avocats.ro
jurisprudență
 
 
 
 


Clauza penală-clauză abuzivă în contractul de leasing - art. 1066 Cod civil- stabilirea prejudiciului finanţatorului.
 
Cod civil, art.1066
 
Clauza abuzivă este  o clauză ilicită fiind contrară legii, bunelor moravuri şi ordinii publice  conform art. 968 Cod civ.. Clauza penală trebuie să aibă ca scop, conform art. 1066 Cod civil repararea prejudiciului cauzat creditorului prin neexecutarea unei  obligaţii din partea debitorului, această finalitate realizându-se prin plata ratelor scadente şi restituirea bunului şi nicidecum prin plata întregului contract care nu  mai  există  fiind încetat. Clauza litigioasă nu este obscură pentru a necesita vreo interpretare, ci ea este ilicită.
 
Curtea de Apel Ploieşti, Secţia a II-a civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal,
Decizia nr. 3738 din 20 iunie 2012.
 
 Prin decizia civilă nr. nr. 3738/20.06.2012 Curtea de Apel Ploieşti a respins ca nefondat recursul declarat de creditoarea U.L.C  împotriva sentinţei nr. 424 din  24 februarie 2012 pronunţată de Tribunalul Prahova– Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal,  în contradictoriu cu intimatul – lichidator PI, intimata – creditoare C şi intimata – debitoare D.
S-a susţinut de către recurentă   că instanţa nu   se poate substitui voinţei părţilor,modificând clauzele contractuale,deoarece printr-o astfel de operaţiune s-ar aduce atingere dispoziţiilor art. 969 Cod civil,  potrivit  cărora contractele  au putere de lege între părţile contractante  sunt nefondate şi vor fi cenzurate ca atare de Curte.
Libertatea contractuală consacrată de textul de lege invocat (art. 969 Cod civil) nu înseamnă că părţile au o libertate absolută sau discreţionară de a  contracta, adică de a-şi stabili legea. Forţa juridică deplină este recunoscută doar  convenţiilor care respectă ordinea publică şi bunele moravuri. Un contract are putere de lege între părţi, întrucât este prezumat a fi dominat de buna credinţă şi utilitate pentru părţile contractante.
Regula ireductibilităţii clauzei penale consacrate de dispoziţiile art. 1087 Cod civil priveşte o clauză penală stabilită în condiţiile legii şi cu respectarea principiilor  codului civil, iar nu o clauză abuzivă stabilită cu încălcarea exigenţelor echităţii, bunei-credinţe, a echilibrului  între prestaţii şi prin care s-au ajunge la  îmbogăţirea fără just temei a unei părţi, în dauna celeilalte.
În speţă, clauza contractuală (prevăzută de art. 4.2 din contractul de leasing) ce vizează plata daunelor interese nu a fost negociată direct de către debitoare şi  creează un dezechilibru vădit disproporţionat, semnificaţia între drepturile şi obligaţiile părţilor având caracter abuziv.
Debitoarea nu a avut opţiunea să negocieze condiţiile contractuale ci a fost nevoită să accepte în bloc condiţiile prestabilite de societatea de leasing, semnând un contract eminamente de adeziune, fără posibilitatea reală de a  negocia vreo clauză.
Ceea ce sancţionează legiuitorul este ca în măsura în care utilizatorul doreşte să beneficieze de produsele sau serviciile unui anumit comerciant, trebuie să accepte în bloc condiţiile generale practicate de acesta,  materializate într-un contract cu clauze prestabilite, unele dintre acestea fiind abuzive sau să renunţe cu totul la a beneficia de respectivele produse sau servicii.
Această opţiune nu poate fi considerată mulţumitoare şi nici  în concordanţă cu principiul libertăţii de voinţă a părţilor, întrucât legislaţia pentru protecţia consumatorului urmăreşte să-l pună pe acesta în situaţia de a beneficia fără restricţii de produsele sau serviciile oferite pe o anumită piaţă, fără a fi nevoit să accepte clauze care creează un dezechilibru  semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor, în detrimentul sau şi contrar cerinţelor bunei-credinţe.
Instanţa apreciază că obligaţiile ce decurg pentru utilizator din contractul de leasing sunt, prin efectul lor cumulat, excesiv de împovărătoare prin raportare la natura contractului, astfel încât obligaţia de loaialitate şi bună-credinţă ce guvernează deopotrivă negocierile precontractuale şi faza încheierii contractului ar fi impus explicarea pe înţeles a obligaţiilor asumate de  utilizator.
În acest sens, clauza care nefiind direct negociată cu utilizatorul ,este de natură să rupă în mod semnificativ echilibrul contractual între părţi în detrimentul utilizatorului contrar cerinţelor bunei-credinţe şi care determină în cele din urmă un dezechilibru între drepturile şi obligaţiile părţilor, este abuzivă.
Clauzele contractului de leasing fie sunt acceptate, fie nu se încheie convenţia, ceea ce înseamnă că rolul negocierii este foarte limitat în ceea ce-l priveşte pe utilizator. Clauza litigioasă care dă dreptul finanţatorului să încaseze ,, contravaloarea tuturor ratelor de leasing rămase de achitat până la terminarea contractului ’’ ( adică întreaga valoare a  convenţiei), deşi utilizatorul  a restituit bunurile înainte de termen, contractul fiind reziliat (iunie 2011)  este abuzivă.
Oricum prejudiciul finanţatorului constând în ratele neachitate se acoperă prin încasarea lor, inclusiv prin perceperea penalităţilor aferente, astfel încât  susţinerea recurentului cu  privire la faptul că bunul ce a făcut obiectul contractului de leasing nu  oferă garanţia valorificării sale este lipsită  de temei şi  va fi cenzurată ca atare de Curte.
Clauza abuzivă este  o clauză ilicită fiind contrară legii, bunelor moravuri şi ordinii publice  conform art. 968 Cod civ.. Clauza penală trebuie să aibă ca scop, conform art. 1066 Cod civil repararea prejudiciului cauzat creditorului prin neexecutarea unei  obligaţii din partea debitorului, această finalitate realizându-se prin plata ratelor scadente şi restituirea bunului şi nicidecum prin plata întregului contract care nu se mai  există  fiind încetat. Clauza litigioasă nu este obscură pentru a necesita vreo interpretare, ci ea este ilicită.
În cauză,titlul executoriu,contractul de leasing, a fost reziliat, iar debitoarea a predat bunul, astfel încât mai are de plată suma de 43.713,68 lei ,restul sumei de bani  solicitate de creditoare având la  bază clauze abuzive.
Prin urmare,Curtea  a apreciat că, instanţa de fond în mod corect a respins contestaţia formulată  de creditoare, apreciind că suma înscrisă în tabelul de creanţe reprezintă cuantumul prejudiciului real suferit de creditor potrivit contractului.
 
(Judecător Mariana Tănăsescu)