Cerere de instituire sechestru asigurator întemeiată pe dispoziţiile art. 591 alin. 1 Cod procedură civilă. Lipsa caracterului exigibil al creanţei invocate.

Cerere de instituire sechestru asigurator întemeiată pe dispoziţiile art. 591 alin. 1 Cod procedură civilă. Lipsa caracterului exigibil al creanţei invocate.

Litigii cu profesionişti. Măsuri asiguratorii.

Art. 591 Cod procedură civilă.

Este nefondată cererea de instituire a sechestrului asigurator, întemeiată pe dispoziţiile art. 591 alin.1 Cod procedură civilă, în condiţiile în care instanţa nu poate constata caracterul exigibil al creanţei invocate.

Curtea de Apel Bacău – Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal Decizia civilă nr. 1431 din 17 august 2012

Prin cererea formulată şi înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău la data de 27.12.2011, sub nr. 6906/110/2011, reclamanta SC K .SCS a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC T. P. S.A., pronunţarea unei încheieri prin care să se instituie sechestru asigurator asupra bunului imobil (teren şi construcţie), proprietatea pârâtei, imobil situat în Bacău, str. Chimiei, nr.12, jud. Bacău. De asemenea a solicitat şi înfiinţarea unei popriri asiguratorii asupra tuturor sumelor de bani, titlurilor de valoare sau altor bunuri mobile urmăribile datorate debitoarei-pârâte de o a treia persoană sau pe care aceasta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că între SC T.P. SA, în calitate de promitent vânzător şi SC K.SCS, în calitate de promitent – cumpărător, a fost încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1107/20.05.2009, având ca obiect promisiunea reciprocă a părţilor de a încheia un contract de vânzare-cumpărare în formă autentică cu privire la transmiterea dreptului de proprietate asupra terenului situat în intravilanul Municipiului Bacău, str. Narciselor, nr. 14 bis, jud. Bacău, în suprafaţă de 23.620 mp, contra unui preţ de 28.028.436,80 lei, interesul reclamantei fiind acela de a construi un centru comercial în oraşul Bacău. S-a mai arătat că din preţul total, reclamanta a achitat un avans în cuantum de 10.006.151,93 lei RON, reprezentând 30% din preţul total, diferenţa urmând a fi plătită la momentul perfectării. Cu această ocazie, pentru garantarea restituirii avansului, în favoarea K. SCS a fost constituită şi o ipotecă de rang I asupra terenului. S-a susţinut şi că, în antecontract, părţile s-au obligat să încheie contractul de vânzare-cumpărare asupra terenului numai după îndeplinirea cumulativă a 9 condiţii prealabile, dintre care cea privind inexistenţa oricăror litigii sau executări silite cu privire la terenul promis şi obţinerea de către promitentavânzătoare a Planului Urbanistic de Detaliu sau Planului Urbanistic Zonal -sunt cele mai importante şi nu au fost respectate, ceea ce a atras rezoluţiunea de drept a antecontractului, cu consecinţa ce s-ar impune, a restituirii avansului achitat de promitentul-cumpărător. A mai arătat reclamanta că a promovat şi o acţiune prin care a solicitat constatarea intervenirii rezoluţiunii de drept a antecontractului de vânzare-cumpărare şi obligarea pârâtei SC T.P.SA la plata sumei de 10.006.151,93 lei RON, reprezentând avans achitat, acţiune ce formează obiectul dosarului nr. 6175/110/2011. Reclamanta solicită admiterea cererii, susţinând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art.591 şi următoarele Cod procedură civilă, respectiv a demonstrat faptul că deţine o creanţă exigibilă constatată printr-un înscris, iar în vederea obţinerii unui titlu executoriu faţă de debitoare a introdus pe rolul instanţei cerere de chemare în judecată pe dreptul comun.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 591 şi următoarele Cod procedură civilă.

