avocats.ro
jurisprudență
 
 
 
 


Comunicare informatii de interes public. Publicitatea continutului autorizatiei de construire.
 
Art.6 din Legea nr.544/2001 Art.7 alin.22 şi 23 din Legea nr.50/1991
Potrivit art.3 din Legea nr.544/2001, asigurarea de către autoritătile şi institutiile publice a accesului la informatiile de interes public se face din oficiu sau la cerere, iar în conformitate cu art.5 alin.1 din lege, fiecare autoritate sau institutie publică are obligatia să comunice din oficiu anumite informatii de interes public, accesul la aceste informatii realizându­se, astfel cum prevede alin.4 al aceluiaşi articol, prin: a) afişare la sediul autoritătii sau al institutiei publice ori prin publicare în Monitorul Oficial al României sau în mijloacele de informare în masă, în publicatii proprii, precum şi în pagina de Internet proprie; b) consultarea lor la sediul autoritătii sau al institutiei publice, în spatii special destinate acestui scop.
În ceea ce priveşte incidenta art.7 alin.22 din Legea nr.50/1991, se retine că, într­adevăr, autoritătile au obligatia de a respecta restrictiile impuse de legislatia în vigoare în legătură cu secretul comercial şi industrial, proprietatea intelectuală, protejarea interesului public şi privat, însă aceste restrictii nu pot limita accesul persoanelor la informatiile publice decât în conditiile prevăzute de lege, fără a­l putea suprima.
În acest sens, alin.23 al art.7 mentionează că autoritătile fac publică emiterea autorizatiei de construire şi pun la dispozitia publicului informatii privind continutul autorizatiei de construire şi al anexelor aferente, care includ toate conditiile necesare a fi îndeplinite de solicitanti.
 
Decizia civilă nr. 169/CA/30.01.2013 Dosar nr. 15727/118/2011
 
Prin cererea formulată la data de 19.12.2011 şi înregistrată pe rolul Tribunalului Constanta sub nr.15727/118/2011, reclamanta SC N.E.G. SRL a solicitat obligarea pârâtului Preşedintele Consiliului Judetean Constanta la comunicarea informatiilor de interes public solicitate de reclamantă prin adresa nr.686/112/2011 din 21.07.2011, respectiv comunicarea autorizatiei de construire a parcului eolian P. şi anexele acesteia, precum şi stabilirea unui termen de executare a hotărârii în baza art.18 alin.6 din Legea nr.554/2004 de 5 zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii şi obligarea pârâtului la plata unei amenzi de 20% pentru fiecare zi de întârziere în executarea hotărârii după expirarea termenului stabilit, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a sustinut că a formulat o cerere de informare înregistrată sub nr.686/112/2011 din 21.07.2011 prin care a solicitat informatii referitoare la autorizatia de construire a parcului eolian P. şi a anexelor acesteia. La data de 30.08.3011, prin adresa nr.846/112/2011, a primit refuzul pârâtului prin care acesta o informa că nu îi poate comunica informatiile motivat de faptul ca “orice comunicare a unor astfel de documente poate fi interpretată şi poate genera consecinta atingerii intereselor comerciale ale operatorilor economici implicate în procedură.”
A apreciat reclamanta că pârâtul avea obligatia să îi răspundă solicitării în conformitate cu art.7 alin.23 din Legea nr.50/1991 coroborat cu art.55 alin.1 din Ordinul 839/2009 privind normele de aplicare a Legii nr.50/1991, care prevede expres că autorizatiile de construire/desfiintare şi anexele acestora au caracter public. Mai arată reclamanta că cererea sa privind comunicarea autorizatiei de construire şi a anexelor nu este de natură să intre în conflict cu legislatia în vigoare privind secretul comercial şi industrial, deoarece nu solicită comunicarea unor date tehnice, ci doar a unor acte cu caracter public.
În drept, cererea a fost întemeiată pe art.2 alin.1 lit.h din Leg.554/2004, art.7 alin.21 si 23 din Leg.50/1991, art.55 din Ordinul 839/2009 .
Prin sentinta civilă nr. 1442/19.04.2012 Tribunalul Constanta a admis cererea şi a obligat pârâtul să comunice reclamantei informatiile de interes public solicitate prin adresa nr.686/112/2011, potrivit art.7 alin.23 din Legea nr.50/1991.
