Cerere de recurs. Lipsa
semnăturii. Consecinţe faţă de disp.art.3021 (1) lit.d rap. la disp. art.133
Cod proc.civilă.
Cod procedură civilă, art. 119
pct. 12
Potrivit art. 3021(1) lit.d Cod
pr.civilă, cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, semnătura.
În
acelaşi timp, dispoziţiile art.133(1) Cod pr.civilă sancţionează cu nulitatea
cererea de chemare în judecată care nu cuprinde, printre alte elemente,
semnătura reclamantului.
Alin.2
al textului legal citat prevede că lipsa semnăturii se poate totuşi împlini în
tot cursul judecăţii.
Curtea de Apel Ploieşti, Secţia I
Civilă,
Decizia civilă nr. 1795 din 8 mai
2012.
Prin decizia civilă nr.1795/8 mai 2012,
Curtea de Apel Ploieşti a admis excepţia nulităţii recursului invocată din
oficiu şi a constatat nul recursul în ceea ce o priveşte pe recurenta CD (lipsa
semnăturii) declarat împotriva sentinţei civile nr.582 din 24 ianuarie 2012 pronunţată
de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta D.G.A.S.P.C Prahova şi
pârâta AJPS Prahova.
Totodată, a luat act de
renunţarea recurentului CNI la judecata recursului declarat împotriva aceleiaşi
sentinţe.
La pronunţarea soluţiei instanţa
de recurs a reţinut în esenţă
următoarele:
Prin
cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. 96/105/2012 Direcţia
Generală de Asistentă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Prahova a
solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâţii CD şi CNI, ca prin sentinţa
ce o va pronunţa să se dispună înlocuirea măsurii plasamentului în regim de
urgenţă pentru copilul CSV, născut la data de 09.02.2008 în Ploieşti, jud. Prahova,
fiica lui CNI şi CD, , stabilită prin Dispoziţia nr.334/PRU/09.12.2011 a
Directorului Executiv al DGASPC Prahova, cu măsura plasamentului la bunicul
matern C M.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că
minora CSV s-a născut în timpul căsătoriei dintre CNI şi CD, însă la data de 08.12.2011 s-a
primit o sesizare telefonică din partea tatălui care aducea la cunoştinţă
faptul că soţia sa împreună cu cei 4 copii ai lor se află la domiciliul
bunicului matern din com. Blejoi şi sunt neglijaţi de către mamă, care
părăseşte frecvent domiciliul, lăsându-şi copiii singuri.
A mai susţinut reclamanta că reprezentanţii
săi au mers la faţa locului după ce mama copiilor le-a confirmat că se află în
imposibilitate de a-i creşte, unde au constatat că minorii se aflau împreună cu
mama lor într-o cameră neîncălzită, sărăcăcios mobilată, mirosind a urină şi
fecale, iar copiii erau murdari şi desculţi.
De asemenea, reclamanta a arătat că mama
copiilor a declarat că era bătută de soţul ei atunci când locuiau împreună, iar
copiii erau ţinuţi în frig, astfel că, în aceste condiţii, prin Dispoziţia
nr.334/PRU/09.12.2011
s-a dispus plasamentul în regim de urgenţă la Centrul de Primire în Regim
de Urgenţă „Cireşarii” Ploieşti, iar din investigaţiile efectuate ulterior s-a
observat că bunicul matern al copiilor -CM deţine un imobil modest mobilat dar
întreţinut corespunzător, format din 4 camere şi dependinţe, unde locuieşte
împreună cu concubina sa şi fiul acestuia, iar acesta şi-a exprimat acordul de
a se ocupa de creşterea celor 4 copii ai fiicei sale, împreună cu familia lui.
În dovedirea cererii, s-au depus la dosar
înscrisuri.
Prezenţi în instanţă, pârâţii au declarat că
nu sunt de acord cu solicitarea reclamantei.
După
analizarea înscrisurilor administrate, Tribunalul Prahova a pronunţat sentinţa
civilă nr.582/24.01.2012
prin care, admiţând cererea reclamantei, a dispus înlocuirea măsurii
plasamentului în regim de urgenţă stabilită prin Dispoziţia nr. 334/PRU/09.12.2011 a
Directorului Executiv a DGASPC Prahova, faţă de copilul CSV, născut la data de ……….
în Ploieşti, jud. Prahova, fiica lui CNI şi CD,
cu măsura plasamentului la bunicul matern CM, drepturile şi obligaţiile
părinteşti privitoare la persoana copilului urmând fi exercitate şi, respectiv,
îndeplinite de către bunicul matern CM, iar drepturile şi obligaţiile
părinteşti privitoare la bunurile copilului urmând a fi exercitate şi,
respectiv, îndeplinite de către Preşedintele Consiliului Judeţean Prahova, prin
D.G.A.S.P.C. Prahova.
Împotriva
sentinţei au declarat recurs în termen legal pârâţii CNI şi CD, considerând-o
nelegală şi netemeinică invocând în drept, în mod generic dispoziţiile Legii
nr.272/2004 susţinând în esenţă că prin hotărârea pronunţată de tribunal au
fost lipsiţi temporar de drepturile şi de obligaţiile părinteşti, dispunându-se
măsura plasamentului minorilor la bunicul patern C M.
Au
susţinut recurenţii că în aceste condiţii instanţa de fond a ignorat refuzul şi
neacceptarea acestora a situaţiei create şi a ţinut cont doar de rapoartele şi
lucrările întocmite de cele două intimate.
S-a
solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinţei recurate şi pe
fond respingerea cererii şi reintegrarea minorilor în familia naturală.
Intimata reclamantă a depus în
termen legal întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
În
şedinţa publică din data de 8 mai 2012, Curtea a invocat din oficiu excepţia nulităţii
recursului declarat de pârâta CD pentru lipsa semnăturii.
În
aceeaşi şedinţă recurentul CNI a arătat că înţelege să renunţe la judecata
recursului.
Curtea,
faţă de dispoziţiile art. 137(1) Cod pr.civilă se va pronunţa mai întâi asupra
excepţiei invocată din oficiu de instanţă pe care o va admite, având în vedere
următoarele:
Potrivit
art. 3021(1) lit.d Cod pr.civilă, cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea
nulităţii, semnătura.
În
acelaşi timp, dispoziţiile art.133(1) Cod proc.civilă sancţionează cu nulitatea
cererea de chemare în judecată care nu cuprinde, printre alte elemente,
semnătura reclamantului.
Alin.2
al textului legal citat prevede că lipsa semnăturii se poate totuşi împlini în
tot cursul judecăţii.
În
speţă, cererea de recurs, în ceea ce o priveşte pe recurenta pârâtă, a fost
semnată de avocat fără însă a exista şi împuternicirea avocaţială respectivă,
motiv pentru care s-a procedat la citarea recurentei cu menţiunea de a se
prezenta în instanţă pentru a semna cererea de recurs.
Întrucât
aceasta nu a îndeplinit exigenţa impusă de instanţă, Curtea, făcând aplicarea
dispoziţiilor art.3021(1) lit.d raportat la dispoziţiile art.133 al.(1) Cod
pr.civilă, va admite excepţia nulităţii invocată din oficiu şi va constata nul
recursul cu privire la recurenta pârâtă C D.
În
baza dispoziţiilor art.246(1) Cod pr.civilă, Curtea va lua act de renunţarea
recurentului pârât la judecarea recursului.
