Cerere de restituire în natură a unui imobil aflat în patrimoniul unei bănci, preluat abuziv de stat. Calitatea autorului persoanelor care au formulat notificare de acționar majoritar al băncii. Lipsa calității de persoană îndreptățită.

Legea nr. 10/2001, art. 3, art. 4, art.31

Nu se poate reţine calitatea de persoană îndreptăţită asupra imobilului solicitat a fi restituit în procedura Legii nr. 10/2001, în situația în care autorul acesteia a avut doar calitatea de acționar majoritar al băncii nu și pe aceea de proprietar al imobilului aflat în patrimoniul băncii și nu s-a făcut dovada trecerii acestui bun din patrimoniul băncii în patrimoniul autorului său. Simpla calitate de acţionar principal al autorului persoanei care a formulat notificarea, nu poate fi interpretată în sensul dispozițiilor art. 3 și art. 4 din Legea nr. 10/2001.

Secția I civilă, decizia nr. 4173 din 7 iunie 2012

Reclamanţii C.I.N., M.E.S., A.E. şi T.I. au formulat contestaţie împotriva dispoziţiei nr. 31717/2003, prin care li s-a respins notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, privind restituirea în natură a imobilului situat în Brăila, cu motivarea că solicitanţii nu au calitatea de persoane îndreptăţite conform dispoziţiilor art. 3 şi 4 din lege.

Prin sentinţa civilă nr. 753/2009, Tribunalul Brăila a respins excepţia de tardivitate, a admis contestaţia, a constatat că notificatorii au calitatea de persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii privind imobilele ce formează obiectul notificării.

La dosarul cauzei, s-au depus actele de stare civilă şi ordinul nr. 823/2006 al Ministerul Finanţelor Publice prin care le-a fost constatată, reclamanţilor, calitatea de persoane îndreptăţite, în calitatea acestora de moştenitori ai autorului N.C., căruia i-au aparţinut imobilele revendicate prin notificare.

Prin decizia nr. 48 A din 11.02.2010, Curtea de Apel Galaţi, Secţia civilă a respins apelul pârâtului, ca nefondat.

Autorul reclamanţilor, N.C., a fost acţionar principal la Banca C., fapt ce rezultă din ordinul susmenţionat, înscris care materializează propunerea de acordare a despăgubirilor reprezentând valoarea recalculată a acţiunilor.

Prin decizia civilă nr. 2712 din 24.03.2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul pârâtului, a casat decizia şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

S-a avut în vedere faptul că insuficienţa motivării în privinţa unor aspecte relevante pentru cauză este echivalentă necercetării fondului cauzei, situaţie care atrage sancţiunea casării hotărârii şi trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe. În procesul de elaborare a unei hotărâri judecătoreşti, instanţa trebuie să pună de acord, prin motivare, faptele alegate, probele administrate, respectiv consecinţele desprinse din operaţiunea de apreciere a acestora, în raport de regulile de drept pe care le-a identificat a fi aplicabile raportului juridic litigios - în cauza de faţă, au fost invocate dispoziţiile art. 3 şi 4 din Legea nr. 10/2001, art. 31 din acelaşi act normativ.

Prin decizia civilă nr. 143 A din 24.05.2011, Curtea de Apel Galaţi, Secţia civilă a admis apelul pârâtului Municipiul Brăila, a schimbat în tot sentinţa, şi, în rejudecare, a respins, ca nefondată, contestaţia reclamanţilor.

Respectând recomandările instanţei supreme, Curtea a pus în discuţia părţilor necesitatea depunerii actelor doveditoare privind modalitatea de trecere a imobilului din patrimoniul băncii în cel al autorului reclamanţilor. Reclamanţii, contestând dispoziţia nr. 31717/2003, au susţinut greşita respingere a cererii de restituire în natură a imobilului, întrucât, din actele depuse la dosar, a rezultat cu certitudine că autorul lor, N.C., a fost acţionar majoritar al Băncii C.

În acest context, în opinia reclamanţilor, s-a susţinut că s-a făcut dovada calităţii de persoană îndreptăţită conform art. 3 şi 4 din Legea nr. 10/2001.

Coroborând actele existente la dosar cu susţinerile părţilor – inclusiv Ordinul nr. 823/2006, prin care s-a propus acordarea de despăgubiri în cuantum de 748.932.000.000 lei, reprezentând valoarea recalculată a acţiunilor deţinute de acţionarul principal C., anexa la decretul pentru naţionalizarea, conform căreia, la poziţia 770 apare ca fiind naţionalizată Banca C., 17 apartamente situate în Brăila şi Bucureşti, Curtea a apreciat că, în lipsa actelor de trecere a imobilului băncii în patrimoniul autorului reclamanţilor, care avea calitate de acţionar principal, nu se poate reţine calitatea reclamanţilor de persoane îndreptăţite asupra imobilului solicitat.

Deşi reclamanţii nu recunosc că ar fi primit despăgubirile acordate prin Ordinul nr. 823/2006, reprezentând valoarea acţiunilor deţinute de autorul lor la Banca C. la momentul lichidării băncii, aceştia susţin că prin chiar acest ordin li s-ar fi recunoscut calitatea de persoane îndreptăţite.

Curtea nu a primit această susţinere, întrucât nu există nici un document din care să rezulte ce s-a întâmplat cu imobilul reprezentând sediul băncii lichidate.

Curtea a concluzionat în sensul că în mod justificat li s-a respins, reclamanţilor, cererea de restituire a imobilului, simpla calitate de acţionar principal al autorului lor neputând fi interpretată în sensul pretins de reclamanţi.

