Complicitate. Elemente constitutive. Aprecierea probelor. Infracțiune de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin.(2)

Complicitate. Elemente constitutive. Aprecierea probelor. Infracțiune de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin.(2) C.pen. în urma căreia victima si-a pierdut definitiv văzul. Daune materiale si morale. Prejudiciu estetic. Obligarea inculpaților în echitate la repararea acestuia. Săvârsirea infracțiunii în condițiile circumstanțelor agravante vizate de art. 75 lit. a) si d) C.pen.

Complicitatea este caracterizată printr-o activitate de ajutorare, de înlesnire, legată în mod mijlocit si indirect de cea care constituielatura obiectivă a infracțiunii, unită cu intenția de a ajuta, a înlesni comiterea unei infracțiuni.

Potrivit instanței supreme „este complice la infracțiunea de vătămare corporală gravă acela care, consimțind să dea ajutor autorului pentru săvârsirea faptei, a cunoscut substanța – periculoasă pentru viață – sodă caustică pe care urma să o arunce în fața victimelor, deci putea si trebuia să-si dea seama că utilizarea unui asemenea produs poate conduce la moartea părților vătămate”. Înalta Curte de Casație si Justiție a stabilit că „nu există complicitate decât dacă cel care ajută sau

înlesneste săvârsirea unei infracțiuni are reprezentarea că fapta sa va constitui un ajutor dat autorului în comiterea acelei infracțiuni si doreste producerea acestui rezultat sau acceptă eventualitatea sa”.

Practica judiciară este unanimă când relevă că „pentru existența complicității nu este necesară o înțelegere, prealabilă sau concomitentă, între autor si complice; ceea ce se cere, sub aspect subiectiv, este numai ca respectivul complice să fi cunoscut ceea ce urmăreste autorul si să fi voit să-l ajute, dorind sau acceptând rezultatul infracțiunii la a cărei săvârsire a contribuit”.

Secția penală si de minori, decizia nr. 345/R din 1 martie 2012

Judecătoria Dragomiresti, prin sentința penală nr.95 din 15.11.2011, in baza art. 334 C.pr.pen.,a respins ca nefondata cererea inculpatei B.I. de schimbare a incadrarii juridice a faptei pentru care a fost trimisa in judecata.

1.In baza art.182 alin.(2) C.penal, cu aplicarea art. 99 al. (3) C.penalsi art. 100 al. (2) C.penal raportat la art. 109 al. (1) C.penal, a condamnat pe inculpatul B.R., minor la data savarsirii faptei, studii 5 clase, ocupația agricultor, la pedeapsa de 1 (un) an inchisoare, pentru săvarsirea infracțiunii de vatamare corporala grava, in forma autoratului, fata de partea vatamata B.M..

A interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 lit.a teza a II a si litera b C.pen. in conditiile si pe durata prev. de art.71 C.penal.

In baza art.180 alin.(1) C.penal, cu aplicarea art. 99 al. (3) C.penal si art. 100 al. (2) C.penal raportat la art. 109 al. (1) C.penal a condamnat pe acelasi inculpatB.R., minor la data savarsirii faptei, la pedeapsa de 300,oo lei,pentru săvarsirea infracțiunii de lovire sau alte violențe fata de partea vatamata B.I.I..

In baza art. 208 al..1 – 209 al.1 lit. g) si i) C.penal, cu aplicarea art.74 alin.(1) lit.a) C.penal raportat la art.76 alin.(1) lit.d) C.penala a condamnat pe acelasi inculpatB.R., minor la data savarsirii faptei, la pedeapsa de 6 (sase) luni inchisoare,pentru săvarsirea infracțiunii de furt calificat fata de partea vatamata S.M.D...

A interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 lit.a teza a II a si litera b C.pen. in conditiile si pe durata prev. de art.71 C.penal.

In baza art. 33 lit. b) si a) C.penal, raportat la art. 34lit. e) C.penal, a contopit pedepsele stabilite prin prezenta sentinta si a condamnat pe inculpatul B.R. la pedeapsa rezultanta de 1 (un) an inchisoare, in regim de detinere, la care se adauga pedeapsa de300,oo lei amenda.

S-a facut aplicarea art.64 lit.a teza a II a si litera b C.pen. in conditiile si pe durata prev. de art.71 C.penal.

2. In baza art. 11 pct. 2 C.proc.penala si art. 10 alin.(1) lit. c ) C.proc.penala cu aplicarea art. 99 si urm. C.penal, a achitat pe inculpatul minor T.D.M., pentru săvarsirea infracțiunii de vatamare corporala grava, in forma complicitatii, fata de partile vatamate B.M. si B.I.I..

3.In baza art. 25 raportat la art.182 alin.(2) C.penal, cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. c) si d) C.penal raportat la art.79 alin. (1) C.penal si cu aplicarea art.74 alin.(1) lit. a) C.penal raportat la art.80 alin.(1) si (2) C.penal, a condamnat pe inculpata B.I., la pedeapsa de 3 (trei) ani inchisoare, pentru săvarsirea infracțiunii de vatamare corporala grava in forma instigarii, fata de partea vatamata B.M..

A interzis inculpatei drepturile prev. de art.64 lit.a teza a II a si litera b C.pen.

in conditiile si pe durata prev. de art.71 C.penal.

In baza art. 29 al (2) C.penal raportat la art. 25 C.penal si la art. 182 alin. (2) C.penal, cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. c) si d) C.penal raportat la art.79 alin. (1) C.penal si cu aplicarea art.74 alin.(1) lit. a) C.penal raportat la art.80 alin.(1) si (2) C.penal, a condamnat pe aceeasi inculpata B.I., la pedeapsa de 2 (doi ) ani inchisoare, pentru săvarsirea infracțiunii de vatamare corporala grava, in forma instigarii neurmate de executare, fata de partile vatamate B.M. si B.I.I..

In baza art. 33 lit. a) C.penal, raportat la art. 34lit. b) C.penal, a contopit pedepsele stabilite prin prezenta sentinta si a condamnat pe inculpata B.I. la pedeapsa rezultanta de 3 (trei) ani inchisoare, in regim de detinere.

S-a facut aplicarea art.64 lit.a teza a II a si litera b C.pen. in conditiile si pe durata prev. de art.71 C.penal.

In baza art.14 alin.3 C.pr.penală raportat la art. 346alin.1 C.pr.penală si art. 24 al. (3) C.proc.penala, coroborat cu art.998-999, art. 1000 al. (2) si art. 1003 C.civil, precum si cu art. 313 din Legea nr. 95/2006, a obligat pe inculpatulB.R., in solidar cu partile responsabile civilmente B.G. SI B.M. – parintii inculpatului, minor la data savarsirii faptei, precum si in solidar cu inculpata B.I., la plata de despagubiri civile astfel:

- către partea vătămată - parte civilă B.M., cu domiciliul in comuna Ieud, nr.592, județul Maramures, a sumei de 100 000,oo lei, cu titlu de daune materiale si a sumei de 300 000,oo lei cu titlu de daune morale;

- către partea civilăSPITALUL JUDETEAN DE URGENTA Baia Mare „Dr. Constantin Opris”, a sumei de 6192,69 lei, cutitlu de despagubiri civile.

S-a constatat recuperat prejudiciul suferit de catre partea vatamata S.M.D.. In baza art.191 alin.(1) C.pr.penală, a obligat pe fiecare inculpat la plata cheltuielilor udiciareavansate de stat, astfel:

- in cuantum de 1047,00 lei – inculpatulB.R. in solidar cu partile responsabile civilmente B.G. SI B.M. – parintii inculpatului, minor la data savarsirii faptei, din care suma de 200, oo lei reprezinta onorariul aparatorului din oficiu, ce se va avansa din fondurile Ministerului Justitiei.

- in cuantum de 864,00 lei – inculpataB.I..

In baza art.192 alin.(3) C.pr.penală, raman in sarcina statului si se vor achita din fondurile Ministerului Justitiei, cheltuielile judiciarereprezentand onorariul de 100,oo lei, cuvenit aparatorului desemnat din oficiu, pentru inculpatul T.D.M., a carui cerere avand ca obiect cheltuieli judiciare se respinge.

In baza art.193 alin.(1) C.pr.penală, a obligat pe fiecare inculpat la plata cheltuielilor judiciarefacute de partile vatamate, astfel:

- in cuantum de 557,40 lei – inculpatulB.R. in solidar cu partile responsabile

civilmente B.G. SI B.M. – parintii inculpatului, minor la data savarsirii faptei.

- in cuantum de 1116,80 lei – inculpataB.I..

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut in fapt următoarele:

I. Prin rechizitoriul nr. 168/P/2009 din 15.04.2010 al Parchetului de pe langă Judecătoria Dragomiresti, a fost pusă in miscare acțiunea penală si au fost trimisi in judecată, in stare de libertate, următorii:

1) inculpatul B.R.-minor,pentru săvarsirea infracțiunilor de vătămare corporală gravă, prev. si ped. de art. 182 al. 2 C.penal, lovire sau alte violențe,prev. Si ped. de art.180 alin.1 .penal, furt calificat, prev. si ped. de art.208 alin.1- art.209 alin.1 lit.g) si i) C.penal, cu aplicarea art. 33 lit. a si b C.pen. si art. 99 si urm. C.pen.;

2) inculpatul T.D.M. – minor pentru săvarsirea complicității la infracțiunea de vătămare corporala grava, prev. si ped. de art. 26 C.penal raportatla art.182 al. 2 C.penal, cu aplicarea art.99 si urm.C.penal;

3) inculpatul B.I.I., pentru săvarsirea instigarii la infracțiunea de vătămare corporală gravă, prev. si ped. de art.25 C.penal raportatla art.182 al. 2 C.penal;

4) inculpata B.I., , pentru săvarsirea instigarii la infracțiuneavătămare corporală gravă, prev. si ped. de art. 25 C.pen. rap. la art. 182 alin. 2 C.pen..

Pentru a se dispune astfel, s-a reținut in esență că:

In seara zilei de 10.03.2009, ora 21:30, autori necunoscuți au aruncat o substanță chimică in fața părții vătămate B.M., producandu-i o vătămare corporală ce a necesitat pentru vindecare un număr de 35-40 zile de ingrijiri medicale.

In cursul cercetării penale s-a efectuat expertiza fizico-chimică asupra vestimentației părții vătămate B.M., din cuprinsul raportului de expertiză nr.34/624/10.04.2009 rezultand că substanța identificată conține urme de hidroxid de sodiu si carbonat de sodiu, cel din urmă compus putand proveni din sodă sau din carbonatarea la aer a primului compus chimic. Ambele substanțe au caracter bazic si caustic, putand provoca arsuri ale pielii, acestea neimpunand ambalaje sau condiții speciale de păstrare/depozitare.

Continuand cercetarea penala, au fost identificați făptuitorii infracțiunii de vătămare corporala grava săvarsită asupra parții vătămate B.M., in persoana numiților B.R., T.D.M., B.I.I. si B.I.. Pe baza probelor administrate, s-a reținut ca intre inculpații B.I.I. (zis N.) si

B.I., pe de o parte si, de cealalta parte, părtile vătămate B.M., sora celei din urma si B.I.I. (zis S.), exista un conflict mai vechi, primii avand convingerea ca partea vătămata B.M. „le face facaturi, vraji”, astfel incat inculpații au plănuit sa se răzbune, scop in care inculpata B.I. a cumpărat de la magazinul „Traistau”, din Ieud, soda caustica, pe care a preparat-o in doua recipiente de sticla, impreuna cu soțul sau, inculpatul B.I.I., urmand alegerea de către cei doi a unor persoane cu probleme de comportament si doritoare de castig, pentru a le determina sa urmărească victimele si sa le arunce in ochi substanța chimica pregătita.

Persoanele initiale carora li s-a cerut a executa fapta descrisa au fost martorul

I.G. si inculpatul minor T.D.M., acestora fiindu-le promisa suma de 100,00 lei pentru

fiecare, daca vor savarsi fapta.

Acestia au acceptat si, in seara de 09.03.2009, dupa ce au primit recipientele cu substanta preparata de inculpații B.I.I. si B.I., precum si dupa ce acestia din urma au verificat telefonic daca partile vatamate sunt acasa, apelul fiind format intre doua posturi de telefonie fixa, constatandu-se lipsa acestora de la domiciliu, au plecat si au asteptat pe partile vatamate pe o stradă din Ieud, intr-un loc neiluminat.

Intrucat partile vatamate au intarziat sa apara, savarsirea faptei a fost amanata

pentru alta data.

A doua zi, in data de 10.03.2009, intalnindu-se martorul I.G. si inculpații minori B.R. si T.D.M., au discutat desprecele petrecute in seara anterioara, prilej cu care inculpatul B.R. s-a inteles cu inculpatul T.D.M., sa ia locul martorului I.G., deoarece are nevoie de bani.

In continuare, in seara de 10.03.2009, inculpatul B.R. si inculpatul T.D.M. sau

deplasat la domiciliul inculpaților B.I.I. si B.I., unde acestia le-au spus ca daca vor arunca cu solutia preparata, ce le-a fost data in doua recipiente, vor primi suma de 200,00 lei, fiindu-le oferite si intructiuni cu privire la modul de folosire a substantei, precum din nou s-a verificat telefonic daca partile vatamate sunt acasa, ori sunt plecate.

Constatand lipsa acestora din urma, de la domiciliu, inculpații minori B.R. si T.D.M. au asteptat pe ulita L. din localitatea Ieud, la ora 21:30, pe partile vatamate,intr-un loc neiluminat, acestia intelegandu-se anteriorca primul inculpat sa arunce soda caustica in fata partii vatamate B.M., iar cel de-al doilea, in fata partii vatamate B.I.I..

Cand victimele au ajuns in dreptul inculpaților, minorul B.R. a aruncat continutul recipientului sau in fata partii vatamate B.M., o parte din acesta ajungand si pe fata partii vatamate B.I.I., provocandu-le leziuni fizice.

Inculpatul minor T.D.M. nu a aruncat cu soda caustica spre cele doua victime, intrucat s-a speriat de reactia acestora, ambii inculpați fugind de la locul faptei, pentru a nu fi recunoscuti, iar recipientele fiind aruncate.

A doua zi, inculpata B.I. i-a dat inculpatului B.R. suma de 200,00 lei, conform

intelegerii avute, acesta impartind banii cu invinuitul T.D.M..

In cauza, s-a efectuat expertiza medico-legala de catre Serviciul Medico-Legal Judetean Baia Mare, din raportul nr. 269/23.03.2010 rezultand ca partea vatamata B.M. a prezentat leziuni traumatice ce s-au putut produce prin actiunea unei substante alcaline si care au necesitat 90-100 zile de ingrijiri medicale pentru vindecare, aceasta pierzandu-si atat simtul cat si organul vazului, suferind deci o infirmitate ce a determinat o invaliditate definitiva completa (100%).

Partea vatamata B.I.I. a suferit, urmare a faptei inculpatului minor B.R., leziuni minore, ce nu au necesitat ingrijiri medicale, acesta neprezentandu-se la medicul legist pentru examinare si eliberarea unui certificat constatator.

Inculpații minori B.R. si T.D.M., ascultati fiind, au declarat ca recunosc savarsirea faptei, cooperand cu organele judiciare pentru aflarea adevarului, in timp ce inculpații B.I.I. (zis N.) si B.I., nu au recunoscut savarsirea faptelor retinute in sarcina lor, acestia din urma acceptand initial a fi supusi testului poligraf, dar refuzand sa se supuna acestei proceduri cand au ajuns in fata specialistului din cadrul IPJ Maramures.

Partile vatamate B.I.I. si B.M. s-au constituit parti civile in cauza, cu suma de 200.000 lei, iar Spitalul Judetean de Urgenta Baia Mare „Dr. Constantin Opris”, cu suma de 6173,48 lei.

In fine, in sarcina inculpatului minor B.R., a fost retinuta si fapta de furt calificat, savarsita in dauna partii vatamate S.M.D., acest inculpat, in cursul lunii martie 2009, pe timp de noapte si folosind o scara, a patruns in balconul partii vatamate si apoi, in locuinta acesteia, de unde a sustras o unitate centrala de calculator marca Panter 3600, ce a fost oferita spre vanzare martorului I.I., care l-a refuzat si caruia, acelasi inculpat, i-a spus ulterior, ca a schimbat acest bun cu un telefon mobil.

Fiind ascultat cu privire la aceste fapte, inculpatul minor B.R., a recunoscut savarsirea lor, declarand ca a vandut calculatorul in Sighetu Marmatiei, obtinand suma de 500,00 lei.

Prejudiciul a fost reparat, inculpatul achitand valoarea bunului partii vatamate.

Partile vatamate au depus pentru primul termen de judecata declaratia scrisa de constituire ca parte civila, acestea solicitand a fi obligati inculpatii si partile responsabile civilmentela plata sumei de 400.000,00 lei cu titlu de daune morale si a sumei de 250.000,00 lei, reprezentand daune materiale suferite ca urmare a medicatiei si interventiilor chirurgicale ce au fost necesare. Au fost ascultati inculpatii minori, acestia fiind confruntati in aceeasi sedinta publica.

Inculpatii majori au refuzat sa dea declaratie in lipsa aparatorului ales,astfel

incat acestia au fost audiați ulterior.

La acelasi termen, prin aparator ales, victimele au depus inscrisuri in dovedirea afectiunilor suferite de acestea.

In continuarea cercetarii judecatoresti s-au ascultat, la termene succesive, martorii propusi prin rechizitoriu, partile nepropunand probe noi in completare.

Inculpatii minori au fost reascultati la termenul din 06.07.2010.

S-a formulat cerere de aplicare a dispozitiilor art. 329 C.pr.pen., de catre partile vatamate, prin aparator, cerere ce a fost respinsa cu motivarea inscrisain incheierea de sedinta din 12.10.2010.

S-a solicitat lista apelurilor telefonice efectuate de la postul de telefonie fixă apartinand inculpatilor majori B.I.I. si B.I. catre postul partilor vatamate, ce a fost

comunicata cu adresa nr. 100/05/04/03/MM/64/11.10.2010.

