avocats.ro
jurisprudență
 
 
 
 
Cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C.proc.civ. Hotărâri pronunţate în cauze diferite. Inexistenţa contradictorialităţii
 
Curtea de Apel Cluj, Secţia I­a civilă, decizia nr. 52/R din 7 septembrie 2012
 
Prin decizia civilă nr.115/09.02.2012 a Tribunalului Cluj s­a respins ca nefondată contestaţia în anulare declarată de recurentele A.M., H.E., împotriva Deciziei civile nr. 551/R/13.05.2011 a Tribunalului Cluj.
Pentru a se pronunţa în acest sens instanţa a reţinut următoarele:
Primul motiv al contestaţiei în anulare este întemeiat pe dispoziţiile art. 318 alin. 1 teza I­a C.pr.civ., care dispune în sensul că „hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale …”.
În practica judiciară s­a apreciat în mod constant că textul legal citat are în vedere aspecte formale ale judecăţii în etapa procesuală a recursului cum ar fi: respingerea greşită a unui recurs tardiv, anularea greşită ca netimbrat sau ca făcut de un mandatar fără calitate şi alte din această categorie, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau re­aprecierea probelor. Sunt fondate susţinerile intimatului în sensul că noţiunea de greşeală materială în înţelesul textului arătat nu poate fi interpretată extensiv şi, în consecinţă, pe această cale nu pot fi valorificate probleme de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a faptelor sau a unor dispoziţii legale.
Contestatoarele au susţinut în esenţă că instanţa de recurs a actualizat cu dobânda de referinţă a B.N.R. şi suma de 900 USD şi nu doar sumele acordate în lei. În acelaşi timp, au arătat că au fost actualizate sumele acordate de instanţa de fond cu rata de referinţă a B.N.R. în perioada 1997­2007 cu toate că rata de referinţă a fost emisă de B.N.R. prima dată în anul 2002, înainte de această dată neexistând instituţia ratei de referinţă.
Tribunalul apreciază că aspectele invocate de către contestatoare nu pot fi valorificate pe calea contestaţiei în anulare specială reglementată de art. 318 alin. 1 teza I­a, deoarece aspectele menţionate nu se încadrează în sintagma „greşeli materiale”.
Este de remarcat şi faptul că prin Sentinţa civilă nr. 1714/03.02.2011, a Judecătoriei Cluj­Napoca, instanţa de fond a obligat contestatoarele din prezenta cauză, în solidar, la plata către intimat a sumei de 1.322,65 lei, precum şi a sumei de 900 USD, echivalentul în lei la data plăţii, cu titlu de pretenţii, cu dobânda legală calculată asupra sumelor datorate în lei, de la data de 18 iulie 2007 şi până la achitarea acestora. Instanţa de recurs, prin decizia contestată, a admis în parte recursul, a modificat în parte sentinţa şi a obligat contestatoarele la plata în favoarea intimatului a sumei de 15.295,5 lei, sumă ce se actualizează cu dobânda de referinţă a B.N.R., începând cu data introducerii acţiunii 18 iulie 2007 şi până la achitarea. În considerentele deciziei s­a arătat că se impune acordarea sumei plus dobânda de referinţă, până la data introducerii acţiunii suma rezultată fiind de 15.295,5 lei. La această sumă, în baza art. 1088 C.civ. şi O.G. nr. 9/2000 după data introducerii acţiunii, 18 iulie 2007, se datorează dobânda legală respectiv dobânda de referinţă a B.N.R.
Având în vedere dispozitivul şi considerentele deciziei examinate, Tribunalul apreciază că nu se poate reţine prezenţa unei greşeli materiale în înţelesul textului legal invocat. În consecinţă, motivul examinat va fi apreciat nefundat, contestatoarelor având posibilitatea de a solicita lămurirea dispozitivului deciziei pe calea procedurii reglementat de art. 281¹ C.pr.civ.
Se susţine de asemenea în cuprinsul contestaţiei în anulare că dezlegarea dată de instanţa de recurs cauzei este rezultatul unei greşeli materiale şi pentru faptul că s­a apreciat din eroare că instanţele de casare ar fi dezlegat în vreun fel excepţiile invocate. Pentru analiza acestui motiv de contestaţie este necesar ca instanţa să procedeze la o examinare succintă a dispoziţiilor cuprinse în deciziile de casare din cele două cicluri procesuale anterioare.
