Comunicare informatii de
interes public. Publicitatea continutului autorizatiei de construire.
Art.6 din Legea nr.544/2001
Art.7 alin.22 şi 23 din Legea nr.50/1991
Potrivit art.3 din Legea
nr.544/2001, asigurarea de către autoritătile şi institutiile publice a
accesului la informatiile de interes public se face din oficiu sau la cerere,
iar în conformitate cu art.5 alin.1 din lege, fiecare autoritate sau institutie
publică are obligatia să comunice din oficiu anumite informatii de interes
public, accesul la aceste informatii realizânduse, astfel cum prevede alin.4
al aceluiaşi articol, prin: a) afişare la sediul autoritătii sau al institutiei
publice ori prin publicare în Monitorul Oficial al României sau în mijloacele
de informare în masă, în publicatii proprii, precum şi în pagina de Internet
proprie; b) consultarea lor la sediul autoritătii sau al institutiei publice,
în spatii special destinate acestui scop.
În ceea ce priveşte incidenta
art.7 alin.22 din Legea nr.50/1991, se retine că, întradevăr, autoritătile au
obligatia de a respecta restrictiile impuse de legislatia în vigoare în
legătură cu secretul comercial şi industrial, proprietatea intelectuală,
protejarea interesului public şi privat, însă aceste restrictii nu pot limita
accesul persoanelor la informatiile publice decât în conditiile prevăzute de
lege, fără al putea suprima.
În acest sens, alin.23 al
art.7 mentionează că autoritătile fac publică emiterea autorizatiei de
construire şi pun la dispozitia publicului informatii privind continutul
autorizatiei de construire şi al anexelor aferente, care includ toate
conditiile necesare a fi îndeplinite de solicitanti.
Decizia civilă nr.
169/CA/30.01.2013 Dosar nr. 15727/118/2011
Prin cererea formulată la
data de 19.12.2011 şi înregistrată pe rolul Tribunalului Constanta sub
nr.15727/118/2011, reclamanta SC N.E.G. SRL a solicitat obligarea pârâtului
Preşedintele Consiliului Judetean Constanta la comunicarea informatiilor de
interes public solicitate de reclamantă prin adresa nr.686/112/2011 din
21.07.2011, respectiv comunicarea autorizatiei de construire a parcului eolian
P. şi anexele acesteia, precum şi stabilirea unui termen de executare a
hotărârii în baza art.18 alin.6 din Legea nr.554/2004 de 5 zile de la rămânerea
irevocabilă a hotărârii şi obligarea pârâtului la plata unei amenzi de 20%
pentru fiecare zi de întârziere în executarea hotărârii după expirarea termenului
stabilit, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii,
reclamanta a sustinut că a formulat o cerere de informare înregistrată sub
nr.686/112/2011 din 21.07.2011 prin care a solicitat informatii referitoare la
autorizatia de construire a parcului eolian P. şi a anexelor acesteia. La data
de 30.08.3011, prin adresa nr.846/112/2011, a primit refuzul pârâtului prin
care acesta o informa că nu îi poate comunica informatiile motivat de faptul ca
“orice comunicare a unor astfel de documente poate fi interpretată şi poate
genera consecinta atingerii intereselor comerciale ale operatorilor economici
implicate în procedură.”
A apreciat reclamanta că
pârâtul avea obligatia să îi răspundă solicitării în conformitate cu art.7
alin.23 din Legea nr.50/1991 coroborat cu art.55 alin.1 din Ordinul 839/2009
privind normele de aplicare a Legii nr.50/1991, care prevede expres că
autorizatiile de construire/desfiintare şi anexele acestora au caracter public.
Mai arată reclamanta că cererea sa privind comunicarea autorizatiei de
construire şi a anexelor nu este de natură să intre în conflict cu legislatia
în vigoare privind secretul comercial şi industrial, deoarece nu solicită
comunicarea unor date tehnice, ci doar a unor acte cu caracter public.
În drept, cererea a fost
întemeiată pe art.2 alin.1 lit.h din Leg.554/2004, art.7 alin.21 si 23 din
Leg.50/1991, art.55 din Ordinul 839/2009 .
Prin sentinta civilă nr.
1442/19.04.2012 Tribunalul Constanta a admis cererea şi a obligat pârâtul să
comunice reclamantei informatiile de interes public solicitate prin adresa
nr.686/112/2011, potrivit art.7 alin.23 din Legea nr.50/1991.