Spitalul Judetean de Urgenta Baia Mare „Dr. Constantin Opris” a depus un

inscris din care rezulta cuantumul despagubirii solicitate, invederand ca nu se

constituie parte civila decat cu privire la cheltuieli efectuate in cursul spitalizarii partii

vatamate B.M..

La termenul din 09.11.2010, aparatorul ales al inculpatului B.I.I., a depus acte

medicale cu privire la acesta, invederand imposibilitatea inculpatului de a participa la

judecata si solicitand efectuarea unei expertize medico-legale pentru a se determina

aceasta imposibilitate, proba fiind incuviintata.

Raportul de expertiza medico-legala nr. 1127/2010 a fost depus pentru termenul din 01.02.2011, iar completarea solicitata de instanta, fiind depusa pentru termenul din 22.02.2011, cand judecata a fost amanata, inclusivdiscutarea cererii de suspendare a judecatii in baza art. 303 C.pr.pen., pentru lipsa aparatorului ales al inculpatului minor T.D.M..

Prin incheierea din 29.03.2011, in baza art. 303 al. 1 C.pr.pen., fata de concluziile raportului de expertiza medico-legala, astfel cum a fost completat si fata de imprejurarea cafapta de vatamare corporala grava, pentru care au fost trimisi in judecata inculpatii, a fost savarsita in forma participatiei penale - autorat, complicitate, instigare, s-a dispus suspendarea judecatii cu privire la toti inculpatii.

Impotriva incheierii au declarat recurs Parchetul de pe langa Judecatoria Dragomiresti si partile vatamate, admis prin Decizia penală nr. 697/2010 a Curtii de

Apel Cluj, prin care s-a dispus si disjungerea cauzei privind pe inculpatul B.I.I., aflat in imposibilitate de a participa la judecata, cu privire la care s-a mentinut dispozitia

de suspendare a judecatii, dispunandu-se continuarea acesteia cu privire la coinculpati.

Reluandu-se cercetarea judecatoreasca, s-au ascultat martorii ce nu au fost

audiatipana la termenele din 14.06.2011.

Martorii I.N.S., B.G., I.I., M.B.D. si I.G. nu au putut fi ascultati de instanta, desi au fost citati la termene consecutive, inclusiv cu mandate de aducere, din procesele verbale de executare a acestora rezultand ca sunt plecati fie din tara, fie din localitate, fara a se cunoaste unde locuiesc, instanta urmand a avea in vedere, la solutionarea cauzei, declaratiile acestora, date in cursul urmaririi penale.

La termenul din 08.09.2011 s-a declarat terminata cercetarea judecatoreasca si

s-a acordat cuvantul in dezbaterea pe fond a cauzei privind pe inculpatii fata de care a

continuat judecata – inculpata majora B.I. si inculpatii minori T.D.M. si B.R..

Cu prilejul cuvantului pe fond, desi partile au invederat ca numai au cereri noi

pentru completarea cercetarii judecatoresti, aparatorul ales al inculpatei B.I. a cerut

schimbarea incadrarii juridice a faptei retinute in sarcina acesteia prin actul de sesizare a instantei, din instigare la infractiunea de vatamare corporala grava in infractiunea de tainuire, iar prin concluziile scrise, depuse la termenul pentru care s-a amanat pronuntarea, cererea de schimbare a incadrarii juridice s-a referit la fapta de favorizare a infractorului, aceasta cerere urmand a nu fi examinata, fiind formulata dupa inchiderea dezbaterilor si nefiind pusa in discutia partilor.

Judecători, cu privire la solicitarea inculpatei B.I. de schimbare a incadrării jurudice , o va respinge, retinand ca activitatea infractionala a acesteia nu s-a exteriorizat prin acte de primire, dobandire sau transferare a unui bun ori de inlesnire a valorificarii acestuia, cunoscand ca bunul provine din savarsirea unei fapte prevazute de legea penala, iar rezultatul urmarit de aceasta nu a fost obtinerea unui folos material, pentru sine ori pentru altul, cu consecinta neintrunirii continutului constitutiv al infractiunii de tainuire prev. si ped. de art. 221 C.pen.

Inculpata B.I., astfel cum rezulta din ansamblul probelor administrate, este

subiect activ al participatiei penale retinute in actul de sesizare a instantei, contributia sa la savarsirea infractiunii de vatamare corporala grava, prev. si ped. de art. 182 al. 2 C.pen., fiind materializata prin acte de instigare a inculpatilor minori B.R. si T.D.M., la executarea acestei infractiuni fata de partile vatamate B.I.I. si B.M..

La aceasta concluzie conduc declaratiile coinculpatilor minori, care au recunoscut atat executarea faptei de catre minorul B.R. asupra partii vatamate B.M., cat si imprejurarea ca au fost indemnati de inculpata B.I., sa execute fapta de vatamare corporala grava, fiecare inculpat urmand sa actioneze asupra uneia dintre cele doua parti vatamate.

Este adevarat ca probele din care rezulta situatia de fapt retinuta sunt declaratiile coinculpatilor minori, dar acestea se coroboreaza cu ansamblul celorlalte de la dosar, cu referire la lista apelurilor telefonice efectuate de la postul telefonic fix al inculpatei, la postul telefonic fix al partilor vatamate, comunicate de ROMTELECOM, dar si la confruntarile ce s-au efectuat intre inculpata B.I. si coinculpatii minori.

Mai mult, inculpata a declarat in fata instantei ca la data savarsirii faptelor de catre inculpati, era plecata din localitate, anume la Constanta, fara a se face dovada acestei imprejurari, dimpotriva, fiind infirmata sustinerea inculpatei de imprejurarea ce rezulta din incheierea pronuntata in Dosar nr. aaa/224/2009 al Judecatoriei Dragomiresti, la data 10 03 2009, cand B.I.a fost prezenta la judecata si a invederat ca sotul sau, B.I.I., lipseste intrucat este bolnav.

Cu privire la activitatea infractionala a inculpatei B.I., instanta a retinut, pe baza probelor analizate in cele ce preced, ca sunt intrunite conditiile participatiei penale (ocazionale), in forma instigarii, existand savarsirea unei fapte prevazute de legea penala, la comiterea careia si-au adus contributia mai multe persoane decat era necesar, potrivit naturii faptei sau vointei legiuitorului, actele de participare a inculpatei fiind exteriorizate prin cumpararea de la Magazinul „T.” a substantei chimice identificate prin proba stiințifică (hidroxid de sodiu), prepararea solutiei, gasirea si instruirea persoanelor ce urmau sa execute actiunea de aruncare a acestei solutii in ochii partilor vatamate, determinarea acestora de a trece la executare, actiunea de determinare fiind insotita de promisiunea de bani, facuta coinculpatilor minori si urmata de plata efectiva a sumei promise.

Sub aspect subiectiv, se retine, pe baza acelorasi probe, ca a preexistat o intelegere intre participanti, vinovatia inculpatei retinandu-se in forma intentiei directe, aceasta prevazand rezultatul faptei de a arunca in ochii partilor vatamate solutia caustica si urmarind producerea acestui rezultat, motivul determinant pentru a se lua hotararea infractionala de catre inculpata fiind razbunarea, aceasta avand convingerea ca victima, impreuna cu fiica sa, se indeletnicesc cu practici oculte ( „ fac vraji”), indreptate impotriva fiicei inculpatei, aflate in Irlanda si careia i-a cazut parul, ca urmare a acestor practici, astfel cum rezulta din declaratiile martorilor ascultati in cauza, majoritatea relevand ca in comunitate era de notorietate starea conflictuala in care se aflau inculpata si sora sa, partea vatamata, B.M..

Actele inculpatei, astfel cum au fost descrise in cele ce preced, se circumscriu acelei forme de participatie penala numita instigare, astfel cum este definita de art. 25 C.pen. „Instigator este persoana care, cu intentie, determina pe o alta persoana sa savarseasca o fapta prevazuta de legea penala”.

In drept, fapta inculpatei, din data de 10 03 2009, de a determina, in mod direct si cu intentie, pe inculpatii minori B.R. si T.D.M., la savarsirea unei fapte prevazute de legea penala, prin indemnul adresat acestora de a arunca o solutie caustica in ochii partilor vatamate B.I.I. si B.M., indemnul fiind insotit de promisiunea de bani si urmat de plata efectiva a sumei promise, constituie infractiunea de vatamare corporala grava in forma instigarii, prev. si ped. de art. 25 c.pen. raportat la art. 182 alin.2 c.pen.

Continutul constitutiv al infractiunii retinute in sarcina inculpatei si imprejurarile in care a fost savarsita, urmeaza a fi analizate pe fond, iar nu in cadrul cererii de schimbare a incadrarii juridice, care a fost respinsa pentru considerentele ce s-au expus, instanta lasand neexaminata cererea aceleiasi inculpate, de schimbare a incadrarii juridice in infractiunea de favorizare a infractorului, formulata prin aparator, in cuprinsul concluziilor scrise depuse pentru termenul la care s-a amanat pronuntarea, apreciind ca nu se impune reluarea dezbaterilor, avand convingerea, dat fiind momentul formularii ei, ca ratiunea acestei cerereri apare a fi tergiversarea solutionarii procesului, cata vreme, inainte de a se declara terminata cercetarea judectoreasca, partile au fost intrebate daca mai au explicatii de dat sau cereri de formulat, fiind de neprimit motivul erorii invocat cu privire la prima cerere de

schimbare a incadrarii juridice, de asemenea formulata cu prilejul acordarii cuvantului in dezbateri.

2. Pe fondul cauzei penale privind pe inculpata B.I. si coinculpatii B.R. si T.D.M., minori la data savarsirii faptei, instanta urmeaza a se referi numai la persoanele acestora si la faptele pentru care ei au fost trimisi in judecata, intrucat judecata a fost suspendata, in baza art. 303 C.pr.pen., cu privire la inculpatul B.I.I. (zis N.), sotul primei inculpate.

2.1. Cu privire la inculpatul B.R., in varsta de 16 ani si 10 luni la data savarsirii faptei, instanta a retinut ca acesta, in data de 10.03.2009, ora 21:30, in locul numit „Prund” situat in comuna Ieud, instruit fiind de inculpata B.I. si avand asupra sa, atat el, cat si inculpatul T.D.M., cate un recipient in care se afla solutia de hidroxid de sodiu (soda caustica), dupa ce a asteptat pe partile vatamate B.M., sora inculpatei si pe B.I.I., sotul primei parti vatamate, a aruncat numai el cu solutia chimica referita, in fata partii vatamate B.M.,provocandu-i arsuri la nivelul fetei, ce au determinat ca partea vatamata B.M. sa-si piarda atat simtul, cat si organul vazului, asa cum s-a consemnat in raportul de expertiza medico-legala nr. 252 din 18 martie 2009 intocmit de Serviciul Medico-Legal Județean Baia Mare.

S-a retinut situatia de fapt expusa pe baza declaratiilor inculpatilor minori, care se coroboreaza cu cele relatate de martorii ascultati nemijlocit de instanta. Astfel, inculpatul B.R., a recunoscut ca, intalnindu-se in ziua de 10.03.2009 cu inculpatul minor T.D.M., acesta i-a relatat ca in seara anterioara a stat in locul indicat de inculpata B.I., impreuna cu martorul I.G., pentru a astepta pe partile vatamate B.M. si B.I.I., carora urma sa le arunce in fata o solutie preparata de inculpata, pentru a-i speria, actiune ce nu a putut fi dusa la capat, intrucat partile vatamate au intarziat sa apara.

Afland ca in schimbul savarsirii faptei, inculpata B.I.a promis minorilor T.D.M. si I.G. cate 100,oo lei, inculpatul B.R. a hotarat sa mearga la inculpata B.I. pentru a primi permisiunea sa-l inlocuiasca pe cel din urma – numitul I.G., afirmand ca are nevoie de bani.

A declarat inculpatul B.R. ca inculpatul minor T.D.M. i-a cerut sa mearga, cu el, la locuinta inculpatei, pentru ca le va da de munca, anume sa taie lemne, iar odata ajunsi, inculpata a fost cea care l-a indemnat la savarsirea actiunii de aruncare a solutiei ce a fost preparata, motivand inculpata ca „are probleme cu partea vatamata B.M., ca le face vraji, in urma carora fata lor din Irlanda are parul cazut”, aceeasi inculpata oferindu-i bani (100,oo lei). In continuare, a relevat inculpatul cum a fost convins de inculpata B.I., in casa acesteia, anume in bucatarie, inculpatul aratand instantei ca stie cum este asezat mobilierul in incaperea in care a fost invitat de inculpata B.I., desi aceasta a afirmat ca nu a fost niciodata minorul in casa sa.

Desi a fost insotit de inculpatul minor T.D.M.,primind un recipient separat, la momentul in care partile vatamate au ajuns in dreptul sau, numai inculpatul B.R. a fost cel care a aruncat solutia pregatita, anume inspre partea vatamata B.M., conform intelegerii anterioare ce a avut cu coinculpatul minor T.D.M., a carui fapta de aruncare a aceleiasi solutii, din propriul recipient, urma a fi indreptata spre sotul acesteia, partea vatamata B.I.I. (zis S.), dar care s-a razgandit si nu a mai executat fapta, partea vatamata B.I.I. fiind vatamata indirect tot de catre inculpatul B.R..

Martorul I.G. a confirmat in parte sustinerile inculpatului ce l-a inlocuit la savarsirea faptei si ale inculpatului T., relevand ca nu stie de ce nu a mai fost chemat la savarsirea ei, dar i-a urmarit pe acestia cand i-a vazut in apropierea locului unde fusese si el, stiind care este scopul, fara insa a observa cum s-a desfasurat actiunea, văzand numai cum acestia au alergat de la acel loc, in jos, spre drumul judetean.

Declaratia inculpatului B.R. se coroboreaza si cu cele date demartoriiascultati

de instanta: P.M., care a aratat ca dupa savarsirea faptei „toata lumea vorbea despre

faptul ca partile civile ar fi facut vraji fetei inculpatilor majori, care este in Anglia si

astfel s-au razbunat”; D.I. si G.I.;

In fine, se impune a se sublinia ca inculpatul este subiect activ al participatiei

penale, actele sale fiind unele de executare, determinate de instigarea sa de catre inculpata B.I., sora a partii vatamate B.M., actele acesteia din urma situandu-se in sfera elementului subiectiv al faptei de vatamare corporala grava, ce a fost savarsita de cel instigat-inculpatul B.R., in calitate de autor, sfera care se imparte cu acesta din urma, ambii fiind participanti la luarea hotararii de a savarsi fapta enuntata.

In drept, fapta inculpatului minor B.R., savarsita la data de 10.03.2009, de a arunca o solutie caustica in zona fetei partii vatamate B.M., aflata langa sotul ei, partea vatamata B.I.I., ambii suferind, ca urmare a faptei inculpatului, arsuri la nivelul fetei, ce au determinat caprima sa-si piarda atat simtul, cat si organul vazului, asa cum s-a consemnat in raportul de expertiza medico-legala nr. 252 din 18 martie 2009 intocmit de Serviciul Medico-Legal Județean Baia Mare, iar sotul sotul sau sa fie subiect al unor suferinte fizice,constituie infractiunea de vatamare corporala grava in foma agravata prev. de art. 182 al. 2 C.pen. si pedepsita cu inchisoare de la 2 la 7 ani, savarsita fata de partea vatamata B.M. si infractiunea de lovire sau alte violente prev de art. 180 alin. 1 C.pen. si pedepsita cu inchisoare de la 1 luna la 3 luni sau cu amenda, savarsita fata de partea vatamata B.I.I..

Latura obiectiva se retine a fi intrunita, elementul material realizandu-seprin actiunea inculpatului de a arunca, in mod direct in fata partii vatamate B.M. si in mod indirect in fata partii vatamate B.I.I., o solutie de hidroxid de sodiu, de natura a produce arsuri ale pielii, urmarea imediata a acestei actiuni fiind vatamarea corporala a integritatii corporale a partilor vatamate B.I.I. si B.M., primului fiindu-i cauzate arsuri la nivelul fetei, producatoare de suferinte fizice, iar sotiei acestuia cauzandu-i se arsuri puternice, tot la nivelul fetei, ce au determinat 90-100 zile de ingrijiri medicale, dar numai pentru o vindecare partiala, aceasta pierzandu-si atat simtul, cat si organul vazului, legatura de cauzalitate fiind directa si dovedita cu probele analizate.

Sub aspectul laturii subiective, se retine ca inculpatul a savarsit fapta cu vinovatie, in forma intentiei, modalitatea directa, in ce priveste fapta executata asupra partii vatamate B.M. si modalitatea indirecta, in ce priveste fapta executata asupra celeilalte parti vatamate, astfel cum sunt definite de art. 19 al. 1 pct. 1 lit.a)-b) C.pen., inculpatul prevazand rezultatul faptei sale si urmarind producerea acestui rezultat fata de B.M., stiind ca numai dupa producerea rezultatului va obtine banii oferiti de inculpata majora B.I., cu privire la care el insusi a afirmat ca are nevoie, acesta fiind si mobilul ce l-a determinat sa ia hotararea de a trece la actiune.

Inculpatul a prevazut ca actiunea sa va putea leza si pe sotul partii vatamate care se afla la bratul ei si, desi nu a urmarit acest rezultat, a acceptat producerea lui.

Nu vor fi primite sustinerile ca nu a cunoscut toxicitatea si efectul solutiei ce a aruncat-o in fata partilor vatamate, el insusi declarand ca a fost instruit sa umble cu grija cu recipientul in care se afla, asa incat sa nu se arda.

Avand in vedere cele expuse, se retin indeplinite conditiile art. 345 al.2 C.pr.pen., inculpatul urmand a fi condamnat pentru infractiunea de vatamare corporala grava prev. de art. 182 al. 2 C.pen. si pentru infractiunea de lovire sau alte violente prev. de art.180 alin. 1 C.pen., savarsite asupra partilor vatamate B.M. si, respectiv,B.I.I..

Cu privire la fapta de furt calificat pentru care a fost trimis in judecata inculpatul B.R. prin acelasi rechizitoriu, instanta a retinut ca, in cursul lunii martie 2009, pe timp de noapte si folosind o scara, a patruns in balconul partii vatamate si apoi, in locuinta acesteia, de unde a sustras o unitate centrala de calculator marca Panter 3600.