Prin încheierea din 22.06.2012, pronunţată în dosarul nr. 6906/110/2011, Tribunalul Bacău a respins excepţia inadmisibilităţii cererii şi a lipsei de interes a petentei şi pe fond, a respins cererea de instituire sechestru asigurator şi poprire asiguratorie, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a avut în vedere următoarele aspecte:

Cu privire la excepţia de inadmisibilitate:

Pârâta susţine în motivare că împotriva sa a fost declanşată executarea silită pentru recuperarea de către reclamantă a avansului achitat la momentul antecontractului şi că, în contextul în care părţile se află în faza executării silite, cererea de instituire a unei măsuri asiguratorii este inadmisibilă. Mai mult, cu privire la cererea de instituire a unei popriri asiguratorii, aceasta este inadmisibilă şi pentru că depăşeşte limitele de instituire a sechestrului impuse prin formulare art. 597 Cod procedură civilă, care identifică expres ca fiind sechestrabile doar sumele de bani urmăribile datorate debitorului de o a treia persoană sau pe care acesta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente.

Instanţa a constatat că într-adevăr reclamanta SC K. SCS a pornit în temeiul antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1107/20.05.2009 executarea silită a debitoarei SC T. P. SA pentru recuperarea avansului de 10.006.151,93 lei, dar formele de executare au fost anulate prin sentinţa civilă nr. 1661/28.02.2011, pronunţată de Judecătoria Bacău, motivarea acestei componente a inadmisibilităţii nefiind deci întemeiată. Referitor la faptul că cererea de instituire a unei popriri asiguratorii depăşeşte limitele de instituire reglementate de dispoziţiile codului de procedură civilă, se reţine că, potrivit art. 597 Cod procedură civilă, poprirea asiguratorie se poate înfiinţa asupra sumelor de bani, titlurilor de valoare sau altor bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului de o a treia persoană sau pe care aceasta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente, în condiţiile stabilite de art. 591.

Instanţa a constatat că reclamanta a formulat acest capăt de cerere în conformitate cu dispoziţiile anterior enunţate, împrejurarea că debitoarea are sau nu stabilite raporturi juridice existente cu instituţiile indicate în acţiune ca şi terţi popriţi, raporturi care să justifice eventualitatea instituirii acestei măsuri asiguratorii pentru bunuri ce se vor datora în viitor, fiind o chestiune care ţine de chiar fondul cererii şi analiza condiţiilor instituite de legiuitor şi nu de admisibilitatea unei cereri.

Pentru aceste considerente, excepţia de inadmisibilitate a fost respinsă.

Cu privire la excepţia lipsei de interes:

A susţinut pârâta că reclamanta are calitatea unui creditor privilegiat datorită faptului că beneficiază de o ipotecă notată în Cartea Funciară a imobilului ce face obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare, în acest context, interesul reclamantei de a urmări indisponibilizarea întregului patrimoniu nefiind unul legitim, născut şi actual la momentul promovării prezentei cereri.

Instanţa a reţinut că sechestrul şi poprirea asiguratorie sunt măsuri de indisponibilizare şi conservare ce intră în conţinutul acţiunii civile şi care au ca scop doar asigurarea creditorului asupra posibilităţii de a obţine realizarea creanţei sale, în măsura în care acesta va obţine un titlu executoriu şi care îl împiedică pe debitor să distrugă sau să micşoreze activulpatrimonial. În speţă nu se poate spune că reclamanta nu ar avea un interes actual pentru că beneficiază de o ipotecă asupra bunului ce face obiectul convenţiei părţilor, în condiţiile în care acest imobil face obiectul unor acţiuni în justiţie cu terţe persoane(se contestă dreptul de proprietate al pârâtei), reclamanta, în calitate de creditoare, având dreptul să uzeze de toate măsurile de conservare puse la dispoziţie de legiuitor pentru asigurarea realizării creanţei sale. Pentru aceste motive nici critica referitoare la faptul că se solicită instituirea unor măsuri care privesc toate activele şi resursele pârâtei şi care depăşesc cu mult valoarea creanţei reclamantei nu este de natură să ducă la concluzia unei lipse a interesului. Mai mult decât atât, chiar reclamanta – creditoare a specificat clar că solicită instituirea sechestrului/popririi până la concurenţa sumei de 10.006.151,93 lei, adică în limita creanţei sale. Faţă de aceste considerente, instanţa a respins şi excepţia lipsei de interes.

Cu privire la fondul cererii:

Între părţi a intervenit antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1107/20.05.2009, având ca obiect promisiunea reciprocă a părţilor de a încheia un contract de vânzare-cumpărare în formă autentică cu privire la transmiterea în patrimoniul SC K. SCS a dreptului de proprietate asupra terenului situat în intravilanul Municipiului Bacău, str. Narciselor, nr.14 bis, jud. Bacău, în suprafaţă de 23.620 mp, contra unui preţ de 28.028.436,80 lei, interesul reclamantei fiind acela de a construi un centru comercial în oraşul Bacău.

