit cu reprezentanţii salariaţilor încă din noiembrie 2010  în scopul aplicării programului de restructurare şi reorganizare al societăţii.
S-a menţionează că programul de restructurare şi reorganizare al SNTFM CFR Marfa SA a fost înaintat Inspectoratului Teritorial de Muncă al Municipiului Bucureşti şi Agenţiei Municipale pentru Ocuparea Forţei de Muncă Bucureşti încă din data de 08.04.2011, anterior intrării în vigoare a Legii 53/2003 republicată şi modificată.
S-a subliniat că SNTFM „CFR Marfă" SA, a notificat Proiectul de Concediere Colectivă către Inspectoratul Teritorial de Muncă al Municipiului Bucureşti înregistrat sub nr. 18796/08.04.2011 şi Agenţia Teritorială Pentru Ocuparea Forţei de Muncă Bucureşti, înregistrat sub nr. 7780/08.04.2011.
A arătat recurenta  că legiuitorul a introdus şi reglementat  în art. 69 alin.(3)  în mod expres, drept criteriu principal ce trebuie avut de către angajator la stabilirea ordinii de prioritate la concediere, realizarea obiectivelor de performanţă de către salariaţi, urmând ca celelalte criterii, de natura socială sa fie avute  în vedere  în subsidiar după departajarea salariaţilor. însă aceste prevederi trebuie corelate cu dispoziţiile art. 17 alin.(3) lit.e din Legea 53/2003 care prevede obligativitatea informării  în scris a salariatului cu privire la criteriile de evaluare a activităţii profesionale aplicabile.
Deci criteriul menţionat putea fi avut  în vedere numai  în situaţia  în care aceste obiective de performanţă erau stabilite şi reglementate,  în prealabil,  în conţinutul contractului individual de muncă, în reglementările interne, în fisa postului sau intr-o anexa a contractului individual de munca şi aduse la cunoştinţa angajatului.
Având în vedere termenul scurt de la data intrării în vigoare a noului cod al muncii (01.05.2011) şi data comunicării deciziei de concediere (08.06.2011) respectiv a datei concedierii (08.07.2011), recurenta a apreciat  că dacă s-ar fi stabilit criterii suplimentare de evaluare a realizării obiectivelor de performanţă, ar fi fost considerate subiective şi formulate „pro causa" şi totodată nerelevante.
În continuare s-a susţinut că procesul de reorganizare şi restructurare al societăţii era deja declanşat şi în curs de desfăşurare, se ştia deja că urmează a fi operată o concediere colectivă, se ştia numărul de salariaţi şi funcţiile care erau vizate.
În opinia recurentei, stabilirea unor criterii suplimentare  de departajare în vederea evaluării realizării obiectivelor de performanţă, conform noului cod, ar fi fost considerate subiective sau chiar abuzive acestea putând fiind considerate ca fiind stabilite „pro causa" tocmai pentru a putea fi concediaţi, fapt ce ar fi putut declanşa chiar mişcări sindicale (greve, proteste etc.) .
Mai mult, a precizat  recurenta, aceste criterii trebuiau stabilite şi reglementate, în prealabil, în conţinutul contractului individual de muncă, în reglementările interne,  în fişa postului sau într-o anexă a contractului individual de muncă şi aduse la cunoştinţa angajatului.
Deci perioada vizată pentru evaluare este cea ulterioară stabilirii şi luării la cunoştinţă a criteriilor, ori de la data intrării în vigoare a noului Cod al Muncii şi până la data comunicării deciziei de concediere (08.06.2011) respectiv a concedierii (08.07.2011), a trecut o perioadă foarte scurtă de timp care nu este relevantă în vederea evaluării realizării obiectivelor de performanţă.
Menţionează că din coroborarea dispoziţiilor art. 17 alin. (3) cu cele ale art. 69 alin.(3) din Legea 53/2003 rezultă că salariaţilor societăţii nu li s-a aplicat acest criteriu deoarece obiectivele de performanţă nu erau stabilite şi aduse la cunoştinţa angajaţilor la momentul respectiv, drept pentru care au fost aplicate criteriile stabilite în CCM al SNTFM "CFR Marfă" SA pe anii 2011-2012.
