Circumstanţe atenuante şi agravante. Aplicarea dispoziţiilor art. 741 C. pen. şi art. 13 C. pen.
C. pen., art. 741, art. 13
Curtea Constituţională, decizia nr.
573/2011
Dacă, la data judecării faptelor era în vigoare art. 741 Cod penal, iar inculpatul a achitat integral prejudiciul până la
pronunţarea hotărârii în primă instanţă, dar după publicarea în Monitorul
Oficial a deciziei Curţii Constituţionale prin care acest articol a fost
declarat neconstituţional, inculpatul este în drept să beneficieze de cauza de
impunitate prevăzută de acest text legal, în virtutea principiului legii penale
mai favorabile, prev. de art. 13 C. pen.
Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie
Decizia penală nr. 358/R/23 aprilie 2012
Prin sentinţa penală nr.1190 din 22.11.2011 pronunţată de Judecătoria
Tg. Mureş în dosarul nr.7121/320/2011 în temeiul art. 334 Cod procedură penală
a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina
inculpatului O.L. din infracţiunile de înşelăciune – prevăzută de art. 215
alin. 1, 2, 3 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal şi uz de fals,
prevăzută de art. 291 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal şi reţinerea
art. 33 lit. a Cod penal în infracţiunile de înşelăciune – prevăzută de art.
215 alin. 1, 2, 3 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal şi uz de
fals, prevăzută de art. 291 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod
penal, art. 37 lit. b Cod penal şi reţinerea
art. 33 lit. a Cod penal.
În temeiul art. 345 alin. 1 şi 2 Cod penal a fost condamnat
inculpatul O.L. astfel:
- la 6 ani închisoare pentru săvârşirea
infracţiunilor prevăzute de art. 215 alin.1, 2 şi 3 Cod penal, cu reţinerea
art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 37 lit. a şi b Cod penal;
- la 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uz de
fals prevăzută de art. 291 Cod penal cu reţinerea art. 37 lit. a şi b Cod
penal.
În temeiul art. 61 alin. 1 teza a-II-a s-a dispus revocarea liberării
condiţionate a executării pedepsei de 7,2 ani închisoare, dispusă prin sentinţa
penală 106/2006 a Tribunalului Mureş.
În temeiul art. 39 alin. 2 Cod penal s-a dispus contopirea
restului de pedeapsă rămas neexecutat, de 862 zile închisoare, cu pedepsele de
6 ani închisoare şi 6 luni închisoare, aplicate, aplicând pedepsele rezultante
de 6 ani închisoare şi 862 zile închisoare.
În temeiul art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal raportat la art. 33
lit. a Cod penal s-a dispus contopirea pedepselor de 6 ani închisoare şi 862
zile închisoare şi a fost aplicată cea
mai grea dintre ele, cea de 6 ani închisoare.
În baza art. 71 Cod penal i-au fost interzise inculpatului
exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza 2 şi lit. b
Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 88 alin. 1 Cod penal s-a dedus din pedeapsa cea mai
grea aplicată inculpatului durata reţinerii şi a arestării preventive pe
perioada 31.03.2011 la zi.
În temeiul art. 350 alin. 1 Cod procedură penală a fost menţinută
starea de arest a inculpatului O.L..
În temeiul art. 345 alin. 1 şi 2 Cod procedură penală a fost
condamnat inculpatul B.A.O. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea
infracţiunii prevăzute de art. 215 alin.1, 2, 3 Cod penal cu reţinerea art. 74
alin. 1 lit. a şi c Cod penal şi a art. 76 alin. 1 lit. c Cod penal.
În baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiţionată a
executării pedepsei aplicate pe durata termenului de încercare de 2 ani şi 6
luni, calculat conform dispoziţiilor art. 82 Cod penal.
În baza art. 359 Cod procedură penală s-a atras atenţia
inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 Cod penal, privind revocarea suspendării
condiţionate a executării pedepsei.
S-a constatat că inculpatul B.A.O. a fost reţinut pentru 24 de ore
în data de 14.04.2011 şi deduce din durata pedepsei aplicate durata reţinerii
de 24 de ore.
În temeiul art. 345 alin. 1 şi 3 Cod procedură penală raportat la
art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală coroborat cu art. 10 alin. 1 lit. a
Cod procedură penală s-a dispus achitarea inculpatului N.J. de sub acuza săvârşirii
infracţiunii prevăzute de art. 26 Cod penal raportat la art. 215 alin.1, 2, 3
Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.
În temeiul art. 346 Cod procedură penală, art. 998-999 Cod civil a
fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea civilă formulată de partea civilă S.C.
T.I. S.R.L. Bistriţa
În temeiul art. 346 Cod procedură penală,
art. 998 – 999 Cod civil a fost admisă acţiunea civilă formulată de partea
civilă S.C. H.R. S.A. şi s-a dispus obligarea inculpatului O.L. la plata sumei
de a sumei de 68.335, 15 lei – reprezentând despăgubiri civile.
În temeiul art. 191 alin. 1 şi 2 Cod procedură penală, instanţa a
obligat inculpaţii O.L. şi B.A.O. la plata cheltuielilor judiciare avansate de
stat.
Pentru a hotărî în acest sens instanţa de fond a avut în vedere
următoarele:
Prin rechizitoriul din 25.05.2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria
Târgu-Mureş, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor O.L. (pentru săvârşirea
infracţiunilor de înşelăciune – prevăzută de art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal
cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal şi uz de fals, prevăzută de art. 291 Cod
penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal şi reţinerea art. 33 lit. a Cod
penal) şi B.A.O.(pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de
art. 215 alin. 1, 2 şi 3 Cod penal). S-a dispus, de asemenea, punerea în mişcare
a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului N.J. pentru săvârşirea
infracţiunii de înşelăciune în forma complicităţii, prevăzută de art. 26 Cod
penal raportat la art. 215 alin. 1, 2 şi 3 Cod penal, cu reţinerea art. 37 lit.
a Cod penal.
S-a reţinut în cuprinsul rechizitoriului, în esenţă, faptul că
inculpatul O.L., în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, i-a indus şi
menţinut în eroare pe reprezentanţii S.C. T.I. S.R.L. Bistriţa şi S.C. H.R.S.A.
Bucureşti, prezentându-se sub nume mincinoase şi folosind înscrisuri contrafăcute,
cu ocazia încheierii contractelor şi achiziţionarea de materiale, eliberând pentru
plata mărfurilor cumpărate, la data de
08.07.2010, 08.08.2010 şi respectiv 31.08. 20101, filele cec seria
BTRL1BB4969093, BTRL1BB4876019 şi
respectiv fila cec BTRL1BB4876017, completate corespunzător ca instrumente de
plată, stabilind data plăţii să fie 02.09.2010, 07.09.2010 şi 21.09.2010, fără
a exista disponibilul necesar în contul bancar şi care ulterior fiind depuse la
bancă pentru încasare au fost refuzate la plată din lipsă de disponibil în
contul deschis la B.T. Mureş.