În temeiul art.18 alin.6 din Legea 554/2004 a stabilit termen de executare 5 zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, sub sanctiunea aplicării unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere.
Pentru a pronunta această hotărâre, instanta de fond a retinut că reclamanta a adresat pârâtului la 21.07.2011 o cerere înregistrată sub nr.686/112/2011 prin care a solicitat să îi comunice, în termen legal, copii de pe autorizatia de construire a Parcului eolian P., putere 6 MW şi anexele acesteia.
Prin adresa nr. R14024/29.07.2011, pârâtul i­a răspuns reclamantei în sensul că nu îi poate pune la dispozitie copii ale autorizatiilor de construire a parcului eolian P., judetul Constanta, « deoarece acestea contin date cu caracter personal », cu precizarea că au fost respectate prevederile art.7 alin.21 din Leg.nr.50/1991 punând la dispozitia publicului spre informare, pe pagina proprie de internet, tabelul cu situatia autorizatiilor de construire eliberat de Consiliul Judetean Constanta.
Potrivit Legii nr.554/2004, art.2 ind.1 lit.h este refuz nejustificat de a solutiona o cerere, exprimarea explicită, cu exces de putere, a vointei de a nu rezolva cererea, iar conform alin.2 al aceluiaşi articol se asimilează actelor administrative unilaterale şi refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal.
Conform legii privind accesul la informatiile de interes public ­Leg.544/2001, accesul liber şi neîngrădit al persoanei la orice informatii de interes public, definite prin lege, constituie unul din principiile fundamentale ale relatiilor dintre persoane şi autoritătile publice, în conformitate cu Constitutia României şi cu documentele internationale ratificate de Parlamentul României, legea mentionând ce se întelege, în sensul legii speciale prin « autoritate » sau « institutie publică », prin «informatie de interes public » şi prin « informatie cu privire la date personale ».
Instanta a apreciat că cererea pe care reclamanta a adresat­o pârâtului, prin care a solicitat comunicarea în copie a autorizatiei de construire a parcului eolian P. şi a anexelor acesteia, vizează informatii de interes public în acceptiunea dată de art.2 lit.c din Legea nr.544/2001.
S­a considerat că publicitatea autorizatiilor de construire asigurată prin publicarea pe pagina de internet a institutiei nu este de natură să anihileze dreptul reclamantei la formularea cererii întemeiate pe dispozitiile Legii 544/2001.
Instanta a apreciat că solicitarea reclamantei adresată pârâtului a vizat comunicarea autorizatiei de construire şi a anexelor acesteia, iar nu a documentatiei tehnice, pentru a fi incidentă restrictia prevăzută în alin.23 al art.7 din Legea nr.50/1991, ori documentele care stau la baza emiterii autorizatiei de construire, astfel cum sunt enumerate la art.7 alin.1 din Leg.50/1991, şi care constituie « anexe » ale autorizatiei nu se identifică cu documentatia tehnică. La art.7 alin.1 lit.c din Legea 50/1991 este mentionată «documentatia tehnică » ca unul din documentele ce trebuie depuse pentru obtinerea autorizatiei, iar alăturat acesteia sunt mentionate şi celelalte documente, iar prin furnizarea relatiilor şi comunicarea documentelor mentionate la lit. a) şi d) ale art.7 din Legea 50/1991 nu se poate sustine că s­ar înfrânge restrictia impusă de alin.23, respectiv alin.2 al art.55 din Normele metodologice de aplicare a Legii 50/1991.
Împotriva hotărârii mentionate a declarat recurs pârâtul – Preşedintele Consiliului Judetean Constanta, care a criticat solutia instantei de fond ca fiind nelegală şi netemeinică.
Arată recurentul că instanta de fond nu recunoaşte şi nu acceptă existenta unei legislatii specifice punerii la dispozitia publicului de autorizatii de construire, în modalitatea recunoscută de lege şi anume aceea a publicării pe site­ul propriu sau studiul la sediul institutiei publice, acordând prioritate normei generale reglementate de Legea nr.544/2004.