In drept, fapta inculpatului B.R. care, in cursul lunii martie 2009, pe timp de noapte si folosind o scara, a patruns in balconul partii vatamate S.M.D. si apoi, in locuinta acesteia, de unde a luat, fara consimtamantul acesteia, o unitate centrala de calculator marca Panter 3600, cu scopul de a-si insusi bunul pe nedrept, bun ce a fost valorificat pentru suma de 500, cauzand astfel un prejudiciu reparat integral in cursul urmaririi penale constituie infractiunea de furt calificat prevazuta de art. 208 alin. 1- 209 alin. 1 lit. g) si i) C.pen.

In ce priveste individualizarea judiciara a pedepselor ce se vor stabili pentru cele trei infractiuni retinute in sarcina inculpatului B.R., instanta a avut in vedere criteriile generale de individualizare prevazute de art. 72 si art. 100 C.pen.

Astfel, in ce priveste gradul de pericol social al infractiunilor impotriva integritatii fizice a partilor, evaluat conform art. 100 C.pen., se va retine a fi unul ridicat, fiind necesara aplicarea unei pedepse minorului, astfel cum decurge din urmarea faptei executate asupra partii vatamate B.M. – pierderea simtului si organului vazului si din rezultatul ce s-ar fi putut produce in privinta sotului acesteia, B.I.I., daca solutia aruncata de inculpat ar fi atins parti ale fetei acestuia din zona ochilor sau a gurii.

Inculpatul a fost minor la data savarsirii faptei, avand varsta de 16 ani si 10 luni, dar acesta, conform referatului de evaluare efectuat in cauza (f.274-277), avea o predispozitie infractionala, dedusa din urmatorele concluzii inscrise in referat:

„Debutul infractionalal minorului B.R. a avut loc la inceputul anului 2007 si a constat in savarsirea mai multor furturi din autoturisme. Potrivit tatalui, minorul a sustras 8 sau 9 casetofoane auto intr-o singura luna, respectiv ianuarie 2007.

Organele de politie din localitatea de domiciliu sustin ca au existat suspiciuni ca ar fi

vorba de un numar mare de infractiuni, insa au fost formulate doar doua plangeri in acest sens. Pentru aceste fapte minorul a fost scos de sub urmarire penala pe motiv ca nu intruneau gradul de pericol social al unei infractiuni, fiind sanctionat contraventional”.

Parintii minorului, s-au declarat neputinciosi fata de aceasta predispozitie a

fiului lor, nu au relevat masurile ce le-au luat pentru indeplinirea obligatiei de supraveghere, acestia marginindu-se la acoperirea prejudiciului cauzat de el, atitudine ce a incurajat pe minor sa savarseasca fapte prevazute de legea penala, curajul acestuia fiind intarit si de convingerea ca i se cuvine o plata pentru executarea actelor penale.

Intrucat inculpatul B.R. era minor la data savarsirii faptelor, a fost avuta in vedere aceasta circumstanta personala a inculpatului si, raportat la dispozitiile art. 109 C.pen., a fost condamnat la pedepse minime in regim de detenție.

Au fost aplicate si pedepsele accesorii prev.-de art 71 rap.la art. 64 Cp.

In ce priveste modalitatea de executare, instanta a apreciat ca inculpatul nu poate fi indreptat prin pronuntarea suspendarii executarii pedepselor stabilite, data fiind periculozitatea acestuia, activata de tendintele minorului de a obtine bani, prin orice modalitate, inclusiv prin săvarsirea de fapte penale, dar si pentru ca inculpatul a actionat cu intentie la savarsirea celor trei infracțiuni, retinand din referatul de evaluare a inculpatului, intocmit de Serviciul de Probatiune de pe langa Tribunalul Maramures, ca acesta nu a manifestat interes pentru continuarea studiilor, abandonand sistemul de invatamant, nu apreciaza eforturile parintilor sai si are o predispozitie delincventionala, activata de consumul de alcool si de nevoia unor venituri sporite fata de cele ce-i puteau fi asigurate de parinti.

Prin rechizitoriu se retine ca inculpatul T.D.M. nu a executat fapta la care a fost instigat de inculpata B.I., stabilindu-setotodata si ca inculpatul B.R. s-a inteles cu inculpatul T.D.M., sa ia locul martorului I.G., cel ce a fost mai intai determinatsa ia hotararea de a savarsi fapta impreunacu acesta din urma, infracțiune ce nu a fost izbutita in seara zilei de 09.03.2009, pentru lipsa partilor vatamate de la locul indicat acestora de inculpata B.I.. Dupa cum s-a retinut in cele ce preced, autorul infractiunii de vatamare corporala grava nu a fost determinat de minorul T.D.M., sa participe la savarsirea faptei, de la acesta afland numai despre planuirea infractiunii si despre oportunitatea de a fi obtinuta suma de 100,oo lei, actiunea autorului si hotararea infractionala a acestuia fiind determinate de inculpata B.I., astfel cum deja s-a argumentat. Complicele este, potrivit art. 26 C.pen., persoana care "cu intentie, inlesneste sau ajuta in orice mod la savarsirea unei fapte prevazute de legea penala. Este, de asemenea complice, cel care promite inainte sau in timpul savarsirii faptei, ca va

tainui bunurile provenite din aceasta sau ca va favoriza pe faptuitor, chiar daca dupa

savarsirea faptei promisiunea nu e indeplinita."

Conditiile complicitatii, astfel cum rezulta din textul legal precitat, sunt:

-savarsirea de catre autor a unei fapte prevazute de legea penala, complicitatea fiind conceputa numai din momentul in care fapta la care complicele a inteles sa contribuie s-a materializat prin acte de executare pedepsibile, actele de complicitate fiind indisolubil legate de cele de autorat, carora le sunt subordonate;

-savarsirea de catre complice a unor acte de sprijinire a autorului in comiterea faptei, acte circumscrise fie complicitatii materiale, fie celei morale;

-activitatea complicelui sa fi servit efectiv la savarsirea faptei prevazute de legea penala;

-sub aspect subiectiv, pentru existenta complicitatii, se cere ca actele de complicitate sa fie savarsite cu vinovatie in forma intentiei, fie directa, fie indirecta, deci complicele sa prevada ca prin actele sale sprijina, ajuta sau inlesneste executarea faptei prevazuta de legea penala, de catre autor.

In ce priveste aceasta conditie, se impune a se adauga ca orice contributie trebuie sa se inscrie in antecedența cauzala a producerii rezultatului ce constituie urmarea faptei prevazuta de legea penala savarsita de autor, asadar sa reprezinte o conditie sine qua non a producerii rezultatului, iar nu o conditie numai inlesnitoare, care nu ar justifica tragerea la raspundere in sistemul actual al Codului penal.

Verificand, raportat la aceste conditii, contributia inculpatului T.D.M., la savarsirea infractiunii de vatamare corporala grava prev de art. 182 al. 2 C.pen., de catre inculpatul minor B.R. – in forma autoratului si de catre inculpata B.I. – in forma instigarii, retinute cu prilejul examinarii cererii acesteia, formulate prin aparator, de schimbare a incadrarii juridice, instanta a retinut ca inculpatul minor T.D.M., impreuna cu numitul I.G., (ascultat ca martor in prezenta cauza), au fost cei mai intai instigati de inculpata B.I. la savarsirea faptei mentionate, acestia neputand pune in executare hotararea infractionala, partile vatamate lipsind de la locul indicat de inculpata, la data de 09.03.2009.

Prin urmare, actele savarsite de inculpatul T.D.M. in seara de 09.03.2009 nu se inscriu decat, cel mult, in sfera instigarii martorului I.G. la savarsirea faptei ce formeaza obiectul prezentei cauze, instigare ce ar fi fost concurenta cu actele de executare ale inculpatului, daca acestea ar fi fost materializate, instigare ce ar fi fost pedepsita ca infractiune de sine statatoare, conform art. 29 al. 1 C.pen., daca si cu aceasta fapta ar fi fost sesizata instanta, care isi va margini judecata la faptele si persoanele cu privire la care a fost sesizata, conform art. 317 C.pen.

Nu vor putea fi retinute in sarcina inculpatului T.D.M. ca acte de instigare nici

cele privind pe inculpatul B.R., care, afland despe infractiunea proiectata, si-a propus

el insusi a-l inlocui pe martorul I.G., rezolutia infractionala a acestuia fiind insa determinata de inculpata B.I., de confirmarea careia a avut nevoie asupra oportunitatii de a obtine bani.

La fel, nu poate fi retinuta ca act de complicitate prezenta inculpatului T.D.M., in seara de 10.03.2009, in locul „Prund”, alaturi de inculpatul B.R., impreuna cu care a asteptat pe partile vatamate, pentru a le arunca acestora cu solutia caustica in fata, intrucat inculpatii au fost determinati, cu promisiunea de a li se plati cate 100,00 lei, sa execute fapta fiecare asupra uneia dintre partile vatamate, minorii stabilind, in casa inculpatei B.I., ca inculpatul B.R. sa arunce solutia caustica in fata partii vatamate B.M., iar inculpatul T.D.M., in fata sotului acesteia, partea vatamata B.I.I..

Verificand daca prezenta inculpatului T.D.M., care nu a mai executat fapta la care a fost instigat, constituie act de complicitate morala, instanta retine ca aceasta nu se inscrie in sfera acestei forme de participatie penala, intrucat inculpatul B.R. avea, la momentul la care a fost instigat, predispozitia de a lua hotararea infractionala, predispozitie ce a fost transformata de instigator, in insasi rezolutiea de a executa actiunea de aruncare a solutiei caustice in fata uneia din cele doua parti vatamate.

Astfel, excluzand posibilitatea ca inculpatul B.R. avea nevoie de inlesnire/ajutor la realizarea laturii subiective a infractiunii de vatamare corporala grava savarsita impotriva partii vatamate B.M., se va retine ca prezenta inculpatului T.D.M. nu a constituit nici o contributie menita a intari hotararea inculpatului B.R. de a savarsi fapta, ambii inculpati fiind instigati la savarsirea unor infractiuni distincte, avand aceeasi natura, dar indreptate impotriva unor obiecte juridice distincte, vizand integritatea fizica a doua parti vatamate diferite.

Impartirea rolurilor intre cei doi inculpati minori, in sensul ca inculpatul B.R. sa savarseasca fapta asupra partii vatamate B.M., iar inculpatul T.D.M., asupra sotului acesteia, nu constituie nici act de complicitate materiala, fiecare inculpat avand, sub aspect intelectiv, reprezentarea savarsirii faptei la care au fost instigati, in mod singular, numai asupra uneia din partile vatamate, ambii reprezentandu-si fapta prin acte de executare, iar nu prin acte de sprijin, ajutor sau inlesnire reciproce, astfel incat se retine ca minorul T.D.M. a acceptat aceasta impartire a rolurilor avand reprezentarea ca actiunea sa va fi una specifica autorului, iar nu complicelui, prezenta sa la locul si momentul stabilit a fi termenii infractiunilor contra integritatii fizice a partilor vatamate, savarsite de inculpatul B.R., fiind rezultatulhotararii infractionale a minoruluiT.D.M. de a executa o infractiune distincta, de aceeasi natura, dar indreptata impotriva unei alte persoane decat cea impotriva careia s-a indreptat coinculpatul, cu concluzia ca se retine a fi indiferenta prezenta acestui inculpat in antecedenta cauzala a rezultatului faptei savarsite de coinculpatul B.R..

In fine, se impune a se analiza daca inactiunea inculpatuluiT.D.M., care nu a impiedicat pe coinculpatul B.R., de a savarsi fapta proiectata, constituie acte de complicitate omisiva, analiza urmand a se face, sub acelasi aspect si in ce priveste inactiunea inculpatului T.D.M. de a denunta fapta savarsita de inculpatul B.R..

Astfel, inculpatul T.D.M. a fost determinat la executarea faptei prevazuta de

legea penala, acesta luand hotararea de a participa, impreuna cu inculpatul B.R., la savarsirea infractiunii, in calitate de autor, fata de una din partile vatamate, dupa impartirea rolurilor, fapta acestui inculpat urmand sa se indrepte impotriva partii vatamate B.I.I..

Inculpatul s-a razgandit si nu a mai executat fapta, in chiar momentul in care coinculpatul B.R. a finalizat executarea faptei indreptata, potrivit impartirii rolurilor, impotriva partii vatamate B.M., aceasta scotand strigate puternice de durere.

Motivul ce a determinat neexecutarea faptei proiectate de către inculpatulT.D.M.a fost starea de fricăce i-afost produsă de strigătele de durere ale părții vătămate B.M., starea de frică mentinandu-sesi in zilele ce au urmat, astfel cum rezultă din referatul de evaluare intocmit de Serviciul de probațiune de pe langă Tribunalul Maramures, din cuprinsul căruia se rețin următoarele concluzii:

„contactul cu autoritatile a constituit pentru acesta un avertisment sever”, iar minorul

„manifesta teama fata de etichetarea ca infractor”.

Din cuprinsul aceluiasi referat de evaluare rezulta si ca:„…minorul nu a avut

abateri de la normele de conduita social acceptate. In microcomunitatea de apartenenta este cunoscut ca un tanar linistit, respectuos, sarguincios in munca, care cunoaste autoritatea parintilor si nu incalca regulile instituite de acestia ( nu lipseste de acasa fara acordul mamei, nu depaseste ora stabilita pentru reintoarcerea la domiciliu). Tinand cont de timpul alocat activitatilor lucrative – pe langa muncile din gospodarie, pentru a asigura ajutorul din parteaconsatenilor fie prin utilaje agricole, fie prin mana de lucru, isi ofera el insusi serviciile in contrapartida, socializarea specifica varstei este limitata la 1-2 seri saptamanal, cand obisnuieste sa iasa la suc, in localurile publice din vecinatatea locuintei. Desi potrivit organelor locale de politie, in acest mediu, altercatiile intre tineri survin relativ frecvent pe fondul consumului de alcool, minorul nu a fost implicat in acte de tip antisocial, iar anturajul in compania caruia a fost vazut, nu se inscrie in tiparul persoanelor aflate in atentia autoritatilor”.

Prin urmare, inacțiunea inculpatului T.D.M. materializată prin neimpiedicarea

coinculpatuluide asăvarsi fapta, nu este de natură a fi cuprinsă in sfera complicității negative, cată vreme coinculpatulsăvarsise deja acțiunea impotriva părților vătămate,

iar strigătele de durere ale victimeiB.M., aufost determinante pentru neexecutarea propriei rezoluții infracționale de către acest inculpat.

Față de considerentele expuse, instanța a reținutcă inculpatul nu a săvarsitinfracțiunea de vătămare corporală gravă in forma complicității, lipsind trei

dintre condițiile complicității – sub aspect material, actele de ajutor moral si, implicit

cauzalitatea dintre aceste acte si urmarea produsa, iar sub aspect subiectiv, lipsind

intentia de a contribui prin astfel de acte la savarsirea faptei la care a fost instigat

inculpatul B.R., cercetat in calitate de autori.

Instigarea inculpatului T.D.M., de către inculpata B.I., a fost urmatăde neexecutarea infracțiunii menționate, urmând a fi achitat inculpatul T.D.M., în baza art.11 al.1 pct.2 lit.a raportat la art.10 al.1 lit. c C.pr.pen, iar inculpata B.I. să fie trasă la răspundere pentru infracțiunea de vătămare corporală gravăîn forma instigării inculpatului B.R., urmata de

executareafaptei de către acesta si pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă în forma instigării neurmate de executare de către minorul instigatT.D.M., pentru considerentele ce se vor expune in continuare.

2.3. Inculpata B.I., sora părții vătămate B.M., a determinat inițial, pe minorul T.D.M. si pe cel ascultat martor in prezenta cauză-I.G., să arunce cu o soluție de sodă caustică in fața surorii sale si a soțului acesteia, substanța fiind cumpărată si preparată de inculpată in propria casă, punand substanțain două borcanede sticlă, de capacitate800 ml, inchise cu capac siinstruind pe cei arătați cu privire la efectele soluției asupra acestora din urmă, promițandu-le pentru săvarsirea faptei, fiecăruia cate 100,00 lei, motivul inculpatei fiind acela de a speria pe părțile vătămate, inculpata avand convingerea că sora ei ”ii face vrăji”.

Martorul I.G., desi a fost determinat sa ia hotărarea infracțională,nu a trecut la executare,motivul neparticiparii fiind dat de intarzierea partilor vatamate de a aparea, in searade 09.03.2009, la locul indicat de inculpata B.I. a fi cel pe unde vor trece, acesta, alături de inculpatul T.D.M., amanand savarsirea faptei la o data ulterioara, la care nu stie de ce nu a mai fost chemat.

Acelasi martor a relevat că l-a vazut pe inculpatul B.R., asteptand impreună cu minorulT.D.M., in seara de 10.03.2009, in acelasi loc in care fusese si el anterior, astfel ca a stiut in ce scop se aflau acestia acolo, anume să arunce in fațapărților vătămate cu soluția preparată de inculpata B.I., vazandu-i mai tarziu alergand de la locul faptei.

Afland că pentru indeplinirea acestei actiuni, vor fi recompensați cu suma de cate 100,oo lei, inculpatul B.R. s-a oferit să participe el in locul martorului I.G., afirmand că are nevoie de bani, astfel incat s-a dus la inculpata B.I., mai intai singur, astfel cum s-a retinut in cele ce preced, iar in seara de 10.03.2009, impreună cu minorul T.D.M., care nu l-a mai anunțat si pe martorul I.G..

Inculpatul B.R. a declarat in fațainstanței,relatand cum inculpata B.I. i-a instruit pe amandoi, a verificat telefonic daca partile vatamate s-au intors acasa ori urmeaza a se intoarce si, constatand ca acestia nu raspund la telefon, i-a indemnat sa astepte pe partile vatamate intr-un loc neiluminat, unde inculpatii minori urmau sa arunce solutia caustica, fiecare in fata uneia dintre partile vatamate, determinarea inculpatilor fiind insotita de asigurarea data de inculpata in sensul ca nu va sti nimeni cine a savarsit fapta, dar si de pormisiunea de a plati fiecarui minor cate 100,oo lei, minorilor spunanduli-se ca partile vatamate au facut vraji fiicei inculpatei, in acelasi sens declarand acest inculpat si in cursul urmaririi penale.