S-a reţinut că inculpatul B.A.O., împreună cu inculpatul O.L., i-a
indus şi menţinut în eroare pe reprezentanţii S.C. T.I. S.R.L. Bistriţa,
recomandându-l părţii vătămate pe inculpatul O.L. drept un colaborator şi
creditor al său, cu ocazia achiziţionării de către acesta a unor materiale în
valoare de 52.605,32 lei de la partea vătămată, pentru achitarea cărora a
eliberat o filă cec emisă de o societate aflată în interdicţie bancară,
instrument de plată primit de la B.A.O..
Cu privire la inculpatul N.J. s-a reţinut că acesta, cu intenţie,
i-a ajutata pe inculpatul O.L. şi B.A.O., să îi inducă în eroare pe reprezentanţii
S.C. T.I. S.R.L. Bistriţa, spunându-i inculpatului B.A.O. să gireze fila cec
emisă de S.C. Y.I. S.R.L. şi punându-l pe acesta din urmă în legătură cu
inculpatul O.L.
Analizând probele administrate în cursul urmăririi penale şi
cercetării judecătoreşti, instanţa a constatat următoarea stare de fapt:
Prin contractul nr. 6/14.01.2010 de cesiune părţi sociale cu
privire la S.C. D.G.C. S.R.L. s-a cesionat părţile sociale ale societăţii
comerciale către P.M. şi R.A. Cesiunea s-a înregistrat în evidenţele Oficiului
Naţional al Registrului Comerţului la data de 20.01.2010 (conform rezoluţiei
nr. 6155/20.01.2010 privind desemnarea unei noi persoane împuternicite a S.C.
D.G.C. S.R.L.
La data de 05.02.2010 administrator al
S.C. D.G.C. S.R.L. devenea numitul B.V.G., conform menţiunilor înregistrate la
O.N.R.C.
La data de 22.02.2010
numitul B.V.G. l-a împuternicit, prin Procura Autentificată Notarial sub nr. 494/22.02.2010
de B.N.P. L.M., pe inculpatul O.L. „să facă toate demersurile legate de buna
desfăşurare a activităţii societăţii S.C. D.C. S.R.L.”.
Conform împuternicirii acordate, inculpatul O.L. primea dreptul de
a se prezenta „în faţa tuturor organelor competente inclusiv O.R.C., bănci,
instanţe judecătoreşti, finanţe, primării, I.T.M., Oficiu Poştal, având drept
de semnătură”. Conform aceleiaşi împuterniciri, inculpatul O.L. primea
puterea de decizie, „de a încheia orice acte, cu persoane fizice sau juridice
din România şi străinătate, va stabili clauzele, în condiţiile cele mai
avantajoase pentru societate, va urmări executarea tuturor contractelor
încheiate în societate, adică va avea toate puterile prevăzute de lege şi de
actele constitutive ca fiind în sarcina mea”.
La aceeaşi dată, 22.02.2010, conform specimenului de semnături
împuterniciţi depus la B.T. inculpatul O.L. depunea specimen de semnătură la
B.T..
Instanţa reţine că, conţinutul
documentelor de mai sus s-au coroborat
cu declaraţiile inculpatului B.A.O., date de acesta în faţa organelor
financiare, dar şi în faţa organelor de urmărire penală.
Se mai arată că, conţinutul acestor documentelor s-au coroborat şi
cu declaraţiile martorului P.L.C. care a arătat că în derularea relaţiilor
comerciale pe care le-a avut ca reprezentant zonal al S.C. T.I. S.R.L. Bistriţa
cu S.C. D.G.C. S.R.L. singurul reprezentant al S.C. D.G.C. S.R.L. a fost
inculpatul O.L. pe care l-a recunoscut, atât în cursul urmăririi penale în
cursul recunoaşterii după fotografie la care a participat, cât şi în cursul
cercetării judecătoreşti, în şedinţa publică în care a fost ascultat.
Ca reprezentant al S.C. D.C. S.R.L., inculpatul O.L. a încheiat şi
derulat o serie de relaţii comerciale cu inculpatul B.A.O.– în calitatea acestuia
de administrator al S.C. I.S. S.R.L., începând cu luna ianuarie 2010.
În perioada iunie-iulie 2010, S.C. I.S. S.R.L. a livrat către S.C.
Y.I. S.R.L., conform facturilor 101252/24.06.2010 şi 101311/01.07.2010, mărfuri
în valoare totală de 52.605, 72 lei. În schimbul contravalorii mărfurilor
livrate, inculpatul B.A.O. a acceptat de la S.C. Y.I. S.R.L. fila cec seria
RZBR1BM0056722, în valoare de 52.605, 72 lei.
La începutul lunii iulie 2010, inculpatul B.A.O. a luat legătura
telefonic cu reprezentantul zonal de vânzări al S.C. T.I. S.R.L. Bistriţa –
martorul P.L.C. – căruia i l-a recomandat ca partener comercial societatea
comerciala S.C. D.G.C. S.R.L. (al cărui reprezentant faptic era inculpatul O.L.
– conform celor reţinute anterior). Inculpatul B.A.O. i-a indicat martorului
P.L.C., atât faptul că societatea recomandată este interesată de achiziţionarea
unui anume tip de cablu – comercializat de societatea S.C. T.I. S.R.L. Bistriţa
– cât şi faptul că, fiind un partener de afaceri al său, societatea S.C. T.I.
S.R.L. Bistriţa va primi în schimbul mărfurilor pe care urma să le livreze către
S.C. D.G.C. S.R.L. un instrument de plată emis de către S.C. I.S. S.R.L.
Ulterior acestei convorbiri telefonice (al
cărei existenţă şi conţinut a rezultat din coroborarea declaraţiilor martorului
P.L.C. şi ale inculpatului B.A.O. date în faţa organelor de cercetare penală
–f. 219 – 227 vol. 2 dos.urm.pen.) inculpatul O.L. a luat legătura telefonică
cu martorul P.L.C. căruia, după referirea la recomandarea telefonică făcută de
inculpatul B.A.O., i-a solicitat onorarea unei comenzi – cablu de un anumit tip
(comercializat în mod curent de S.C. T.I. S.R.L. Bistriţa), indicând totodată şi
lungimea acestuia.
Conform uzanţelor
comerciale al S.C. T.I. S.R.L. Bistriţa, martorul P.L.C. a solicitat
comunicarea electronică a certificatului de înmatriculare al societăţii căreia
urma să i se livreze cablul în discuţie, precum şi datele de identificare ale
acesteia, iar după obţinerea acordului pentru derularea operaţiunii comerciale,
s-a procedat la livrarea cablului la adresa indicată tot electronic de către
reprezentantul S.C. D.G.C. S.R.L. – respectiv în incinta fostei fabrici de
sticlă din localitatea Luduş.
Cu ocazia livrării efective, martorul T.M. – soferul care a
efectuat transportul cablului, a primit fila cec RZBR1BM0056722 emisă de S.C. Y.I. S.R.L. în favoarea S.C.
I.S. S.R.L., girată de acesta în
favoarea S.C. D.G.C. S.R.L. şi care, la rândul ei, o girează către S.C. T.I.
S.R.L. Bistriţa. Pentru diferenţa între valoarea filei cec - 52.605, 72 lei – şi
valoarea cablului livrat, martorul T.M. a primit suma de 1183,45 lei – numerar.