În primul ciclu procesual, prin Decizia civilă nr. 1374/R/28.11.2008, a Tribunalului Cluj, Secţia civilă instanţa a admis recursul declarat de reclamantul K.A. împotriva Sentinţei civile nr. 3792/31.03.2008, pe care a casat­o şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă. În considerentele deciziei instanţa a analizat natura raporturilor juridice dintre părţi şi a concluzionat în sensul că acţiunea dedusă judecăţii se constituie ca fiind singurul mijloc procesual de care reclamantul poate dispune în vederea valorificării pretenţiilor sale, iar în ce măsură acestea sunt sau nu întemeiate, constituie o chestiune ce ţine de analizarea cauzei pe fond. Referitor la pretinsele plăţi efectuate de recurent reprezentând contravaloarea impozitelor şi a utilităţilor, contravaloarea sobei, s­a statuat că în mod eronat s­a reţinut de către instanţa de fond că pentru acestea recurentul avea la dispoziţie acţiunea întemeiată pe gestiunea de afaceri, în condiţiile în care la momentul efectuării plăţilor acesta nu a avut reprezentarea faptului că acţionează în interesul altei persoane, dimpotrivă a avut în vedere calitatea sa de viitor proprietar, acţionând astfel în propriul interes. Instanţa de recurs din primul ciclu procesual a apreciat de asemenea că soluţionarea cauzei de către instanţa de fond pe excepţia inadmisibilităţii a avut la bază calificarea greşită a raporturilor juridice dintre părţi, motiv pentru care s­au îndrumări pentru rejudecare în sensul de a se tranşa problema prescriptibilităţii dreptului la acţiune, iar în ipoteza respingerii acestei excepţii, să se procedeze la administrarea probelor necesare pentru soluţionarea cauzei pe fond.
Rezultă din cele expuse că instanţa de recurs din primul ciclu procesual a tranşat în mod irevocabil natura raporturilor juridice dintre părţi, apreciind că sunt îndeplinite cerinţele de admisibilitate ale acţiunii întemeiată pe îmbogăţirea fără justă cauză. Este considerentul pentru care s­a apreciat că instanţa de fond a admis greşit excepţia inadmisibilităţii.
În al doilea ciclu procesual, prin Decizia civilă nr. 718/R/04.06.2010, instanţa a admis recursul declarat de reclamantul K.A. împotriva Sentinţei civile nr. 14195/10.11.2009, a Judecătoriei Cluj­Napoca, pe care a casat­o şi a dispus trimiterea cauzei pentru rejudecare. Este de remarcat faptul că prin sentinţa care a format obiectul controlului judiciar în ciclul procesual menţionat, instanţa de fond a pronunţat următoarea soluţie: a respins excepţia prescripţiei extinctive a dreptului la acţiune a reclamantului, invocată de pârâtele A.M. şi H.E.; a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului K.A., invocată de către aceleaşi pârâte şi a respins acţiunea civilă formulată de reclamantul K.A. în contradictoriu cu pârâtele A.M. şi H.E., ca neîntemeiată. Totodată a fost obligat reclamantul să plătească în favoarea pârâtelor cheltuieli de judecată în sumă de 2975 lei. Împotriva sentinţei civile examinate calea de atac a recursului a fost declarată doar de către reclamantul K.A., care a criticat soluţia pronunţată pe fond, mai exact respingerea acţiunii sale ca neîntemeiată. Faţă de această constatare, instanţa de recurs din al doilea ciclu procesual a exercitat controlul judiciar în limitele învestirii sale şi a constatat că instanţa de fond a încălcat prevederile art. 315 C.pr.civ. şi nu a procedat la judecarea în fond a cauzei pornind de la problemele de drept deja dezlegate şi a dispus trimiterea cauzei pentru rejudecarea la aceeaşi instanţă.