În convenţie, s-a stipulat: „promitentul vânzător se obligă în mod irevocabil să vândă terenul promitentului cumpărător, iar promitentul cumpărător se obligă irevocabil ca în cazul îndeplinirii condiţiilor prealabile prevăzute la art.2.1 să cumpere terenul la preţul prevăzut la art. 4.1. (art. 1.1) Prezentul antecontract este valabil pe o durată de 75 zile calendaristice calculate de la data încheierii procesului verbal descris la art. 1.3 mai jos, (denumită „Durata Antecontractului”) putând fi prelungit la solicitarea notificată în scris de promitentul vânzător cu câte două perioade de câte 30 de zile fiecare (art. 1.2). În vederea îndeplinirii condiţiei prealabile 5 de către promitentul vânzător, părţile agreează ca promitentul cumpărător se obligă să predea promitentului vânzător toate documentele legale(…) cel mai târziu în data de 19.06.2009. În caz contrar, începerea Duratei Antecontractului va fi decalată în mod corespunzător cu numărul de zile de amânare la predare a documentelor sus enumerate. Predarea se va efectua în baza unui proces verbal de predare primire, încheiat de părţi (…)” – art. 1.3.

În speţă, reclamanta susţine că pârâta nu şi-a respectat obligaţiile contractuale asumate în termenul stabilit în conformitate cu clauzele anterior enunţate, fapt ce a determinat intervenirea rezoluţiunii de plin drept şi promovarea unei acţiuni în justiţie pentru constatarea acestei chestiuni.

Conform art. 591 Cod procedură civilă, creditorul care nu are titlu executoriu, dar a cărui creanţă este constatată prin act scris şi este exigibilă, poate solicita înfiinţarea unui sechestru asigurator asupra bunurilor mobile şi imobile ale debitorului, dacă dovedeşte că a intentat acţiune. El poate fi obligat la plata unei cauţiuni în cuantumul fixat de către instanţă.

Acelaşi drept îl are şi creditorul a cărui creanţă nu este constatată în scris, dacă dovedeşte că a intentat acţiune şi depune, o dată cu cererea de sechestru, o cauţiune de jumătate din valoarea reclamată.

Instanţa poate încuviinţa sechestrul asigurator chiar dacă creanţa nu este exigibilă, în cazurile în care debitorul a micşorat prin fapta sa asigurările date creditorului sau nu a dat asigurările promise ori atunci când este pericol ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să-şi ascundă ori să-şi risipească averea. În aceste cazuri, creditorul trebuie să dovedească îndeplinirea celorlalte condiţii prevăzute de alin. 1 şi să depună o cauţiune al cărei cuantum va fi fixat de către instanţă.

Din prevederile mai sus enunţate rezultă că o cerere de sechestru asigurator poate fi încuviinţată, în condiţiile arătate de art. 591, alin. 1 dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

-creditorul nu are titlu executoriu – condiţie îndeplinită în speţă, prin sentinţa civilă nr. 1661/28.02.2011, pronunţată de Judecătoria Bacău, stabilindu-se irevocabil faptul că antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1107/20.05.2009 şi care este titlul constatator al creanţei reclamantei nu reprezintă titlu executoriu;

Creanţa creditorului este constatată prin act scris -şi această condiţie este îndeplinită în speţă;

creditorul dovedeşte că a intentat acţiune – cerinţă îndeplinită -pe rolul Tribunalului Braşov aflându-se în curs de soluţionare dosarul nr. 6175/110/2011,

-Creanţa să fie exigibilă. Instanţa a constatat că părţile au puncte de vedere diferite asupra exigibilităţii, iar prezenta acţiune nu este mijlocul pentru clarificarea acestei chestiuni. Astfel, pârâta susţine că încă se mai află în termenul legal pentru perfectarea contractului de vânzare-cumpărare, creditoarea neputând cere a se constata rezoluţiunea antecontractului, în timp ce reclamanta susţine că, dimpotrivă, acest termen a expirat, termenul contractual de 75 de zile începând să curgă de la data de 20.08.2009, data respingerii de către Consiliul local Bacău din lipsă de cvorum a propunerii de PUD înaintată de SC T.P. SA.