Instanţa reţine că din declaraţia martorului Paşca
Lucian-Constantin – care s-a coroborat cu declaraţia reprezentantului S.C. T.I.
S.R.L. Bistriţa – numitul T.R.D., a rezultat
faptul că fila cec primită de la S.C. D.G.C. S.R.L. era emisă de o altă
societate decât S.C. I.S. S.R.L. (cu care S.C. T.I. S.R.L. Bistriţa avea o relaţie
comercială veche) S.C. T.I. S.R.L. Bistriţa – prin intermediul martorului
P.L.C. – a solicitat reprezentanţilor S.C. D.G.C. S.R.L. emiterea unei file cec
pentru plata cablului livrat.
Ca urmare, martorul P.L.C.
s-a întâlnit cu inculpatul O.L. care i-a predat fila cec BTRL1BB4969093 emisă
de S.C. D.G.C. S.R.L. în favoarea S.C. T.I. S.R.L. Bistriţa. Aşa cum a rezultat
din declaraţiile martorului P.L.C. şi ale reprezentantului părţii vătămate S.C.
T.I. S.R.L. Bistriţa fila cec BTRL1BB4969093 a fost emisă completată şi semnată
la toate rubricile, având termen scadent menţionat la data de 02.09.2010.
Conform înţelegerii reînnoite între reprezentanţii S.C. T.I.
S.R.L. Bistriţa şi S.C. D.G.C. S.R.L. urma ca, în cazul în care prima fila cec
– cu seria RZBR1BM0056722 emisă de S.C. Y.I. S.R.L. – nu va putea fi încasată,
să fie introdusă la plată fila cec BTRL1BB4969093, emisă de S.C. D.G.C. S.R.L.
la data de 02.09.2010.
Ulterior, S.C. T.I. S.R.L. Bistriţa obţinea din partea
inculpatului O.L. – reprezentantul S.C. D.G.C. S.R.L. mai multe instrumente de
plată ce ar fi urmat să fie folosite pentru încasarea contravalorii facturii
fiscale emise – corespunzător mărfii livrate. Astfel inculpatul O.L. înmânează
personal sau transmite prin poştă către S.C. T.I. S.R.L. Bistriţa fila cec
BTRL1BB nr. 4876019 precum şi Biletul la Ordin nr. BTRL3BT7175348 emis de S.C.
D.G.C. S.R.L. avalizat de B.V.G..
La data de 11.08.2010 fila cec
RZBR1BM0056722 emisă de S.C. Y.I. S.R.L. era introdusă la plată, fiind refuzată.
La data de 06.09.2010 S.C. T.I. S.R.L. Bistriţa introducea la
plata fila cec BTRL1BB4969093 – emisă de S.C. D.G.C. S.R.L. la data de
02.09.2010, acesta fiind refuzată la plată ca urmare a lipsei totale de
disponibil.
La data de 10.09.2010 S.C. T.I. S.R.L. Bistriţa introducea la
plata fila cec BTRL1BB nr. 4876019 emisă de S.C. D.G.C. S.R.L. la data de
07.09.2010 în favoarea sa, această filă cec fiind de asemenea refuzată pentru
lipsa totală a disponibilului din cont.
Pe de altă parte, s-a constatat că din analiza extraselor de cont
ale S.C. D.G.C. S.R.L. aferente perioadei 06.07.2010 – 20.09.2010, a rezultat că
singurul gen de operaţii efectuat de inculpatul O.L. au fost cele de debitare a
conturilor – ultimele operaţii de acest fel fiind efectuate în data de
17.08.2010 când contul S.C. D.G.C. S.R.L. a fost debitat de inculpatul O.L. cu
suma de 34.877, 29 lei, după care nu a mai existat nici o alimentare a
conturilor cu sumele de bani necesare pentru plata filelor cec sau biletului la
ordin emise către S.C. T.I. S.R.L. Bistriţa.
Sintetizând, din probele administrate instanţa a reţinut că
inculpatul O.L., cu ocazia derulării contractului între S.C. D.G.C.
S.R.L. şi S.C. T.I. S.R.L. Bistriţa, prin emiterea filei cec BTRL1BB nr.
4876019 precum şi a Biletului la Ordin nr. BTRL3BT7175348 emis de S.C. D.G.C.
S.R.L. avalizat de B.V.G., a creat convingerea S.C. T.I. S.R.L. Bistriţa că în
conturile bancare ale societăţii emitente –S.C. D.G.C. S.R.L. – exista
disponibilul necesar pentru ca aceste instrumente de plată să fie încasate
(fapt neadevărat), determinând astfel pe S.C. T.I. S.R.L. Bistriţa să execute
contractul comercial constând în livrarea rolei de cablu conform facturii
fiscale seria BNTUB nr. 0014258 din 08.07.2010, în condiţiile agreate şi creând
astfel un prejudiciu în dauna părţii vătămate S.C. T.I. S.R.L. Bistriţa
constând în contravaloarea parţială a mărfurilor livrate – în valoare de
53.788, 72 lei.
Cu privire la inculpatul B.A.O. s-a reţinut în actul de sesizare că
acesta a indus în eroare pe reprezentanţii părţii vătămate S.C. T.I. S.R.L.
Bistriţa prin aceea că a prezentat acestora ca adevărat faptul că S.C. D.G.C.
S.R.L. şi administratorul împuternicit al acesteia – inculpatul O.L. – era o
veche firmă parteneră. De asemenea, s-a reţinut faptul că a determinat partea vătămată
S.C. T.I. S.R.L. Bistriţa să încheie o tranzacţie comercială cu S.C. D.G.C.
S.R.L. urmând ca pentru plata mărfurilor ce ar fi urmat să fie livrate de către
S.C. T.I. S.R.L. Bistriţa către S.C. D.G.C. S.R.L. acesta din urmă ar fi urmat
să fie plătită prin intermediul unui instrument de plată emis de SC I.S. SRL,
fapt de asemenea nereal.
Analizând acuzaţiile formulate de Ministerul public împotriva
inculpatului B.A.O. prin prisma probelor administrate în cursul urmăririi
penale şi al cercetării judecătoreşti, s-a constatat că organele fiscale – în
urma controalelor efectuate la S.C. I.S. S.R.L. la solicitarea organelor de urmărire
penală – au stabilit că între această societate comercială şi societăţile
comerciale administrate în fapt de inculpatul O.L. – S.C. T. S.R.L. şi S.C.
D.G.C. S.R.L. – nu au existat alte relaţii comerciale cu excepţia contractului
de executare lucrări încheiat la data de 01.06.2010 între S.C. I.S. S.R.L. si
S.C. D.G.C. S.R.L.
Obiectul acestui contract a fost acela de
executare a lucrărilor de manoperă pentru lucrarea „instalaţii electrice
interioare”, valoarea contractului fiind de 45.150, 00 lei plus TVA.
S-a constatat că, potrivit clauzelor contractuale termenul de
execuţie a lucrărilor era stabilit la 30 zile de la punerea la dispoziţie a
obiectivului, finalizarea lucrărilor efectuate urmând a fi recepţionată de S.C.
