avocats.ro
jurisprudență
 
 
 
 
Concediere colectivă. Decizie ce nu prevede individualizarea criteriului ce a constituit temeiul concedierii. Anulare
 
Curtea de Apel Cluj, Sectia I­a civilă, decizia civilă nr. 469/R din 18 februarie 2013
Prin actiunea civilă înregistrată la această instantă sub nr. de mai sus reclamanta K.E. a chemat în judecată pe pârâta S.N.T.F.C. S.A., Sucursala de T.F.C. Cluj solicitând anularea deciziei de concediere nr. 402/a/337 ca fiind nelegală; reintegrarea reclamantei în functia vânzător bilete detinută anterior concedierii; obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale indexate şi actualizate începând cu data emiterii deciziei şi până la reintegrarea efectivă, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinta civilă nr. 1919/F/05.11.2012, pronuntată de Tribunalul Bistrita Năsăud s­a admis actiunea reclamantei şi a fost anulată decizia de concediere nr. 402/a/337/22 martie 2012 emisă de pârâtă, ca fiind nelegală şi s­a dispus reintegrarea reclamantei pe postul ocupat anterior concedierii.
De asemenea, a fost obligată pârâta la plata în favoarea reclamantei a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta, începând cu data concedierii – 23 martie 2012 ­şi până la reintegrarea efectivă.
Au fost obligate pârâtele S.N.T.F.C.S.A., Sucursala T.F.C. Cluj să plătească reclamantei K.E. suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunta solutia mentionată, Tribunalul a avut în vedere că reclamanta a fost angajata pârâtei pe postul de vânzător bilete la statia CF Bistrita, conform mentiunilor din carnetul de muncă începând cu 1.07.2008 şi până la data de 22 martie 2012, când s­a dispus concedierea sa în baza deciziei de concediere nr. 402/a/337 din 22.03.2012.
Concedierea a fost una colectivă, aşa cum rezultă din decizia de concediere şi din documentele depuse la dosar, din care rezultă că au fost concediati în aceeaşi perioadă un număr de 1050 salariati din totalul de 13.903 salariati, astfel încât concedierea întruneşte cerintele art. 68 alin. 1 lit. c din Codul muncii, republicat, aspect necontestat de reclamantă.
În vederea eficientizării activitătii s­a întocmit programul de eficientizare a activitătii nr. 20/24/21/120/23.11.2011, aprobat prin hotărârea Adunării generale ordinare a actionarilor.
Intentia de concediere colectivă a fost notificată federatiilor sindicale, Inspectoratului Teritorial de Muncă Bucureşti şi Agentiei Municipale pentru Ocuparea Fortei de Muncă Bucureşti la datele de 13 ianuarie 2012, 18 ianuarie 2012, aspect de altfel necontestat de reclamantă.
În raport de prevederile art. 69 – 71 din Codul muncii republicat s­a retinut că întreaga procedură anterioară emiterii deciziei de concediere colectivă a fost respectată.
Referitor la decizia de concediere a reclamantei, Tribunalul a constatat că aceasta nu respectă toate cerintele de formă prevăzute de art. 76 din Codul muncii, republicat, cătă vreme aceasta nu indică în concret criteriul avut în vedere la concedierea reclamantei, ci cuprinde la art. 4 al. 1 doar o enumerare a acestora.
S­a mai retinut că din cuprinsul deciziei de concediere contestate nu rezultă faptul că la concedierea reclamantei s­a avut în vedere rezultatul evaluării sale profesionale.
În situatia în care însă angajatorul avea în vedere rezultatul performantelor profesionale ale reclamantei comparativ cu ale altor salariati ai altor statii din cadrul sucursalei pârâte, angajati pe acelaşi post cu cel ocupat de reclamantă, în decizia de concediere trebuia mentionat expres că la baza concedierii reclamantei a stat rezultatul evaluării sale profesionale, indicându­se cu cine sau între cine s­a realizat comparatia.
Aceasta pentru a da posibilitate reclamantei să conteste în cunoştintă de cauză eventuala comparatie, iar instantei să poată verifica legalitatea şi temeinicia măsurii luate, urmare a comparării rezultatelor profesionale.