În temeiul art.18 alin.6 din
Legea 554/2004 a stabilit termen de executare 5 zile de la data rămânerii
irevocabile a hotărârii, sub sanctiunea aplicării unei amenzi de 20% din
salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere.
Pentru a pronunta această
hotărâre, instanta de fond a retinut că reclamanta a adresat pârâtului la
21.07.2011 o cerere înregistrată sub nr.686/112/2011 prin care a solicitat să
îi comunice, în termen legal, copii de pe autorizatia de construire a Parcului
eolian P., putere 6 MW şi anexele acesteia.
Prin adresa nr.
R14024/29.07.2011, pârâtul ia răspuns reclamantei în sensul că nu îi poate
pune la dispozitie copii ale autorizatiilor de construire a parcului eolian P.,
judetul Constanta, « deoarece acestea contin date cu caracter personal », cu
precizarea că au fost respectate prevederile art.7 alin.21 din Leg.nr.50/1991
punând la dispozitia publicului spre informare, pe pagina proprie de internet,
tabelul cu situatia autorizatiilor de construire eliberat de Consiliul Judetean
Constanta.
Potrivit Legii nr.554/2004,
art.2 ind.1 lit.h este refuz nejustificat de a solutiona o cerere, exprimarea
explicită, cu exces de putere, a vointei de a nu rezolva cererea, iar conform
alin.2 al aceluiaşi articol se asimilează actelor administrative unilaterale şi
refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes
legitim, ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul
legal.
Conform legii privind accesul
la informatiile de interes public Leg.544/2001, accesul liber şi neîngrădit al
persoanei la orice informatii de interes public, definite prin lege, constituie
unul din principiile fundamentale ale relatiilor dintre persoane şi
autoritătile publice, în conformitate cu Constitutia României şi cu documentele
internationale ratificate de Parlamentul României, legea mentionând ce se
întelege, în sensul legii speciale prin « autoritate » sau « institutie publică
», prin «informatie de interes public » şi prin « informatie cu privire la date
personale ».
Instanta a apreciat că
cererea pe care reclamanta a adresato pârâtului, prin care a solicitat
comunicarea în copie a autorizatiei de construire a parcului eolian P. şi a
anexelor acesteia, vizează informatii de interes public în acceptiunea dată de
art.2 lit.c din Legea nr.544/2001.
Sa considerat că
publicitatea autorizatiilor de construire asigurată prin publicarea pe pagina
de internet a institutiei nu este de natură să anihileze dreptul reclamantei la
formularea cererii întemeiate pe dispozitiile Legii 544/2001.
Instanta a apreciat că
solicitarea reclamantei adresată pârâtului a vizat comunicarea autorizatiei de
construire şi a anexelor acesteia, iar nu a documentatiei tehnice, pentru a fi
incidentă restrictia prevăzută în alin.23 al art.7 din Legea nr.50/1991, ori
documentele care stau la baza emiterii autorizatiei de construire, astfel cum
sunt enumerate la art.7 alin.1 din Leg.50/1991, şi care constituie « anexe »
ale autorizatiei nu se identifică cu documentatia tehnică. La art.7 alin.1
lit.c din Legea 50/1991 este mentionată «documentatia tehnică » ca unul din
documentele ce trebuie depuse pentru obtinerea autorizatiei, iar alăturat
acesteia sunt mentionate şi celelalte documente, iar prin furnizarea relatiilor
şi comunicarea documentelor mentionate la lit. a) şi d) ale art.7 din Legea
50/1991 nu se poate sustine că sar înfrânge restrictia impusă de alin.23,
respectiv alin.2 al art.55 din Normele metodologice de aplicare a Legii
50/1991.
Împotriva hotărârii
mentionate a declarat recurs pârâtul – Preşedintele Consiliului Judetean
Constanta, care a criticat solutia instantei de fond ca fiind nelegală şi
netemeinică.
Arată recurentul că instanta
de fond nu recunoaşte şi nu acceptă existenta unei legislatii specifice punerii
la dispozitia publicului de autorizatii de construire, în modalitatea
recunoscută de lege şi anume aceea a publicării pe siteul propriu sau studiul
la sediul institutiei publice, acordând prioritate normei generale reglementate
de Legea nr.544/2004.