I.S. S.R.L. pe bază de proces verbal de recepţie a lucrărilor, iar plata urma să
se facă în termen de 30 zile de la emiterea facturii, pe baza situaţiei de lucrări
executate – care trebuiau depuse cel mai târziu la data de 30.06.2010.
Cu privire la relaţiile comerciale între S.C. I.S. S.R.L. şi S.C.
D.C. S.R.L., inculpatul O.L. a declarat iniţial, în cursul urmăririi penale, că
nu cunoştea alte amănunte decât că acestea au existat. În cuprinsul aceleiaşi declaraţii a arătat că avea cunoştinţă că obiectul de
activitate al S.C. D.G.C. S.R.L. îl constituia construcţiile, dar nu cunoştea
câţi angajaţi avea această societate comercială.
În cursul cercetării judecătoreşti inculpatul O.L. arată însă că „am
încheiat cu S.C. I.S. S.R.L. un contract de prestări de lucrări de instalaţii
pentru care plata s-a şi făcut, lucrarea fiind executată însă numai parţial
întrucât S.C. I.S. S.R.L. nu mai avea bani”, arătând de asemenea că această
lucrare a fost efectuată de „10 persoane care nu aveau contracte de muncă”, dar
nu cunoaşte numele acestora întrucât nefiind administratorul S.C. D.G.C. S.R.L.
nu el este cel care i-a angajat.
Cu privire la modalitatea de plată a lucrărilor de instalaţii
efectuate de S.C. D.C. S.R.L., inculpatul O.L. a arătat iniţial că probabil a
primit de la inculpatul B.A.O. o filă cec – dar a dat această filă cec
administratorului S.C. D.G.C. S.R.L. – numitul B.V.G..
Declaraţiile inculpatului O.L. erau în mod evident contrazise de
cele declarate de către inculpatul B.A.O. care a arătat că inculpatul O.L. era
persoana care reprezenta S.C. D.G.C. S.R.L. – fiind singura persoană pe care a
cunoscut-o ca reprezentant al acestei societăţi.
Pe de altă parte, se mai reţine că declaraţiile inculpaţilor O.L. şi
B.A.O. se contraziceau reciproc cu privire la finalizarea contractului de lucrări
de instalaţii încheiat la data de 01.06.2010, mai precis cu privire la
finalizarea/recepţionarea acestor lucrări.
Astfel, în timp ce inculpatul B.A.O. a declarat că aceste lucrări
au fost efectuate şi finalizate de S.C. D.G.C. S.R.L. şi recepţionate de el în
calitate de reprezentant al S.C. I.S. S.R.L. – aceste operaţiuni stând la baza
plăţii efectuate prin girarea filei cec RZBR1BM0056722 emisă de S.C. Y.I.
S.R.L., inculpatul O.L. a declarat că, după cunoştinţa lui lucrările de instalaţii
în discuţie nu au fost finalizate, întrucât S.C. I.S. S.R.L. nu le putea plăti,
recunoscând totuşi că o plată s-a făcut prin filă cec.
Acestor contradicţii li s-a alăturat şi
faptul că, potrivit informaţiilor furnizate de I.T.M. Mureş, S.C. D.G.C. S.R.L.
avea ca angajaţi un număr de 5 persoane, între care 3 muncitori necalificaţi, 1
muncitor zidar şi un muncitor constructor – nici unul dintre ei neavând
calificarea necesară pentru efectuarea unor astfel de lucrări de specialitate,
precum şi faptul că inculpatul O.L. (deşi singurul care se ocupa de
administrarea societăţii) nu a putut indica numelor acelor persoane care au
efectuat lucrările în discuţie, chiar fără forme legale.
Sintetizând cele mai sus reţinute cu privire la contractul de
prestări servicii, ataşat la filele 246-248 a dosarului de urmărire penală,
instanţa a apreciat că acesta era unul fictiv şi că lucrările ce reprezentau
obiectul său de activitate nu au fost realizate în fapt de S.C. D.G.C. S.R.L.
(care nu numai că nu avea muncitorii specializaţi în executarea unor astfel de
lucrări, dar nici numărul necesar pentru realizarea acestora într-un termen de
30 zile), singura funcţie a acestui contract fiind aceea de a justifica girarea
filei cec RZBR1BM0056722 emisă de S.C. Y.I. S.R.L. (cu privire la care
inculpatul B.A.O. avea dubii că se poate încasa (dată fiind cesionarea succesivă
într-un scurt interval de timp către mai multe persoane) către S.C. D.G.C.
S.R.L.
Cu privire la faptul că inculpatul B.A.O. a determinat încheierea
contractului între S.C. D.G.C. S.R.L. şi S.C. T.I. S.R.L. Bistriţa încredinţând
pe reprezentanţii celei din urmă de faptul că plata mărfurilor livrate urma să
se facă printr-un instrument de plată emis de către S.C. I.S. S.R.L. se reţine
că a rezultat cu claritate din probele administrate în cursul procesului penal
că fila cec folosită de S.C. D.G.C. S.R.L. pentru plata către S.C. T.I. S.R.L.
Bistriţa a fost cea emisă de S.C. Y.I. S.R.L. în favoarea S.C. I.S. S.R.L. şi
nu de către această din urmă societate – motiv pentru care reprezentanţii S.C.
T.I. S.R.L. Bistriţa au insistat ca S.C. D.G.C. S.R.L. să emită ea însăşi un
instrument de plată şi de asemenea, au luat legătura cu inculpatul B.A.O.
ulterior momentului în care au intrat în posesia filei cec emise de S.C. Y.I.
S.R.L. pentru lămurirea situaţiei (astfel cum rezultă din declaraţiile
coroborate ale inculpatului B.A.O. şi reprezentantului părţii vătămate S.C. T.I.
S.R.L. Bistriţa – date în faţa instanţei).
Având în vedere cele mai sus, instanţa a constatat că faptele
inculpatului B.A.O.– de prezentare a adevărate a unor fapte mincinoase
(colaborarea între firmele S.C. D.G.C. S.R.L. şi S.C. I.S. S.R.L. precum şi plata
către S.C. T.I. S.R.L. Bistriţa a mărfurilor livrate de acesta către S.C.
D.G.C. S.R.L. cu un instrument de plată emis de S.C. I.S. S.R.L.) au determinat
pe reprezentanţii părţii vătămate S.C. T.I. S.R.L. Bistriţa să încheie
contractul comercial cu S.C. D.G.C. S.R.L. acceptând plata la termen prin filă
cec şi nu imediat şi prin numerar, producându-se un prejudiciu S.C. T.I. S.R.L.
Bistriţa constând contravaloarea parţială a mărfurilor livrate – în valoare de
53.788, 72 lei.
Prin acţiunile sale inculpatul B.A.O. a contribuit la obţinerea de
către inculpatul O.L. a unui folos material injust – rezultat din însuşirea
contravalorii obţinute din vânzarea cablului livrat de S.C. T.I. S.R.L. Bistriţa
către terţe persoane.