În lipsa precizării de către angajator a faptului că evaluarea profesională a constituit criteriul care a stat la baza concedierii, a modalitătii în care s­a efectuat evaluarea profesională, a persoanelor între care s­a realizat comparatia, concedierea reclamantei apare ca arbitrară, neexistând elemente în baza cărora instanta să procedeze la verificarea corectitudinii procedurii de evaluare, răspunsul pârâtei la interogatoriul formulat de reclamantă administrat pe parcursul judecării cauzei nefiind în măsură să completeze lipsa mentiunilor din decizia atacată cu privire individualizarea criteriului avut în vedere la concedierea reclamantei.
Întrucât concedierea nu s­a realizat exclusiv pe criteriul profesional, trebuia să se analizeze în concret celelalte criterii de concediere, analiza realizându­se prin raportare la toate persoanele angajate ale pârâtei, indiferent la care statie, care ocupă post de vânzător bilete.
În cazul concedierilor colective, această mentiune trebuie privită în strânsă legătură cu motivele care au determinat concedierea, respectiv cu art. 76 alin. 1 lit. a) din Codul muncii, republicat, iar conform art. 79 Codul muncii, republicat, în caz de conflict de muncă angajatorul nu poate invoca în fata instantei alte motive de fapt şi de drept decât cele precizate în decizia de concediere.
Având în vedere că angajatorul nu a indicat în concret ce criteriu s­a avut în vedere efectiv la concedierea reclamantei pentru a se putea verifica legalitatea şi temeinicia deciziei prin prisma respectării criteriilor de departajare a salariatilor, în conditiile în care pârâta a fost oscilantă pe parcursul judecătii în privinta criteriilor efectiv aplicate reclamantei (initial indicând competenta profesională şi starea disciplinară, apoi prin răspunsul la interogatoriul formulat de reclamantă indicând aspectul că la concedierea acesteia au fost avute în vedere competentele profesionale scăzute dovedite prin fişele şi rapoartele de evaluare depuse la dosarul cauzei, în conditiile în care testările profesionale au fost efectuate în conditii de formalism extrem şi numai pentru o parte din angajatii pârâtelor care ocupau un post similar cu acela al reclamantei­vânzător bilete), tribunalul a retinut că decizia de concediere contestată în cauză este lovită de nulitate absolută, conform dispozitiilor art. 76 şi 78 din Codul muncii, republicată.
Potrivit art. 80 din Codul muncii, a dispus anularea ei şi a obligat angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul. Totodată, la solicitarea salariatului instanta care a dispus anularea concedierii va repune părtile în situatia anterioară emiterii actului de concediere.
În baza considerentelor retinute şi făcând aplicarea dispozitiilor art. 76, 78, 80 din Codul muncii, republicat, tribunalul a admis actiunea, potrivit dispozitivului.
Totodată, instanta a obligat pârâtele să plătească contestatoarei în temeiul art. 274 din C.P.C. suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat, conform chitantei de la f.122 din dosarul cauzei.
Împotriva acestei sentinte au declarat recurs pârâtele S.N. T.F.C.S.A. Bucureşti ­Sucursala de
T.F.C. Cluj, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate si respingerea contestatiei împotriva deciziei de concediere.
În sustinere, arată că desfiintarea locului de munca ocupat de către reclamanta intimată este consecinta aplicării Programul de eficientizare a activitătii a SNTFC S.A. nr. 20/24/21/120/23.11.2011", adoptarea acestuia fiind determinată de dificultătile economice.
Desfiintarea a fost una efectivă aspect confirmat de statele de functii depuse la dosar care sunt anterioare, respectiv ulterioare finalizării restructurării ­29.02.2012 si 31.03.2012.
Aceste state de functii atesta ca la data de 29.02.2012 la Halta Comerciala Caila erau prevăzute doua posturi de vânzători de bilete, iar in urma aplicării programului de restructurare si eficientizare, respectiv la data de 31.03.2012, a rămas un singur post de vânzător de bilete.
