Cheltuieli neeligibile
efectuate din bugetele comunitare.
O.G. nr. 79/2003
H.G. nr. 1306/2007
Orice cheltuială efectuată cu
nerespectarea dispoziţiilor legale naţionale sau comunitare, precum şi cu
nerespectarea clauzelor contractuale negociate atrage o prejudiciere a
bugetelor comunitare, tocmai prin faptul că
aceasta a fost efectuată în afara cadrului legal şi contractual
stabilit, fiind o cheltuială neeligibilă, în sensul dispoziţiilor art.2 lit.a
din OG nr. 79/2003 şi art.1 al.2 din HG nr. 1306/2007.
Curtea de Apel Ploieşti, Secţia a
II-a civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal,
Decizia nr. 3323 din 6 iunie 2012.
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Dâmboviţa
sub nr.4424/120/2011, reclamanta Consiliul Local Găeşti a contestat procesul
verbal de constatare nr. CA
30165/12.04.2011 privind Proiectul RO 0108.03.03.324 „ Centrul de
Urgenţă Găeşti ”, prin care pârâta
Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului – Direcţia Control şi Verificare
Utilizare Fonduri Comunitare, a dispus obligarea sa la restituirea sumei de
31.787,09 euro, reprezentând fonduri nerambursabile din bugetul Uniunii
Europene şi bugetul aferent cofinanţării în acest proiect, considerate
cheltuieli neeligibile şi nesusceptibile de sustenabilitate din fonduri
comunitare, precum şi anularea deciziei nr. 7/7.06.2011 a Comisiei de
Soluţionare a Contestaţiei din cadrul aceluiaşi Minister, prin care a fost
respinsă ca neîntemeiată contestaţia formulată împotriva procesului verbal de
constatare mai sus menţionat.
În
motivarea cererii, contestatoarea a arătat că, prin raportare la Decizia nr.
1696/17.04.2008 a ICCJ, competenţa de judecată aparţine tribunalului – secţiei
de contencios administrativ şi fiscal, că
prin actul administrativ contestat s-a stabilit cuantumul cheltuielilor
neeligibile ca fiind 31.787, 09 euro, această sumă având natura juridică a unor
creanţe bugetare, reprezentând sume plătite necuvenit din fonduri comunitare,
precum şi că decizia nr. 7/7.06.2011 de respingere a contestaţiei formulate împotriva
procesului verbal de constatare este nulă absolut, neîndeplinind condiţiile expres şi limitativ
prevăzute de art. 211 alin. 1 şi 4 din OG nr. 92/2003 privind Codul de
procedură fiscală, în sensul că nu
cuprinde termenul în care poate fi exercitată calea de atac şi instanţa competentă să o soluţioneze.
Reclamanta
a susţinut că la 29 noiembrie 2003
a devenit beneficiarul contractului nr. RO 0108.03.03.324 – „ Centrul de Urgenţă
Găeşti ” procedând la achiziţionarea de bunuri, echipamente, execuţie lucrări,
în vederea realizării obiectivelor proiectului, în speţă, modernizarea
spaţiului Căminului Scolar dezafectat şi dotarea Centrului de Urgenţă.
În
ceea ce priveşte primul obiectiv, aşa cum a reţinut intimata în procesul verbal
contestat, în vederea respectării procedurii de achiziţie, beneficiarul a
transmis invitaţii de participare agenţilor economici : SC C SRL, SC V C SRL,
SC E C C SRL, SC E SRL şi SC S SRL,
comisia de evaluare hotărând atribuirea contractului ofertei celei mai
avantajoase din punct de vedere economic, prezentată de SC S SRL, iar pentru
cel de-al doilea obiectiv, dotarea Centrului de Urgenţă, beneficiarul a
organizat două proceduri de achiziţie.