Cu privire la inculpatul N.J. s-a reţinut
în cuprinsul actului de sesizare că acesta, cu intenţie, i-a ajutat pe inculpaţii
B.A.O. şi O.L. să îi inducă în eroare pe reprezentanţii S.C. T.I. S.R.L. Bistriţa,
spunându-i inculpatului B.A.O. să gireze fila ce emisă de S.C. Y.I. S.R.L. către
S.C. D.G.C. S.R.L. şi punându-i pe cei doi inculpaţi în legătură unul cu celălalt.
S-a apreciat de către Ministerul Public că ajutorul acordat de către
inculpatul N.J. celor doi inculpaţi a fost unul de natură morală constând în
punerea celor doi coinculpaţi în legătură unul cu celălalt şi s-a reţinut ca
probă recunoaşterea inculpatului N.J.– făcută în cursul urmăririi penale cu
privire la acest aspect, care se coroborează cu conţinutul transcrierii
certificate a convorbirii telefonice înregistrate la data de 10.02.2011 purtate
între inculpatul N.J.(de la numărul de telefon 0749.557.637) şi o terţă persoană
(de la numărul de telefon 0751.383.467) în cuprinsul căreia inculpatul N.J. îi
explică celui din urmă mecanismul circuitului invers al facturilor.
S-a arătat, de asemenea, faptul că inculpatul N.J.a fost acela
care coordona această întreagă activitate infracţională a inculpatului O.L. –
invocându-se tonul autoritar folosit de inculpatul N.J.în convorbirile
telefonice efectuate cu inculpatul O.L..
Cu privire la aceste acuze, instanţa a constatat că toate
convorbirile telefonice transcrise au fost purtate ulterior momentului în care
faptele care fac obiectul prezentului dosar
au avut loc şi deşi, din conţinutul acestora a rezultat că inculpatul
N.J. era acela care coordona activitatea de debitore a unor conturi pentru care
inculpatul O.L. avea împuternicire de operare şi că inculpatul N.J. a
recunoscut faptul că are trei-patru societăţi comerciale prin intermediul căruia
făcea să funcţioneze un mecanism de genul celui la care se face referire în
actul de sesizare nu s-a putut stabili o legătură directă între activităţile
inculpaţilor O.L. şi B.A.O. şi afirmaţiile inculpatului N.J. din convorbirile
telefonice înregistrate.
Se reţine că singura probă directă a fost recunoaşterea directă a
inculpatului N.J.– făcută în cursul urmăririi penale, recunoaştere care însă nu
s-a putut corobora sub aspectele sale esenţiale (respectiv faptul că a făcut
legătura între cei doi coinculpaţi în scopul de a-i ajuta pe aceştia să inducă
în eroare pe partea vătămată S.C. T.I. S.R.L. Bistriţa prin girarea unei file
cec ce nu putea fi încasată) cu nici un alt mijloc de probă administrat cauzei.
Astfel, inculpatul B.A.O. a arătat că deşi a apelat la ajutorul
inculpatului N.J. pentru verificarea S.C. Y.I. S.R.L. – verificare în urma căreia
a rezultat că părţile sociale ale societăţii fuseseră concesionate către mai
multe persoane anterior, într-un scurt interval de timp – acesta nu a declarat,
nici în cursul urmăririi penale şi nici al cercetării judecătoreşti că
inculpatul N.J. i-ar fi spus că va lua „ţeapă” ori că l-ar fi îndemnat să dea
mai departe fila cec în discuţie, către inculpatul O.L..
Chiar înlăturând declaraţia dată de inculpatul N.J. în faţa instanţei
– declaraţie în cursul căreia acesta a revenit asupra declaraţiilor sale din
cursul urmăririi penale, instanţa a reţinut că, potrivit art. 69 Cod procedură
penală „declaraţiile învinuitului sau ale inculpatului făcute în cursul
procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt
coroborate cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente
în cauză”.
Pentru aceste considerente, instanţa a
constatat că prezumţia de nevinovăţie ce operează în favoarea inculpatului N.J.
nu poate fi înlăturată.
Cu privire la acuzaţiile formulate împotriva inculpatului O.L.
referitoare la partea vătămată S.C. H.R.S.A. instanţa a constatat că, din
probele administrate în cursul procesului penal, a rezultat următoarea stare de
fapt:
În cursul lunii iulie 2010, inculpatul O.L. s-a prezentat sub
numele de G.G. reprezentanţilor S.C. H.R.S.A., ca împuternicit al
administratorului S.C. D.G.C. S.R.L.
A prezentat în acest sens un copia legalizată a unui act de
identitate pe numele de G.G. (legalizată prin încheierea de legalizare nr.
576/25.03.2010 de BNP L.M., precum şi
copia procurii autentificate notarial sub nr. 494/22.02.2010 de BNP L.M.
(prin care administrator S.C. D.G.C. S.R.L. – numitul B.V.G. îl împuternicea pe
numitul G.G. să reprezinte societatea.
Sub acest aspect, declaraţiile reprezentantului părţii vătămate
S.C. H.R.S.A. – numitul V.R. şi ale martorei S. (fostă A.G.) L.G. se coroborează
cu declaraţiile inculpatului O.L. – date în cursul cercetării judecătoreşti.
După verificarea societăţii de către reprezentanţii S.C. H.R.S.A.,
s-a încheiat, la data de 23.07.2010, contractul de vânzare-cumpărare nr.
R659-005-07-2010 între S.C. H.R.S.A. şi S.C. D.G.C. S.R.L. – reprezentat prin
împuternicit G.G.. S-a stabilit un termen de plată la 30 zile de la data facturării
şi s-a stabilit o limită de 200.000 lei – ceea ce însemna că în situaţia în
care valoarea betonului livrat ar fi depăşit această sumă, chiar dacă termenul
stabilit pentru plată nu s-ar fi depăşit, livrările s-ar fi oprit până la
achitarea sumelor datorate.
La data semnării contractului reprezentantul S.C. D.G.C. S.R.L. a
lăsat, ca şi garanţie, fila cec BTRL1BB4876018 – în alb, semnată de
administratorul societăţii, numitul B.V.G.
În baza contractului de vânzare-cumpărare încheiat, partea vătămată
S.C. H.R.S.A. a livrat către S.C. D.G.C. S.R.L., la locaţiile indicate de
acesta, beton, conform facturilor fiscale seriile RMXB004063, RMXB004137,
RMXB004245, RMXB004246, în valoare totală de 34.470, 64 ron pentru plata cărora
reprezentanţii S.C. H.R.S.A. au primit, la data de 08.08.2010, de la inculpatul
O.L. – pe care îl cunoşteau sub numele de G.G. – fila cec seria BTRL1BB4876019,
semnată şi completată corespunzător. Fila cec purta menţionată ca dată a plăţii
data de 07.09.2010 – conform clauzelor contractuale.
La solicitarea inculpatului O.L. partea vătămată S.C. H.R. S.A. a
efectuat şi alte livrări de beton, conform facturilor fiscale nr. RMXB004314,
RMXB004315, RMXB004316, RMXB 004378, RMXB004378, RMXB 004461, RMXB 004651,
RMXB004459, RMBXB004379, RMXB 004460, RMXB 004651 în valoare totală de 33.864,
51 ron pentru plata cărora a primit, de la inculpatul O.L. fila cec seria
BTRL1BB4876017, pentru suma de 33.864, 51 ron semnată şi completată, stabilind
ca dată a plăţii data de 21.09.2010.