Precizează că nu au existat si nu exista in unitate posturi vacante pentru ca reclamanta sa poată fi reîncadrata.
Decizia de concediere întruneşte cerintele impuse de legiuitor prin prevederile art. 76 din Codul muncii republicat, în conditiile în care în cuprinsul acesteia se arata considerentele de drept avute in vedere de unitate la luarea măsurii, respectiv dispozitiile art. 55 lit. c, art. 65, art. 66, art. 69 si urm. din Codul muncii republicat si de fapt, dificultătile economice, reorganizarea si restructurarea societătii, astfel cum rezulta din Programul de eficientizare a activitătii SNTFC si Notificarea nr. 1/907/2012, a căror aplicare are drept consecinta desfiintarea unui număr de posturi la nivel de societate printre care si postul reclamantei.
De asemenea, prin art. 4 se enumera criteriile avute in vedere potrivit legii si contractului colectiv de munca, pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere si anume:
Text Box: a. salariaŃii care sunt asociaŃi la alte societăŃi comerciale cu capital privat sau mixt; b. salariaŃii care au un alt loc de munca sau care cumulează pensia cu salariul; c. salariaŃii care îndeplinesc condiŃiile de pensionare la limita de vârsta; d. persoanele care îndeplinesc condiŃiile de pensionare la cererea lor.
Contrar celor retinute de către prima instantă, în conformitate cu prevederile Contractului colectiv de munca pe anul 2011­2012, la aplicarea efectiva a reducerii de personal s­a avut in vedere atât competenta profesionala cat si disciplina in munca a salariatilor din cadrul formatiilor de lucru care urmau sa­si reducă activitatea.
Procesele verbale încheiate cu ocazia verificării profesionale periodice a personalului din cadrul punctelor de lucru din cadrul Statiei Bistrita Nord care au îndeplinit functia de vânzător de bilete pe anii 2009, 2010 si 2011 si din fisele de evaluare a salariatilor încadrati pe aceeaşi functie, atestă că petenta a dovedit competentele cele mai scăzute.
Şeful Statiei Bistrita Nord, in răspunsul la interogatoriul depus la instanta de fond, a precizat ca reclamanta a fost sanctionata de mai multe ori pentru neîndeplinirea corespunzătoare a sarcinilor de serviciu in cursul anului 2011.
Consideră că din probele administrate în cauză rezultă realitatea motivului concedierii ­desfiintarea locului de munca ocupat de contestatoare determinata de dificultătile economice la nivel de unitate, ce au determinat reorganizarea, faptul că măsura are un caracter efectiv si o cauza reala si serioasa, respectiv a fost dispusă cu respectarea criteriilor de disponibilizare minimale privind reducerea de personal.
Prin întâmpinarea depusă, reclamanta intimată s­a opus admiterii recursului. Nu au fost administrate probe noi.
Recursul este nefondat pentru cele ce succed:
Din cuprinsul deciziei de concediere nr. 402/a/337 din 22.03.2012, ce formează obiectul contestatiei deduse judecătii, rezultă că reclamanta a fost concediată în temeiul dispozitiilor art. 65 C.muncii, pentru motive ce nu tin de persoana salariatului, ca urmare a concedierii colective.
Se mentionează în continutul actului de concediere motivele de fapt care au determinat concedierea colectivă, acestea constând în dificultătile economice, reorganizarea şi restructurarea societătii, astfel cum rezultă din Programul de eficientizare a activitătii SNTFC, aprobat prin Hotărârea AGEA nr. 1/907/2012, precum şi faptul că în urma aplicării programului de eficientizare, angajatorul nu dispune de posturi vacante de natura celui ocupat de salariat în aceeaşi unitate.
Totodată, s­a mentionat în cuprinsul actului de concediere şi faptul că salariatilor concediati ca urmare a măsurilor de concediere colectivă li se acordă suma de 670 lei lunar pe o perioadă de 6 luni, având în vedere prevederile CCM al CFR Marfă şi dispozitiile art. 1 din HG nr. 1193/2010.