Or, efectuarea de aprecieri la acest moment cu privire la caracterul exigibil/neexigibil al creanţei înseamnă a soluţiona în cadrul unei judecăţi privind o cererea de luare a unei măsuri conservatorii un aspect care vizează chiar fondul raporturilor dintre părţi. Pentru aceste motive, instanţa a reţinut că nu pot fi reţinute la acest moment ca fiind incidente dispoziţiile alin. 1 ale art. 591 Cod procedură civilă.

În ceea ce priveşte instituirea sechestrului/popririi în temeiul alineatul 3 al aceluiaşi articol, se constată că legiuitorul nu mai impune creditorului, condiţia exigibilităţii creanţei, dar instituie alte cerinţe:

creanţa să fie constatată printr-un înscris – condiţie îndeplinită în speţă;

creditorul dovedeşte că a intentat acţiune - cerinţă îndeplinită;

- creditorul să facă dovada că debitorul a micşorat prin fapta sa asigurările date creditorului sau nu a dat asigurările promise ori atunci când este pericol ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să-şi ascundă ori să-şi risipească averea, dovadă care nu a fost făcută în speţă. Or, în lipsa unor asemenea dovezi nu se justifică luarea unor măsuri pentru conservarea activului patrimonial al SC T. P. SA.

Întrucât nu sunt întrunite toate condiţiile prevăzute de art. 591, alin.1 sau 3 Cod procedură civilă, instanţa a respins cererea formulată, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamanta S.C. K. S.C.S., solicitând modificarea în parte a încheierii, în sensul admiterii cererii de înfiinţare a sechestrului asigurator şi a popririi asiguratorii asupra bunurilor debitoarei, până la concurenţa sumei de 10.006.151,93 lei.

În motivarea recursului, după ce reiterează pe larg situaţia de fapt, referitoare la antecontractul dintre părţi, recurenta critică hotărârea instanţei de fond, susţinând că aceasta ar fi reţinut în mod greşit că nu avea o creanţă exigibilă la data la care a solicitat instituirea măsurilor asiguratorii.

Recurenta susţine că, faţă de dispoziţiile art. 6.2 din antecontract, intimata era obligată să îi restituie avansul achitat, ca o consecinţă a rezoluţiunii de drept a convenţiei, creanţa sa fiind exigibilă la data de 6.12.2010, iar instanţa de fond era obligată să analizeze acest aspect, fără a avea posibilitatea de a invoca prejudecarea fondului cauzei. Având în vedere caracterul măsurilor asiguratorii solicitate, care au ca scop doar indisponibilizarea bunurilor debitorului până la obţinerea titlului executoriu şi având în vedere că s-a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 591 Cod procedură civilă, recurenta susţine că se impunea admiterea cererii sale.

Intimata-pârâtă S.C T. P.S.A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, având în vedere că prin sentinţa civilă nr. 1661/2011 a Judecătoriei Bacău s-a statuat în mod irevocabil că antecontractul încheiat de părţi nu este titlu executoriu, deoarece creanţa nu este certă şi exigibilă şi nu s-a stabilit culpa sa în neîndeplinirea obligaţiilor contractuale.

Pe de altă parte, intimata învederează faptul că recurenta dispune de garanţii îndestulătoare pentru realizarea creanţei sale, respectiv ipoteca asupra unui teren cu valoare mai mare decât suma achitată cu titlu de avans şi nu poate invoca la acest moment soluţii viitoare ale instanţei de judecată ce ar împiedica executarea acestei garanţii.

Analizând sentinţa recurată, sub aspectul criticilor formulate, cât şi din oficiu, în raport de dispoziţiile legale incidente, curtea constată următoarele :

Prima instanţă a respins cererea de instituire a măsurilor asiguratorii pe considerentul că nu rezultă în mod clar că reclamanta ar avea o creanţă exigibilă, iar o statuare a instanţei pe acest aspect, în cadrul unei cereri de instituire sechestru, ar echivala cu o pronunţare asupra litigiului de fond dintre părţi, care vizează tocmai acest aspect, al îndeplinirii/neîndeplinirii obligaţiilor din antecontract.

Recurenta-reclamantă a susţinut, în esenţă, că instanţa de fond era obligată să analizeze exigibilitatea creanţei pretinse, argumentele reţinute în acest sens fiind eronate şi nelegale.