Atât fila cec seria BTRL1BB4876019 în
valoare de 34.470, 64 ron cât şi fila cec seria BTRL1BB4876017 în valoare de
33.864, 51 ron au fost refuzate de plata din cauza lipsei totale de disponibil
astfel cum a rezultat din înscrisurile aflate la filele 61, 64 vol. 1
dos.urm.pen.
Se reţine că, singurele operaţiuni pentru conturile S.C. D.G.C.
S.R.L. deschise la B.T. au fost cele de debitare – efectuate de inculpatul
O.L., ultima la data de 17.08.2010 – în intervalul 06.07.2010 – 20.09.2010
acestea nefiind alimentate cu sumele necesare pentru încasarea filelor cec
emise de S.C. D.G.C. S.R.L. în favoarea S.C. H.R. S.A.
Instanţa a constatat că inculpatul O.L. a procedat la vânzarea
betonul livrat de către S.C. H.R. S.A. către terţe persoane la un preţ inferior
celui practicat de producător, însuşindu-şi sumele de bani obţinute.
Se reţine că din probele administrate în cursul urmăririi penale
rezulta că betonul livrat conform
avizelor de însoţire a mărfii – nr.ROCU080343/05.08.2010, ROCU080342/05.08.2010
şi ROCU080344/05.08.2010 au fost facturate de către S.C. D.G.C. S.R.L. către SC
E.C. S.R.L. la valoarea de 8060 lei în
timp ce preţul practicat de S.C. H.R.S.A. era, pentru respectiva cantitate, de
10.812 lei.
Se mai reţine că din probele administrate – declaraţiilor
martorilor H.O. şi P.M., coroborate cu declaraţiile martorei S. (fostă A.G.)
L.G. şi conţinutul copie procurorii autentificate notarial sub nr.
494/22.02.2010 de BNP L.M., precum şi originalul Încheierii de legalizare nr.
576-577/28.01.2010 de BNP L.M. rezulta că documentele folosite de inculpatul
O.L. pentru legitimarea sa în faţa reprezentanţilor S.C. H.R.S.A., sub numele
de G.G., erau false.
Având în vederea starea de fapt mai sus reţinută, instanţa a
constatat că inculpatul O.L., la încheierea contractului de vânzare-cumpărare
nr. R659-005-07-2010 între S.C. H.R.S.A. şi S.C. D.G.C. S.R.L. – a indus în
eroare pe reprezentanţii S.C. H.R.S.A. prezentându-se sub identitate şi
calitate falsă, iar ulterior, prin revânzarea betonului livrat de partea vătămată
S.C. H.R. S.A. la un preţ inferior faţă de cel practicat de acesta şi însuşirea
sumelor de bani astfel rezultate şi a produs astfel acesteia o pagubă în
cuantum de 68.335 lei – reprezentând contravaloarea betonului livrat de aceasta
şi neachitat.
Concluzionând, instanţa a constatat că faptele pentru săvârşirea cărora
inculpatul O.L. a fost trimis în judecată existau şi au fost săvârşite de
acesta cu vinovăţie sub forma intenţiei directe.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicată
inculpaţilor au fost avute în vedere prev. art.72 Cod penal privitoare la
faptele comise şi la persoana inculpaţilor.
Referitor la celelalte drepturi prevăzute în art. 64 alin. 1 lit.
a şi b, instanţa a interzis exerciţiul acestora de drept, în conformitate cu
prevederile art. 71 alin. 2 C.p., având în vedere că aceste dispoziţii nu
contravin, conform art. 20 din Constituţia României, altor dispoziţii din
pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care
România este parte.
Împotriva sentinţei instanţei de fond au declarat, în termen
legal, recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg. Mureş şi inculpatul B.A.O..
Recursul parchetului îi vizează doar pe
inculpaţii B.A.O.şi N.J.
Astfel, pentru inculpatul
B. se solicită majorarea pedepsei aplicate şi executarea în regim de detenţie
iar pentru inculpatul N. se solicită condamnarea pentru infracţiunea prev. de
art.26 rap.la art.215 alin.1, 2 şi 3 Cod penal cu aplic.art.37 lit.a Cod penal.
În motivele de recurs invocate de inculpatul B.A.O. se solicită, achitarea de sub învinuirea comiterii vreunei infracţiuni sau
încetarea procesului penal pe temeiul prevăzut de art.11 pct.2 lit.b rap.la
art.10 lit.i Cod procedură penală şi aplicarea unei amenzi administrative.
Analizând sentinţa atacată, prin prisma motivelor de recurs
invocate, pe baza materialului şi lucrărilor din dosarul cauzei, conform art.38514 Cod
procedură penală şi prin raportare la art.3856 alin.3
Cod procedură penală, sub toate aspectele, se reţin următoarele:
Inculpatului N.J. se impută de către parchet faptul că i-a ajutat
pe coinculpaţii O.L. şi B.A.O. să îi inducă în eroare pe reprezentanţii SC T.I.
BISTRIŢA SRL prin aceea că i-a spus inculpatului B.A. să gireze cu fila cec
emisă de S.C. Y.I. S.R.L. către S.C.
D.G.C. S.R.L., punându-i în legătură pe cei doi inculpaţi, Oltean şi B..
În opinia instanţei de recurs la dosar nu există suficiente probe
care să dovedească faptul că inculpatul N. i-a ajutat pe ceilalţi doi coinculpaţi
în activitatea infracţională.
Rezultă din dosarul cauzei că inculpatul N. a aflat că societatea
Y.I. S.R.L. a fost cesionată succesiv şi că este posibil ca această societate să
nu aibă disponibil. Mai rezultă că i-ar fi sugerat lui B. să dea fila cec mai
departe, însă acest aspect nu este de natură a duce automat la convingerea că
inculpatul a coordonat activitatea infracţională desfăşurată de ceilalţi doi
inculpaţi.
Nu rezultă de la dosar faptul că inculpatul le-ar fi spus celor
doi exact ceea ce trebuiau să facă, simpla sugestie nefiind de natură a duce
automat la implicarea acestui inculpat în activitatea infracţională.
Ca urmare, Curtea nu este de acord cu susţinerea parchetului, în
sensul că între acest inculpat şi ceilalţi doi
ar fi existat vreo înţelegere prealabilă, în sensul girării filei cec
emisă de S.C. Y.I. S.R.L., în condiţiile
în care, aşa cum rezultă de la dosar, inculpatul N. a aflat că societatea a
fost concesionată şi a bănuit că ar fi posibil ca societatea să nu aibă
disponibil în cont, nefiind sigur de aceasta.
Ca urmare, soluţia de achitare pronunţată de către instanţa de
fond este legală şi va fi menţinută.
