Cerere de repunere în termenul de declarare a creanţei. Respingere. În calitatea de creditor al unei societăţi comerciale, recurentul nu a avut diligenţa necesară să consulte publicaţia de specialitate din care să afle situaţia debitoarei

Secţia a IIa civilă, de contencios administrativ şi fiscal, decizia nr. 5218 din 11 iunie 2012

Prin sentinţa civilă nr. 4826 din 28.09.2011 a Tribunalului Comercial Cluj, a fost admisă cererea de repunere în termenul de declarare a creanţelor formulată de creditorul B.T., în contradictoriu cu SC C.I.F.F. SRL prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă „T.M.C.”, şi în consecinţă:

Sa dispus înscrierea creditorului B.T. în tabelul creanţelor debitoarei SC C.I.F.F. SRL cu suma de 857.100 lei, creanţă garantată.

Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut următoarele:

În conformitate cu prevederile art.103 alin.2 Cod procedură civilă, neîndeplinirea unui act de procedură în termenul legal atrage decăderea afară de cazul în care legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată de o împrejurare mai presus de voinţa ei.

Prin sentinţa comercială nr. 1137/23.12.2010 sa dispus, la cererea debitoarei, deschiderea procedurii generale a insolvenţei faţă de debitoarea S.C. C.I.F.F. S.R.L., termenul limită pentru depunerea cererilor de admitere a creanţelor fiind stabilit pentru data de 3 februarie 2011, stabilinduse în sarcina administratorului judiciar obligaţia de a proceda la notificarea debitoarei şi a tuturor creditorilor pentru a li se aduce la cunoştinţă deschiderea procedurii şi pentru declararea eventualelor creanţe împotriva averii debitoarei.

După cum în mod expres prevăd dispoziţiile art.61 din Legea nr.85/2006, notificarea tuturor creditorilor se face în baza listei depusă de debitor în conformitate cu prevederile art.28, alineatul 3 statuând asupra faptului că notificarea se realizează conform prevederilor Codului de procedură civilă, publicânduse totodată, pe cheltuiala averii debitorului, întrun ziar de largă circulaţie şi în Buletinul procedurilor de insolvenţă.

La dosarul cauzei, administratorul judiciar a depus dovada privind notificarea deschiderii procedurii şi a termenelor stabilite de judecătorul sindic în conformitate cu prevederile art.62 din Legea nr.85/2006 în Buletinul procedurilor de insolvenţă nr. 579/17.01.2011 si prin ziarul Monitorul de Cluj din 13.01.2011.

Creditorul B.T. a formulat cererea de repunere în termen la data de 20 aprilie 2011, împreună cu declaraţia de creanţă.

Motivul invocat de creditoare pentru admiterea cererii de repunere în termen îl constituie faptul că nu a fost notificată de administratorul judiciar cu privire la deschiderea procedurii insolvenţei împotriva debitoarei, împrejurare considerată de creditoare ca fiind o împrejurare mai presus de voinţa sa care ar fi împiedicato să formuleze declaraţie de creanţă.

Legiuitorul a înţeles să permită repunerea în termen în situaţia în care partea interesată a fost decăzută din dreptul de a mai îndeplini un act de procedură doar în acele situaţii în care dovedeşte că a fost împiedicată printro împrejurare mai presus de voinţa sa să îndeplinească acel act.

Astfel, creditorul persoană fizică, beneficiar al unui drept de ipotecă asupra unor terenuri proprietatea debitoarei, trebuia să se găsească în lista creditorilor societăţii, listă care trebuia să fie depusă de către debitoare, cu atât mai mult cu cât deschiderea procedurii insolvenţei sa făcut la cererea acesteia. Astfel, prin depunerea incompletă a listei creditorilor, debitoarea a cauzat acestora un prejudiciu prin exercitarea cu rea credinţă a prerogativelor sale procesuale, căci dacă nu sar repune aceşti creditori în termen sar ajunge la situaţia în care debitoarea, în mod deliberat, să influenţeze componenţa tabelului de creanţe.

Conform art.103 Cod procedură civilă, neîndeplinirea unui act în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când partea dovedeşte că a fost împiedicată de o împrejurare mai presus de voinţa sa, situaţie în care actul de procedură se va împlini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării. Mai mult, creanţa creditorului este garantată cu o ipotecă de rang I, astfel încât administratorul/lichidatorul judiciar ar fi putut afla cu uşurinţă despre existenţa acestui creditor şi să procedeze la notificarea lui.