Studiul la sediul
institutiei, alături de comunicarea de duplicate, reprezintă modalităti de
luare la cunoştintă a informatiilor de interes public, potrivit normei
generale, fără a avea importantă modalitatea de acces la informatiile de
interes public, atât timp cât persoana interesată are acces la aceasta.
Dar reclamantul a solicitat
comunicarea de duplicate, ca modalitate de luare la cunoştintă a informatiilor
de interes public, şi nu studierea la sediul institutiei publice, ca modalitate
de acces la informatiile publice aplicabilă în ceea ce priveşte certificatele
de urbanism.
Consideră recurenta că
instanta a apreciat greşit că o normă specială şi ulterioară normei generale
are prioritate la aplicare în ceea ce priveşte solicitările intimateireclamante.
Astfel, instanta a omis că intimata reclamantă a solicitat informatii publice
referitoare la un document reglementat special, şi anume o autorizatie de
construire, iar accesul la informatiile de interes public în materia
autorizatiei de construire se face potrivit normei speciale, nu a normei
generale a Legii nr. 544/2004.
Publicarea pe pagina de
internet şi studiul la sediul institutiei publice sunt cele două modalităti de
luare la cunoştintă de documentul specific în cauză (alin.21 al art.7 din Legea
nr.50/1991).
În continuare, arată
recurentul că a pus la dispozitia reclamantei informatiile de interes public
referitoare la Parcul eolian P. Pe pagina proprie de internet a Consiliului
Judetean Constanta la rubrica „rapoarte anuale autorizatii de construire” tabelul
cu situatia autorizatiilor de construire eliberate de institutie, sau pus la
dispozitia tuturor persoanelor interesate, inclusiv reclamantei, toate
informatiile de interes public referitoare la toate autorizatiile de construire
emise, inclusiv acea referitoare la Parcul Eolian P.
Din aceasta perspectivă,
solicită să se observe că pârâtul şia îndeplinit pe deplin obligatiile
instituite de legea specială şi nu a îngrădit accesul reclamantei la
informatiile de interes public ce fac obiectul prezentei actiuni.
Niciodată reclamanta nu a
solicitat studierea documentelor la sediul institutiei sau afişarea la sediu
sau publicarea pe siteul propriu, dacă acestea nu existau, pentru aşi
exercita dreptul privind accesul la informatiile de interes public.
Comunicarea în scris a
documentelor reprezintă o metodă de acces la informatiile publice, dar nu în
ceea ce priveşte autorizatiile de construire.
Consideră recurentul că
refuzul comunicării în scris a documentelor, în copie, a fost justificat.
Pe de o parte, refuzul
transmiterii către reclamantă de copii ale autorizatiei de construire a
Parcului eolian P. şi ale anexelor acesteia a fost justificat de îndeplinirea
obligatiilor legale în sensul retinut de art.7 alin. 21 din Legea nr.50/1991.
Pe de altă parte, refuzul justificat a avut în vedere prevederile Legii nr.677/2001
şi ale art.12 lit. "c" si "d" din Legea nr.544/2001 cu
raportare la alin.22 al art.7 din Legea nr.50/1991.
Apreciază că orice comunicare
a unor astfel de documente, altfel decât prevede norma specială, poate fi
interpretată şi poate cauza consecinta atingerii intereselor comerciale ale
operatorilor economici implicati în procedură, întrucât aducerea la cunoştinta
tertilor a acestor informatii contravine prevederilor legale în materie.
Reclamanta nu face distinctia
între informatiile cu un vădit caracter public şi informatiile cu un vădit
caracter tehnic, comercial şi de protectie a unor date şi informatii ce fac
obiectul proprietătii intelectuale.
Anexele autorizatiei de
construire contin date ce intră sub incidenta proprietătii intelectuale şi ale
secretului comercial, cum sunt informatiile privind solutiile tehnice de
amplasare, construire şi dezvoltarea parcului eolian P. Proiectul tehnic
reprezintă un astfel de document şi este anexat la autorizatia de construire.
Reclamanta solicită toate
anexele şi toate înscrisurile aferente autorizatiei de construire, fără a tine
seama de prevederile legale în materie, pe de o parte, iar pe de altă parte, de
faptul că lit. „a” a alin. 23 al art. 7 din Legea nr. 50/1991 retine ca anexe
ale autorizatiei „anexele aferente care includ toate conditiile necesare a fi
îndeplinite de solicitanti, sau după caz, continutul actului de respingere a
cererii pentru autorizarea executării lucrărilor de constructii”.