Opinia majoritară asupra situaţiei inculpatului B.A.O.:
În ceea ce-l priveşte pe inculpatul B.A.O., se apreciază că deşi
există unele contradicţii între declaraţiile inculpatului O. şi B., contractul
de prestări servicii încheiat între S.C. I.S. S.R.L şi S.C. D.G.C. S.R.L. a fost unul fictiv iar
reţinerea instanţei de fond, în sensul că acest aspect rezultă din faptul că S.C. D.G.C. S.R.L. nu avea numărul
de muncitori necesari pentru a executa lucrările în termen de 30 de zile, este
reală.
Rezultă de la dosar că inculpatul B. era
conştient că fila cec emisă de S.C. Y.I. S.R.L. este posibil să nu poată fie
încasată şi tocmai pentru a evita acest aspect, la înţelegere cu inculpatul
Oltean, a fost folosită în contractul cu S.C. D.G.C. S.R.L., urmând ca fila cec
să fie folosită ulterior în alte contracte şi ca şi garanţie.
În plus tot el este cel care a garantat societăţii T.I. BISTRIŢA că
S.C. D.G.C. S.R.L este o societate cu care colaborează şi că se va achita
contravaloarea mărfii cu instrumente de plată emise şi de firma sa.
În opinia Curţii, activitatea de inducere în eroare a inculpatului
s-a realizat cu intenţie directă, inculpatul, prin modul în care a acţionat,
cunoştea că fila cec în valoare de 52.605,72 lei nu va putea fi încasată şi
tocmai pentru a nu avea prejudiciu la firma sa a încercat să o transmită mai
departe ca şi garanţie.
De fapt, inculpatul a fost cel care a şi achitat prejudiciul
cauzat părţii civile SC T.I. SRL BISTRIŢA, prin aceasta inculpatul
recunoscându-şi culpa.
În raport de mai sus, în opinie majoritară, se apreciază că pentru acest inculpat instanţa de fond a reţinut
corect comiterea infracţiunii prev. de art.215 alin.1, 2 şi 3 Cod penal, în
cauză neexistând vreun temei de achitare, cum a solicitat inculpatul în
motivele de recurs.
Cu privire la această faptă instanţa de recurs observă că faptele
au fost comise în perioada iulie-august 2010.
De asemenea se observă că până la pronunţarea sentinţei,
22.11.2011, inculpatul a achitat paguba către SC T.I. SRL BISTRIŢA.
Se mai observă că la data judecării acestor fapte era în vigoare
art.711 Cod penal potrivit căruia: „În
cazul săvârşirii infracţiunilor de gestiune frauduloasă, înşelăciune,
delapidare, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, abuz în serviciu
contra intereselor publice, abuz în serviciu în formă calificată şi neglijenţă
în serviciu, prevăzute în prezentul cod, ori a unor infracţiuni economice prevăzute
în legi speciale, prin care s-a pricinuit o pagubă, dacă în cursul urmăririi
penale sau al judecăţii, până la soluţionarea cauzei în primă instanţă,
învinuitul sau inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele
pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârşită se reduc la jumătate. Dacă
prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de până la 100.000
euro, în echivalentul monedei naţionale, se poate aplica pedeapsa cu amendă.
Dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de până la
50.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se aplică o sancţiune
administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar. Dispoziţiile prevăzute la alin. 1 şi 2 nu se
aplică dacă făptuitorul a mai săvârşit o infracţiune de acelaşi gen, prevăzută
de prezentul cod, într-un interval de 5 ani de la comiterea faptei, pentru care
a beneficiat de prevederile alin. 1 şi 2.”
Acest articol a fost introdus în codul penal prin art.XX pct.2 din
Legea nr.202 din 26.11.2010.
Prin decizia penală nmr.573/2011 a Curţii Constituţionale,
publicată în Monitorul Oficial din 25 mai 2011, acest text de lege este
declarat neconstituţional astfel că în prezent nu se mai aplică.
În opinia majoritară decizia Curţii Constituţionale urmează a se aplica
doar pentru acele fapte noi ce apar după intrarea în vigoare a acestei decizii.
Cum în cazul de faţă pe
parcursul judecăţii au fost în vigoare disp.art.741 Cod penal, care îi sunt mai favorabile inculpatului, deoarece îi
oferă posibilitatea aplicării unei amenzi administrative, este clar că acesta
va beneficia de acest text de lege, urmând a i se aplica disp.art.13 Cod penal.
Ca urmare, sub acest aspect
se va admite recursul inculpatului şi în baza art.38515 pct.2 lit.d Cod procedură penală se va casa parţial sentinţa
atacată şi în urma rejudecării cauzei, în baza art.art.11 pct.2 lit.b Cod
procedură penală raportat la art.10 lit. i ind.1 Cod procedură penală, se va
înceta procesul penal pornit împotriva
inculpatului B.A.O. pentru comiterea infracţiunii prev. de art.215
alin.1,2 şi 3 Cod penal, ca urmare a aplicării art.74 ind.1 alin.1 şi 2 Cod
penal, raportat la art.13 Cod penal.
În baza art. 74 ind.1 alin.2 Cod penal, se va aplica inculpatului
B.A.O., sancţiunea administrativă prevăzută de art.91 lit.c Cod penal,
respectiv amenda de 1.000 lei.
Se va dispune înregistrarea amenzii în cazierul judiciar şi se va
elimina din sentinţă dispoziţiile privitoare la condamnarea inculpatului pentru
infracţiunea de mai sus, precum şi aplicarea art.81, 82, 83 Cod penal.
Vor fi menţinute restul dispoziţiilor din sentinţa atacată, care
nu sunt contrare prezentei.
În ceea ce priveşte
recursul parchetului, pentru considerentele de mai sus, acesta va fi respins ca
nefondat, în conformitate cu art.38515 pt.1 lit.b
Cod procedură penală.
Opinia separată asupra situaţiei inculpatului B.A.O.:
1. Sub
aspectul elementului material al laturii obiective infracţiunea de înşelăciune
în convenţii, prev.de art.215 alin.3 Cod penal constă în acţiunea sau omisiunea
din contract care induce în eroare partea contractantă. În acest caz, partenerul contractual este indus în eroare
fie cu ocazia încheierii contractului, fie în faza executării contractului.
Este esenţial de reţinut că la înşelăciunea în convenţii, în absenţa erorii în
care a fost indusă sau menţinută victima, aceasta nu s-ar fi angajat la
încheierea sau executarea contractului în condiţiile stipulate.
În speţă, în sarcina inculpatul B.A.O. se reţine că împreună cu
inculpatul O.L. i-a indus şi menţinut în eroare pe reprezentanţii SC T.I.
SRL Bistriţa, recomandându-l părţii vătămate
pe inculpatul O.L. drept colaborator şi creditor al său cu ocazia achiziţionării
de către acesta a unor materiale în valoare de 52.605,32 lei .
Din probele depuse la dosar (f.78-84 dosar recurs) rezultă că
inculpatul B.A.O. avea relaţii comerciale încă de la sfârşitul anului 2009 cu
SC T.G. SRL şi SC D.C. SRL care erau reprezentate de inculpatul O.L., astfel că
nu se poate susţine că inculpatul B.A.O. nu a desfăşurat relaţii comerciale cu
inculpatul O.L., aspect recunoscut de ambii inculpaţi.