Arată că la  luarea măsurii de concediere  au fost respectate dispoziţiile Codului muncii republicat cu privire la stabilitatea ordinii de prioritate, respectiv art.69 alin.2 lit.d şi art.76 lit.c, coroborat cu art. 60 ( 6) din CCM în vigoare al CFR Marfă, care sunt precizate şi în cuprinsul deciziei de concediere.
Arată că la aplicarea efectivă a reducerii de personal după anularea posturilor vacante de natura celor desfiinţate, măsurile au afectat toţi salariaţii în condiţii de competenţă egale, în ordinea stabilită de art.60(60) din CCM pe anii 2011-2012al SNTFM CFR Marfă SA.
           Precizează că potrivit art.5 din Decizia de concediere nr. X/07.06.2011 criteriul care a stat la baza concedierii d-nei P. G.  este faptul ca au fost desfiinţate o parte dintre posturile de natura celui ocupat de contestatoare şi criteriul prevăzut la art. 4 alin II lit. k din CCM.
Totodată, urmare aplicării Programului de Restructurare şi Reorganizare, SNTFM CFR Marfă SA nu dispune de posturi vacante în unitate, corespunzătoare pregătirii profesionale a reclamantei şi pe cale de consecinţă nu a putut prezenta o listă de opţiuni.
Precizează că desfiinţarea postului este efectivă, acesta a fost suprimat din structura funcţional-organizatorică a societăţii, este evidenţiată în statul de funcţii şi organigramă şi este definitiv desfiinţat (statele de funcţii înainte şi după reorganizare), are o cauză reală şi prezintă un caracter obiectiv, este serioasă şi nu disimulează realitatea are la bâză studii temeinice pentru îmbunătăţirea activităţii (Programul de Restructurare şi Reorganizare).
Curtea de Apel Ploiesti a respins recursul ca nefondat, reţinând următoarele : 
Dispoziţiile art. 69 alin. 2 indice 1 din Codul Muncii introduse prin Legea nr. 40/2011 (art. 69 alin. 3 Codul Muncii, republicat), intrate în vigoare la 30.04.2011 trebuiau  aplicate şi interpretate prin coroborare cu celelalte modificări şi completări ale Codului Muncii introduse prin Legea nr. 40/2011 respectiv, cu modificările şi completările art. 17  alin. 2 , art. 40  lit. f şi art. 258 din Codul Muncii toate referindu-se la introducerea criteriilor de evaluare a activităţii profesionale a salariatului aplicabile la nivelul angajatorului şi efectele evaluării asupra contractului individual de muncă.
Rezultă din dispoziţiile legale menţionate mai sus că prin Legea nr. 40/2011, intrată în vigoare la data de  30.04.2011 s-au prevăzut criterii de evaluare a activităţii profesionale a fiecărui salariat aplicabile la nivelul angajatorului, precum şi obiective de performanţă individuale, că stabilirea acestor criterii şi obiective sunt o prerogativă a angajatorului care are însă obligaţia să înscrie aceste criterii şi obiective în contractul individual de muncă şi în Regulamentul intern, iar în ipoteza în care, în viitor în unitate vor avea loc concedieri colective, la stabilirea ordinii de prioritate se vor avea în vedere în primul rând modul de îndeplinire a obiectivelor de performanţă individuale stabilite pe baza criteriilor de evaluare, şi numai după aceea la nivelul angajatorului se vor aplica celelalte criterii de departajare stabilite la nivelul fiecărui angajator prin contracte colective de muncă:
Prin urmare, raportat la modificările aduse Codului Muncii prin Legea nr. 40/2011, intrată în vigoare la data de 30.04.2011 intimata SNTFM CFR Marfă SA avea obligaţia să încheie cu contestatoarea  un act adiţional la contractul individual de muncă în care să se înscrie „criteriile de evaluare a salariatului aplicabile la nivelul angajatorului” prevăzute în art. 17 alin. 2 lit. d indice 1 din Codul Muncii într-un termen de 20 de zile de la apariţia modificării, această înscriere decurgând din obligaţia angajatorului de a-l informa pe angajat în legătură cu clauzele esenţiale ale contractului individual de muncă.  Din actele dosarului nu reiese că pârâta a încheiat act adiţional la contractul individual de muncă pentru îndeplinirea obligaţiei de informare prevăzută în art. 17 alin. 4 Codul Muncii, modificat şi că deci, asemenea criterii de evaluare a activităţii profesionale nu au fost stabilite până la data emiterii deciziei de concediere a acesteia – 07.06.2011.