Faţă de cele ce preced, motivul de contestaţie în anulare examinat este nefundat, deoarece instanţa de recurs din al treilea ciclu procesual a constat că prin deciziile pronunţate în recurs, în ciclurile procesuale anterioare, tribunalul s­a pronunţat definitiv asupra excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune, excepţiei lipsei calităţii procesuale active şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive. Constatarea se impune chiar dacă instanţa de fond din al treilea ciclu procesual s­a pronunţat în sensul respingerii cu privire la excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, omiţând să observe că respectiva excepţie a fost soluţionată în mod irevocabil în ciclurile procesuale anterioare. În aceste sens, instanţa de recurs a apreciat corect faptul că, respectând limitele rejudecării, excepţiile invocate de către pârâte nu mai pot fi aduse din nou în discuţie nici la fond şi nici în recurs, sub aspectul excepţiilor, cauza fiind dezlegată în drept.
Al doilea motiv al contestaţiei în anulare se întemeiată pe dispoziţiile art. 318 alin. 1 teza a II­a C.pr.civ., care prevede omisiunea cercetării vreunui motiv de modificare sau de casare de către instanţa de recurs.
Contestatoarele invocă necercetarea motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C.pr.civ.
Tribunalul constată că este nefondat şi acest motiv al contestaţiei deoarece instanţa de recurs, prin considerentele globale expuse cu privire la motivele de recurs, a analizat criticile recurentelor, chiar dacă nu s­a făcut trimitere expresă la textele legale menţionate. Cu alte cuvinte, pretinsele motive necercetate reprezintă, în realitate, argumente aduse în sprijinul motivelor propriu­zise invocate de recurente, care au fost analizate sintetic în decizia contestată.
Astfel, în considerentele Deciziei civile nr. 551/R/2011, a Tribunalului Cluj, s­a reţinut că reclamantul a fost lipsit de folosinţa sumelor solicitate, ceea ce justifică fie acordarea de dobânzi, fie măcar a sumei reactualizate, având în vedere devalorizarea monedei naţionale începând cu anul 1997 şi până în prezent.
Faţă de această constatare, instanţa de recurs a apreciat că se impune acordarea sumei plus dobânda de referinţă, până la data introducerii acţiunii suma rezultată fiind de 15.295,5 lei. La această sumă, în baza art. 1088 C. civil şi O.G. nr. 9/2000, după data introducerii acţiunii, 18 iulie 2007, se datorează dobânda legală respectiv dobânda de referinţă a B.N.R.
Referitor la critica din recurs privitoare la plata facturilor de utilităţi şi impozit, Tribunalul a reţinut că aceste chitanţe au fost eliberate pe numele defunctului, reclamantul nefăcând în mod efectiv dovada că el a fost cel care a plătit aceste sume, chiar dacă se află în posesia chitanţelor. Chiar dacă există o prezumţie referitoare la plata chitanţelor, însă tribunalul apreciază că prezumţia este în favoarea celui înscris în chitanţe şi nu în favoarea celui care deţine chitanţele. Aşadar, prezumţia de plata funcţionează în sensul că sumele de bani înscrise în chitanţă au fost plătite de către persoana înscrisă în chitanţe, respectiv de către antecesorul pârâtelor.
A mai apreciat instanţa de recurs că, în ipoteza în care reclamantul susţine că el a plătit sumele înscrise în chitanţe ar fi trebuit ca această pretenţie să fie dovedită cu alte mijloace de probă şi nu apelând doar al prezumţia care, aşa cum s­a arătat, nu este în favoarea sa.
Rezultă din cele expuse că instanţa a recurs a examinat criticile recurentelor şi nu se poate reţine necercetarea motivelor de modificare şi de casare invocate.
Prin decizia civilă nr. 479/R din 10.05.2012 pronunţată de Tribunalul Cluj s­a respins ca nefondată contestaţia la titlu formulată de contestatorii A.M. şi H.E., împotriva Deciziei civile nr. 551/R/2011 din 09.02.2012 a Tribunalului Cluj, pe care a menţinut­o în totul.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut următoarele:
Deşi contestatoarele şi­au întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 399 şi 281 C.pr.civ., acestea au precizat că înţeleg să susţină cererea formulată ca şi contestaţie la titlu. Astfel, cererea a fost soluţionată ca atare de către tribunal.
Tribunalul a reţinut că prin Decizia civilă nr. 551/R/2011 din 09.02.2012 a Tribunalului Cluj a fost admis în parte recursul declarat de reclamantul K.A. împotriva Sentinţei civile nr. 1714/2011 a Judecătoriei Cluj­Napoca, pe care a modificat­o sub aspectul sumelor datorate de către pârâte, plus dobânda legală.