S-a mai arătat că în urma
exercitării controlului, intimata a apreciat că sumele utilizate în cadrul
celui de-al doilea obiectiv, respectiv 79.793,52 lei, reprezintă o cheltuială
neeligibilă, deoarece nu s-a respectat procedura de achiziţie publică, în
sensul că nu a fost invalidată pe considerentul că oferta SC A G SRL nu a fost
regulat prezentată prin nedepunerea certificatului emis de ORC şi a certificatului de atestare fiscală
pentru persoane juridice.
În
cadrul celui de-a doua proceduri, de achiziţie de produse, organul de control a
considerat că sumele utilizate pentru procurarea acestora sunt de asemenea
neeligibile, întrucât, ofertantul declarat necâştigător, SC AG SRL ar fi depus
un certificat de atestare fiscală al cărui termen era depăşit la momentul
deschiderii ofertelor.
Reclamantul
a concluzionat, pe baza acestor constatări, că suma de 31.787,09 euro,
echivalentul a 133.076,65 lei, reprezintă cheltuieli nelegal efectuate şi deci
neeligibilă, nesusceptibilă de sustenabilitate din fonduri nerambursabile.
Reclamantul
a susţinut că toate cheltuielile efectuate în vederea realizării obiectivelor
proiectului sunt cheltuieli eligibile, deoarece au fost necesare derulării
proiectului, au fost prevăzute în cadrul proiectului de finanţare, au respectat
cerinţa conformităţii cu principiile unui management financiar solid, au
contribuit la realizarea efectivă a proiectului pe perioada de execuţie, sunt
conforme cu prevederile contractului de finanţare, sunt evidenţiate în
registrele contabile ale beneficiarului, identificabile, verificabile şi
sustenabile de originalele, cu actele de plată justificate, precum şi că
invocarea art. 2 lit. a din OG nr. 79/2003 privind controlul şi recuperarea
fondurilor comunitare utilizate necorespunzător nu este suficientă, fără a
demonstra întrunirea elementelor specifice ale unei nereguli, neregula la care
face referire textul de lege trebuind să aibă drept consecinţă prejudicierea
bugetului general al Comunităţii Europene şi /sau a bugetelor administrate de
acestea, ori în numele ei, condiţie nedemonstrată de intimată.
Pârâta a depus întâmpinare, prin
care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a excepţiei nulităţii absolute a
Deciziei nr. 7/7.06.2011 şi respingerea ca neîntemeiată a acţiunii împotriva
celor două acte atacate, apreciind, în esenţă, că acestea sunt legale şi
temeinice.
În
probaţiune, au fost depuse, înscrisuri şi s-a încuviinţat proba cu expertiză
contabilă pentru a se stabili dacă
neregulile constatate prin procesul verbal de control pot atrage calificarea ca
neeligibile a cheltuielilor efectuate de autoritatea publică şi dacă prin acestea
s-a cauzat un prejudiciu bugetului general al Comunităţii Europene si/sau
bugetelor administrate de acestea, ori în numele ei.
Punctul de vedere al expertului,
necontestat de părţi, a fost în sensul că toate cheltuielile sunt eligibile şi
nu s-a cauzat un prejudiciu bugetului general al Comunităţii Europene.
Prin
sentinţa nr. 512 din 8 februarie 2012, Tribunalul Dâmboviţa a admis acţiunea şi a anulat
procesul verbal de constatare nr. CA – 30165/12.04.2011 – anexa 1 privind
Proiectul Centrul de Urgenţă Găeşti şi Decizia nr. 7/7.06.2011 a Ministerului
Dezvoltării Regionale şi Turismului.
Pentru
a pronunţa această sentinţă, tribunalul a
reţinut că, potrivit art. 2 lit. a) din OG nr. 79/2003 privind controlul
şi recuperarea fondurilor comunitare utilizate necorespunzător, neregula
reprezintă orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate în
raport cu dispoziţiile legale naţionale şi/sau comunitare, precum şi cu
prevederile contractelor ori ale altor angajamente legale încheiate în baza
acestor dispoziţii, care prejudiciază bugetul general al Comunităţii Europene
şi/sau bugetele administrate de aceasta, ori în numele ei, precum şi bugetele
din care provine cofinanţarea aferentă printr-o cheltuială necuvenită iar prin
procesul verbal de constatare din 15.03.2011 întocmit de Direcţia de Control şi
verificare utilizare fonduri comunitare din cadrul Ministerului Dezvoltării şi
Turismului – neregulile reclamate au vizat perioada de derulare a procedurii de
achiziţie publică în vederea realizării celor două obiective, fiind acuzat
reclamantul de nerespectarea procedurii prev. de art. 2 lit. b) din OUG nr.