Reclamanta nu a solicitat
astfel de anexe, ci a vrut toate anexele autorizatiei de construire, inclusiv
proiectul tehnic al Parcului eolian P.
În concluzie, solicită
admiterea recursului, modificarea în tot a sentintei recurate, iar pe fond
respingerea cererii intimatei reclamante.
Intimata reclamantă, prin
apărătorul ales, a solicitat respingerea recursului declarat de recurentul
pârât ca nefondat şi mentinerea sentintei pronuntate de instanta de fond ca
fiind legală şi temeinică, conform apărărilor formulate prin întâmpinarea
depusă la dosar.
Analizând cauza sub aspectul
motivelor invocate, Curtea constată că recursul este nefondat.
Potrivit art.3 din Legea
nr.544/2001, asigurarea de către autoritătile şi institutiile publice a
accesului la informatiile de interes public se face din oficiu sau la cerere, iar
în conformitate cu art.5 alin.1 din lege, fiecare autoritate sau institutie
publică are obligatia să comunice din oficiu anumite informatii de interes
public, accesul la aceste informatii realizânduse, astfel cum prevede alin.4
al aceluiaşi articol, prin: a) afişare la sediul autoritătii sau al institutiei
publice ori prin publicare în Monitorul Oficial al României sau în mijloacele
de informare în masă, în publicatii proprii, precum şi în pagina de Internet
proprie; b) consultarea lor la sediul autoritătii sau al institutiei publice,
în spatii special destinate acestui scop.
Îndeplinirea obligatiei de a
asigura publicitatea informatiilor din oficiu nu exclude posibilitatea ca
aceste informatii să fie comunicate şi în conditiile art.6, care statuează că
orice persoană are dreptul să solicite şi să obtină de la autoritătile şi
institutiile publice informatiile de interes public, iar autoritătile şi
institutiile publice sunt obligate să asigure persoanelor, la cererea acestora,
informatiile de interes public solicitate în scris sau verbal.
Fără a deroga de la aceste
norme generale, art.7 alin.21 din Legea nr.50/1991 prevede că autorizatia de
construire şi anexele acesteia au caracter public şi se pun la dispozitia
publicului spre informare pe pagina proprie de internet a autoritătii
administratiei publice emitente sau prin afişare la sediul acesteia, după caz.
Asigurarea accesului la
aceste informatii publice în modalitatea arătată nu reprezintă decât componenta
de publicitate din oficiu, care, aşa cum sa arătat, nu o exclude pe aceea de
comunicare a informatiilor publice la cerere, astfel că îndeplinirea obligatiei
de publicare pe pagina de internet sau prin afişare la sediu nu justifică
refuzul recurentului pârât de a furniza informatiile solicitate de reclamantă
în conditiile art.6 din Legea nr.544/2001.
În ceea ce priveşte incidenta
art.7 alin.22 din Legea nr.50/1991, Curtea retine că, întradevăr, autoritătile
au obligatia de a respecta restrictiile impuse de legislatia în vigoare în
legătură cu secretul comercial şi industrial, proprietatea intelectuală,
protejarea interesului public şi privat, însă aceste restrictii nu pot limita
accesul persoanelor la informatiile publice decât în conditiile prevăzute de
lege, fără al putea suprima.
În acest sens, alin.23 al
art.7 mentionează că autoritătile fac publică emiterea autorizatiei de
construire şi pun la dispozitia publicului informatii privind continutul
autorizatiei de construire şi al anexelor aferente, care includ toate
conditiile necesare a fi îndeplinite de solicitanti.
Prin urmare, recurentul este
tinut să comunice reclamantei continutul autorizatiei de construire şi a
anexelor acesteia şi să ia, în acelaşi timp, măsurile ce se impun pentru a
respecta secretul comercial şi industrial, proprietatea intelectuală etc., fără
a putea paraliza accesul reclamantei la informatiile solicitate.
În ceea ce priveşte obligarea
la plata unei penalităti de întârziere, Curtea constată că o astfel de metodă
de constrângere este recunoscută prin art.18 alin.5 din Legea nr.554/2004,
putând fi cumulată cu amenda prevăzută la art.24 alin.2 din aceeaşi lege.
Pentru considerentele expuse,
apreciind că motivele invocate de recurentă sunt nefondate, urmează a respinge
recursul ca atare, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
|