Pârâtele apreciază că modalitatea de calcul a actualizării cu dobânda legală din titlul executoriu s­a făcut în mod greşit, acest aspect nefiind însă constatat de către tribunal cu ocazia judecării prezentei cereri.
Astfel, sumele acordate de către instanţa de fond au fost actualizate de către instanţa de recurs, rezultând suma de 15.295, 5 lei, până la data introducerii acţiunii, iar ulterior având în vedere că reclamantul a fost lipsit de folosinţa sumei solicitate a apreciată că se justifică acordarea de dobânzi, astfel încât începând cu data introducerii acţiunii a acordat şi dobânzile la suma stabilită.
Cât priveşte, modalitatea de calculare a dobânzilor, tribunalul a apreciat că acestea se calculează în funcţie de dobânda de referinţă a BNR şi nu în baza OG nr. 9/2000, având în vedere că nu există raporturi contractuale în cauză, sumele fiind acordate cu titlul de îmbogăţire fără justă cauză sau cu titlul de reparaţie. Prevederile OG nr. 9/2000 au fost menţionate în sensul că se datorează dobânda legală însă aceasta nu este diminuată cu 20% tocmai având în vedere aspectele mai sus menţionate.
Referitor la cheltuielile de judecată, tribunalul a apreciat că acestea au fost în mod corect stabilite luând în considerare proporţia pretenţiilor admise, în toate ciclurile procesuale şi nu cu luarea în considerare doar a pretenţiilor efectiv acordate.
Cât priveşte cererea de anulare a formelor de executare efectuată în baza titlului executoriu calculat greşit, după cum s­a arătat anterior, sumele nu au fost greşit calculate, pe de altă parte această cerere este specifică unei contestaţii la executare propriu zise şi nu poate fi formulată în cadrul cererii de lămurire a dispozitivului.
Împotriva acestor hotărâri au formulat cerere de revizuire pârâţii A.M. şi H.E. solicitând casarea deciziei Tribunalului Cluj şi trimiterea dosarului spre rejudecarea contestaţiei la executare formulate în temeiul art. 281 raportat la art. 399 C.pr.civ.
În motivare s­a arătat că suma de 15295,5 lei acordată prin decizia civilă nr. 551/R/2011 a Tribunalului Cluj a fost calculată greşit.
Împotriva acestei decizii pronunţate în recurs a fost promovată contestaţie în anulare şi cerere de îndreptare şi lămurire a dispozitivului acesteia. Contestaţia în anulare a fost respinsă pe motiv că cererea privind rectificarea greşelii de calcul se poate face conform procedurii prevăzute de art. 281 C.pr.civ., cererea de îndreptare formulată în dosarul Tribunalului Cluj fiind respinsă ca neîntemeiată.
În aceste condiţii există două hotărâri judecătoreşti potrivnice, ambele date într­un litigiu privind eroarea materială din decizia civilă nr. 551/2011 a Tribunalului Cluj, decizia dată în contestaţia în anulare având putere de lucru judecat în ceea ce priveşte rectificarea erorii de calcul pe calea procedurii prevăzute de art. 281 C.pr.civ.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 322 pct. 7 C.pr.civ.
În apărare, intimatul K.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire ca tardivă, inadmisibilă, iar în subsidiar ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s­a arătat că prezenta cerere de revizuire este îndreptată împotriva deciziei care a avut ca obiect îndreptare eroare materială, neputând fi formulată o cerere de revizuire împotriva unei astfel de hotărâri ci numai împotriva deciziei nr. 551/2011. Ori, raportat la data pronunţării acestei decizii cererea de revizuire este tardivă.
Nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 322 pct. 7 C.pr.civ., neputând fi vorba despre hotărâri definitive potrivnice între hotărârea de respingere a cererii de îndreptare a erorii materiale şi hotărârea pronunţată în dosarul nr. 35559/211/2010.
În drept au fost invocate prevederile art. 115 şi urm., art. 322, art. 281 şi urm. C.pr.civ.