60/2001, raportat la art. 98 lit. f) din OUG nr. 60/2001, în sensul că nu a
invalidat procedura de licitaţie publică, ca urmare a faptului că, pe de o
parte ofertanta A G SRL nu a depus documentaţiile necesare pentru ca oferta sa
să fie acceptată la licitaţie şi, pe de altă parte, pentru că aceasta, în
virtutea gradului de rudenie al reprezentanţilor săi cu cei ai lui SC S SRL – a
cărei ofertă a fost declarată câştigătoare,
s-a putut denatura rezultatul procedurii prin deţinerea de informaţii
privind conţinutul ofertelor lor reciproce.
Tribunalul a considerat că deşi
sunt reale constatările pârâtului, totuşi, acestea nu pot avea drept efect declararea
ca neeligibile şi nesustenabile a
sumelor de bani plătite de pârât din fondurile comunitare pentru realizarea
obiectivelor, pârâtul nedovedind prejudiciul ce a fost adus bugetului
Comunităţii Europene, condiţie cerută de OG nr. 79/2003 art. 2 lit. a).
Mai mult, în anexa 2 – E,
denumită Condiţii generale aplicabile contractelor de finanţare nerambursabilă
din partea Comunităţii Europene, încheiate în cadrul programelor
descentralizate de ajutor extern, anexă la contractul de grant nr.
1158/C/29.11.2003 la art. 14 alin. 5 s-a
arătat că nu vor fi considerate eligibile : provizione pentru pierderi sau
datorii viitoare; dobânzi datorate de
beneficiar unei terţe părţi, cheltuieli cu achiziţionarea de terenuri sau
clădiri, excepţie făcând cele necesare pentru implementarea proiectului ;
pierderile de schimb valutar, taxa pe valoare adăugată pe care beneficiarul o
poate recupera. potrivit art. 14 alin. 1 pentru a fi considerate eligibile,
costurile trebuie să fie necesare pentru realizarea proiectului, să fie
prevăzute în contract şi să respecte principiile unei gestiuni financiare
sănătoase, mai ales în privinţa eficienţei economice şi a raportului
cost/beneficii, să fie angajate în cursul duratei de execuţie a proiectului,
fără a prejudicia eligibilitatea costurilor la auditul final, să fie efectiv
angajate, înregistrate în contabilitatea beneficiarului, să fie identificabile
şi verificabile şi să fie susţinute de documente justificative în original.
Coroborând aceste dispoziţii, cu
concluziile raportului de expertiză, tribunalul a apreciat că nu s-a făcut
dovada prejudiciului înregistrat de bugetul Comunităţii Europene, chiar dacă
procedura de achiziţie publică nu a fost regulat desfăşurată, condiţia impusă
de lege pentru declararea fondurilor neeligibile fiind aceea ca neregulile
constatate să aibă de efect producerea prejudiciului.
Împotriva
sentinţei nr.2923/4.11.2011 pronuntată de Tribunalul Dâmboviţa a declarat
recurs Consiliul Local al Oraşului Găeşti, solicitând modificarea acesteia, în
sensul admiterii cererii de suspendare a executării procesului verbal de
constatare nr.CA-30165/2011, iar Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului
a declarat recurs împotriva sentinţei
nr. 512/8.02.2012 pronunţată de aceeaşi instanţă, solicitând modificarea în tot a acesteia, în
sensul respingerii acţiunii, ca neîntemeiată.