Faptul că inculpatul B.A.O. a avut o discuţie
cu martorul P.L.C. că un colaborator al său (respectiv O.L.) are nevoie de
cablu şi dacă îi poate da o cerere de telefon, lucru cu care martorul a fost de
acord, nu poate fi reţinută ca fiind o inducere în eroare a SC T.I. SRL Bistriţa,
întrucât convenţia s-a încheiat între inculpatul O.L. şi martorul P.L.C., a
doua zi după ce acest martor a discutat la telefon cu inculpatul B.A.O.,
inculpatul B. neparticipând la încheierea convenţiei între părţi, neştiind ce
au discutat în concret inculpatul O.L. şi martorul P.L.C. şi în ce condiţii s-a
încheiat convenţia.
Este nefiresc a se reţine faptul că discutând cu un partener de
afaceri despre faptul că un alt partener
de afaceri doreşte să colaboreze cu tine, să constituie înşelăciune pentru că
partenerul pe care l-ai recomandat nu şi-a onorat obligaţiile contractuale.
Faptul că inculpatul O.L. a înşelat SC T.I. BISTRIŢA este în afara
oricărui dubiu, însă nu se poate reţine că inculpatul B.A.O.a făcut acelaşi
lucru, întrucât acesta nu a participat la încheierea convenţiei între părţi, ci
doar i-a spus martorului P.L.C. că un colaborator de-al său doreşte să fac
afaceri cu firma pe care o reprezenta martorul.
Nici susţinerile că fila cec a fost emisă de o altă societate şi a fost girată de firma
inculpatului B.A.O. în favoarea firmei reprezentate de inculpatul O.L., care
apoi a girat în favoarea părţii vătămate nu poate fi reţinută ca constituind un
mijloc fraudulos prin care a fost indusă în eroare partea vătămată.
Firma inculpatului B.A.O. girând cecul emis de o altă societate şi-a
asumat obligaţii prev. de art.19 din Legea nr.59/1934, care prevede că în lipsă
de clauză contrarie, girantul răspunde de plată. Or nu se poate susţine că
inculpatul B.A.O.a înşelat partea vătămată, ca în final tot firma sa să plătească
prejudiciul, lucru care s-a şi întâmplat de fapt în realitate.
Neparticipând la încheierea convenţiei dintre inculpatul O.L. şi
reprezentanţii SC T.I. SRL Bistriţa, nu se poate reţine că inculpatul B.A.O. a
indus sau menţinut în eroare partea vătămată, astfel că nu sunt întrunite
elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune prev.de art.215 alin.1,
2, 3 Cod penal şi prin urmare se impunea achitarea inculpatului în condiţiile
art.11 pct.2 rap.la art.10 lit.d Cod procedură penală.
2. Cu
privire la soluţia adoptată, cu opinie majoritară, referitor la inculpatul
B.A.O., apreciem că acestea este greşită.
Curtea, a admis recursul inculpatului B.A.O., a casat sentinţa
atacată şi rejudecând cauza, a încetat procesul penal împotriva acestui
inculpat ca urmare a aplicării dispoziţiilor art.741 alin.1 şi 2 Cod penal.
Potrivit art.741 Cod penal „în cazul săvârşirii infracţiunilor
de gestiune frauduloasă, înşelăciune, delapidare, abuz în serviciu contra
intereselor persoanelor, abuz în serviciu contra intereselor publice, abuz în
serviciu în formă calificată şi neglijenţă în serviciu, prevăzute în prezentul
cod, ori a unor infracţiuni economice prevăzute în legi speciale, prin care s-a
pricinuit o pagubă, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, până la
soluţionarea cauzei în primă instanţă, învinuitul sau inculpatul acoperă
integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârşită
se reduc la jumătate”.
În speţă, nu era aplicabil acest text de
lege din două motive:
În primul rând din interpretarea disp.art.741 Cod penal rezultă că inculpatul trebuie să facă o plată voluntară.
Conform art.741 alin.1 Cod penal „învinuitul sau
inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzei…”, astfel că, în opinia noastră,
din acest text rezultă în mod neechivoc că inculpatul trebuie să acopere în mod
voluntar şi integral prejudiciul cauzat, şi nicidecum acesta să fie acoperit de
către alte persoane sau prin alte modalităţi.
În speţă, inculpatul nu a acoperit personal prejudiciul cauzat părţii
civile, ci aceasta şi-a recuperat paguba pe cale civilă, prin executare silită,
executorul judecătoresc poprind contul societăţii inculpatului.
În al doilea rând, apreciem că prejudiciul se putea achita pe cale
voluntară doar în perioada în care art.741 Cod penal era
în vigoare, acesta fiind declarat neconstituţional prin decizia nr.573 din 25
mai 2011 a Curţii Constituţionale.
Având în vedere că partea civilă a recuperat prejudiciul cauzat de
către inculpat la data de 04.10.2011,
prin executare silită, când textul nu mai era în vigoare (f.60 dosar fond)
considerăm că disp.art.741 Cod penal nu erau aplicabile în cauză
nici sub acest aspect.
Faţă de considerentele expuse, în baza art.38515 pct.2 lit.b Cod procedură penală apreciem că recursul inculpatul
trebuia admis şi în conformitate cu disp.art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.a
Cod procedură penală, inculpatul B.A.O. trebuia achitat pentru comiterea infracţiunii
de înşelăciune.
Notă: În acord cu opinia minoritară, invoc natura personală a cauzei
care duce la stingerea acţiunii penale, prevăzute de art. 741 alin. 2 C. pen. şi care implică o atitudine voluntară a făptuitorului
prin care acesta achită prejudiciul cauzat prin săvârşirea vreuneia din infracţiunile
enumerate în acest text. În acest sens, pe de o parte, ca să opereze cauza de
reducere a pedepsei sau cea de încetare a procesului penal prevăzută de art. 741alin. 1 şi 2 C. pen., plata prejudiciului trebuie să se fi făcut
voluntar de către făptuitor şi nu ca urmare şi sub presiunea declanşării
procedurii executării silite.
Pe de altă parte, o
asemenea conduită pozitivă, ca să producă efecte juridice, trebuie să intervină
atâta timp cât legea este activă sau anterior intrării în vigoare a art. 741 C. pen. şi nu ulterior
încetării efectelor juridice ale acestuia ca efect al publicării în Monitorul
oficial al României a deciziei nr. 573/2011 a Curţii Constituţionale. Când,
potrivit legii, anumite acţiuni sau inacţiuni depind exclusiv de voinţa făptuitorului
pentru a-i crea acestuia un tratament sancţionator mai blând sau pentru a duce
la lipsirea de temei ori de obiect a acţiunii penale, ca să opereze în
beneficiul subiectului activ principiul legii penale mai favorabile, ele
trebuie să fie fost întreprinse de către făptuitor anterior intrării în vigoare
a legii care le prevede sau pe durata activităţii acestei legi. Altfel spus,
legea penală mai favorabilă se aplică faptelor, actelor, cauzelor, conduitelor,
împrejurărilor care presupun strict şi numai voinţa celui în cauză, dacă
acestea există deja la data când legea şi-a încetat viabilitatea. |