Analizând cererea de revizuire formulată de revizuientele A.M. şi H.E. împotriva deciziei civile nr. 479 din 10 mai 2012 a Tribunalului Cluj, Curtea reţine următoarele:
Referitor la excepţia tardivităţii cererii de revizuire, excepţie invocată prin întâmpinare de către intimatul K.A., instanţa apreciază că aceasta este neîntemeiată.
Motivul pentru care s­a invocat excepţia este acela că cererea de revizuire nu poate fi formulată împotriva unei hotărâri prin care s­a soluţionat o cerere de îndreptare a erorii materiale, cererea de revizuire putând privi numai decizia propriu­zisă, respectiv în acest caz decizia civilă nr.551/18.05.2011 a Tribunalului Cluj.
Acest raţionament nu poate fi însă primit, instanţa de judecată trebuind raportat la principiul disponibilităţii care guvernează procesul civil să soluţioneze cererea având obiectul indicat de parte. Ori, revizuientele au indicat în cerere care este hotărârea a cărei revizuire se solicită, cea pronunţată în dosarul nr…./211/2011 al Tribunalului Cluj la data de 10.05.2012. Raportat la aceasta cererea de revizuire apare ca fiind formulată în termenul de 1 lună prevăzut de art.324 alin.1 pct.1 C.pr.civ.
În ceea ce priveşte admisibilitatea cererii, aspect de asemenea invocat prin întâmpinarea formulată în cauză, se reţin următoarele:
Cererea de revizuire dedusă judecăţii este întemeiată în drept pe dispoziţiile art.322 pct.7 C.pr.civ., cazul de revizuire reglementat de acest text de lege constând în existenţa a două hotărâri potrivnice date în aceea şi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Deşi nu se indică exact hotărârile potrivnice, solicitându­se „ casarea deciziei pronunţate în dosarul nr…./211/2011 şi trimiterea dosarului spre rejudecarea contestaţiei la executare”, din cuprinsul cererii de revizuire se poate deduce că hotărârea potrivnică deciziei civile nr. 479/2012 a Tribunalului Cluj este decizia civilă nr.115/2012 pronunţată în dosarul nr…./117/2011 a Tribunalului Cluj.
Conform susţinerilor revizuientelor ar exista contrarietate de hotărâri între cele două decizii, în aceste condiţii impunându­se casarea deciziei civile nr.479/2012 a Tribunalului Cluj şi rejudecarea cauzei.
Pentru a putea considera îndeplinite condiţiile prevăzute de pct.7 al art.322 C.pr.civ. pentru admisibilitatea cererii de revizuire trebuie să existe două hotărâri definitive contradictorii, hotărârile să fie pronunţate în acelaşi litigiu, adică să existe tripla identitate de elemente: părţi, obiect şi cauză, hotărârile să fie pronunţate în procese diferite, în al doilea proces să nu se fi discutat excepţia puterii de lucru judecat şi să se solicite anularea celei de­a doua hotărâri.
În mod cert în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ aceste condiţii, hotărârile referitor la care se pretinde că ar fi contradictorii nefiind pronunţate în aceeaşi cauză.
Astfel, decizia civilă nr.115/2012 a Tribunalului Cluj a fost pronunţată în dosarul nr…./117/2011 având ca obiect contestaţie în anulare a deciziei civile nr.551/2011 a Tribunalului Cluj, decizia civilă nr. 479/2012 fiind pronunţată în dosarul nr…./211/2011 al Tribunalului Cluj, având ca obiect contestaţie la titlu a deciziei civile nr.551/2011 a Tribunalului Cluj.
Totodată prin cererea de revizuire nu se solicită anularea celei de­a doua hotărâri, apreciată ca potrivnică deciziei civile nr.115/2012 a Tribunalului Cluj, soluţia prevăzută de art. 327 alin.1 C.pr.civ. pentru situaţia în care cererea de revizuire întemeiată pe pct.7 al art.322 C.pr.civ. este apreciată întemeiată, solicitându­se casarea deciziei civile nr.479/2012 a Tribunalului Cluj şi rejudecarea contestaţiei la titlu.
În aceste condiţii, raportat la art.322 alin.1 Pct.7 coroborat cu art.327 alin.1 C.pr.civ. cererea de revizuire apare ca inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare. (Judecător Anamaria Câmpean)