În motivarea recursului,
Consiliul Local al Oraşului Găeşti a arătat că în cauză erau îndeplinite
condiţiile de admisibilitate a suspendării, prevăzute de art.14 al.1 din Legea
nr.554/2004, întrucît reprezentanţii pîrîtului nu au demonstrat întrunirea
elementelor specifice ale neregulii imputate, mai ales că, faţă de dispoziţiile
art. 2lit.a din OG 79/2003, nu era suficientă identificarea unei abateri, ci
trebuia îndeplinită şi condiţia producerii unor consecinţe negative în bugetul
Comunităţii Europene, precum şi că instanţa de fond a analizat doar un aspect –
privind faptul că între asociaţii SC S SRL şi cei ai lui SC A G SRL există
strânse legături de rudenie, legături ce creează aparenţa unui consens între
firmele ofertante -, fără însă a analiza faptul că nu s-a făcut dovada
prejudicierii bugetului Comunităţii Europene.
Recurentul a mai arătat că
obiectivele proiectului asumat au fost pe deplin realizate, lucrările fiind
realizate integral, că tocmai declararea ca neeligibile a acestor sume este în
măsură să producă un prejudiciu, în condiţiile în care lucrările au fost
realizate integral şi recepţionate, ele putând fi identificate în teren, astfel
că este dovedită condiţia existenţei cazului bine justificat, nelegalitatea
actului atacat fiind evidentă.
În ce priveşte condiţia pagubei
iminente, recurentul a învederat că executarea procesului verbaleste în măsură
de a-i produce o pagubă insurmontabilă, prin paralizarea activităţii
autorităţii publice, cu consecinţe şi asupra cetăţenilor, că prin adresa
nr.672/2011 AFP Găeşti i-a adus la cunoştinţă faptul că trebuie să achite
debitul într-un termen de 6 luni, în caz
contrar urmând a se trece la executarea silită a acestuia, că acest termen a expirat,
fără a exista posibilitatea luării măsurilor impuse, că recurentul are şi alte
debite, al căror cuantum se ridică la o sumă deloc neglijabilă, precum şi că
prima instanţă nu a avut în vedere Recomandarea R(89)8 din 13.09.1989 a
Comitetului de Miniştrii şi principiile care se degajă din aceasta, recomandare
de care trebuie să se ţină seama, ca urmare a calităţii României de stst membru
al UE.
În dovedirea recursului,
Consiliul Local al Oraşului Găeşti a depus la dosar adresele nr.6985/2011 şi
nr.10166/2011, precum şi situaţia nr.2223/2011 cu anexe.
În motivarea recursului,
Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului a arătat că sentinţa nr.512/2012
este nelegală şi netemeinică, întrucât, faţă de dispoziţiile art.2 lit.a din OG
79/2003, neregula reprezintă o abatere de la legalitate, regularitate şi
conformitate, ce duce la crearea unui prejudiciu în cadrul bugetului general al
Comunităţilor Europene sau al bugetelor administrate de către acestea, transpus
în forma unei cheltuieli neeligibile, că prejudiciul produs este format din
totalitatea cheltuielilor neeligibile constatate, care au fost efectuate cu
încălcarea prevederilor legale şi contractuale, că, potrivit art.1 al.2 din HG
1306/2007, cheltuiala neeligibilă este definită ca fiind orice sumă plătită din
bugetele precizate anterior, care a fost obţinută sau utilizată cu
nerespectarea prevederilor legale ori contractuale, precum şi că, faţă de
art.17(2) din Anexa II la Contractul de grant, contribuţia autorităţii
contractante se va limita la suma rezultată din aplicarea la costurile reale a
procentuluifixat la art.3(2) al condiţiilor speciale, astfel că autoritatea
contractantă trebuie să se raporteze doar la costurile cheltuielilor eligibile
ale proiectului, cele neeligibile urmând a fi returnate instituţiei noastre.
Recurentul a mai arătat, faţă de
raţionamentul primei instanţe, că per a contrario ar rezulta că nu ar mai conta mijloacele sau
procedurile prin care a fost atins obiectivul proiectului sau nerespectarea
prevedrilor contractuale şi legale, că, referitor la procedura din data de
1.11.2004, în oferta depusă de către SC AG SRL nu s-a regăsit niciun document
din care să rezulte îndeplinirea condiţiilor menţionate la secţiunea B, pct. BB2,
membrii comisei de evaluare menţionând că ambii ofertanţi au depus acest
document, că societatea precizată era administrată de SM, iar celălalt
ofertant, SC S SRL de S F (mama acesteia) şi SV, precum şi că din declaraţia
lui SF a rezultat că a ajutat-o pe fiica
sa la elaborarea ofertei, precum şi că erau aplicabile dispoziţiile art.2 lit.b
şi art.98 lit.f din OUG 34/2006 – referitoare la deţinerea de către un
participant la procedura de atribuire a contractului de achiziţie publică a
unor informaţii privind conţinutul ofertelor celorlalţi participanţi la procedură.
Recurentul a precizat că, din
datele furnizate de ONRC, a rezultat că a fost emis un certificat constatator
pentru SC AG SRL, dar ulterior deschiderii ofertelor, certificat care nu a fost
pus la dispoziţia organelor de control şi care invalidează procedura de
achiziţie publică, ca urmare a faptului că depunerea acestuia reprezenta o
condiţie minimă obligatorie de callificare.
În ce priveşte procedura din
18.05.2005, recurentul a învederat că SC
AG SRL a depus certificatul de atestare fiscală nr.331473/13.04.2005 şi
certificatul ONRC nr.147664/7.04.2005, care la data deschiderii ofertelor,
18.05.2005, nu mai erau valabile, fapt ce a determinat nerespectarea procedurii
de achiziţie publică, mai ales că membrii comisiei de evaluare au precizat că a
fost îndeplinit criteriul privind depunerea certificatului de atestare fiscală,
că certificatul ONRC precizat anterior nu îndeplinea condiţiile precizate în
Fişa de date a achiziţiei secţiunea B pct.BB2, privind obiectul de activitate
al ofertantului şi absenţa vreunor menţiuni privind aplicarea dispoziţiior
Legii nr.85/2006 sau incapacitatea de plată, condiţii de eligibilitate care
erau obligatorii, ca urmare a prevederii lor ca fiind cerinţe minime
obligatorii.
Recurentul a arătat că
responsabilitatea implementării proiectului revine reclamantului, precum şi că
în mod corect s-a concluzionat că nerespectarea celor două proceduri de
achiziţie publică a generat cheltuieli neeligibile în sumă de 132.552,08 lei.
Prin întâmpinare, Ministerul
Dezvoltării Regionale şi Turismului a solicitat respingerea recursului formulat
de către Consiliul Local al Or. Găeşti, ca nefondat, motivat în esenţă de
faptul că în mod corect prima instanţă a respins cererea de suspendare a
executării procesului verbal contesta, ca urmare a neîndeplinirii condiţiilor
de admisibilitate a suspendării, prevăzute de art.14 al.1 din Legea
nr.554/2004.
Prin note scrise, Consiliul Local
al Or. Găeşti a solicitat respingerea recursului promovat de către MDRT, ca
nefondat, motivat în esenţă de faptul că prima instanţă a apreciat corect
neîntrunirea cumulativă a condiţiilor de existenţă a unei neregului, în sensul
dispoziţiilor art.2 lit.a din OG 79/2003.
Examinând sentinţa recurată, prin
prisma materialului probator administrat în cauză, a dispoziţiilor legale
incidente şi a criticilor invocate de către recurenţi, Curtea constată
următoarele :În ce priveşte recursul formulat de către Ministerul Dezvoltării
Regionale şi Turismului, Curtea apreciază că instanţa de fond a interpretat şi
aplicat greşit prevederile art.2 lit.a din OG 79/2003, conform cărora „neregula
reprezintă orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate în
raport cu dispoziţiile legale naţionale şi/sau comunitare, precum şi cu
prevederile contractelor ori ale altor angajamente legale încheiate în baza
acestor dispoziţii, care prejudiciază bugetul general al Comunităţii Europene
şi/sau bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, precum şi bugetele
din care provine cofinanţarea aferentă printr-o cheltuială necuvenită ”
Astfel, Curtea reţine că instanţa
de fond a apreciat că „deşi sunt reale constatările pârâtului, totuşi acestea
nu pot avea drept efect declararea ca neeligibile şi nesustenabile a sumelor de
bani plătite de pârât din fonduri comunitare, ... pârâtul nedovedind
prejudiciul ce a fost adus bugetului Comunităţii Europene...”.
Cu alte cuvinte, prima instanţă a
apreciat că sunt reale încălcările
legale şi contractuale constatate de pârât, dar că acestea nu constituie
nereguli, în sensul citat anterior, ca urmare a nedovedirii unei prejudicieri a
bugetelor comunitare.
Or, concluzia primei instanţe
este nelegală şi netemeinică, întrucât în opinia Curţii orice cheltuială
efectuată cu nerespectarea dispoziţiilor legale naţionale sau comunitare,
precum şi cu nerespectarea clauzelor contractuale negociate atrage o
prejudiciere a bugetelor comunitare, tocmai prin faptul că aceasta a fost efectuată în afara cadrului
legal şi contractual stabilit, fiind o cheltuială neeligibilă.
Aşadar, în opinia Curţii, caracterul
nelegal şi extracontractual al operaţiunilor
din care rezultă cheltuiala se răsfrânge şi asupra acesteia din urmă.
Or, în condiţiile expuse,
prejudicierea bugetelor comunitare este evidentă, aceasta fiind generată tocmai
de efectuarea unei cheltuieli în afara
cadrului legal şi convenţional pentru care s-au acordat subvenţiile.
De altfel această concluzie este
susţinută şi de definirea dată cheltuielii neeligibile prin dispoziţiile art.1
al.2 din HG 1306/2007, unde se prevede expres că “prin cheltuială neeligibilă, în sensul Ordonanţei Guvernului
nr. 79/2003 ... , se înţelege orice sumă plătită din bugetul general al
Comunităţilor Europene, bugetele administrate de acestea ori în numele lor sau
din bugetele din care provine cofinanţarea aferentă, care a fost obţinută sau
utilizată cu nerespectarea prevederilor legale ori contractuale, indiferent de
natura sau destinaţia acesteia”.
Curtea
apreciază ca fiind corectă susţinerea recurentului, privind concluzia la care
se ajunge, prin reducere la absurd, faţă de raţionamentul instanţei de fond,
precizat anterior, în sensul că, orice dispoziţie legală şi prvedere
contractuală ar fi inutilă, câtă vreme nu s-ar prejudicia efectiv (în sens
material) bugetele comunitare. Sau, altfel spus, ar fi indiferentă modalitatea
utilizării fondurilor comunitare, câtă vreme scopul final a fost atins .
Or,
concluzia precizată nu poate fi reţinută, utilizarea fondurilor comunitare
trebuind să respecte toate condiţiile legale şi convenţionale aplicabile,
aceasta constituind o condiţie sine qua non pentru accesarea unor astfel de
fonduri.
În
consecinţă, Curtea consideră că, reţinându-se
existenţa şi realitatea abaterilor constatate de către pârât,
prejudicierea bugetelor comunitare este evidentă, tocmai prin faptul că sumele
învederate de către pârât au fost
cheltuite cu nesocotirea condiţiilor legale din materia achiziţiilor publice şi
a celor din contractul de grant încheiat de reclamant.
Mai
trebuie subliniat faptul că, deşi instanţa de fond a apreciat realitatea constatărilor pârâtului, reclamantul nu a
contestat acest aspect, recursul său referindu-se exclusiv la soluţia primei instanţe de respingere a
cererii de suspendare a excutării procesului verbal contestat.
Reiterând
aceste constatări, Curtea constată, ca şi prima instanţă, că sunt reale
constatările pârâtului, privind nerespectarea prevederilor imperative din fişa
de date a achiziţiei (secţiunea B pct.B.B.2) cu privire la data eliberării şi
conţinutul certificatului emis de ONRC, relaţia existentă între persoanele
aflate la conducerea celor doi ofertanţi la procedurile de achiziţie,data eliberării
certificatului de atestare fiscală pentru SC AG SRL – raportat la data
deschiderii ofertelor -, precum şi modalitatea în care membrii comisiei de
evaluare au constat şi consemnat aceste aspecte.
Trebuie subliniat că reclamantul
nu a contestat constatările pârâtului şi nu a făcut proba conrară acestora, iar
în cererea introductivă a subliniat doar , în esenţă, inexistenţa unei pagube
aduse bugetelor comunitare.
De asemenea, Curtea mai reţine că
susţinerea recurentului pârât privind invalidarea procedurii de achiziţie publică
este justificată, pe de o parte din nerespectarea dispoziţiilor legale
învederate expres de către recurentul pârât, dar şi de următorul aspect.
Astfel, în condiţiile în care
cerinţele a căror neîndeplinire a fost constatată erau calificate în fişa de
date a achiziţiei ca fiind condiţii minime obligatorii, ele trebuiau
îndeplinite în mod imperativ, neîndeplinirea lor atragând excluderea
ofertantului a cărei ofertă nu îndeplinea condiţiile expuse.
Or, în condiţiile expuse, rezulta
că o singură ofertă îndeplinea întocmai cerinţele documentaţiei de atribuire, respectiv
cea a SC S SRL, astfel că, faţă de procedura de achiziţie aleasă – cerere de
ofertă – şi de dispoziţiile art.28 al.2 din OG 60/2001, procedura trebuia
repetată.
Or, prin continuarea procedurii
cu nerespectarea dispoziţiilor legale şi a documentaţiei de atribuire, Curtea
consideră că în mod corect pârâtul a apreciat că cheltuielile efectuate în
aceste condiţii sunt neeligibile, în sensul dispoziţiilor art.1 al.2 din HG 1306/2007,
citate anterior.
Aşadar, recursul
recurentului-pârât apare ca fiind întemeiat, întrucât procesul verbal de
constatare este legal şi temenic, soluţia anulării acestuia, pronunţată de
către prima instanţă, fiind greşită.
Referitor la recursul declarat de
Consiliul Local al Or. Găeşti, faţă de soluţia ce urmează a se pronunţa cu
privire la recursul recurentului pârât, Curtea apreciază, pe de-o parte că nu
se mai pune problema suspendării executării procesului verbal contestat,
întrucât suspendarea urma să îşi producă efectele, conform art.15 al.1 din
Legea nr.554/2004, doar până la
soluţionarea irevocabilă a cauzei.
Pe de altă cauză, în condiţiile
în care Curtea a ajuns la concluzia că procesul verbal de constatare este legal
şi temenic, pe cale de consecinţă nu sunt îndeplinite în mod cumulativ cele
două condiţii prevăzute de art.14 al.1 din Legea nr.554/2004, cel puţin
condiţia cazului bine justificat fiind neîndeplinită, ca urmare a inexistenţei
vreunei împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, de natură să creeze o
îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ – în sensul
dispoziţiilor art. 2 al.1 lit.t din Legea nr.554/2004.
Pentru aceste considerente,
Curtea apreciază că soluţia respingerii cererii de suspendare a executării
procesului verbal de constatare contestat este corectă, recursul analizat fiind nefondat.
Pentru toate aceste considerente,
în temeiul dispoziţiilor art.304 pct.9, art.304 ind.1 şi art.312 al.3
c.pr.civilă, Curtea a admis recursul promovat de către Ministerul Dezvoltării
Regionale şi Turismului şi a modificat în tot sentinţa nr.512/2012 a
Tribunalului Dâmboviţa, în sensul respingerii acţiunii, ca neîntemeiată,
respingând recursul formulat de către Consiliul Local al Or. Găeşti, împotriva
sentinţei nr. 2923/4.11.2011 pronuntată de Tribunalul Dâmboviţa, ca
neîntemeiat.