În conformitate cu art. 162 din Codul Muncii întocmirea Regulamentului intern la nivelul fiecărui angajator se realizează în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentului cod. În consecinţă, raportat la această dispoziţie legală pârâta avea obligaţia să completeze Regulamentul intern modificarea introdusă în art. 258 lit. i din Codul Muncii prin Legea nr. 40/2011 în 60 de zile de la intrarea în vigoare a acestei legi, adică până la 30 iunie 2011. În fapt, s-a  constatat  că pârâta nu a completat Regulamentul intern cu modificările aduse prin Legea nr. 40/2011 până la concedierea intimatei -contestatoare .
Cu privire la evaluarea profesională a fiecărui salariat în funcţie de criteriile  stabilite la nivelul fiecărui angajator Curtea a reţinut   că această activitate de evaluare reprezintă un proces complex  care implică: stabilirea criteriilor de evaluare; informarea salariatului cu privire la aceste criterii; rezultatele activităţii profesionale raportate la criteriile de evaluare după trecerea unui perioade determinate de timp şi în final, evaluarea performanţelor profesionale.
Avându-se în vedere considerentele reţinute mai sus instanţa de fond în mod greşit a apreciat că departajarea salariaţilor în vederea concedierii numai pe baza criteriilor stabilite la nivelul unităţii prin art. 60, alin. 6 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul CFR Marfă SA fără ca, în prealabil, intimata să fi stabilit criteriile de evaluare profesională (art. 17 alin. 2 lit. d , indice 1 din Codul Muncii – art. 17 lit. e din Codul Muncii, republicat) şi să fi procedat la evaluarea realizării obiectivelor de performanţă  conduce, în prezenta cauză la nulitatea absolută a deciziei de concediere a contestatorului, şi pentru următoarele considerente :
Modificarea adusă Codului Muncii prin Legea nr. 40/2011 intrată în vigoare la data de 30.04.2011 a fost concomitentă cu întocmirea şi punerea în practică a Programului de Restructurare şi Reorganizare aprobat prin Hotărârea Adunării Generale a Acţionarilor din data de  6.05.2011; obligaţia încheierii în baza art. 17 alin. 2 lit. d indice 1 din Codul Muncii a unui act adiţional la contractul de muncă al reclamantului a devenit obligatoriu la data de 26.05.2011, deci, după aprobarea Programului de Restructurare şi Reorganizare, iar obligaţia modificării Regulamentului intern conform art. 258 şi art. 262 alin. 1 din Codul Muncii a devenit obligatorie la 30.06.2011, iar decizia de concediere a contestatoareii a fost emisă la 07.06.2011 .
Pentru ca un salariat să fi fost  evaluat în raport cu criteriile de performanţă prev. în art. 17 alin. 2 lit. d indice 1 Codul Muncii era  nevoie ca aceste criterii să fie stabilite anterior astfel încât să treacă o perioadă rezonabilă, după care să se procedeze la evaluarea profesională.
Această raţiune rezidă din faptul că salariatul avea  dreptul să cunoască din timp  aceste criterii de evaluare a căror nerespectare pot conduce în final , în caz de concedieri colective la pierderea locului de muncă (art. 69 alin. 2 indice 1 Codul Muncii).
Raportat la situaţia din prezenta speţă contestatoarea  nu  ar fi trebuit să fie evaluată după criterii stabilite după data de  26.05.2011 în condiţiile în care Programul de Restructurare şi Reorganizare a CFR Marfă SA  a fost aprobat de Adunarea Generală a Acţionarilor la  data de 6.05.2011, iar decizia prin care a fost concediat a fost emisă la 7.06.2011, cu un preaviz de 20 de zile lucrătoare.