Având în vedere faptul că soluţionarea somaţiei de plată formulată de către creditor a fost suspendată la termenul din 12 aprilie 2011, iar cererea de repunere în termen a fost formulată la 20 aprilie 2011, înăuntrul termenului de 15 zile, judecătorul sindic a reţinut că citarea acestui creditor nu sa făcut în conformitate cu dispoziţiile art. 7 alin.3 şi art.61 din Legea nr.85/2006, deoarece creditoarea nu a fost notificată, astfel încât creditoarea nu a putut să ia cunoştinţă de faptul că împotriva debitoarei a fost deschisă procedura insolvenţei şi nu a putut formula astfel, în termen, cerere de admitere a creanţei.

În ceea ce priveşte creanţa invocată de către creditoare, judecătorul sindic a reţinut că aceasta este întemeiată, căci potrivit art. 8.2 din contractul de asociere în participaţiune încheiat la 22 martie 2006 între debitoare şi creditorul B.T., debitoarea SC C.I.F.F. SRL sa obligat ca la data de 24 martie 2008 să restituie creditorului suma de 200.000 de euro, obligaţie garantată prin instituirea unui drept de ipotecă asupra imobilelor înscrise în CF nr. 3098 Lechinţa şi CF nr. 3099 Lechinţa.

În ceea ce priveşte prescripţia sugerată de către lichidatorul judiciar, judecătorul sindic a reţinut că potrivit art. 40 din Legea nr. 85/2006, la data deschiderii procedurii sa suspendat termenul de prescripţie ce curgea împotriva creditorului, astfel că la această dată nu se poate reţine că această creanţă ar fi prescrisă.

În ceea ce priveşte inexistenţa unor înregistrări ale primirii sumei în evidenţele contabile ale debitoarei, judecătorul sindic a reţinut că acest fapt nu face dovada în contra creditorului, căci acest aspect trebuia coroborat şi cu celelalte probe, respectiv contractul de asociere în participaţiune şi contractul de ipotecă accesoriu acestuia, în acest din urmă contract precizânduse că suma de 200.000 euro reprezintă contravaloarea aportului social ADUS de către creditorul ipotecar conform contractului de asociere în participaţiune din 22 martie 2006, că această sumă trebuia să se regăsească în contabilitatea debitoarei, aceasta fiind partea semnatară a acordului.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs C.R., solicitând admiterea recursului, modificarea sentinţei comerciale din data de 28.09.2011 in sensul respingerii cererii de repunere a intimatului B.T. in termenul de inscriere la masa credala a debitoarei, precum si a cererii pentru inscrierea intimatului la masa credala cu suma de 200.000 Euro (847.100 lei), cu obligarea intimatului B.T. la plata cheltuielilor de judecata.

În motivarea recursului, arată că sentinta comerciala pronuntata la data de 28.09.2011 a fost data cu aplicarea gresita a dispozitiilor art. 103 din Codul de procedura civila, precum si a dispozitiilor Legii nr. 85/2006, deoarece: intimatul nu detine o creanta certa, lichida si exigibila impotriva debitoarei S.C. C.I.F.F. S.R.L., in evidentele acestei societati neexistand vreo dovada cu privire la creditarea societatii ori aducerea in patrimoniul acesteia, indiferent in ce mod, a sumei de 200.000 Euro la care face referire intimatul prin cererea de inscriere in tabelul creantelor debitoarei; in contractul de asociere in participatiune incheiat la data de 22.03.2006 nu se face nicio mentiune din care sa rezulte ca intimatul a adus suma in patrimoniul S.C. C.I.F.F. S.R.L., ci doar că aceasta suma urmeaza a fi adusa dupa incheierea contractului de asociere in participatiune; printrun inscris sub semnatura privata din data de 23.06.2009, intimatul B.T. recunoaste ca a primit de la C.I. suma de 265.500 Euro, cu mentiunea "Sume primite pentru ipoteca de pe Crama L.."

Mentiunile cuprinse in acest inscris, coroborate cu cele cuprinse in contractul de garantie imobiliara incheiat de B.T. cu S.C. C.I.F.F. S.R.L., reprezentanta prin C.I., conduc la urmatoarele concluzii:

suma de 200.000 Euro nu a ajuns in patrimoniul debitoarei S.C. C.I.F.F. S.R.L., afirmatie bazata si pe împrejurarea că din niciun document primar sau contabil al societatii nu rezulta incasarea acestei sume;

C.I. a predat intimatului suma totala de 265.500 Euro iar din inscrisul semnat de ambele parti rezulta că sa predat intimatului sume si pentru ipoteca de pe Crama L.;

chiar daca intimatul a predat vreo suma, aceasta suma nu a fost acordata S.C. C.I.F.F.

