Clauza penală-clauză abuzivă în contractul
de leasing - art. 1066 Cod civil- stabilirea prejudiciului finanţatorului.
Cod civil, art.1066
Clauza abuzivă este o clauză ilicită fiind contrară legii,
bunelor moravuri şi ordinii publice
conform art. 968 Cod civ.. Clauza penală trebuie să aibă ca scop,
conform art. 1066 Cod civil repararea prejudiciului cauzat creditorului prin
neexecutarea unei obligaţii din partea
debitorului, această finalitate realizându-se prin plata ratelor scadente şi
restituirea bunului şi nicidecum prin plata întregului contract care nu mai
există fiind încetat. Clauza
litigioasă nu este obscură pentru a necesita vreo interpretare, ci ea este
ilicită.
Curtea de Apel Ploieşti, Secţia a
II-a civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal,
Decizia nr. 3738 din 20 iunie
2012.
Prin decizia civilă nr. nr. 3738/20.06.2012 Curtea
de Apel Ploieşti a respins ca nefondat recursul declarat de creditoarea U.L.C împotriva sentinţei nr. 424 din 24 februarie 2012 pronunţată de Tribunalul
Prahova– Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal, în contradictoriu cu intimatul – lichidator PI,
intimata – creditoare C şi intimata – debitoare D.
S-a susţinut de către
recurentă că instanţa nu se poate substitui voinţei
părţilor,modificând clauzele contractuale,deoarece printr-o astfel de
operaţiune s-ar aduce atingere dispoziţiilor art. 969 Cod civil, potrivit
cărora contractele au putere de
lege între părţile contractante sunt
nefondate şi vor fi cenzurate ca atare de Curte.
Libertatea contractuală
consacrată de textul de lege invocat (art. 969 Cod civil) nu înseamnă că
părţile au o libertate absolută sau discreţionară de a contracta, adică de a-şi stabili legea. Forţa
juridică deplină este recunoscută doar
convenţiilor care respectă ordinea publică şi bunele moravuri. Un
contract are putere de lege între părţi, întrucât este prezumat a fi dominat de
buna credinţă şi utilitate pentru părţile contractante.
Regula ireductibilităţii clauzei
penale consacrate de dispoziţiile art. 1087 Cod civil priveşte o clauză penală
stabilită în condiţiile legii şi cu respectarea principiilor codului civil, iar nu o clauză abuzivă
stabilită cu încălcarea exigenţelor echităţii, bunei-credinţe, a
echilibrului între prestaţii şi prin
care s-au ajunge la îmbogăţirea fără
just temei a unei părţi, în dauna celeilalte.
În speţă, clauza contractuală
(prevăzută de art. 4.2 din contractul de leasing) ce vizează plata daunelor
interese nu a fost negociată direct de către debitoare şi creează un dezechilibru vădit
disproporţionat, semnificaţia între drepturile şi obligaţiile părţilor având
caracter abuziv.
Debitoarea nu a avut opţiunea să
negocieze condiţiile contractuale ci a fost nevoită să accepte în bloc
condiţiile prestabilite de societatea de leasing, semnând un contract
eminamente de adeziune, fără posibilitatea reală de a negocia vreo clauză.
Ceea ce sancţionează legiuitorul
este ca în măsura în care utilizatorul doreşte să beneficieze de produsele sau
serviciile unui anumit comerciant, trebuie să accepte în bloc condiţiile
generale practicate de acesta,
materializate într-un contract cu clauze prestabilite, unele dintre
acestea fiind abuzive sau să renunţe cu totul la a beneficia de respectivele
produse sau servicii.
Această opţiune nu poate fi
considerată mulţumitoare şi nici în
concordanţă cu principiul libertăţii de voinţă a părţilor, întrucât legislaţia
pentru protecţia consumatorului urmăreşte să-l pună pe acesta în situaţia de a
beneficia fără restricţii de produsele sau serviciile oferite pe o anumită
piaţă, fără a fi nevoit să accepte clauze care creează un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile
părţilor, în detrimentul sau şi contrar cerinţelor bunei-credinţe.
Instanţa apreciază că obligaţiile
ce decurg pentru utilizator din contractul de leasing sunt, prin efectul lor
cumulat, excesiv de împovărătoare prin raportare la natura contractului, astfel
încât obligaţia de loaialitate şi bună-credinţă ce guvernează deopotrivă
negocierile precontractuale şi faza încheierii contractului ar fi impus
explicarea pe înţeles a obligaţiilor asumate de
utilizator.
În acest sens, clauza care
nefiind direct negociată cu utilizatorul ,este de natură să rupă în mod
semnificativ echilibrul contractual între părţi în detrimentul utilizatorului
contrar cerinţelor bunei-credinţe şi care determină în cele din urmă un
dezechilibru între drepturile şi obligaţiile părţilor, este abuzivă.
Clauzele contractului de leasing
fie sunt acceptate, fie nu se încheie convenţia, ceea ce înseamnă că rolul
negocierii este foarte limitat în ceea ce-l priveşte pe utilizator. Clauza
litigioasă care dă dreptul finanţatorului să încaseze ,, contravaloarea tuturor
ratelor de leasing rămase de achitat până la terminarea contractului ’’ ( adică
întreaga valoare a convenţiei), deşi
utilizatorul a restituit bunurile
înainte de termen, contractul fiind reziliat (iunie 2011) este abuzivă.
Oricum prejudiciul finanţatorului
constând în ratele neachitate se acoperă prin încasarea lor, inclusiv prin
perceperea penalităţilor aferente, astfel încât
susţinerea recurentului cu
privire la faptul că bunul ce a făcut obiectul contractului de leasing
nu oferă garanţia valorificării sale
este lipsită de temei şi va fi cenzurată ca atare de Curte.
Clauza abuzivă este o clauză ilicită fiind contrară legii,
bunelor moravuri şi ordinii publice
conform art. 968 Cod civ.. Clauza penală trebuie să aibă ca scop,
conform art. 1066 Cod civil repararea prejudiciului cauzat creditorului prin
neexecutarea unei obligaţii din partea
debitorului, această finalitate realizându-se prin plata ratelor scadente şi
restituirea bunului şi nicidecum prin plata întregului contract care nu se
mai există fiind încetat. Clauza litigioasă nu este
obscură pentru a necesita vreo interpretare, ci ea este ilicită.
În cauză,titlul
executoriu,contractul de leasing, a fost reziliat, iar debitoarea a predat
bunul, astfel încât mai are de plată suma de 43.713,68 lei ,restul sumei de
bani solicitate de creditoare având la bază clauze abuzive.
Prin urmare,Curtea a apreciat că, instanţa de fond în mod corect
a respins contestaţia formulată de
creditoare, apreciind că suma înscrisă în tabelul de creanţe reprezintă cuantumul
prejudiciului real suferit de creditor potrivit contractului.
(Judecător Mariana Tănăsescu)
|