In acelasi sens, privind aceleasi imprejurăride fapt, a declarat si minorul T.D.M., afirmand ca inculpata B.I. i-a instruit sa arunce solutia in fata partilor vatamate, iar nu in alta parte a corpului, precum si ca vor primi banii promisi „ daca aude ca am orbit-o”.

Declarațiile acestora se coroborează cu ansamblul probelor administrate, in cauză demonstrandu-se că inculpata B.I. a cumpărat substanța denumită comercial ”sodă caustică” de la magazinul „T.”, astfel cum rezultă din bonul de casă si declarația martorei C.M., substanța fiind folosită pentru prepararea soluției ce a fost pusă in două borcane de sticlă de 800 ml, cu capac, ce au fost date cate unul, inițial martorului I.G. si inculpatului T.D.M., iar ulterior acestuia din urmă si inculpatului B.R..

Instanta nu va primi sustinerile inculpatei in sensul ca singurele probe ce au fost administrate in cauza pentru dovedirea faptei sale sunt declaratiile coinculpatilor minori, cata vreme aceste declaratii se coroboreaza cu ansamblul probelor analizate si cata vreme inculpata nu a propus niciuna din categoriile de probe ce ar fi infirmat sustinerile coinculpatilor minori, marginindu-se la a nu recunoaste fapta si a sustine ca nu s-a aflat in localitate la data de 10 03 2009, fara a si dovedi aceasta sustinere, ce a fost insa infirmata de imprejurarea consemnata in Incheierea din aceeasi data – 10 03 2009, pronuntata de Judecatoria Dragomiresti, in Dos. nr. aaa/224/2009, anume prezenta sa in sedinta publica din acea data, in calitate de sotie a petentului B.I.I., cand a motivat lipsa acestuia, inculpata refuzand si sa se supuna testului poligraf, impunandu-se a se sublinia ca refuzul primeste relevanta juridica, in contextul expus.

Mobilul ce a determinat acțiunile inculpatei descrise aici a fost răzbunarea, aceasta avand convingerea că sora sa, partea vătămată B.M., face vrăji, această convingere rezultand atat din declaratiile coinculpatilor minori, dar si din declarațiile martorilor I.G., B.V., P.M., N.M.

Spre aceeasi concluzie conduce si declaratia martorului Hotico Stefan, care a reprodus cuvintele inculpatei ce a aflat despre orbirea partii vatamate B.M., anume „lasa ca a vazut bugat”, dar si declaratia martorei N.M., care se afla, de asemenea, intr-o stare conflictuala cu partile vatamate, aceasta relevand cuvintele inculpatei „ mi s-au implinit rugaciunile si ca nimeni nu a orbit-o pe sora ei M. a lui S., doar calul cel alb”.

Pentru aceleasi considerente vor fi inlăturate si apărările inculpatei in sensul că nici minorul T.D.M. si nici inculpatul B.R., nu au fost in locuința acesteia.

Asadar, se va retine in sarcina inculpatei B.I. participatia penala in forma instigarii la savarsirea infractiunii de vatamare corporala grava asupra partii vatamate B.M.

Potrivit art. 25 C.pen., „Instigator este persoana care, cu intentie, determina o alta persoana sa savarseasca o fapta prevazuta de legea penala”.

Instigatorul desfasoara deci, in primul rand, o activitate psihica (interna), in cadrul careia se contureaza hotararea de savarsire a faptei si se delibereaza in sensul comiterii ei de catre alta persoana, iar in al doilea rand, o activitate fizica, materializata prin identificarea persoanei care urmeaza a savarsi fapta, determinarea acesteia si alegerea mijlocului cel mai eficient pentru a o determina sa comita infracțiunea.

Conditiile instigarii, astfel cum decurg din textul legal precitat, sunt urmatoarele:

-sa se fi realizat o activitate de determinare de catre o persoana, fata de alta persoana, materializata prin insuflarea ideii de a efectua o anumita actiune, fiind indiferente mijloacele utilizate in activitatea de determinare, deci fiind calificata instigarea prin oferirea de foloase sau prin presiuni exercitate in favoarea constrangerii;

-activitatea de determinare sa aiba ca obiect savarsirea unei fapte prevazute de

legea penala;

-activitatea de determinare sa fie efectuata cu intentie, deci sa se constate ca a existat la instigator vointa producerii rezultatului prefigurat sau, cel putin, acceptarea posibilitatii producerii acestuia.

Actele aceleiasi inculpate, de procurare a mijloacelor de savarsire a faptei proiectate si de punere a acestora la dispozitia persoanelor identificate, constituie acte de complicitate materiale, ce sunt insa absorbite de actele de instigare ale aceleiasi inculpate cu privire la savarsirea unei fapte prevazute de legea penala.

Conditia privind vinovatia inculpatei se retine a fi indeplinita, urmare a cunoasterii

unanime a efectului solutiei de soda caustica asupra tegumentelor si organelor interne ale corpului uman, inculpata prefigurandu-si rezultatul actiunii de a se arunca o astfel de solutie in fata partilor vatamate si urmarind acest rezultat, motivul inculpatei constand in dorinta ei de razbunare.

Inculpatul T.D.M. nu a executat fapta la care a fost determinat de inculpata B.I., acesta luand hotararea neexecutarii imediat ce coinculpatul B.R. a finalizat propria actiune de aruncare a solutiei de soda caustica in fata partii vatamate B.M., primul fiind cuprins de o stare de frica, determinata de strigatelede durere ale acesteia din urma, astfel incat participatia penala a inculpatei va fi analizata in conditiile art. 29 C.pen., cu privire la care s-a apreciat ca nu se impune o schimbare a incadrarii juridice a faptelor pentru care inculpata B.I. a fost trimisa in judecata, punerea in discutie a acestei chestiuni de drept fiind de natura a conduce la incompatibilitatea judecatorului ce a instrumentat cercetarea judecatoreasca,

prefigurand solutia ce se va da in cauza.

Inculpatul B.R., executand fapta de vatamare corporala grava asupra partii vatamate B.M., in mod direct, a adus atingere, in mod indirect si prin aceeasi fapta, si integritatii fizice a partii vatamate B.I.I., parte din solutia aruncata in fata sotiei lui, ajungand si pe fata acestuia, producandu-i suferinte fizice.

Cu privire la aceasta fapta, instanta nu va reține participatia penala a inculpatei B.I., acesteia fiindu-i indiferent modul in care s-a facut impartirea rolurilor sub aspectul celor doua parti vatamate, intre persoanele instigate, instanta retinand ca raportul de cauzalitate psihica, ca element constitutiv al faptei de lovire sau alte violente savarsite de inculpatul B.R. impotriva partii vatamate B.I.I., s-a intrerupt, iar infractiunea savarsita fata de aceasta parte vatamate isi are originea psihica exclusiv in propria vinovatie a acestui inculpat, retinuta in modalitatea intentiei indirecte, acesta prevazand ca actiunea sa s-ar putea extinde si asupra sotului celei in fata carei a intentionat in mod direct sa arunce solutia caustica si, desi nu a urmarit acest rezultat, la care ar fi trebuit sa se ajunga ca urmare a faptei minorului T.D.M., a acceptat producerea lui.

In drept, faptele inculpatei B.I., de a determina pe inculpatul B.R. si pe minorul T.D.M., sa ia hotararea de asavarsi actiunea de a arunca in fata partilor vatamate B.I.I. si B.M.,solutia de soda caustica cumparata si preparatade aceasta, inculpata prefigurandu-si rezultatul acestei actiuni si urmarindu-l, constituie infractiunea de vatamare corporala grava in forma instigarii prev. de art. 25 raportat la art. 182 al. 2 C.pen. si, respectiv, infractiunea de instigare prev. de art. 29 C.pen. Latura obiectiva a infractiunilor retinute cuprinde elementul material, realizat prin activitatea de determinare a inculpatului B.R., la savarsirea actiunii ce constituie infractiunea de vatamare corporala grava prev. de art. 182 al. 2 C.pen., urmata de pierderea simtului si organului de vaz de catre partea vatamata B.M., precum si prin actiunea de determinare a minorului T.D.M., la savarsirea unei actiuni de aceeasi natura si cu acelasi continut – aruncarea in fata partilor vatamate a unei solutii

caustice, preparata de inculpata, urmata insa de neexecutare, intre activitatile de determinare a inculpatului B.R. si rezultatul acestei determinari existand cauzalitate

directa, inculpata fiind autorul moral al infractiunii de vatamare corporala grava savarsita de acest inculpat impotriva partii vatamate B.M..

In ce priveste latura subiectiva, se retine vinovatia in forma intentiei, modalitatea directa, inculpata prevazand, in cadrul ambelor actiuni de determinare, ca rezultatul faptei la care a instigat va fi orbirea partilor vatamate, aceasta promitand plata sumei de 100,00 lei fiecaruia dintre cei instigati, numai daca faptele la care a instigat vor avea acest rezultat, astfel cum s-a demonstrat in cele ce preced, imprejurare din care se retine concluzia ca inculpata a si urmarit rezultatul aratat.

Actele de instigare neurmate de neexecutarea faptei la care a fost determinat minorul T.D.M. sunt incriminate distinct de dispozitiile art. 29 C.pen..

Intrucat inculpata a izbutit sa-l determine pe acest inculpat sa savarseasca fapta prevazuta de legea penala, insa acesta, dupa ce a acceptat propunerea facuta si a luat hotararea de a savarsi fapta, s-a razgandit si nu a mai trecut la executare, in circumstantele deja retinute, inculpata urmeaza sa raspunda penal pentru infractiunea autonoma prev. si ped. de art.29 C.pen.

Constatand indeplinite conditiile art. 345 al. 2 C.pr.pen., faptele retinute in sarcina inculpatei existand si constituind infractiuni, fiind savarsite de inculpata cu vinovatia prevazuta de lege, aceasta raspunzand penal, urmeaza a fi condamnata inculpata, pentru fiecare din cele doua fapte examinate.

In ce priveste individualizarea judiciara a pedepsei, instanta a avut in vedere criteriile de individualizare prevazute de art. 72 C.pen.

Gradul de pericol social, evaluat conform art. 18 ind. 1 al. 2 C.pen., se retine a fi unul foarte ridicat, raportat la urmarea imediata produsa - pierderea de catre partea vatamata a simtului si organului vazului, dar si arsuri ale pielii fetei ce au necesitat, potrivit expertizei medico-legale, 90-100 zile de ingrijiri medicale pentru vindecare, precum si raportat la urmarea imediata ce s-ar fi putut produce daca minorul T.D.M. ar fi executat fapta la care a fost instigat, asupra partii vatamate B.I.I..

Scopul inculpatei a fost determinat de dorinta de razbunare, fiind incredintata

ca partea vatamata B.M. si fiica acesteia ”ii fac vraji”, urmand a se retine ca a savarsit

faptele din motive josnice, fiind incidenta circumstanta agravanta legala prev. de art.

75 al. 1 lit. d) C.pen.

Savarsirea faptelor de catre inculpata se retine a fi fost realizată si in circumstanta agravanta legala prev. de art. 75 al.1 lit.c) C.pen., activitatea de determinare fiind efectuata de catre inculpata asupra unor minori, astfel incat va fi retinuta si aceasta circumstanta legala.

Inculpata nu a recunoscut savarsirea faptelor retinute in sarcina sa, mai mult, a sustinut ca persoanele instigate nu au fost niciodata in casa ei, precum si ca nu s-a aflat in localitatea Ieud, la data de 10.03.2009, fiind plecata in localitatea Constanta, ambele sustineri fiind infirmate de declaratiile minorului T.D.M. si ale inculpatului B.R., ambii descriind interiorul in care au stat in locuinta inculpatei in termeni identici cu cei descrisi de insasi inculpata, a carei prezenta in localitatea Ieud la data de 10.03.2009 este confirmata de incheierea pronuntata in Dosar nr. aaa/224/2009, dar si de lista apelurilor telefonice efectuate de la postul telefonic fix al inculpatei, din care rezulta ca s-au format apeluri in aceeasi perioada către victime.

Inculpata se afla la primul conflict cu legea penala, nefiind anterior condamnata, asa cum rezulta din fisa de cazier judiciar, urmand a se retine circumstanta legala atenuanta prev. de art. 74 al. 1 lti.a) C.pen.

S-a reținut ca, pentru niciuna din infractiunile savarsite, inculpata nu a fost condamnata definitiv pana la data pronuntarii prezentei sentinte, urmand a se face aplicarea art. 33 lit.b) C.pen. rap. la art. 34 al.1 lit. b)C.pen. si a disp. art. 80 al.1-2 C.pen.

Raportat la criteriile de individualizare analizate, inculpata va fi condamnata la pedeapsa de 3 (trei) ani inchisoare, pentru săvarsirea infracțiunii de vatamare corporala grava in forma instigarii, fata de partea vatamata B.M. si la la pedeapsa de 2 (doi ) ani inchisoare, pentru săvarsirea infracțiunii de vatamare corporala grava, in forma instigarii neurmate de executare, fata de partile vatamate B.M. si B.I.I..

In baza art. 33 lit. a) C.penal, raportat la art. 34lit. b) C.penal, vor fi contopite pedepsele stabilite si va fi condamnata in final inculpata B.I., la pedeapsa rezultanta de 3 (trei) ani inchisoare.

Se va face aplicarea art. 64 lit.a teza a II a si litera b C.pen. in conditiile si pe

durata prev. de art.71 C.penal.

III. Cu privire la latura civila, se retine ca in cauza s-au constituit parti civile partile vatamate B.M. si B.I.I. si SPITALUL JUDETEAN DE URGENTA Baia Mare „Dr. Constantin Opris”.

Retinand ca inculpatii B.I. si B.R. raspund penal pentru activitatea infractionala se vor retine indeplinite si conditiile art. 998-999 C.civ., urmand a fi antrenata, in baza acestor texte legale si a disp. art. 1003 C.civ., raspunderea civila delictuala si solidara a acestor inculpati, fata de partile civile evocate.

In sarcina parintilor inculpatului B.R., minor la data savarsirii faptei pentru care a fost condamnat (16 ani si 10 luni), se va retine, in baza art. 1001 al. 1 C.civ., culpa in supravegherea minorului, urmand a fi obligati in solidar cu acesta, la repararea pagubei cauzată victimelor.

Prejudiciul material retinut in ce priveste pe partea civila B.M. este cert, inca nereparat, in masuracelor 100 zile de ingrijiri medicale de care a beneficiat victima, Judecătoria apreciind, in lipsa unor probe directe, ca suma de 100 lei/zi corespunde

costului implicat de medicatia si ingrijirea speciala necesara acestei parti civile, inclusiv costului implicat de spitalizarea partii vatamate in Italia, precum se va retine, judecand in echitate, ca este cert si prejudiciul moral al carui echivalent a fost restrans de catrepartile civile, la termenul cand s-a dezbatut cauza, la suma de 300.000 lei, urmand a fi obligati inculpatii, in solidar intre ei si inculpatul B.R. in solidar cu partile responsabile civilmente – parintii sai, la plata acestor sume cu titlu de despagubiri civile materiale si morale, cuvenit ambelor parti civile – sotii B.M. si B.I.I..

In ce priveste diferenta despagubirilor materiale solicitate, de 150.000,00 lei,

instanta retine ca, desi s-au depus inscrisuri din care rezulta internarea partii civile B.M. la unitati spitalicesti din Italia, nu s-a facut dovada prejudiciului material suferit de partile civile, cuprinzand cheltuielile de transport si de spitalizare, in a caror considerare instanta a stabilit insa intinderea prejudiciului material incercat de ambele parti vatamate.

Astfel, martora B.I., fiica a partilor civile, intrebata fiind de instanta cu privire la cuantumul cheltuielilor efectuate cu prilejul internarii partii civile B.M., la unitatile spitalicesti din Italia, a raspuns ca nu cunoaste.

Intrucat instanta nu este chemata sa aprecieze intinderea prejudiciului material a carui reparare s-a solicitat, judecarea laturii civile avand la baza probelea caror administrare se afla exclusiv in sarcina partii solicitante, instanta a respins actiunea civilă pentru diferentade 150.000,00 lei, pentru care nu s-au administrat probe.

Se va retine reparat prejudiciul suferit de partea vatamata S.M.D.. In privinta cheltuielilor judiciare, retinand culpa infractionala si delictuala a inculpatilor, se va retine si culpa procesuala a acestora, urmand a fi obligat fiecare inculpat, la plata cheltuielilor judiciare catre stat si catre partile vatamate dupa cum urmeaza:

- in cuantum de 1047,00 lei – inculpatulB.R. in solidar cu partile responsabile civilmente B.G. SI B.M.

– parintii inculpatului, minor la data savarsirii faptei, din care suma de 200, oo lei reprezinta onorariul aparatorului din oficiu – av. Onita- Ivascu Adrian, ce se va avansa din fondurile Ministerului Justitiei.

- in cuantum de 864,00 lei – inculpataB.I..

In baza art.192 alin.(3) C.pr.penală, vor ramane in sarcina statului si se vor achita din fondurile Ministerului Justitiei, cheltuielile judiciare reprezentand onorariul de 100,oo lei, cuvenit aparatorului desemnat din oficiu, pentru inculpatul T.D.M., a carui cerere avand ca obiect cheltuieli judiciare se va respinge.

In baza art.193 alin.(1) C.pr.penală, va fi obligat fiecare inculpat la plata cheltuielilor judiciarefacute de partile vatamate, astfel:

- in cuantum de 557,40 lei – inculpatulB.R. in solidar cu partile responsabile civilmente B.G. SI B.M. – parintii inculpatului, minor la data savarsirii faptei.

- in cuantum de 1116,80 lei – inculpataB.I..

Impotriva acestei sentințe au declarat recurs Parchetul de pe langă Judecătoria Dragomiresti, părțile civile B.I.I. si B.M. si inculpata B.I..