Studiul la sediul institutiei, alături de comunicarea de duplicate, reprezintă modalităti de luare la cunoştintă a informatiilor de interes public, potrivit normei generale, fără a avea importantă modalitatea de acces la informatiile de interes public, atât timp cât persoana interesată are acces la aceasta.
Dar reclamantul a solicitat comunicarea de duplicate, ca modalitate de luare la cunoştintă a informatiilor de interes public, şi nu studierea la sediul institutiei publice, ca modalitate de acces la informatiile publice aplicabilă în ceea ce priveşte certificatele de urbanism.
Consideră recurenta că instanta a apreciat greşit că o normă specială şi ulterioară normei generale are prioritate la aplicare în ceea ce priveşte solicitările intimatei­reclamante. Astfel, instanta a omis că intimata reclamantă a solicitat informatii publice referitoare la un document reglementat special, şi anume o autorizatie de construire, iar accesul la informatiile de interes public în materia autorizatiei de construire se face potrivit normei speciale, nu a normei generale a Legii nr. 544/2004.
Publicarea pe pagina de internet şi studiul la sediul institutiei publice sunt cele două modalităti de luare la cunoştintă de documentul specific în cauză (alin.21 al art.7 din Legea nr.50/1991).
În continuare, arată recurentul că a pus la dispozitia reclamantei informatiile de interes public referitoare la Parcul eolian P. Pe pagina proprie de internet a Consiliului Judetean Constanta la rubrica „rapoarte anuale ­autorizatii de construire” ­tabelul cu situatia autorizatiilor de construire eliberate de institutie, s­au pus la dispozitia tuturor persoanelor interesate, inclusiv reclamantei, toate informatiile de interes public referitoare la toate autorizatiile de construire emise, inclusiv acea referitoare la Parcul Eolian P.
Din aceasta perspectivă, solicită să se observe că pârâtul şi­a îndeplinit pe deplin obligatiile instituite de legea specială şi nu a îngrădit accesul reclamantei la informatiile de interes public ce fac obiectul prezentei actiuni.
Niciodată reclamanta nu a solicitat studierea documentelor la sediul institutiei sau afişarea la sediu sau publicarea pe site­ul propriu, dacă acestea nu existau, pentru a­şi exercita dreptul privind accesul la informatiile de interes public.
Comunicarea în scris a documentelor reprezintă o metodă de acces la informatiile publice, dar nu în ceea ce priveşte autorizatiile de construire.
Consideră recurentul că refuzul comunicării în scris a documentelor, în copie, a fost justificat.
Pe de o parte, refuzul transmiterii către reclamantă de copii ale autorizatiei de construire a Parcului eolian P. şi ale anexelor acesteia a fost justificat de îndeplinirea obligatiilor legale în sensul retinut de art.7 alin. 21 din Legea nr.50/1991. Pe de altă parte, refuzul justificat a avut în vedere prevederile Legii nr.677/2001 şi ale art.12 lit. "c" si "d" din Legea nr.544/2001 cu raportare la alin.22 al art.7 din Legea nr.50/1991.
Apreciază că orice comunicare a unor astfel de documente, altfel decât prevede norma specială, poate fi interpretată şi poate cauza consecinta atingerii intereselor comerciale ale operatorilor economici implicati în procedură, întrucât aducerea la cunoştinta tertilor a acestor informatii contravine prevederilor legale în materie.
Reclamanta nu face distinctia între informatiile cu un vădit caracter public şi informatiile cu un vădit caracter tehnic, comercial şi de protectie a unor date şi informatii ce fac obiectul proprietătii intelectuale.
Anexele autorizatiei de construire contin date ce intră sub incidenta proprietătii intelectuale şi ale secretului comercial, cum sunt informatiile privind solutiile tehnice de amplasare, construire şi dezvoltarea parcului eolian P. Proiectul tehnic reprezintă un astfel de document şi este anexat la autorizatia de construire.
Reclamanta solicită toate anexele şi toate înscrisurile aferente autorizatiei de construire, fără a tine seama de prevederile legale în materie, pe de o parte, iar pe de altă parte, de faptul că lit. „a” a alin. 23 al art. 7 din Legea nr. 50/1991 retine ca anexe ale autorizatiei „anexele aferente care includ toate conditiile necesare a fi îndeplinite de solicitanti, sau după caz, continutul actului de respingere a cererii pentru autorizarea executării lucrărilor de constructii”.