De asemenea, la art. 4 din decizia contestată se precizează criteriile avute în vedere, potrivit legii şi/sau contractelor colective de muncă, pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere, fiind mentionate următoarele criterii:
a) competenta profesională rezultată în urma evaluării criteriilor de performantă;
b) salariatii care sunt asociati la alte societăti comerciale cu capital privat sau mixt; c) salariatii care au un alt loc de muncă sau care cumulează pensia cu salariul; d) salariatii care îndeplinesc conditiile de pensionare pentru limită de vârstă; e) personale care îndeplinesc conditiile de pensionare la cererea lor; Potrivit dispozitiilor art. 76 alin. 1 lit. a şi c din Codul Muncii decizia de concediere trebuie să
contină în mod obligatoriu motivele care determină concedierea iar, în cazul concedierilor colective, şi criteriile de stabilire a ordinii de priorităti, conform art. 69 alin. 2 lit. d Codul Muncii.
De asemenea, prevederile art. 69 alin. 3 Codul Muncii statuează că „criteriile prevăzute la alin. 2 lit. d se aplică pentru departajarea salariatilor după evaluarea realizării obiectivelor de performantă”.
Dispozitii în acest sens se regăsesc şi la punctul 4 al. 1 lit. a din decizia contestată.
Prin urmare, în sarcina unitătii angajatoare subzista obligatia de a face aplicarea, cu prioritate a unui criteriu obiectiv, ce tine de evaluarea competentelor profesionale ale fiecărui salariat, dintre cei care ocupă functii similare vizate de măsura desfiintării postului şi, doar în subsidiar, de a proceda la departajarea salariatilor în functie de alte criterii prevăzute de lege sau de contractul colectiv de muncă pentru a stabili ordinea de prioritate la concediere.
Este şi firesc să fie aşa, în conditiile în care primul criteriu este unul obiectiv, presupunând departajarea salariatilor în functie de competentele profesionale, urmând a rămâne astfel pe post în urma aplicării procedurii concedierii colective doar acei salariati care sunt cei mai bine pregătiti din punct de vedere profesional şi, doar în subsidiar, în situatia în care rezultatele evaluării ar fi egale, s­ar da eficacitate celorlalte criterii de la lit. b­e mentionate în continutul deciziei de concediere, criterii subiective având caracter social.
Aceasta, cu atât mai mult cu cât reclamanta a contestat măsura dispusă arătând punctual că la nivelul Haltei Călia mai exista un angajat pe postul de vânzător bilete.
Atât la fondul cauzei, cât şi în recurs pârâtele au sustinut în mod constant că măsura concedierii reclamantei a avut la bază rezultatul slab al acesteia obtinut la evaluarea performantelor profesionale individuale, apărare care însă nu poate fi primită în contextul în care în decizia de concediere nu se face nici o mentiune în acest sens.
Deşi la art. 4 din decizia contestată, primul criteriu individualizat la lit. a se referă tocmai la „competenta profesională rezultată în urma evaluării criteriilor de performantă”, în cuprinsul acesteia nu se regăseşte nici o mentiune prin care să fie indicat punctual criteriul avut în vedere la luarea măsurii deciziei de concediere.
Or, prin prisma prevederilor art.79 din Codul Muncii care statuează expres că „în caz de conflict de muncă angajatorul nu poate invoca în fata instantei alte motive de fapt sau de drept decât cele precizate în decizia de concediere”, apărările privitoare la evaluarea profesională, formulate în timpul procesului, vor fi înlăturate.
Pentru acelaşi rationament nu pot fi primite nici sustinerile potrivit cărora concedierea reclamantei ar fi fost determinată de atitudinea necorespunzătoare a reclamantei care a fost sanctionată disciplinar în mod repetat.
În raport de cele mai sus expuse, Curtea retine că în lipsa individualizării criteriului ce a constituit temeiul concedierii reclamantei nu se poate realiza o cenzură a legalitătii măsurii dispuse, astfel că din perspectiva art. 78 din Codul muncii decizia contestată este lovită de nulitate absolută.
Constatând că Tribunalul a tranşat corect cauza dedusă judecătii, în temeiul art. 312 al. 1 Cod de procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul pârâtelor.