Prin motivele scrise si orale, procurorii au solicitat admiterea căii de atac promovate, casarea soluției judecătoriei si rejudecand dosarul, a se dispune condamnarea inculpatului T.D.M. pentru comiterea complicității la infracțiunea de vătămare corporală gravă prev.de art.26 C.pen.rap.la art.182 alin.2 C.pen. cu aplicarea art.99 C.pen., intrucat magistratul fondului in mod netemeinic l-a achitat, iar in privința inculpaților B.R. si B.I. să se procedeze la aplicarea unor pedepse majorate, corespunzătoare pericolului social sporit al faptelor si făptuitorilor.

Părțile civile prin apărătorul ales au criticat sentința primei instanțe atat sub

aspect penal cat si sub aspect civil, solicitand ca in urma casării acesteia, Curtea să dispună condamnarea inculpatului T.D.M. pentru complicitate la infracțiunea de vătămare corporală gravă, prev.de art.26, 182 alin.2 si 99 C.pen. la o pedeapsă care să reflecte pericolul excesiv al faptei si să țină cont de urmările ireversibile ale acesteia, dar si de persoana făptuitorului, iar pe de altă parte, apreciază că se impun sancțiuni mai mari si față de coinculpații B.R. si B.I., primul in calitate de autor, iar a doua ca instigator a aceleiasi infracțiuni.

Arată că prin modul in care au acționat inculpații au demonstrat că in speță sunt operante prevederile circumstanțelor agravante reglementate la art.75 lit.a-d C.pen. Sub aspectul modalității de executare a pedepselor relevă că reeducarea inculpaților nu este posibilă decat prin izolarea lor de societate, intr-un loc de detenție, doar in cazul inculpatului T.D.M., intr-o ipoteză subsidiară s-ar putea aplica disp.art.86/1 C.pen.

Din punct de vedere civil, se impune obligarea solidară a inculpaților la plata daunelor materiale in valoare de 250.000 lei iar cu titlu de daune morale la achitarea sumei de 300.000 lei, față de consecințele sluțirii victimei B.M. si pierderea simțului văzului de către aceasta. Părțile civile au solicitat totodată obligarea in solidar a inculpaților la plata sumei de 11.545 lei cheltuieli judiciare reprezentand onorariu avocațial la instanța de fond si recurs.

Prin recursul scris si oral, apărătorul ales al inculpatei B.I. a solicitat admiterea căii de atac promovate, casarea sentinței si, in principal, trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Dragomiresti. Susține că de la inceputul cercetării judecătoresti, declarațiile inculpaților si ale martorilor nu au fost consemnate in mod procedural. Se incepea declarația la persoana I singular, ca in continuare să se consemneze la persoana a III-a, mai exact imprejurări pe care judecătorul fondului a ințeles că ar fi vrut să le relateze părțile. S-au consemnat o serie de aspecte subiective pe care martorul nu le-a relatat in mod direct. In situația in care au existat contradicții intre declarațiile inculpaților sau ale martorilor, in mod cu totul neprocedural s-a trecut la asa zisele confruntări, in care de asemenea consemnările sunt subiective, fiind redactate la persoana a III-a.

Una dintre martorele principale si anume fiica părților vătămate, numita B.I., audiată la termenul din 14.06.2011 a fost prezentă in sală in tot cursul procesului desfăsurat la Judecătoria Dragomiresti si cu toate că a invederat instanței acest lucru,s-a trecut la audierea acesteia. In aceste condiții se impune casarea hotărarii si trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiasi instanțe pentru reaudierea tuturor martorilor in apărare si in acuzare ce au fost ascultați nemijlocit de către instanța fondului. In caz contrar, dreptul la apărare al inculpatei este grav incălcat, neavand posibilitatea formulării unor intrebări si nebeneficiind de consemnarea fidelă a depozițiilor acestor martori.

In subsidiar, solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate si pronunțarea unei noi hotărari, prin care să se dispună achitarea inculpatei in temeiul art. 11. pct. 2 lit a rap. la art. 10 lit.a C.pr.pen. Susține că intreaga acuzație este fundamentată pe declarațiile celorlalți 2 coinculpați, respectiv B.R. si T.D.M. care confirmă că toate discuțiile despre agresarea victimelor s-au purtat intre ei si inculpatul B.I..

In ipoteza in care s-ar reține in sarcina inculpatei existența vreunei fapte, aceasta ar putea fi cea de favorizare a infractorului prev. de art. 264 alin.3 C.pen, situație in care operează nepedepsirea inculpatei, deoarece conform textului suscitat,favorizarea săvarsită de soț nu se sancționează. Pentru aceste considerente, solicită schimbarea incadrării juridice in temeiul art. 334 C.pr.pen din infracțiunea prev. si ped. de art. 25 rap. la art. 182 alin 2 C.pen in cea prev. de art.264 alin.3 C.pen.

Curtea examinand recursurile declarate, prin prisma motivelor invocate,ajunge la următoarele constatări:

Cu privire la recursul Parchetului si al părților civile:

Infăptuirea justiției penale cere ca judecătorii să nu se intemeieze, in hotărarile

pe care le pronunță, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobandită pe bază de probe decisive, complete, sigure, in măsură să reflecte realitatea obiectivă (faptele supuse judecății).

Numai asa se formează convingerea, izvorată din dovezile administrate in cauză, că adevărul – infracțiunile deduse spre soluționare instanței – este, fără echivoc, cel pe care il infățisează realitatea reconstituită ideologic cu ajutorul probelor.

In conformitate cu dispozițiile art.66 alin.1 si art.5/2 din Codul de procedură penală, precum si cu cele ale art.23 alin.11 din Constituția Romaniei, orice cetățean beneficiază de prezumția de nevinovăție, deschiderea unei proceduri judiciare penale – prin inceperea urmăririi penale – nefiind posibilă decat in condițiile prevăzute de lege.

Prin adoptarea prezumției de nevinovăție ca principiu de bază, distinct de celelalte drepturi care garantează si ele libertatea persoanei – dreptul la apărare, respectarea demnității umane – s-au produs o serie de restructurări ale procesului penal si a concepției organelor judiciare, care trebuie să răspundă următoarelor cerințe: vinovăția se stabileste in cadrul unui proces, cu respectarea garanțiilor procesuale, deoarece simpla invinuire nu inseamnă si stabilirea vinovăției; sarcina probei revine organelor judiciare, motiv pentru care interpretarea probelor se face in fiecare etapă a procesului penal, concluziile unui organ judiciar nefiind obligatorii si definitive pentru următoarea fază a procesului; la adoptarea unei hotărari de condamnare, pană la rămanerea definitivă, inculpatul are statutul de persoană nevinovată; la pronunțarea unei decizii judecătoresti de condamnare, prezumția de nevinovăție este răsturnată cu efecte „erga omnes”; soluția magistraților trebuie să se

bazeze pe probe certe de vinovăție, iar in caz de indoială, ce nu poate fi inlăturată prin

probe, trebuie să se pronunțe o soluție de achitare.

Pe langă aceste reglementări din dreptul intern, instanța de recurs reține că si jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului a statuat in sensul că: „principiul prezumției de nevinovăție reclamă, printre altele, ca sarcina probei să revină acuzării si ca dubiul să fie profitabil acuzatului. Acuzării, ii revine obligația de a arăta invinuitului care sunt acuzațiile cărora le va face obiectul si a oferi probe suficiente pentru a intemeia o declarație de vinovăție. Statul este obligat să asigure acuzatului dreptul la apărare (el insusi sau cu asistența unui avocat) si să-i permită, să interogheze sau să pună să fie audiați martorii acuzării. Acest drept, nu implică numai un echilibru intre acuzare si apărare, ci, impune ca audierea martorilor să fie in general, in contradictoriu. Elementele de probă trebuie să fie in principiu, produse in fața acuzatului in audiență publică si in vederea unei dezbateri in contradictoriu”.(plenul hotărarii nr.6 din decembrie 1988 Barbera, Mesesegue si Jabordo versus Spania).

Probele trebuie să fie concludente si utile, ceea ce presupune, necesitatea de a

fi credibile, apte să creeze măcar presupunerea rezonabilă că ceea ce probează corespunde adevărului.

Cu titlu de premisă, Curtea are in vedere, că potrivit disp.art.63 alin.2 C.proc.pen., probele nu au valoare dinainte stabilită, iar aprecierea fiecăreia se face de organul de urmărire penală sau instanța de judecată in urma examinării tuturor probelor administrate, in scopul aflării adevărului.

Din analiza dispoziției legale menționate, rezultă că cele administrate in faza de urmărire penală au aceeasi valoare cu probele administrate in faza cercetării judecătoresti, iar cele din fața procurorului se analizează coroborat cu cele din fața magistratului si că scopul probelor prevăzut in art.62 C.proc.pen., constand in aflarea adevărului, este identic pentru ambele faze ale procesului penal.

Prin urmare, probele administrate in faza de urmărire penală nu servesc exclusiv pentru trimiterea in judecată a inculpaților, iar faptul că instanțele sunt obligate să verifice legalitatea probelor si să stabilească utilitatea si concludența acestora in cadrul cercetării judecătoresti, nu duce automat la concluzia eliminării probelor administrate in faza de urmărire penală.

Relativ la aprecierea probelor se impune a se reține că aceasta este operațiunea

finală a activității de probațiune, care permite instanței de judecată să determine măsura in care probele reflectă adevărul. Prin aprecierea tuturor celor administrate, in ansamblul lor, instanța isi formează convingerea cu privire la temeinicia sau netemeinicia invinuirii, cu privire la măsura in care prezumția de nevinovăție a fost sau nu inlăturată prin probe certe de vinovăție, dacă se impune sau nu achitarea inculpaților pentru faptele deduse judecății.

Mai mult, orice infracțiune poate fi dovedită prin orice mijloace de probă prevăzute de lege, dacă organul judiciar si-a format convingerea că a aflat adevărul in cauza dedusă judecății.

Pe de altă parte, prezumția de nevinovăție, astfel cum este reglementată si in dispozițiile art.6 paragr.2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, produce,

in principal, două categorii de consecințe: a) in privința organelor judiciare, care trebuie să manifeste prudență in examinarea actului de trimitere in judecată si să analizeze, in mod obiectiv, argumentele in favoarea si in defavoarea inculpatului; b) in privința inculpatului, prezumția de nevinovăție implică dreptul său de a propune probe in apărarea sa si acela de a nu depune mărturie contra lui insusi.

In sistemul nostru de drept, prezumția de nevinovăție – astfel cum este reglementată prin disp.art.5/2 C.proc.pen. si art.66 alin.1 C.proc.pen. – imbracă două coordonate: administrarea probelor si interpretarea acestora. In ceea ce priveste interpretarea probelor, pentru a putea fi operantă prezumția de nevinovăție, este necesar ca instanța să inlăture eventualitatea, bănuielile, suspiciunile, aproximațiile, pentru că atunci cand infracțiunea nu este dovedită cu certitudine, prezumția de nevinovăție impiedică pronunțarea unei hotărari de condamnare.

In cauza dedusă judecății, Curtea constată că prezumția de nevinovăție a fost inlăturată in privința celor trei inculpați, probele administrate de organele judiciare

demonstrand, fără echivoc, vinovăția acestora conform incadrărilor juridice ale faptelor pentru care au fost deferiți justiției.

Inainte de a analiza solicitarea procurorilor de majorare a pedepselor aplicate inculpaților B.R., B.I., T.D.M., Curtea va examina existența elementelor laturii obiective si subiective a tuturor infracțiunilor pentru care au fost trimisi in judecată.

Din definiția dată instigatorului de art.25 C.pen., rezultă că acesta, după ce i-a – el, cel dintai – hotărarea săvarsirii unei infracțiuni, desfăsurand o anumită activitate materială, externă, transmite această hotărare altei persoane, care, fiind determinată să comită fapta prevăzută de legea penală, trece apoi, in mod concret, la realizarea ei. Sub aspectul laturii obiective a instigării este necesar: să existe o activitate obiectivă de instigare; aceea să fi determinat pe cel instigat a comite fapta prevăzută ca infracțiune; cel instigat să fi efectuat acte de executare a acestei infracțiuni.

In speța de față, s-a dovedit că instigarea a fost directă din partea inculpatei B.I., aceasta comunicandu-le direct, explicit, inculpaților B. si T. ideea si hotărarea sa cu privire la săvarsirea infracțiunii de vătămare corporală gravă asupra victimelor B.I.I. si Marie, indicandu-le totodată modalitatea in care să realizeze activitatea infracțională. De relevat că activitatea instigatorului B.I. a precedat hotărarea autorului B.R. de a săvarsi infracțiunea precum si pe aceea a complicelui T. de a ajuta la săvarsirea acesteia.

Practica judiciară este unanimă atunci cand consideră că „instigarea este condiționată de existența unui indemn determinant in ce priveste săvarsirea infracțiunii; acesta trebuie să fie anterior comiterii faptei”, cerință realizată in speța de față. Instanța supremă a invederat că „pentru existența instigării este necesar ca instigatorul să fi determinat pe autor si complice să comită infracțiunea, substituindu-si voința sa, voinței acestora. Sub aspect obiectiv, instigarea trebuie să constea din fapte concrete, bine precizate, care să constituie elemente de determinare pentru săvarsirea infracțiunii”. Aceeasi instanță superioară a statuat că „pentru a se reține in sarcina unei persoane participarea, sub forma instigării, la săvarsirea unei infracțiuni, este necesar să se stabilească nu numai că ea a indemnat pe autor si complice să comită infracțiunea, ci si că indemnul său a fost determinant in acest sens sau, cu alte cuvinte, că autorul material sau complicele n-ar fi săvarsit-o fără indemnul instigatorului”. Nu in ultimul rand, intenția instigatorului implică si legătura subiectivă dintre acesta si autor, legătură care nu trebuie să fie bilaterală, fiind suficient dacă se stabileste intr-un singur sens si anume de la instigator către autor.

Referitor la existența complicității reținută de procuror in sarcina inculpatului T.D.M. la infracțiunea de vătămare corporală gravă, Curtea reține următoarele: Complicitatea este caracterizată printr-o activitate de ajutorare, de inlesnire, legată in mod mijlocit si indirect de cea care constituielatura obiectivă a infracțiunii, unită cu intenția de a ajuta, a inlesni comiterea unei infracțiuni. Potrivit instanței supreme „este complice la infracțiunea de vătămare corporală gravă acela care, consimțind să dea ajutor autorului pentru săvarsirea faptei, a cunoscut substanța – periculoasă pentru viață – sodă caustică pe care urma să o arunce in fața victimelor, deci putea si trebuia să-si dea seama că utilizarea unui asemenea produs poate conduce la moartea părților vătămate”. Inalta Curte de Casație si Justiție a stabilit că „nu există complicitate decat dacă cel care ajută sau inlesneste săvarsirea unei infracțiuni are reprezentarea că fapta sa va constitui un ajutor dat autorului in comiterea acelei infracțiuni si doreste producerea acestui rezultat sau acceptă

eventualitatea sa”.

Practica judiciară este unanimă cand relevă că „pentru existența complicității nu este necesară o ințelegere, prealabilă sau concomitentă, intre autor si complice; ceea ce se cere, sub aspect subiectiv, este numai ca respectivul complice să fi cunoscut ceea ce urmăreste autorul si să fi voit să-l ajute, dorind sau acceptand rezultatul infracțiunii la a cărei săvarsire a contribuit”.

De asemenea, instanțele au statuat că „o persoană poate fi considerată complice numai atunci cand prin activitatea sa intenționată a contribuit la săvarsirea faptei stabilită in sarcina autorului; nimeni nu poate fi tras la răspundere penală, ca si complice, pentru o faptă a autorului – fără nicio legătură cu activitatea sa – pe care nu a cunoscut-o si nu a prevăzut-o. Simpla prezență a unei persoane la locul săvarsirii infracțiunii nu este suficientă pentru a se conchide că prin aceasta ea ar fi intenționat să inlesnească sau să ajute la comiterea infracțiunii, din moment ce nu s-a stabilit că ar fi cunoscut sau prevăzut intenția autorului”. Practica judiciară a relevat că „pentru existența complicității nu este suficient un act material de natură să ajute la săvarsirea unei infracțiuni, ci mai trebuie ca acesta să fie făcut cu intenția de a ajuta la săvarsirea infracțiunii respective. Invinuirea de complicitate este neintemeiată dacă in cauză se stabileste că inculpatul a contribuit in mod obiectiv la infracțiunea săvarsită de autor, fără insă să fi cunoscut intenția infracțională a acestuia.

Prevederea, ca element al intenției complicelui, trebuie să cuprindă, in primul rand,

toate imprejurările de fapt care formează latura obiectivă a conținutului infracțiunii săvarsite de autor, iar, in al doilea rand, legătura cauzală dintre propriile sale acțiuni si infracțiunea comisă de autor. Pe baza celui de al doilea element, intenția complicelui trebuie să conțină constiința acestuia că acțiunile sale creează condițiile necesare, care dau autorului, posibilitatea de a săvarsi infracțiunea. Intenția poate fi directă, cand se doreste survenirea rezultatului si indirectă, cand se admite in mod constient intervenirea lui”.

Literatura a statuat că „sub aspectul existenței complicității nu interesează dacă acel complice a avut sau nu vreun folos in schimbul ajutorului pe care l-a dat autorului la săvarsirea infracțiunii”. Nu in ultimul rand, practica a relevat că „există complicitate, sub aspectul laturii subiective si atunci cand complicele, fără a fi dorit rezultatul infracțiunii comise de autor, a prevăzut producerea lui si l-a acceptat. In toate cazurile, indiferent de forma concretă in care se săvarseste complicitatea, ințelegerea intre complice si autor, trebuie să fie anterioară sau cel mult, concomitentă săvarsirii faptei”.