S.R.L. iar intimatul sia recuperat suma de la C.I., astfel ca nu are calitatea de creditor al debitoarei S.C. C.I.F.F. S.R.L.

Prin completarea motivelor de recurs, creditorul C.R. a arătat că sentinta a fost pronuntata cu aplicarea gresita a dispozitiilor art. 103 din Codul de procedura civila, sens in care arată următoarele:

Nu era îndeplinita cerinta existentei "imprejurarii" care lar fi impiedicat pe intimat sa indeplineasca actul de procedura, prevazuta de art. 103 din Codul de procedura civila, adica sa depuna in termen cererea de admitere a creantei impotriva S.C. C.I.F.F. S.R.L.

In concret, nici din cererea de repunere in termen si nici din sentinta nu rezulta de ce nu a putut intimatul sa acceseze situl buletinului procedurilor de insolventa, de pe care, cel putin la data publicarii deschiderii procedurii generale a insolventei, 17.01.2011, informatia privind starea juridica a debitorului putea fi obtinuta in mod gratuit.

S.C. C.I.F.F. S.R.L. si nici administratorul judiciar nu avea obligatia sal mentioneze pe dl.

B.T. in lista creditorilor societatii, deoarece aceasta societate nu are vreun debit fate de B.T..

Aceasta imprejurare rezulta din faptul ca in evidentele S.C. C.I.F.F. S.R.L. nu există si nu exista vreo dovada referitoare la incasarea de catre aceasta societate de la B.T. a sumei de

200.000 euro). In acest context hotararea a fost data si cu aplicarea gresita a Legii 82/1991.

Înscrisul intocmit la data de 23.06.2009, semnat si de B.T., in care se mentioneaza ca se platesc sumele primite pentru ipoteca pentru Crama L.. La data de 23.06.2009, data intocmiri inscrisului, pe Crama L. exista o singura ipoteca.

Inscrisul trebuie coroborat si cu raspunsul intimatului B.T. la interogatoriul luat in dosarul Judecatoriei ClujNapoca in care recunoaste ca semnatura din partea stanga de pe inscrisul din data de 23.06.2009 îi apartine, raspuns depus la dosarul cauzei. In aceste imprejurari, nu era obligatorie notificarea lui B.T..

Sentinta a fost pronuntata cu aplicarea gresita a Legii nr. 85/2006, cata vreme B.T. nu are calitatea de creditor al S.C. C.I.F.F. S.R.L. apare ca nelegala dispozitia instantei de admitere a contestatiei depuse de intimatul B.T..

Prin întâmpinarea formulată, intimatul B.T. a arătat următoarele:

Cu privire la inscrisurile depuse in probatiune de catre recurent, acestea nu au o legatura cu prezenta cauza, intre intimat si numitul C.I. (administrator al SC C.I.F.F. SRL) existand mai multe contracte sub semnatura privata, contracte care nu au nici o legatura cu contractul incheiat cu debitoarea SC C.I.F.F. SRL prin administrator acelasi C.I..

Cu privire la temeinicia cererii de repunere in termen, instanta de fond, in mod legal a admis aceasta cerere, avand in vedere ca intimatul a aflat doar la termenul de judecare a Somatie de Plata despre deschiderea procedurii Insolventei fata de debitoare, cererea fiind formulata inauntrul termenului de 15 zile.

Cu privire la opozabilitatea publicarii deschiderii procedurii de insolventa in Buletinul Procedurilor de Insolventa, arată că, in calitate de creditor al debitoarei, nu a fost notificat de catre lichidatorul judiciar, desi putea si trebuia să fie notificat, conform art.7 alin.3 din Legea 85/2006. Lichidatorul judiciar sa multumit sa mentioneze că intimatul nu se află pe lista creditorilor, neexistand nici un document contabil care sa fi fost inregistrat in evidentele debitoarei cu privire la relatiile comerciale dintre parti.

Administratorul judiciar, avea printre atributii, in conformitate cu art. 20 alin.lit c din Legea 85/2006, intocmirea actelor privind lista creditorilor, verificarea si completarea informatiilor cuprinse in actele respective. Trebuia sa verifice bunurile debitorului, iar pentru bunurile grevate trebuia sa mentioneze datele din registrele de publicitate. (art. 28 alin.l lit.b, teza finala din Legea insolventei).