Unitatea intimată nu este în culpă faţă de cele reţinute mai sus pentru nestabilirea şi neaplicarea criteriilor de evaluare a activităţii profesionale, deoarece potrivit art. 258 lit. 1 raportat la art. 262 din Codul Muncii avea obligaţia să prevadă în Regulamentul intern aceste criterii la 30 iunie 2011, deci după emiterea deciziei de concediere.
Este evident că, prevederile Legii nr. 40/2011 privind evaluarea realizării obiectivelor de performanţă se aplică numai pentru perioadele lucrate de un salariat după intrarea în vigoare a acestor dispoziţii legale, după înscrierea criteriilor de evaluare în contractele individuale de muncă şi în Regulamentul intern.
Prin urmare, în contextul modificărilor legislative reţinute mai sus, în mod greşit şi nelegal a reţinut instanţa de fond că s-a  procedat nelegal  la concedierea reclamantului, fără ca în prealabil, să fie evaluat profesional potrivit noilor dispoziţii ale Codului muncii introduse prin Legea nr. 40/2011, deoarece o asemenea măsură ar fi fost excesivă atât pentru angajator, cât şi pentru salariat, care ar fi fost evaluat în funcţie de criterii pe care nu le-ar fi cunoscut anterior.
Curtea a reţinut însă, că angajatorul nu a respectat dispozitiile art. 74 Codul muncii  indicarea criteriilor de stabilire a ordinii de prioritaţi, precum şi a modului de aplicare a acestora.
Astfel, la  art. 4 din decizia de concediere au fost enumerate criteriile avute în vedere, potrivit legii sau contractelor colective de muncă, pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere, precizându-se că în ceea ce o priveşte pe contestatoarea- intimată criteriul care a stat la baza concedierii acesteia a fost cel prevăzut la art. 4 alin. II lit. k din decizie – „ măsura să afecteze numai în ultimul rând pe femeile care au în îngrijire copii, bărbaţi, văduvi sau divorţaţi care au în îngrijire copii, pe întreţinătorii unici de familie, precum şi pe salariaţii barbaţi sau femei, care au cel mult 3 ani până la pensionare la cererea lor.  
Textul de lege presupune nu doar o simplă enumerare a criteriilor de stabilire a ordinii de priorităţi astfel cum acestea sunt prevăzute de contractul colectiv de muncă sau de lege, ci şi justificarea motivului pentru care, potrivit acestor criterii, salariatul în cauză a fost ales printre cei concediaţi în condiţiile art. 68 C.muncii.
În speţă, din proba cu înscrisuri administrată în cauză reiese că prin concedierea al cărui obiect l-a format şi contestatoarea- intimată  la Postul Revizia Vagoane din 32 de posturi de lăcătuş montator agregate au mai rămas 11 la data de 08.07.2011, conform statului de funcţii de la fila 29 dosar de fond.
Din interpretarea per a contrario   criteriului menţionat în decizia de concediere, a rezultat  faptul că intimata contestatoare a fost concediată întrucât nu are în îngrijire copii, nu este unic întreţinător de familie şi nici nu are cel mult 3 ani până la pensionare.
Din tabelul depus în recurs ( fila 28 dosar recurs)   cu numele persoanelor menţinute pe acelaşi post cu cel anterior ocupat de intimata-contestatoare Curtea a constatat  că din cele 11 persoane nominalizate doar 6 aveau copii în întreţinere şi erau singurii întreţinători de familie, pentru ceilalţi nefiind  învederate şi probate motivele pentru care au fost menţinuţi în funcţie.
În consecinţă, Curtea a reţinut  că recurenta – intimată nu a făcut dovada aplicării corecte a criteriilor prioritare la concediere în ceea ce o priveşte pe intimata-contestatoare în condiţiile în care,  raportat la  o parte din persoanele menţinute în postul deţinut de aceasta anterior,  nu se cunosc motivele pentru care aceasta a fost preferată la concediere  şi a menţinut sentinţa pronunţată de instanţa de fond, înlocuind însă considerentele pentru care decizia de concediere era afectată de nulitate.
 
(Judecător Simona Lazăr)