In speța de față, fapta inculpatului T.M. de a-l insoți pe inculpatul B., după o prealabilă ințelegere de a comite agresiunea asupra părților vătămate si după ce in prealabil au fost instigați in acest sens de inculpații B.I.I. si B.I., amandoi avand asupra lor soluția de sodă caustică preparată de inculpata B.I., de a le astepta pe victime si de a le arunca acestora in față produsele vătămătoare si toxice, cauzand sluțirea si pierderea văzului lui B.M., constituie complicitate la infracțiunea de vătămare corporală gravă. Chiar dacă in fapt si realitate, inculpatul T. nu a mai aruncat cu substanța acidă asupra victimelor, datorită țipetelor acestora, acționand in modul arătat, complicele a dat un ajutor moral lui B.R. – autorul faptei – prin incurajarea si intărirea intenției acestuia de a vătăma integritatea corporală a victimelor, ceea ce, in lipsa acestui ajutor, autorul nu ar fi indrăznit să facă in

imprejurările date. Mai mult, participarea ambilor inculpați B. si T. la plănuirea infracțiunii, la stabilirea modului de a acționa la locuința inculpaților B.I.I. si I., realizand fapta in urma sfătuirii si instigării de către acestia in legătură cu pandirea si atacarea părților vătămate in locul unde au fost agresate precum si participarea la impărțirea banilor realizați in urma săvarsirii infracțiunii, constituie elemente ce caracterizează complicitatea morală la fapta prevăzută de legea penală in ce-l priveste pe inculpatul T.. Participația penală a inculpatului B.R. se circumscrie autoratului la infracțiunea de vătămare corporală gravă prev.de art.182 alin.2 C.pen.cu art.99 C.pen. si a constat in aceea că după ce s-a asigurat in prealabil că părțile vătămate nu se află la domiciliul acestora, i-a asteptat impreună cu inculpatul T. pe o stradă „a lupului din Ieud”, iar cand victimele au ajuns in dreptul lor, a aruncat asupra acestora soluția de sodă caustică, preparată anterior de inculpații B.I. si I., parte din această

substanță atingand si arzand fața numitei B.M. si a soțului acesteia B.I.I., prin activitatea sa producand leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare 100 zile ingrijiri medicale, pierderea simțului văzului de către B.M. si o invaliditate definitivă completă de 100%, cauzandu-i totodată , leziuni de mai mică amploare ce nu au necesitat ingrijiri medicale, victimei B.I.I..

In fața Curții, primul termen de judecată a fost fixat la data de 26 ianuarie2012 pentru cand procedura de citare cu inculpații minori cat si cu cea majoră a fost indeplinită legal, inculpatul B.R. semnand personal actul procedural, refuzand să se prezinte insă la judecată. Conform art.291 alin.3 C.proc.pen., pentru următorul de judecată, 16.02.2012 acesta nu a mai fost citat, avand termen in cunostință. Referitor la inculpatul T. pentru termenul din 26.01.2012, citația a fost semnată de mama acestuia, el lipsind de la judecată, condiții in care s-a repetat procedura de citare si pentru data de 16.02.2012 cand de asemenea inculpatul a refuzat să se prezinte in fața Curții, actul procedural fiind semnat tot de mama sa.

Cu privire la probațiunea testimonială si stiințifică administrată in faza de urmărire penală si in faza de judecată, din care rezultă fără echivoc vinovăția inculpaților in săvarsirea infracțiunilor deduse judecății, Curtea reține următoarele:

Astfel, in fața procurorului, inculpații minori B.R. si T.D. recunosc in mod sincer comiterea faptelor imputate. La fila 39 este depus si procesul verbal de reconstituire al infracțiunii, prin care ambii arată traseul parcurs si modul in care au acționat asupra părților vătămate.In declarația dată in prezența apărătorului, inculpatul minor B.R. precizează textual: „la data de 10.03.2009 impreună cu T. D. ne-am deplasat la locuința inculpaților B.I. si I., unde acestia ne-au servit cu alcool, ocazie cu care B.I.I. ne-a promis că ne va remite cate 100 lei la fiecare, dacă le vom arunca in față victimelor B.I.I. si Marie o soluție de sodă caustică pe care ei au preparat-o in două borcane. Intrucat eram sub influența alcoolului, am fost de acord să comit această infracțiune. In legătură cu conținutul borcanelor, cei doi inculpați ne-au spus că sunt niste „soponele” iar cu privire la consecințele aruncării acestui lichid in fața victimelor, ne-au spus că le va provoca doar niste usturimi, după care in 2-3 zile le va trece. In acest context, inculpata B.I. a apelat telefonic locuința părților vătămate si văzand că acestea nu răspund, ne-a spus să le asteptăm, in zona Prund.

Cei doi inculpați ne-au spus in mod expres să le aruncăm soluțiile din borcane, in

ochi la cei doi bătrani si nu in alte zone ale corpului, ba chiar ne-au arătat cum să procedăm, imitand aruncarea conținutului recipientului. Inculpata B.I. a insistat să comitem fapta, spunand să nu ne temem că nu are cum să afle nimeni, intrucat victimele vor bănui pe alții. In locuința inculpaților ne-am ințeles ca eu să-i arunc soluția in față la B.M., iar T.D. asupra părții vătămate B.I.I.. Acesta a fost motivul pentru care eu m-am asezat pe partea dreaptă a străzii, intrucat B.M. se afla in stanga soțului ei. După ce am asteptat victimele, pe o bancă in apropierea familiei G., intrucat de acolo aveam posibilitatea să vedem momentul in care părțile vătămate trec puntea, cand acestea s-au apropiat de noi, fiecare am aruncat conținutul borcanului asupra celor doi bătrani, in față. Intrucat, B.M. a strigat, noi am fugit in Prund, si am aruncat borcanele in albia raului. T.D. mi-a spus că siel i-a aruncat in față victimei B.I.I. soluția din borcan. A doua zi, B.I. mi-a dat suma de 100 lei, spunand ca restul sumei tot de 100 lei ni-l dă in ziua următoare, conform ințelegerii anterioare, lucru care s-a si realizat”.

La fila 27 u.p., este atasată declarația inculpatului minor T.R. in care acesta relevă si recunoaste sincer comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis in judecată precizand „la inceputul lunii martie 2009 m-a chemat la el acasă inculpatul B.I.I., care mi-a comunicat că vrea să rezolve o femeie care ii face rău, sens in care mi-a propus să găsesc un băiat cu care să comit fapta. A doua zi după ce inculpatul B.I.I. mi-a propus să săvarsesc infracțiunea, m-am intalnit cu I.G. care a afirmat că este in stare de orice pentru bani, condiții in care i-am povestit despre propunerea inculpatului B.I.I.. I.G. fiind de acord, după cateva zile ne-am dus la locuința inculpatului B.I.I. pentru a discuta detaliile referitoare la comiterea infracțiunii.

Ajunsi la locuința inculpaților, amandoi deci si B.I., au insistat să comitem infracțiunea, asigurandu-ne că nu va sti nimeni că noi am săvarsit-o. Inculpata B.I. impreună cu soțul ei au preparat o soluție pe care au pus-o in două borcane cu filet si in pungi de plastic si ne-a spus că trebuie să o aruncăm in față la numita B.M. care le face vrăji. In borcan au spus că se află soponele, iar la insistențele lui I.G., au recunoscut că de fapt este sodă caustică si că in cazul in care ne stropim pe maini să ne spălăm repede cu apă, pentru a nu ne arde. Inculpata B.I. i-a spus lui I.G. in prezența mea că după ce ii vom arunca soluția in față victimei B.M., aceasta n-o să mai vadă. Ambii inculpați ne-au spus si instruit să aruncăm conținutul cu sodă caustică al celor două borcane, in fața părților vătămate. In prezența noastră inculpata B.I. a sunat de pe telefonul fix la familia părților vătămate si intrucat acestea nu au răspuns, ne-au invățat să-i asteptăm in apropiere de familia G., in zonă neiluminată, iar in momentul in care victimele se vor apropia, să le aruncăm soluția

din borcane in față. Cele două borcane le-am ascuns in cabina unei vole si care se află in Prund. A doua zi inculpatul T. invederează că se afla pe stradă impreună cu I.G., cand s-au intalnit cu inculpatul B.R. si la intrebarea acestuia referitor la locația unde s-au aflat in seara precedentă, I.G. i-a povestit că inculpatul B.I.I. le-a promis suma de 200 lei dacă ii aruncă in față la partea vătămată B.M., o soluție de sodă caustică, intrebandu-l dacă nu doreste să participe si el la săvarsirea faptei. In aceste condiții, inculpatul B.R. a fost de acord să contribuie nemijlocit la săvarsirea infracțiunii.

Inculpatul T. mai arată că, in acea seară după ce s-a mai plimbat, inculpatul B.R. a

afirmat că va merge la locuința inculpatului B.I.I. pentru a se ințelege cu acesta asupra modului de comitere al infracțiunii. După ce inculpatul B.R. a revenit de la locuința inc.B.I.I., i-a propus inculpatului T. să nu-l mai ia ca si coautor si pe I.G., ci să comită infracțiunii doar ei doi, aspect cu care inculpatul T. a fost de acord. In aceeasi declarație, de la f.28 u.p., inculpatul T. invederează că „atat inculpata B.I., cat si inc.B.I.I. au insistat să comită infracțiunea impreună cu B., motivand că partea vătămată B.M., le face vrăji. Inculpata B.I. a afirmat textual că „dacă aude că am orbit-o pe sora ei, ne dă banii, respectiv 200 lei”. Inculpatul T.D. invederează că inc.B.R. trebuia să arunce soda caustică in fața victimei B.M., iar el asupra soțului acesteia. In momentul in care victimele s-au apropiat de inculpați, B.R. a aruncat soluția toxică asupra victimei B.M., care urland de durere, iar soțul acesteia strigand la ei, inculpatul T., de frică, a renunțat să-i arunce, potrivit propriilor susțineri, cu soluția in față soțului victimei, fugind ambii spre Prund. In timp ce alergau, cei doi inculpați s-au intilnit cu I.G., in fața căruia au recunoscut că au aruncat cu sodă caustică in ochii victimei B.M.. A doua zi, inc.B.I. le-a remis suma de 100 lei, iar in ziua următoare incă 100 lei, potrivit ințelegerii intervenite anterior”.

Recunoasterea inculpaților minori din faza de urmărire penală este confirmată si prin declarația martorului I.G. din fața procurorului in care acesta invederează textual că „inculpatul T. i-a povestit că impreună cu inculpatul B. i-au aruncat cu sodă caustică in ochi numitei B.M., văzand asupra lor si sumele de bani primite de la inculpata B.I.. La fila 105 u.p.este atasată declarația martorului B.V. care a invederat că in fața lui, inculpații B. si T. au recunoscut fără echivoc săvarsirea infracțiunilor pentru care au fost trimisi in judecată, iar ulterior martorul a primit amenințări cu moartea de la inculpatul B.R., după ce acesta a fost chemat pentru audieri la organele de poliție. In declarația de la f.107, numitul B.V. invederează că la sfarsitul lunii aprilie 2009 a aflat de la I.M. că autorii infracțiunii de vătămare corporală gravă asupra victimelor sunt inculpații B. si T.

Prin declarația de la f.108 u.p.martora A.M. „invederează că a fost prezentă si a inregistrat pe telefonul mobil, mărturisirea lui I.M. făcută numitului B.V., in sensul că inculpata B.I. a pregătit o soluție de sodă caustică la trei persoane minore, pe care i-a plătit cu cate 100 lei pentru a comite infracțiunea de vătămare corporală”. De asemenea, martora A.A.M. in declarația de la fila 109 u.p.invederează că a fost prezentă in autoturism cand martora A.M. a inregistrat pe telefonul mobil mărturisirea lui I.M. către B.V. cand il transporta la domiciliu, si din care rezulta implicarea inculpatei B.I., in instigarea minorilor la săvarsirea infracțiunilor.

Martora P.I. in declarația de la f.110 precizează că „in cursul lunii februarie 2009 la magazinul sătesc din Ieud a venit inc.B.I. care dorea să cumpere sodă caustică, dar pentru că nu avea de vanzare, numita P.M. s-a oferit să-i vandă ea de la magazinul F. Baia Mare. Inculpata B.I. cu acea ocazie nu a cumpărat de la P.M. sodă caustică, spunandu-i insă că are nevoie pentru spălat prosoape de bucătărie. In cursul urmăririi penale, martora P.M. a aflat de la un minor din familia N. că inculpata B.I. i-a plătit pe inculpații B. si T. să arunce sodă caustică in fața părților vătămate. La fila 114 u.p., martora P.M. invederează că „in urmă cu trei săptămani, la 9 martie 2009, se afla in magazinul lui P.I., unde a auzit cand inculpata B.I. a cerut să cumpere sodă caustică.

Mai mult, in declarația de la f.116 u.p., martora C.I. arată că „lucrez la magazinul T. din Ieud, ca vanzătoare si la mijlocul lunii februarie 2009, inculpata B.I. a cumpărat o pungă de sodă caustică. Aceeasi martoră reliefează că inculpata B.I. i-a solicitat cu acea ocazie si o pungă de plastic in care să aseze soda caustică”. Martorul

I.G. la f.118 u.p. invederează că „a aflat de la I.G. că autorii faptei sunt cei doi minori

B. si T. pe care inculpații i-au plătit cu suma de 100 lei pe fiecare”.

La fila 122 u.p.martorul B.G. relevă că „in fața lui inculpatul B.R. a recunoscut

că impreună cu inculpatul T. le-au aruncat in față părților vătămate sodă caustică, la

indemnul inculpaților”.

De asemenea, la fila 123 u.p.este atasată declarația martorului C.I. care arată că „in fața lui inculpatul B.R. a recunoscut că impreună cu inculpatul T. le-au aruncat sodă caustică, in față, părților vătămate, primind de la inculpații B. cate 100 lei fiecare, pentru această activitate”.

Nu este lipsită de importanță declarația martorului D.I. de la f.124 u.p.in care acesta arată că a fost instigat de către inculpatul B.I.I. să declare mincinos, despre ce cunoaste in legătură cu infracțiunea comisă de minorii B. si T.. Martorul precizează că „inculpatul B.I.I. la 26 mai 2009 mi-a spus că in cazul in care voi fi audiat in legătură cu el, de către poliție, să declar in favoarea lui si să nu recunosc că el i-ar fi plătit cu 200 lei pe coinculpații minori, B. si T., pentru a comite infracțiunea”.

Chiar si martorul T.S. la f.125 u.p., tatăl inculpatului minor, precizează că „in fața lui, fiul său a recunoscut că impreună cu inculpatul B.R. au comis infracțiunea asupra celor două victime”.

La fila 127 u.p., prin declarația sa, martora N.M. demonstrează fără echivoc vinovăția inculpatei B.I. in săvarsirea infracțiunii, precizand textual „in 13.03.2009, inc.B.I. mi-a spus că i s-au implinit rugăciunile si că acel cal alb a orbit-o pe sora sa, B.M.. Cu aceeasi ocazie, i-a spus martorei că partea vătămată B.M. a vrut să-i omoare fiica din Irlanda, prin vrăji, sens in care nepoata sa, martora B.I., a ingropat in cimitir un cap de vițel”.

Prin declarația sa, I.N.S. (f.128 u.p.), a invederat că in calitate de martor asistent a fost prezent „cand cei doi inculpați minori B. si T. au arătat organelor de poliție modul in care la 10.03.2009 au comis fapta asupra părții vătămate B.M., aruncandu-i soda caustică in față. Au arătat modul in care inculpații B.I. si I. i-au instigat să comită infracțiunea, dandu-le bani si substanța toxică. De asemenea, au invederat locul unde s-au ascuns si au asteptat să sosească victimele”.

In acelasi sens declară si al doilea martor asistent F.I. in depoziția de la f.129 u.p. La fila 132 u.p., martora S.M. relevă că a văzut părțile vătămate imediat după agresiune, iar martorul H.S. la f.133 u.p.precizează că „s-a aflat in scurt timp că inculpații minori B. si T. au comis infracțiunea”.

Prin declarația de la f.134 u.p.martora B.I., fiica părților vătămate relevă că „a observat-o pe mama si tatăl său imediat după săvarsirea infracțiunii de către inculpați, ea prezenta la nivelul feței pete de culoare maro si afirma că nu o să mai vadă, lucru care s-a si confirmat, pierzandu-si definitiv simțul văzului.

Vinovăția inculpatei B.I. in săvarsirea infracțiunii este dovedită fără dubiu prin declarația martorei M.B.D. care prin declarația de la f.136 relevă că „in 23.09.2008 eram impreună cu partea vătămată B.M.in centrul comunei Ieud, am intilnit-o pe inculpata B.I., care i-a strigat in fața mea victimei „tu vrăjitoare, lasă că te voi aranja eu, de nu o să poți iesi din casă”. Nu in ultimul rand, in faza de urmărire penală la f.142, s-a depus de către procuror transcrierea inregistrării declarației martorului B.V., din care rezultă că „autorii infracțiunilor asupra părților vătămate sunt inculpații B.R. si T.D.M.. De asemenea, la f.146 s-a depus bonul fiscal din 11.02.2009 de unde rezultă că inculpata B.I. a cumpărat soda caustică de la magazinul T. Din Ieud, iar la f.147 există listing-ul convorbirilor telefonice din care reiese fără echivoc că in seara comiterii infracțiunii, de la telefonul din locuința inculpaților au fost apelate părțile civile, pentru a observa dacă acestea se află sau nu la domiciliu si pentru a le comunica inculpaților minori unde să le astepte, pentru a le ataca.

In faza de urmărire penală, inculpatul B.I.I. la f.43 nu a recunoscut comiterea infracțiunii invederand că inculpații minori n-au fost niciodată la locuința lui si a soției, nu i-au instigat la comiterea faptei, nu i-au cointeresat material in vederea săvarsirii acesteia si nici nu au apelat nicicand telefonic pe rudele lor, victimele B.I.I. si Marie pentru a afla dacă se găsesc sau nu la locuința lor, la 10.03.2009.

Inculpata B.I., in faza de urmărire penală, la f.45, nu recunoaste săvarsirea infracțiunii, invederand că nu este in relații de dusmănie cu sora sa si nu cunoaste ce

anume i-a determinat pe cei doi inculpați minori să afirme mincinos că ea si soțul acesteia, le-ar fi promis bani făptuitorilor si i-ar fi instigat să arunce sodă caustică in fața părților vătămate. Arată că nu deține la domiciliu sodă caustică si nici nu a cumpărat in cursul anului 2009 un asemenea produs de la magazinele din Ieud. A solicitat atat ea cat si soțul său să fie testați la poligraf si să fie confruntați cu inculpații minori.

In fața Judecătoriei Dragomiresti, inculpații minori B.R. in declarația de la f.41, iar T.D. in cea de la f.43, de asemenea au recunoscut sincer comiterea faptelor, arătand in detaliu modul in care au fost instigați de către inculpați să le săvarsească asupra părților vătămate. Față de inculpatul B.I.I. este suspendată judecata, raportat la starea sanitară a acestuia.