In baza art.63 din Legea insolventei, administratorul judiciar trebuia sa trimita o copie de pe sentinta deschiderii procedurii, spre a se face mentiune, instantelor, autoritatilor ori institutiilor care tin aceste registre. Daca sar fi comunicat aceasta sentinta catre B.C.P.I. Beclean, sar fi inregistrat sentinta in Cartea Funciara aferenta si sar fi comunicat si catre intimat un extras CF la zi, unde se regaseste aceasta mentiune.

Aceste aspecte procedurale nu au fost intocmite de catre administratorul judiciar, din neglijenta sau cu rea credinta, astfel ca intimatul creditor nu a fost notificat in nici un fel cu privire la deschiderea procedurii insolventei fata de debitoarea SC C.I.F.F. SRL.

Analizând sentinţa recurată prin prisma motivelor de recurs, a dispoziţiilor art.304 şi art.3041 C.proc.civ., instanţa constată următoarele:

Pentru a dispune repunerea creditorului B.T. în termenul de declarare a creanţei, judecătorul sindic a reţinut că debitoarea a depus o listă incompletă a creditorilor săi, cauzândule acestora cu rea – credinţă un prejudiciu şi influenţând astfel, deliberat, componenţa tabelului de creanţe.

Curtea constată neîntemeiate aceste argumente, pornind de la împrejurarea necontestată că intimatul creditor nu sa regăsit pe lista prevăzută la art.28 alin.1 lit.c din Legea 85/2006 comunicată de debitoare administratorului judiciar. Faţă de dispoziţiile lipsite de echivoc ale art.61 alin.1 care impun administratorului judiciar a trimite notificări numai către creditorii menţionaţi în lista depusă de debitor, este irelevant că din contabilitatea debitoarei ar fi rezultat presupusa calitatea intimatului de creditor, administratorul judiciar nefiind obligat a verifica asemenea aspecte, sau că debitoarea ar fi omis în mod deliberat să menţioneze anumiţi creditori.

În cuprinsul legii insolvenţei, legiuitorul a prevăzut numeroase reguli care să ducă la desfăşurarea cu celeritate a procedurii insolvenţei, printre care publicarea actelor de procedură, a convocărilor şi a notificărilor întro publicaţie de specialitate (mijloc de publicitate care respectă dispoziţiile art.6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, mai mult, accesul la informaţiile cu privire la starea de insolvenţă era gratuit), precum şi termenele de regulă scurte în care să se îndeplinească anumite acte şi să se deruleze fazele procedurii.

De asemenea, legiuitorul a intenţionat ca acei creditori care nu îşi manifestă intenţia de a participa la procedură cu respectarea termenelor şi condiţiilor legii speciale să piardă dreptul de aşi realiza creanţele ulterior închiderii procedurii, iar pentru creditorii care nu au depus cererea în termenul prevăzut de art.62 alin.1 lit.b a instituit sancţiunea decăderii din acest drept, cu excepţia cazului în care notificarea deschiderii procedurii sa făcut cu nerespectarea art.7 (art.76 din lege).

Curtea constată că notificarea deschiderii procedurii sa făcut cu respectarea art.7 alin.1 şi 3, respectiv prin publicare în BPI, şi fără a fi notificat creditorul B.T. în conformitate cu dispoziţiile C.proc.civ., întrucât, aşa cum sa reţinut anterior, nu a fost identificat în lista depusă de debitoare.

În aceste condiţii, nu poate fi reţinut ca o împrejurare mai presus de voinţa intimatului care să justifice repunerea în termenul de declarare a creanţei faptul că, în calitate de creditor al unei societăţi comerciale, nu a avut diligenţa necesară să consulte publicaţia de specialitate din care să afle situaţia debitoarei sale. Nu subzistă argumentul că, dacă nu sar repune în termen aceşti creditori, debitoarea ar putea astfel să influenţeze componenţa tabelului de creanţe, deoarece, la rândul lor, şi creditorii au obligaţia de a urmări realizarea creanţelor pe care le deţin cu respectarea legii speciale, şi, mai mult, nici presupusa rea – credinţă a debitoarei nu constituie, în speţă, o împrejurare care să se încadreze în dispoziţiile art.103 C.proc.civ.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art.304¹ şi art.312 alin.1 C.proc.civ., curtea va admite recursul, va modifica sentinţa atacată în sensul că va respinge cererea de repunere în termenul de declarare a creanţelor şi va respinge cererea de admitere a creanţelor creditorului B.T. ca tardivă. (Judecător Cristina Paşol)