Împotriva deciziei instanţei de apel au formulat cerere de recurs la data de 02.08.2011, reclamanţii C.I.N., M.E.S., A.E. şi T.I., prin care au criticat-o pentru nelegalitate, sub următoarele aspecte:

Instanţa a dat o interpretare greşită prevederilor art. 3 din Legea nr. 10/2001, conform căruia sunt îndreptăţite, în înţelesul prezentei legi, la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent: persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora; persoanele fizice, asociaţi ai persoanei juridice care deţinea imobilele şi alte active în proprietate la data preluării acestora în mod abuziv.

Imobilul în litigiu a fost preluat fără titlu de stat, fără nicio despăgubire şi este mai mult decât evident că, în privinţa imobilului care face obiectul notificării, sunt incidente dispoziţiile Legii nr. 10/2001.

La dosarul cauzei au fost depuse înscrisurile doveditoare din care reiese că imobilul a aparţinut autorului reclamanţilor, aşa cum în mod corect a constatat prima instanţă de fond, dar si Ministerul Finanţelor Publice.

Prin Ordinul nr. 823/2006 al Ministerul Finanţelor Publice le-a fost recunoscută, reclamanţilor, calitatea de persoane îndreptăţite.

Dispoziţiile Legii nr. 10/2001 prevăd şi situaţiile speciale când, fiind imposibilă restituirea în natură a imobilului, se impune acordarea despăgubirilor raportat la preţul pieţei.

În materia proprietăţii prima normă aplicabilă este Convenţia Europeană privitoare la Drepturile Omului şi Libertăţile Fundamentale, ratificată de România încă din 1994. Dreptul de proprietate este unul din drepturile recunoscute prin Convenţie, fiind enunţat, împreună cu limitările sale, în art. 1 al Protocolului adiţional nr. 1 la Convenţie.

Art. 9 din Legea 10/2001 enunţă regula potrivit căreia: „Imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură, în starea în care se află la data cererii de restituire şi libere de orice sarcini. "

Recursul este nefondat.

În acord cu recomandarea instanţei supreme, din nevoia de a clarifica pe deplin situaţia de fapt şi de drept a cauzei pendinte, Curtea a pus în discuţia părţilor necesitatea depunerii actelor doveditoare privind modalitatea de trecere a imobilului din patrimoniul băncii în cel al autorului reclamanţilor.

Poziţia reclamanţilor din procesul de contestare a dispoziţiei nr. 31717/2003, s-a întemeiat pe faptul pretins cert că autorul lor, N.C., a fost acţionar majoritar al Băncii C. În opinia reclamanţilor, s-a făcut astfel dovada calităţii de persoană îndreptăţită conform art. 3 şi art.4 din Legea nr. 10/2001.

Coroborând actele existente la dosar - inclusiv Ordinul nr. 823/2006, prin care s-a propus acordarea de despăgubiri în cuantum de 748.932.000.000 lei, reprezentând valoarea recalculată a acţiunilor deţinute de acţionarul principal C., anexa la decretul pentru naţionalizarea, conform căreia, la poziţia 770 apare ca fiind naţionalizată Banca C., 17 apartamente situate în Brăila şi Bucureşti, cu susţinerile părţilor, foarte clar reţinute, Curtea a apreciat judicios că, în lipsa actelor de trecere a imobilului băncii în patrimoniul autorului reclamanţilor, care avea doar calitatea de acţionar principal, nu şi pe aceea de proprietar al imobilului în litigiu, nu se poate reţine calitatea reclamanţilor de persoane îndreptăţite asupra imobilului solicitat.

Curtea a concluzionat corect că pretenţia reclamanţilor trebuia respinsă, simpla calitate de acţionar principal al autorului acestora neputând fi interpretată în sensul pretins de reclamanţi.

Instanţa de apel nu a dat o interpretare greşită prevederilor art. 3 din Legea nr. 10/2001, conform căruia sunt îndreptăţite, în înţelesul prezentei legi, la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent: persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora; persoanele fizice, asociaţi ai persoanei juridice care deţinea imobilele şi alte active în proprietate la data preluării acestora în mod abuziv, întrucât dispoziţia legală susmenţionată trebuie coroborată cu prevederile art. 31 alin. (1) din aceeaşi lege care prescrie că persoanele arătate la art. 3 alin.(1) lit. b) au dreptul la despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.

A susţine că în situaţia imobilului în litigiu - preluat fără titlu de stat, fără nicio despăgubire - i se aplică dispoziţiile Legii nr. 10/2001, fără nici o altă specificaţie privind norma legală incidentă, înseamnă o critică nepertinentă dedusă judecăţii în recurs ce se impune a fi respinsă.

Referirea la fel de generică a recurenţilor-reclamanţi la înscrisurile administrate în cauză, doveditoare în opinia lor a calităţii de persoane îndreptăţite, nu poate fi primită, întrucât excede dispoziţiilor art. 304 C.proc.civ.

Invocarea dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 10/2001, care enunţă regula potrivit căreia imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură, în starea în care se află la data cererii de restituire şi libere de orice sarcini, nu poate conduce la o altă soluţie a litigiului, întrucât condiţiile impuse de norma legală vizează cu evidenţă o altă situaţie de fapt.

Pentru toate aceste considerente de fapt şi de drept, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin.(1) C.proc.civ., a respins recursul formulat, ca nefondat.