Magistratul fondului i-a ascutat nemijlocit pe martorii A.M., I.G., B.V., C.M., A.A., B.V., P.I., P.M., D.I., G.I., N.G., B.I., C.I., D.I., N.M., S.M., H.S., B.I., C.I. si F.I. care au relevat la unison că-si mențin integral declarațiile date in faza de urmărire penală, de unde rezultă fără echivoc, asa cum am analizat anterior, vinovăția inculpaților in săvarsirea faptelor deduse judecății.

In urma infracțiunilor comise de inculpați, partea vătămată B.M. a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce prin acțiunea unei substanțe chimice alcaline. Leziunile au necesitat pentru vindecare 90-100 zile ingrijiri medicale si au dus la pierderea simțului văzului, determinand o invaliditate definitivă completă in procent de 100%.

In privința inculpatei B.I., vinovăția acesteia rezultă cu claritate si fără dubiu din declarațiile coinculpaților B.R. si T.D. coroborate perfect cu declarațiile martorilor I.G., B.V., B.V., A.M., A.A., P.I., P.M., C.I., I.G., B.G., C.I., T.S., N.M., I.N.S., F.I., M.B.D. coroborate cu actele scrise atasate dosarului (bonul fiscal de achiziționare a sodei caustice si listing-ul convorbirilor telefonice dintre postul telefonic al inculpaților si al victimelor). Instigarea inculpatei a fost dovedită prin intenția directă in săvarsirea infracțiunilor față de părțile vătămate, materializată prin achiziționarea si prepararea substanței toxice, căutarea si găsirea celor doi inculpați minori cu nevoi precare materiale, vizibile față de mediul familial si social din care provin; instruirea acestora cu privire la modul de comitere a infracțiunilor, urmărirea victimelor concretizată prin verificarea cu ajutorul telefonului pentru a observa dacă sunt sau nu la domiciliu, determinarea si trimiterea inculpaților minori in asteptarea victimelor, in sat, in loc intunecos; plata sumelor de bani către inculpați după ce in prealabil inculpata s-a asigurat că infracțiunile au fost săvarsite; afirmațiile pe care le-a făcut către persoane fizice din sat in sensul că partea vătămată B.M. „a văzut bugăt si a orbit-o calul celalb”.

Din probele administrate nemijlocit in cauză, apare evident că inculpata B.I. a prevăzut rezultatul acțiunii sale, l-a acceptat, l-a urmărit si dorit in mod direct din răzbunare si in final, l-a concretizat prin instigarea celor doi coinculpați minori, repetand de fiecare dată că „această soluție trebuie aruncată direct in fața părților vătămate si nu pe alt loc al corpului uman”, făcandu-se vinovată de instigare la infracțiunea de vătămare orporală gravă prev.de art.25 rap.la art.182 alin.2 C.pen.

Referitor la contribuția in calitate de autor al infracțiunii de vătămare corporală gravă, a inculpatului minor B.R., Curtea reține următoarele:

Latura obiectivă si subiectivă a infracțiunii a constat in: efectuarea de verificări prealabile referitor la imprejurarea dacă victimele se află sau nu la domiciliul lor, pentru a afla traseul ce urmează a fi parcurs, pentru a pune in aplicare instrucțiunile inculpaților B.I. si I.; asteptarea părților vătămate in ulița satului, in loc intunecos, neiluminat public, iar la momentul deplasării victimelor către domiciliul lor, in momentul in care acestea au ajuns in dreptul său, a aruncat in fața lui B.M. soluția de sodă caustică preparată anterior de cei doi instigatori, parte din substanța toxică atingand si arzand fața acesteia si parțial obrazul soțului B.I.I.; ulterior a fugit de la locul faptei iar in ziua următoare săvarsirii infracțiunii a primit suma de 100 lei cu titlu de recompensă de la inculpata B.I.. Prin modul de săvarsire a faptei a produs victimei B.M. o sluțire definitivă prin pierderea simțului văzului in totalitate, ceea ce constituie autorat la infracțiunea vizată de 182 alin.2 C.pen.cu art.99 C.pen.

In fața instanței de fond au fost dovedite fără echivoc si recunoscute de către inculpat si săvarsirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev.de art.180 alin.1 C.pen.față de partea vătămată B.I.I. (acesta nu are certificat medico-legal, neavand nicio zi de ingrijire medicală) si furt calificat față de victima S.M. cand in luna martie 2009, pe timp de noapte si folosindu-se de o scară, a pătruns in locuința acesteia, de unde a sustras o unitate centrală de calculator.

Raportat la invinuirea adusă inculpatului T.D.M. prin rechizitoriul Parchetului, de complicitate la infracțiunea de vătămare corporală gravă prev.de art.26, 182 alin.2 cu art.99 C.pen., Curtea reține următoarele: Vinovăția acestuia rezultă fără dubiu atat din propria sa recunoastere, din declarația coinculpatului B.R. coroborată cu declarațiile martorilor I.G., B.V., B.V., A.M., A.A.M., I.G., B.G., C.I., T.S., I.N.S., F.I..

Activitatea efectivă a inculpatului a constat in aceea că la data de 9.03.2009, a acceptat in mod intenționat, direct, prin voința si prezența sa in casa inculpatei B.I. participarea la săvarsirea faptei penale; prin asteptarea ca inculpata B.I. să termine de preparat soluția de sodă caustică, prin asistarea in mod direct la activitatea inculpatei B.I., in fața sa si a martorului I.G., care a asezat in două recipiente de sticlă cantitatea cuvenită fiecărui coinculpat, pentru cele două părți vătămate; a acceptat instigarea inculpatei B.I. la comiterea infracțiunilor si a primit totodată suma de 100 lei drept răsplată, după săvarsirea acestora; a tăinuit atat fapta sa, cat si a celorlalți doi coinculpați B.R. si B.I.; el a fost promotorul acestei activități penale, s-a ințeles cu inculpatul B.R. ca acesta să ii ia locul in săvarsirea infracțiunii, a martorului I.G. la 10.03.2009.

Chiar dacă potrivit declarației sale, nu a aruncat efectiv in fața victimei B.M., soluția de sodă caustică, fiindu-i teamă de strigătele acesteia, participarea insă la plănuirea infracțiunii, sfătuirea impreună cu inculpatul B. asupra modului de operare, acceptarea instigării de către inculpații B., pandirea celor două victime in locul unde au fost atacate si participarea la impărțirea folosului realizat prin săvarsirea infracțiunii, constituie elemente ce caracterizează complicitatea morală, faptă pentru care va răspunde si care a fost dovedită fără echivoc in prezentul dosar, soluția primei instanțe fiind netemeinică sub acest aspect.

Fiind dovedită prin coroborarea probelor testimoniale si stiințifice vinovăția celor trei inculpați in săvarsirea infracțiunilor deduse judecății, Curtea reține că in speță sunt operante si circumstanțele agravante vizate de art.75 lit.a si d C.pen., respectiv săvarsirea infracțiunii de trei sau mai multe persoane impreună si din motive josnice, iar in privința inculpatei B.I. si a art. 75 lit c Cod penal, comiterea faptei impreună cu infractori minori, aceasta fiind consăteană cu B. si T., cunoscand varsta reală a acestora.

Potrivit art.75 lit.a C.pen.care se va reține cu privire la cei trei inculpați, instanța de recurs apreciază că participarea mai multor persoane la săvarsirea unor infracțiuni prezintă o gravitate deosebită, deoarece acestea se susțin reciproc , au sanse sporite de realizare a scopului, iar, pe de altă parte, sprijinul reciproc al făptuitorilor limitează sansele de apărare sau de fugă ale victimei.

Cu privire la art.75 lit.d C.pen., instanța de recurs reține că răzbunarea este un motiv josnic, deoarece dovedeste o periculozitate deosebită a infractorului, datorită mentalității sale că isi poate face singur dreptate, disprețuind legea, iar, pe de altă parte, că o comportare răzbunătoare poate deveni o continuă sursă de replici si contrareplici infracționale.

Dovedită fiind vinovăția inculpaților si gradul de participare al fiecăruia la săvarsirea infracțiunilor, se impune si o răspundere penală a acestora corespunzătoare gravității deosebite a faptelor si consecințelor acestora.

Desi instanța de fond a stabilit in mod corect vinovăția inculpaților, mai puțin cea a inculpatului T., pedepsele aplicate acestora nu reflectă pericolul social sporit al faptelor si al făptuitorilor apărand ca netemeinice.

Activitatea inculpaților indreptată fiind impotriva valorii sociale supreme – viața si integritatea corporală –, atrage in numele dreptului inviolabil la acestea, la integritatea fizică, psihică si materială a oricărei ființe, pedepsirea corespunzătoare a făptuitorilor.

Atitudinea inculpaților si modul de comitere al faptelor, nu pot fi omise, ele nefiind corectevaluate de judecătorie, in alegerea pedepselor.

Nu se poate ca, pentru faptele săvarsite impotriva altor semeni de ai lor si cărora au incercat să le aducă atingere integrității corporale, răspunderea lor penală să nu fie corespunzătoare incălcărilor grave aduse ordinii sociale, vieții.

Potrivit art.72 din Codul penal la stabilirea si aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate in partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvarsite, de persoana infractorului si de imprejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totusi un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al intregului material probatoriu, studiat după anumite reguli si criterii precis determinate.

Inscrierea in lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei inseamnă consacrarea explicită a principiului alegerii sancțiunii, asa incat respectarea acestuia este obligatorie pentru instanță.

De altfel, ca să-si poată indeplini funcțiile care-i sunt atribuite in vederea realizării scopului său si al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) si duratei, atat gravității faptei si potențialului de pericol social pe care il prezintă, in mod real persoana infractorului, cat si atitudinii acestuia de a se indrepta sub influența sancțiunii.

Funcțiile de constrangere si de reeducare, precum si scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia ii este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, in sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.

Actele prin care a fost vătămată integritatea corporală a victimelor exercitate de inculpați in comiterea faptei sunt elemente care nu pot fi omise si care trebuiesc bine evaluate de către instanța de recurs, in alegerea pedepsei.

Asa fiind, inculpații trebuiau să stie că, pe langă drepturi, au si o serie de datorii, obligații, răspunderi, care caracterizează comportamentul lor in fața societății.

Sub aspectul individualizării pedepsei in speță, trebuie efectuată o justă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art.72 C.pen., ținandu-se cont de gradul de pericol social, in concret ridicat al faptelor comise agravat de circumstanțele reale ale săvarsirii lor, dar si de circumstanțele personale ale inculpaților.

Exemplaritatea pedepsei produce efecte atat asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cat si asupra altor persoane care, văzand constrangerea

la care este supus acesta, sunt puse in situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare si de a se abține de la săvarsirea de infracțiuni.

Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată si pusă in executare, intensitatea si generalitatea dezaprobării morale a faptei si făptuitorului, condiționează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin mărimea privațiunii, trebuie să reflecte

gravitatea infracțiunii si gradul de vinovăție al făptuitorului.

Numai o pedeapsă justă si proporțională este de natură să asigure atat exemplaritatea cat si finalitatea acesteia, prevenția specială si generală inscrise si in Codul penal roman, art. - 52 alin.1 - , potrivit căruia “scopul pedepsei este prevenirea săvarsirii de noi infracțiuni”.

Dar, fireste, in lumina criteriilor prevăzute de art.72 C.pen., gravitatea concretă a unei activități infracționale trebuie stabilită consecutiv unui examen aprofundat si cuprinzător al tuturor elementelor interne, specifice faptei si făptuitorului.

Fapta este neindoielnic gravă, astfel că in operația complexă a individualizării tratamentului penal, curtea va ține seama că acțiunea inculpaților a avut drept consecință pierderea simțului văzului, in mod definitiv de către partea vătămată B.M., invaliditatea totală a acesteia in procent de 100%, ceea ce demonstrează că resocializarea lor viitoare pozitivă nu este posibilă decat prin aplicarea unor pedepse ferme , in regim de detenție care să fie in deplin acord cu dispoz.art.1 din Codul penal, ce prevăd că “legea penală apără…persoana, drepturile si libertățile acesteia, proprietatea precum si intreaga ordine de drept”.

Sub aspectele evocate mai sus, rezultă că recursurile Parchetului si ale părților civile sunt fondate sub aspectul laturii penale, precum si a celei civile, urmand a fi admise in temeiul art.385/15 pct.2 lit.d C.proc.pen.impotriva sent.pen.95/15.11.2011 a Judecătoriei Dragomiresti pe care o va casa.

La dozarea si individualizarea pedepselor ce se vor aplica inculpaților, Curtea va reține si prin prisma legislației europene, a deciziei CEDO N c/a Austriei din 27.06.1968, prin raportare la gravitatea faptelor, la caracterul persoanelor in cauză, la moralitatea, domiciliul, profesia, resursele materiale si legăturile acestora cu familia, următoarele: contribuția esențială la comiterea infracțiunii a avut-o inculpata majoră B.I. care prin varsta si experiența de viață de pană la acea dată, trebuia să-i determine pe inculpații minori la o atitudine prosocială si nu la săvarsirea de infracțiuni contra vieții si integrității corporale. La stabilirea cuantumului sancțiunii se va avea in vedere refuzul acesteia in faza de urmărire penală de a se supune textului poligraf, conform procesului verbal din 2.06.2009 incheiat de organele de u.p., atitudinea de totală nesinceritate in ambele faze ale procesului in pofida tuturor martorilor care reliefează contrariul si a probelor stiințifice, atitudinea neveridică avută in fața instanței prin invocarea unui alibi fals, in sensul că in perioada comiterii faptei se afla impreună cu soțul său la Constanța, in vizită la fiul lor. Atitudinea mincinoasă a inculpatei, a fost probată prin prezența acesteia in dimineața zilei de 10.03.2009 – data comiterii faptei – la Judecătoria Dragomiresti in dosarul penal nr.aaa/224/2009 avand ca obiect esalonarea amenzii penale, motivand absența soțului său la acel termen de judecată prin faptul că este bolnav, imobilizat la pat.

De asemenea, se va ține seama de absența sentimentelor de milă si compasiune față de suferințele surorii sale.

In aceste condiții, Curtea apreciază că doar o pedeapsă de 6 ani inchisoare va contribui la o reinserție reală, pozitivă a inculpatei, in societate pentru instigare la vătămare corporală gravă.

Cat priveste pedeapsa ce urmează a se aplica inculpatului B.R., Curtea reține că acesta are o predispoziție in comiterea de infracțiuni, ținand cont de fisa de cazier judiciar si de concluziile referatului de evaluare din care rezultă că minorul a avut un debut prematur referitor la incălcarea legii penale, insusi tatăl acestuia relatand că fiul său a comis sustrageri in dauna a diverse persoane fizice, incă din anul 2007.

Doar sinceritatea inculpatului, nu este un argument suficient pentru aplicarea unei

pedepse minime, raportat la gravitatea deosebită a infracțiunii comise, in urma căreia victima si-a pierdut definitiv văzul. Nu pot fi omise nici circumstanțele agravante in care a fost săvarsită infracțiunea si mai ales mobilul acesteia (in scop de răzbunare, de 3 persoane impreună, in schimbul sumei de 100 lei).

Asa fiind, ținandu-se seama si de starea de minoritate a inculpatului, acesta va fi condamnat la:5 ani inchisoare pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă; in baza art. 180 al.1 Cod penal, cu art. 99 si 109 Cod penal, cu art. 75 lit.a si d Cod penal, la o pedeapsa de : 1 lună inchisoare pentru infractiunea de lovire; in baza art. 208 al.1, 209 al.1 lit.g, i Cod penal cu art.99 si 109 Cod penal, pentru infracțiunea de furt calificat la o pedeapsa de: 3 ani inchisoare.

In baza art. 33 lit.a si 34 lit.b Cod penal se va dispune contopirea pedepselor aplicate, inculpatul urmand s-o execute pe cea mai grea, aceea de : 5 ani inchisoare in detentie.

La dozarea si individualizarea conform art.72 C.pen., a sancțiunii pentru inculpatul T.D., Curtea apreciază că simpla recunoastere sinceră a faptei, nu contribuie automat la diminuarea consecințelor dezastruoase ale acesteia față de partea vătămată, astfel că si in cazul său, reeducarea nu va fi posibilă decat prin izolarea sa de societate, intr-un loc de detenție. Fapta este gravă intrucat el i-a oferit atat sprijinul moral cat si material coinculpatului minor B., cat si inculpatei B.I., s-a dovedit fără echivoc intenția sa directă de a comite infracțiunea, iar in calitate de participant nu a impiedicat consumarea faptelor penale inainte de realizarea lor, desi avea cunostință de infracțiunea ce urma să se săvarsească. Se va ține cont totodată de lipsa antecedentelor penale si de imprejurarea că inculpatul a fost minor la data săvarsirii infracțiunii, astfel că o pedeapsă de 3 ani si 6 luni inchisoare va atinge scopul reglementat de art.52 C.pen.Curtea, in baza art.71 C.pen.va interzice inculpaților exercitarea drepturilor prev.de art.64 lit.a teza a II-a si lit.b C.pen.de la rămanerea definitivă a hotărarii si pană la terminarea executării pedepsei.

In privința pedepselor accesorii respectiv a interzicerii dreptului de a fi alesi in

autorități publice sau in funcții elective publice si de a ocupa funcții ce implică exercițiul autorității de stat, curtea apreciază că acesta a fost corect aplicat deoarece in cauză inculpații au comis infracțiuni contra integrității corporale.

Este adevărat că, intr-o societate democratică, si dreptul la alegeri libere este o

valoare fundamentală.

Prin urmare, este proporțională si justificată măsura interzicerii drepturilor lor

electorale de către instanță pe durata executării pedepselor.

Prin aplicarea in acest mod a pedepselor accesorii s-a respectat un procedeu rezonabil care este si in acord cu decizia CEDO din cauza Hirst contra Regatului Unit

al Marii Britanii si Irlandei de Nord, care impune ca aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor electorale să fie realizată numai in baza hotărarii definitive a instanței, după ce in prealabil această pedeapsă accesorie este pusă in discuție in fiecare caz in contradictoriu si după examinarea imprejurării dacă interdicția respectă principiul proporționalității.