Reclamanta nu a solicitat astfel de anexe, ci a vrut toate anexele autorizatiei de construire, inclusiv proiectul tehnic al Parcului eolian P.
În concluzie, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentintei recurate, iar pe fond respingerea cererii intimatei reclamante.
Intimata reclamantă, prin apărătorul ales, a solicitat respingerea recursului declarat de recurentul pârât ca nefondat şi mentinerea sentintei pronuntate de instanta de fond ca fiind legală şi temeinică, conform apărărilor formulate prin întâmpinarea depusă la dosar.
Analizând cauza sub aspectul motivelor invocate, Curtea constată că recursul este nefondat.
Potrivit art.3 din Legea nr.544/2001, asigurarea de către autoritătile şi institutiile publice a accesului la informatiile de interes public se face din oficiu sau la cerere, iar în conformitate cu art.5 alin.1 din lege, fiecare autoritate sau institutie publică are obligatia să comunice din oficiu anumite informatii de interes public, accesul la aceste informatii realizându­se, astfel cum prevede alin.4 al aceluiaşi articol, prin: a) afişare la sediul autoritătii sau al institutiei publice ori prin publicare în Monitorul Oficial al României sau în mijloacele de informare în masă, în publicatii proprii, precum şi în pagina de Internet proprie; b) consultarea lor la sediul autoritătii sau al institutiei publice, în spatii special destinate acestui scop.
Îndeplinirea obligatiei de a asigura publicitatea informatiilor din oficiu nu exclude posibilitatea ca aceste informatii să fie comunicate şi în conditiile art.6, care statuează că orice persoană are dreptul să solicite şi să obtină de la autoritătile şi institutiile publice informatiile de interes public, iar autoritătile şi institutiile publice sunt obligate să asigure persoanelor, la cererea acestora, informatiile de interes public solicitate în scris sau verbal.
Fără a deroga de la aceste norme generale, art.7 alin.21 din Legea nr.50/1991 prevede că autorizatia de construire şi anexele acesteia au caracter public şi se pun la dispozitia publicului spre informare pe pagina proprie de internet a autoritătii administratiei publice emitente sau prin afişare la sediul acesteia, după caz.
Asigurarea accesului la aceste informatii publice în modalitatea arătată nu reprezintă decât componenta de publicitate din oficiu, care, aşa cum s­a arătat, nu o exclude pe aceea de comunicare a informatiilor publice la cerere, astfel că îndeplinirea obligatiei de publicare pe pagina de internet sau prin afişare la sediu nu justifică refuzul recurentului pârât de a furniza informatiile solicitate de reclamantă în conditiile art.6 din Legea nr.544/2001.
În ceea ce priveşte incidenta art.7 alin.22 din Legea nr.50/1991, Curtea retine că, într­adevăr, autoritătile au obligatia de a respecta restrictiile impuse de legislatia în vigoare în legătură cu secretul comercial şi industrial, proprietatea intelectuală, protejarea interesului public şi privat, însă aceste restrictii nu pot limita accesul persoanelor la informatiile publice decât în conditiile prevăzute de lege, fără a­l putea suprima.
În acest sens, alin.23 al art.7 mentionează că autoritătile fac publică emiterea autorizatiei de construire şi pun la dispozitia publicului informatii privind continutul autorizatiei de construire şi al anexelor aferente, care includ toate conditiile necesare a fi îndeplinite de solicitanti.
Prin urmare, recurentul este tinut să comunice reclamantei continutul autorizatiei de construire şi a anexelor acesteia şi să ia, în acelaşi timp, măsurile ce se impun pentru a respecta secretul comercial şi industrial, proprietatea intelectuală etc., fără a putea paraliza accesul reclamantei la informatiile solicitate.
În ceea ce priveşte obligarea la plata unei penalităti de întârziere, Curtea constată că o astfel de metodă de constrângere este recunoscută prin art.18 alin.5 din Legea nr.554/2004, putând fi cumulată cu amenda prevăzută la art.24 alin.2 din aceeaşi lege.
Pentru considerentele expuse, apreciind că motivele invocate de recurentă sunt nefondate, urmează a respinge recursul ca atare, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă.