Cererea de repunere în termenul de formulare a cererii de admitere a creanţei nu se confundă cu cererea de repunere în termenul de a formula contestaţie la tabelul de creanţe.
- Legea
nr. 85/2006, republicată
O asemenea confuzie echivalează cu o necercetare a fondului cauzei
în condiţiile în care judecatorul sindic a acordat ceea ce de fapt nu s-a cerut
şi nu s-a pronunţat pe obiectul cererii.
Secţia a II-a Civilă, de Contencios
Administrativ şi Fiscal
Decizia nr. 441/R din 21 februarie 2012
Prin Sentinţa nr.
1533/28.10.2011 pronunţată de Tribunalul
Specializat Mureş, în dosar nr. 1677/1371/2011/a1, s-a admis cererea
creditoarei SC T. SRL, prin reprezentant legal, de repunere în termenul de a
formula contestaţie împotriva tabelului de creanţe al debitoarei SC I. SA; s-a
admis contestaţia formulată de creditoarea SC T. SRL împotriva tabelului de
creanţe al debitoarei SC I. SA şi, în consecinţă, s-a dispus înscrierea
creditoarei SC T. SRL în tabelul de creanţe al debitoarei SC I. SA cu suma de
70.216,913 lei.
De asemenea, s-a respins cererea
creditoarei SC T. SRL privind constatarea necompetenţei administratorului
judiciar R.V.A. Mures IS SPRL de a soluţiona cererea de repunere în termen şi
de admitere a declaraţiei de creanţă formulate la data de 07.09.2011 şi s-a
respins ca tardivă contestaţia formulată de creditoarea SC M. SRL, împotriva
tabelului de creanţe al debitoarei SC I. SA.
În considerentele
hotărârii atacate, referitor la contestaţia formulată de SC T. SRL. judecătorul
sindic a reţinut următoarele:
La data de
28.09.2011 creditoarea a formulat contestaţie împotriva tabelului de creanţe al
debitoarei SC I. SA solicitând constatarea necompetenţei administratorului
judiciar de a soluţiona cererea de repunere în termen şi admitere a creanţei
formulată la data de 07.09.2011, repunerea creditoarei în termenul de a formula
cerere de admitere a creanţei şi admiterea creanţei împotriva debitoarei SC I.
Sa, însumă de 70.216,913 lei.
În motivarea
cererii s-a arătat în esenţă că cererea de admitere a creanţei împotriva
debitoarei SC I. SA, înregistrată la data de 07.09.2011 trebuia să fie soluţionată
de judecătorul sindic şi nu de administratorul judiciar.
Creditoarea a mai
arătat că nu a fost notificată cu privire la deschiderea procedurii insolvenţei
împotriva debitoarei SC I. SA şi cu privire la termenul stabilit pentru
depunerea cererii de admitere a creanţei, aşa cum prevede art. 61 din Legea nr.
85/2006, iar debitoarea nu a depus lista completă a creditorilor, conform
prevederilor legale.
În dovedirea contestaţiei s-au depus în copie notificarea
nr. 6061/14.09.2011, declaraţia de creanţă din data de 07.096.2011 şi ordonanţa
civilă nr. 8545/20.11.2009.
Judecătorul
sindic a reţinut că, creditoarea SC T. SRL deţine împotriva debitoarei SC I. SA
o creanţă în cuantum de 70.216,913 lei, reprezentând penalităţi de întârziere,
conform ordonanţei nr. 8545/20.11.2009 pronunţată de Judecătoria Tg. Mureş în dosarul nr.
8378/320/2009.
Judecătorul sindic a calificat contestaţia
formulată de aceasta împotriva tabelului de creanţe al debitoarei SC I. SA, iar
cererea de repunere în termen ca fiind făcută în vederea repunerii în termenul
de a formula contestaţie împotriva acestui tabel de creanţe.
De menţionat este
faptul că notificarea cu privire la deschiderea procedurii insolvenţei faţă de
debitoare a fost realizată în conformitate
cu prevederile art. 61 din legea nr. 85/2006, prin BPI nr.
6575/06.06.2011, şi prin ziarul Adevărul din data de 01.06.2011.
Potrivit dispoziţiilor
art. 76 din Legea 85/2006, sancţiunea decăderii din drepturile prevăzute de
alin.1 al aceluiaşi articol nu operează în situaţia în care notificarea
deschiderii procedurii s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor art. 7 din lege,
care impune în acelaşi timp notificarea creditorilor atât prin Buletinul
procedurilor de insolvenţă cât şi potrivit Codului de procedură civilă.
În condiţiile
neemiterii unei notificări potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă,
notificarea creditorului s-a realizat evident cu încălcarea dispoziţiilor art.7
din lege .
Ca atare, judecătorul
sindic va admite cererea creditoarei SC T. SRL de repunere în termen de a
formula contestaţie împotriva tabelului de creanţe al debitoarei SC I. SA, va
admite contestaţia acesteia şi va dispune înscrierea ei în tabelul de creanţe
al debitoarei cu suma de 70.216,913 lei.
Referitor la cererea de constatare
a necompetenţei administratorului judiciar R.V.A. Mureş I.S. SPRL de a soluţiona cererea de repunere în termen şi
de admitere a declaraţiei de creanţă formulate la data de 07.09.2011, judecătorul
sindic constată că această cerere este neîntemeiată, urmând a o respinge, pe
considerentul că potrivit dispoziţiilor art. 67 alin. 1 din Legea nr. 85/2006
administratorul judiciar va proceda de îndată la verificarea fiecărei cereri şi
a documentelor depuse şi va efectua o cercetare amănunţită pentru a stabili legitimitatea,
valoarea exactă şi prioritatea fiecărei creanţe.
Împotriva acestei
Sentinţe, a declarat recurs, în termenul legal, debitoarea SC I. SA, criticând
hotărârea atacată ca nelegală, sub aspectul admiterii contestaţiei formulate de
SC T. SRL, susţinând următoarele:
SC T. SRL nu este
înscrisă cu vreo creanţă în contabilitatea debitoarei SC I. SA şi pe cale de
consecinţă, nu apare nici pe lista creditorilor ataşată cererii de deschidere a
procedurii, aşa cum corect a reţinut judecătorul sindic.
Raportat la
dispoziţiile legale, pentru a putea opera înscrierea ca debitor în
contabilitatea unei societăţi comerciale, este obligatorie emiterea unui
document justificativ, în speţă a unei facturi pe care SC T. SRL nu a emis-o şi
nici nu a înregistrat-o la societatea debitoare. În lipsa unei astfel de
facturi, nici o persoană din cadrul debitoarei SC I. SA nu putea întocmi, viza
sau aproba ori înregistra în contabilitate creanţa societăţii contestatoare,
chiar dacă aceasta rezultă din ordonanţa civilă nr. 8545/20.11.2009 pronunţată
de Judecătoria Târgu Mureş.
În acest context, SC I. SA nu a înregistrat în evidenţele
contabile creanţa rezultând din ordonanţa civilă nr. 8545/20.11.2009 pronunţată
de Judecătoria Târgu Mureş, creanţă care nefiind înregistrată ca urmare a
pasivităţii SC T. SRL, care nu a emis factură de penalităţi, nu poate fi
valorificată în procedura insolvenţei. Este incontestabil că exista
obligativitatea emiterii de către contestatoare a unei facturi de penalităţi.
Aşadar, problema
care se pune, raportat la cererea de admitere a creanţei intimatei SC T. SRL,
nu este în principal aceea a tardivităţii, ca urmare a lipsei notificării
potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă, ci de a stabili dacă
cererea de creanţă este legitimă, aşa cum impun prevederile art. 67 alin. 1 din
Legea nr. 85/2006.
Examinând hotărârea
atacată, prin prisma acestor considerente, precum şi din oficiu, potrivit art.
3041 Cod procedură civilă, Curtea a constat
următoarele:
Referitor la
considerentele hotărârii atacate, este de observat că judecătorul sindic a făcut
ample referire la motivele pentru care a repus cererea de repunere în termenul
de declarare a creanţei, însă, nu a motivat în vreun fel, admiterea declaraţiei
de creanţă a contestatoarei SC T. SRL, pentru suma de 70.216,913 lei.
Pe de altă parte,
este de observat că, în cauză există contradicţie între ceea ce s-a cerut de către
contestatoare, şi ceea ce s-a acordat de către judecătorul sindic.
Astfel,
contestatoarea a cerut repunerea în termenul de formulare a cererii de admitere
a creanţei, adică termenul de depunere a declaraţiei de creanţă, iar judecătorul
sindic a admis cererea creditoarei de repunere în termenul de a formula
contestaţie împotriva tabelului de creanţe al debitoarei SC I. SA.
În aceste condiţii,
este de observat că, faţă de împrejurarea că judecătorul sindic nu a intrat în
cercetarea fondului, cu privire la cererea de admitere a declaraţiei de creanţă,
sunt incidente dispoziţiile art. 312 alin. 3 teza a II-a Cod procedură civilă,
ceea ce atrage, potrivit art. 312 alin. 1 teza I şi alin. 6 Cod procedură civilă,
admiterea recursului şi casarea hotărârii
atacate, cauza urmând a fi trimisă spre rejudecare, judecătorului sindic.
Pe de altă parte,
faptul că judecătorul sindic a acordat ceea ce nu s-a cerut, reprezintă un
motiv de nelegalitate a hotărârii, aşa cum este prevăzut de art. 304 pct. 6
teza a II-a Cod procedură civilă, ceea ce atrage modificarea hotărârii atacate,
potrivit art. 312 alin. 3 teza I Cod procedură civilă.
În aceste condiţii, Curtea
urmează a face aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. 3 teza finală Cod
procedură civilă, respectiv, după admiterea recursului, va casa în întregime
hotărârea atacată, pentru a se asigura o judecată unitară, dată fiind existenţa
mai multor motive de nelegalitate a sentinţei, dintre care unele atrag
modificarea, iar altele casarea. | 