Si sub aspectul laturii civile, recursul părților civile este fondat, după cum urmează: in cazul vătămărilor corporale prin care s-a cauzat pierderea unui simț sau organ, o infirmitate permanentă, este fără relevanță numărul zilelor de ingrijiri medicale. In speță, inculpații prin aruncareasoluției de sodă caustică i-au provocat victimei o desfigurare a feței, pierderea simțului văzului, astfel că prin aspectul lor morfoanatomic, localizarea si repercursiunile asupra mimicii si expresivității feței, cicatricile cu care a rămas, constituie un prejudiciu estetic, o sluțire in sensul legii, restabilirea aspectului normal al fizionomiei neputandu-se produce printr-un proces de vindecare.

Partea civilă B.M. a suferit un prejudiciu corporal constand in durerile fizice suportate in urma faptei comise de inculpați precum si un prejudiciu estetic.

La stabilirea intinderii daunelor cerute de partea civilă Curtea va trebui să țină

seama atat de suferința fizică incercată de aceasta cat si de efectele psihologice ale sale, constand in temerea si angoasa părții vătămate care si-a pierdut definitiv vederea, in fața perspectivei ca nicicand să nu mai poată fi catalogată ca o persoană validă. Actele dosarului, raportul de expertiză medico-legală confirmă că in speță partea civilă B.M. a rămas cu o infirmitate fizică permanentă, constand in pierderea totală a simțului văzului. Prin urmare, prejudiciul corporal incercat de aceasta este atat unul de agrement cat si unul estetic constand in suprimarea simțului elementar al văzului, dar si in modificarea elementelor naturale ale fizionomiei, ce reclamă o compensație corespunzătoare, cu rostul de a-i alina părții civile, pe cat posibil, suferințele avute atat ca o consecință directă a vătămării, cat si pe acelea ce le va suporta in viitor, decurgand din starea de infirmitate in care a ajuns.

Curtea apreciază că sunt fondate in totalitate atat cuantumul daunelor materiale in sumă de 250.000 lei cat si a celor morale de 300.000 lei intrucat victima B.M. este inaptă total a munci pe tot restul vieții, a suportat pană in prezent ca efect al infracțiunii comise de inculpați tratamente costisitoare si dureroase, nu numai strict cheltuieli pe perioada spitalizării si supraalimentației, iar pentru viitor se vede cu certitudinea unei capacității de muncă alterate total, in procent de 100 %, ca efect al pierderii simțului văzului.

Este incontestabil că victimei i-a fost cauzat un prejudiciu moral, deoarece alterarea aspectului feței, ca efect al contactului cu soda caustică ii creează o stare de natură a o impiedica să ducă o viață normală, adecvată preocupărilor specifice varstei, sexului si situației sale speciale, astfel că instanța de recurs va onora in totalitate sumele cerute de către aceasta.

La intinderea cuantumului despăgubirilor materiale si morale Curtea va avea in vedere gravitatea leziunilor părții civile- alterarea in intregime a aspectului feței, perioada de incapacitate – definitivă, prin pierderea simțului văzului, importanța infirmității permanente, activitățile anterioare (activități casnice si agricultură) precum si starea socială. Nu in ultimul rand, prin infracțiunea săvarsită, este neindoielnic că inculpații au determinat supunerea părții civile nu numai la traume fizice si psihice excepționale, dar si la infirmitate estetică permanentă, care, ii limitează accesul la o viață socială si afectivă normală, potrivit varstei si intereselor sale.

CEDO reaminteste că o hotărâre prin care se constată o încălcare a drepturilor unei părți, determină statul de a pune capăt acelei încălcări si de a elimina consecințele păgubitoare pentru acea persoană. Dacă dreptul intern pertinent nu permite decat o eliminare imperfectă a consecințelor acestei incălcări, art.41 din Convenția Europeană conferă Curții competența de a acorda o reparație in favoarea părții vătămate. Printre elementele luate in considerare de către Curte, atunci cand se pronunță in materie, se numără prejudiciul material, mai precis pierderile efectiv suferite, rezultand direct din pretinsa incălcare, si prejudiciul moral,

care reprezintă repararea stării de angoasă, a neplăcerilor si a incertitudinilor rezultand din această incălcare, precum si din alte pagube nemateriale. (cauza Ernestina Zullo din noiembrie 2004).

De altfel, in cazul in care diverse elemente constituind prejudiciul nu se pretează la un calcul exact, sau in cazul in care distincția intre prejudiciul material si cel moral se realizează mai greu, Curtea le poate examina impreună. (cauza Comingersoll impotriva Portugaliei CEDO 2000).

Conform jurisprudenței Curții Europene, partea civilă poate obține rambursarea prejudiciului material în măsura în care s-a stabilit realitatea acestuia precum si caracterul rezonabil al cuantumului. Prin actele depuse la dosar au fost dovedite atat pagubele materiale ale părților civile B.M. si B.I.I. reprezentand contravaloarea pierderilor suferite pe perioada incapacității definitive de muncă, contravaloarea deplasărilor la unitățile medicale pe perioada convalescenței, prețul medicamentelor si a supraalimentației pe perioada refacerii sănătății, contravaloarea transporturilor la instituțiile sanitare.

In aceste condiții, daunele materiale vor fi majorate de către Curte, conform considerentelor expuse in cuprinsul deciziei.

Referitor la daunele morale, cerințele legii impun ca persoana care a săvarsit o faptă ilicită să repare integral toate prejudiciile ce au rezultat din săvarsirea acesteia, indiferent de caracterul lor, ceea ce rezultă din insăsi redactarea art.998 si 999 din Codul civil, care folosesc termenul general de „prejudiciu”, fără a distinge in raport cu caracterul material sau moral al acestuia, ceea ce inseamnă că trebuie reparate atat prejudiciile materiale cat si cele morale cauzate prin orice fapte ilicite, deci, si a celor cu caracter penal.

Dacă in cazul răspunderii civile patrimoniale, stabilirea prejudiciului este relativ usoară, intrucat acesta este material, evaluabil in bani, iar criteriile de fixare a pagubei materiale sunt tot de natură patrimonială, in cazul răspunderii civile nepatrimoniale pentru daunele morale, dimpotrivă, prejudiciile sunt imateriale, nesusceptibile, prin ele insele de a fi evaluate in bani.

In sistemul de drept romanesc nu sunt precizate criterii pentru stabilirea cuantumului daunelor morale, judecătorul fiind singurul care, in raport de consecințele pe orice plan, suferite de partea vătămată, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală care să compenseze prejudiciul moral cauzat.

Pe de altă parte, această compensație materială trebuie să fie echitabilă si

proporțională cu intinderea pagubei suferite.

In privința părților civile B.M. si B.I.I., Curtea constată că victimele unor infracțiuni de natura celor comise de inculpați, au dreptul la repararea prejudiciului nepatrimonial cauzat prin vătămări corporale aduse sănătății lor, acest prejudiciu constand in suferințele fizice si psihice pe care le-au suportat de pe urma faptului ilicit.

Astfel, victima B.M. o persoană in varstă de 74 de ani, a fost supusă mai multor operații, ca urmare a arsurilor suferite, a fost spitalizată o lungă perioadă de timp, suferind intervenții chirurgicale, după care s-a aflat in tratament medical in cursul căruia a continuat să aibă dureri.

Internarea in spital, constiința de a fi bolnav, suferința de a fi privat de o viață normală corespunzătoare varstei, implică si o suferință psihică, ce presupune, de asemenea, o compensație, si anume sub forma unor daune morale pentru prejudiciul nepatrimonial ce i s-a cauzat si care, in cuantumul solicitat si acordat de Curte, este justificat.Victima B.I.I. chiar dacă nu a fost internat in spital si nu a necesitat ingrijiri medicale excepționale, pentru repararea sentimentelor de temere si angoasă pricinuite de fapta inculpaților, va beneficia de daune morale.

Asadar, prin infracțiunea săvarsită, este neindoielnic că inculpații au determinat supunerea părților civile B.M. si B.I.I. la traume fizice si psihice excepționale.

De aceea, existand raport de cauzalitate intre activitatea delictuală a inculpaților si prejudiciul patrimonial si nepatrimonial incercat de părțile civile,Curtea apreciază că instanța de fond a pronunțat o soluție netemeinică, necorespunzătoare principiilor răspunderii civile stabilite prin dreptul intern si exigențelor art.3 din Protocolul nr.7 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului si Libertăților Fundamentale astfel că va admite recursul acestoraimpotriva aceleiasi sentințe si sub aspect civil in baza art.38515 pct.2 lit.d C.proc.pen., pe care o va casa si rejudecand sub acest aspect va obliga inculpatii B.R., T.D.M., B.I., in solidar, iar inculpatii minori in solidar cu părțile responsabile civilmente B. Gheorghe si Maricuța si T. Stefan si Ioana să achite părților civile B.I.I. si B.M. suma de 250.000 lei daune materiale si 300.000 lei daune morale, in baza art. 14, 346 Cod procedură penală raportat la art. 998 Cod civil si art. 1000 alin.2 Cod civil.

Sumele acordate părților civile cu titlu de daune morale si materiale nu sunt excesive, in opinia instanței si nici nu interesează conform practicii constante in materie, a instanței supreme, că ele ar putea depăsi posibilitățile materiale si financiare ale inculpaților, deoarece spre deosebire de răspunderea civilă contractuală ori de altă natură, răspunderea civilă delictuală nu este limitată de posibilitățile de plată ale inculpatului, principiul aplicabil fiind cel al reparării integrale a prejudiciului material si moral cauzat prin fapta săvarsită.

In fața instanței de recurs s-au depus chitanțe care atestă plata de către părțile civile a onorariului avocațial in fața judecătoriei si a curții care insumează valoarea de 11.545 lei astfel că, vor fi obligați inculpatii B.R., T.D.M., B.I. in solidar, iar inculpatii minori in solidar cu părțile responsabile civilmente B.G. si M. si T. S. si I. să achite părților civile B.I.I. si B.M. suma de mai sus cu titlu de cheltuieli judiciare.

Se vor menține restul dispozițiilor sentinței recurate.

Cheltuielile judiciare in recursul Parchetului si al părților civile vor rămane in

sarcina statului, in baza art. 192 pct 3 alin 3 Cod procedură penală.

In baza art. 191 Cod proc.penala inculpatul T.M. va fi obligat in solidar cu părțile responsabile civilmente T. Stefan si Ioana să achite statului 1200 lei cheltuieli judiciare din care 100 lei este onorariul apărătorului din oficiu, ca efect al condamnării sale, in urma achitării eronate de către judecătorie.

Se va stabili onorar apărător din oficiu la 300 lei pentru apărătorul din oficiu al inc. B. si cate 100 lei onorarii partiale din oficiu ai inculpatilor T. si B.I., conform art 189 Cod procedură penală.

Cu privire la recursul inculpatei B.I..

Pentru motivele pe larg expuse in considerentele deciziei, cand s-au tratat motivele de recurs ale parchetului si ale părților civile, s-a invederat de către curte că este probată fără echivoc vinovăția recurentei in comiterea instigării la infracțiunea de vătămare corporală gravă prev de art. 25 raportat la art. 182 alin 2 Cod penal, astfel că acestea nu vor mai fi reluate.

In legătură cu primul motiv de recurs vizand trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond pentru că i s-a incălcat dreptul la apărare al recurentei, raportat la modul de consemnare al declarațiilor martorilor de către magistratul fondului, Curtea reține că acesta este nefondat, pentru următoarele argumente:

Prin modalitatea in care s-a desfăsurat cercetarea judecătorească in prima instanță, nu au fost incălcate două dintre principiile fundamentale ale procesului penal: contradictorialitatea si nemijlocirea. In baza acestor principii, instanța a readministrat toate probele din cursul urmăririi penale, putand astfel să le perceapă prin filtrul punctelor de vedere exprimate oral si in sedință publică de toate părțile.

Incălcarea dreptului la apărare precum si cel la un proces echitabil potrivit art.6 paragraf 3 lit.d din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului si a Libertăților Fundamentale nu pot fi inlăturate, decat prin anularea sentinței pronunțate de prima instanță si trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei Dragomiresti. Acest lucru nu se impune, neconstatandu-se nici un motiv de nulitate absolută sau relativă, din cele reglementate in art. 197 Cod procedură penală. Dacă apărătorul ales al inculpatei B.I.,care asistat-o si in fața judecătoriei a constatat anumite erori in consemnarea declarațiilor martorilor, acesta avea posibilitatea să le invoce in cursul efectuării cercetării judecătoresti, sedințele de judecată fiind publice si inregistrandu-se pe suport tehnic audio, conform art. 304 alin.1 Cod procedură penală, sau să ceară rectificarea lor pană la următorul termen de judecată si potrivit consemnărilor din caietul grefierului. In realitate, cele susținute de apărătorul ales al recurentei, nu au fost invocate in fața magistratului fondului, iar instanța de recurs din oficiu, nu a constatat nici o nulitate absolută care să fie incidentă in speță

conform art. 197 Cod procedură penală.

Pe de altă parte, toate criticile vizand modul de consemnare al poziției părților sau al martorilor dintr-o anumită cauză, trebuie invocate pe loc, in cursul efectuării actului, dacă părțile sunt prezente- situația din speță si asistate de apărători. Din actele dosarului nu se confirmă nici imprejurarea susținută de recurentă in sensul că, magistratul fondului a consemnat in declarațiile martorilor, părerea personală in legătură cu pricina dedusă judecății.

Din examinarea dispozițiilor Convenției Europene - la care Romania este parte, potrivit art.11 si art.20 din Constituție, aceste dispoziții fac parte din dreptul intern – rezultă că, incă inainte de a stabili temeinicia demersului de tragere la răspundere a unei persoane trimise in judecată (acuzat), aceasta are dreptul fundamental la un proces echitabil.

Ori, in ințelesul unui proces echitabil intră, asa cum reglementează art.6 paragraf 3 lit.d din Convenție si cum relevă jurisprudența CEDO, asigurarea dreptului inculpatului trimis în judecată si aflat în fața instanței de a pretinde ascultarea martorilor în prezența lui, cu posibilitatea de a pune întrebări, de a i se admite probe care să se efectueze în mod nemijlocit si contradictoriu cu celelalte părți, în vederea stabilirii adevărului obiectiv.

Chiar dacă in dreptul procesual penal roman situația prevăzută in art.6 paragraf 3 lit.d din Convenție nu are o consacrare expresă, cerința realizării condiției este obligatorie sub sancțiunea nulității si, deci, a casării hotărarii pronunțate cu incălcarea acestei exigențe.

Verificandu-se sentința Judecătoriei Dragomiresti nu se constată decat un singur motiv de nelegalitate vizand-o pe recurenta B.I., in sensul că aceasta a fost condamnată la o pedeapsă de 2 ani inchisoare pentru o faptă pe care nu a comis-o si pentru care nu a fost trimisă in judecată si nici nu s-a extins procesul penal potrivit art. 336 Cod procedură penală, aceea prev de art. 29 alin.2 Cod penal raportat la art. 25 si 182 alin 2 Cod penal, greseală care a survenit, in urma erorii in aprecierea probelor de către judecătorul fondului, ce viza vinovăția inculpatului T.D.. Alte motive de nelegalitate in privința recurentei B.I. nu au fost constatate de către Curte, urmand a fi inlăturată din hotărare doar condamnarea la pedeapsa de 2 ani inchisoare pentru fapta indicată mai sus.

Prin urmare, in privința acesteia s-au respectat atat normele dreptului intern cat si cele ale legislației europene ce garantează dreptul la un proces echitabil.

Inculpata recurentă a fost prezentă personal in fața judecătorului de la Dragomiresti,

asistată de avocat ales, care a avut posibilitatea să pună intrebări nemijlocit tuturor părților si martorilor cauzei, fiind respectat pe deplin principiul egalității de arme intre acuzare si apărare.

Referitor la imprejurarea că fiica părților vătămate B.I. a fost ascultată de către judecătorul fondului, desi a fost prezentă in sala de sedință, nu atrage nelegalitatea hotărarii, intrucat atat judecătoria cat si curtea au posibilitatea de a inlătura această depoziție, in măsura in care constată că este subiectivă si nu se coroborează cu alte

probe, ceea ce nu a fost insă cazul in speță, ea confirmand fără dubiu vinovăția recurentei pentru fapta dedusă judecății.

Cat priveste solicitarea recurentei de a se schimba incadrarea juridică a faptei din instigare la vătămare corporală gravă in infracțiunea de favorizare a infractorului prev de art 264 Cod penal, iar apoi conform alin.3 al aceluiasi text să se constate că favorizarea săvarsită de soț nu se pedepseste, nu este fondată, neputand fi primită de către curte.

Probele administrate nemijlocit in fața instanței de fond, respectiv atat declarațiile inculpaților minori T.D. si B.R. care se coroborează perfect cu declarațiile martorilor I.G., B.V., B.V., A.M., A.A.M., C.I., P.M., I.G., B.G., N.M., M.B.D., atestă fără echivoc că recurenta B.I. i-a instigat impreună cu inculpatul B.I.I. pe cei doi minori să comită infracțiunea asupra părților civile, nerezultand că doar soțul acesteia ar fi desfăsurat activitatea infracțională de instigare, iar ea doar l-ar fi favorizat si nu ar fi denunțat fapta autorităților judiciare, astfel neputand fi operante prevederile art. 264 alin 3 Cod penal.

Din probatoriul administrat nu a rezultat că B.I.I. ar fi comis singur instigarea la vătămare corporală gravă, iar B.I. ar fi dorit să-i acorde ajutor, constand in tăinuirea acestei infracțiuni, astfel că nu sunt incidente prevederile art. 264 alin 3 Cod penal, care să determine incetarea procesului penal.

Asa fiind, se va respinge ca nefondat in baza art. 38515 pct 1 lit b recursul inculpatei impotriva aceleiasi sentințe.

Inculpata va fi obligată să achite statului 1100 lei cheltuieli judiciare, din care

100 lei reprezintă onorar apărător oficiu, conform art. 192 alin 2 Cod procedură penală. (Judecător Delia Purice)