Susţinerile recurentei sunt nefondate, întrucât rezultă cu evidenţă că judecătorul de la fond a analizat acest aspect şi a ajuns la concluzia că reclamanta nu are o creanţă exigibilă, astfel că nu este îndeplinită cerinţa impusă de lege pentru a se institui măsuri asiguratorii.

Curtea constată că, aşa cum se reţine şi în încheierea tribunalului, în raport de dispoziţiile art. 591 al. (1) Cod procedură civilă, una din condiţiile imperative pentru instituirea unui sechestru asigurator este existenţa unei creanţe exigibile.

Noţiunea de „creanţă exigibilă” se referă la acea creanţă a cărei scadenţă s-a împlinit, expirând termenul la care debitorul trebuia să facă plata către creditor, astfel că acesta din urmă poate cere executare silită. În speţă, prin antecontractul nr. 1107/20.05.2009 părţile şi-au asumat obligaţii reciproce, dar aceste obligaţii sunt supuse unor condiţii. Acest aspect a fost constatat irevocabil şi prin sentinţa civilă nr. 1661/2011 a Judecătoriei Bacău, care a reţinut că „lipseşte caracterul cert al creanţei, întrucât pentru a se putea solicita restituirea avansului achitat de creditoare este necesar să se stabilească culpa promitentului-vânzător în neexecutarea la termen a contractului”.

Pe de altă parte, pe rolul Tribunalului Braşov se află în curs de soluţionare acţiunea reclamantei S.C. K. S.C.S. prin care solicită să se constate că a intervenit rezoluţiunea de drept a antecontractului nr. 1107/2009, ca urmare a neîndeplinirii obligaţiilor asumate de promitentul-vânzător S.C. T. P. S.A.

În acest context, instanţa de fond a apreciat în mod corect că nu are suficiente elemente pentru a stabili exigibilitatea creanţei în discuţie, iar o statuare asupra acestui aspect în actualul cadru procesual ar impieta judecata pe fondul litigiului.

Ca urmare, instanţa de fond a menţionat, în considerente că „la acest moment” nu poate reţine că ar fi întrunite condiţiile prevăzute de art. 591 al. (1) Cod procedură civilă.

Motivele de recurs, în cea mai mare parte, nu abordează acest aspect, singura susţinere în acest sens a recurentei fiind aceea că în raport de dispoziţiile art. 6.2 din antecontract, creanţa sa este exigibilă la data de 06.12.2010.

Ori această susţinere nu putea fi reţinută „de plano”, fără a avea în vedere şi celelalte prevederi contractuale referitoare la obligaţiile părţilor, respectiv art. 6.1 şi art. 1.3, aspecte ce fac obiectul litigiului de fond.

Ca urmare, având în vedere aceste aspecte, instanţa de fond a stabilit în mod judicios că nu poate institui la acest moment măsuri asiguratorii, creanţa debitoarei nefiind exigibilă.

Curtea mai are în vedere faptul că procedura măsurilor asiguratorii nu soluţionează fondul dreptului, ci are o finalitate subsecventă, prin care se urmăreşte valorificarea acestuia. Raţiunea legiuitorului a fost aceea de a preîntâmpina riscul la care este expus titularul dreptului – şi anume – situaţia în care, deşi dreptul i-a fost recunoscut printr-o hotărâre irevocabilă, susceptibilă de punere în executare, să se vadă pus în imposibilitate de a-l realiza ca urmare a manoperelor dolosive ale debitorului.

În speţă, acest risc este discutabil, în condiţiile în care creditorul are, în momentul de faţă o ipotecă notată în Cartea Funciară asupra terenului ce face obiectul antecontractului, chiar dacă acest aspect nu îngrădeşte dreptul creditorului de a solicita şi alte măsuri asiguratorii. Raportat la momentul promovării prezentei cereri de instituire a măsurilor asiguratorii, recurenta nu poate invoca o viitoare şi eventuală lipsire a sa de garanţia reală imobiliară de care dispune în prezent, astfel că, din acest punct de vedere, nu este supusă, la acest moment, riscului de a-şi realiza creanţa pentru care se judecă.

Faţă de considerentele expuse, curtea a concluzionat că recursul reclamantei este nefondat, urmând a fi respins ca atare, în temeiul art. 312 al. (1) raportat la art. 304 pct. (9) Cod procedură civilă.