Căile de atac ordinare. Recursul. Soluţiile la judecata recursului. Rejudecarea cauzei de către instanţa a cărei hotărâre a fost casată. Acţiunea civilă exercitată în procesul penal. Constituirea ca parte civilă. Infracţiunile silvice.

C.proc.pen., art. 197 alin. 1 şi 3, art. 291 alin.1 rap. la art.15 alin.2, art. 3859 alin. 1 pct. 21, art. 4145 alin. 4

Legea nr. 46/2008 – Codul Silvic, art. 108 alin. 1 lit. b), alin. 2 lit. a), art. 110 alin. 1 lit. b), alin. 2 lit. a)

Decizia nr. II (2) din 15.03.2010 a ÎCCJ – Secţiile Unite dată în interesul legii.

Faţă de prevederile art.414/5 alin.4 cod proc. penală, dacă obiectul material al infracţiunilor silvice îl constituie vegetaţia forestieră, aceasta trebuie să se realizeze cu respectarea întocmai a Deciziei nr.2 din 15 martie 2010 a ÎCCJ – Secţiile Unite, dată în interesul legii, potrivit căreia prin săvârşirea faptei împotriva fondului forestier proprietate privată aparţinând persoanelor fizice sau juridice, sunt prejudiciate atât patrimoniul şi interesele statului, a căror reprezentare o asigură ocoalele silvice, cât şi proprietarul nominal al acestuia.

De aceea, în raport de principiile ce se degajă din dispoziţiile art. 14 şi 15 cod proc. penală privind constituirea de parte civilă în procesul penal, chiar dacă nu s-a indicat în conceptul rechizitoriului, prima instanţă este datoare să dispună introducerea în cauză a ocolului silvic, în calitate de parte civilă, reprezentant al statului, subiect pasiv principal al infracţiunilor deduse judecăţii, astfel încât să i se dea posibilitatea exercitării acţiunii civile, după caz, alături de proprietarul nominal al fondului forestier, în vederea precizării şi situaţiei recuperării prejudiciilor materiale produse de inculpaţi.

Curtea de Apel Ploieşti, Secţia Penală şi pentru cauze cu minori şi de familie,

Decizia penală nr. 317/R din 8 martie 2012.

Prin sentinţa penală nr. 1487 din data de 22 decembrie 2011 pronunţată de Judecătoria Moreni s-a dispus condamnarea coinculpaţilor la două pedepse de câte 2 ani închisoare pentru infracţiunile silvice prev. şi ped. de art. 108 alin. 1 lit. b), alin. 2 lit. a), respectiv art. 110 alin. 1 lit. b), alin. 2 lit. a) din Legea nr. 46/2008, ambele cu aplic. art. 37 lit. a) şi lit. b) Cod penal comb. cu art. 3201 C.proc. pen., aplicându-se conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) Cod penal, pedeapsa cea mai grea de câte 2 (doi) ani închisoare.

În latură civilă, s-a admis în parte acţiunea exercitată de partea vătămată persoană juridică, dispunându-se obligarea acestora în solidar la plata sumei de 511,70 lei cu titlu de despăgubiri civile.

Totodată, s-a luat şi măsura de siguranţă privind confiscarea specială a sumelor de câte 500 lei reprezentând contravaloarea atelajelor folosite la săvârşirea faptelor precum şi de câte 350 lei, contravaloarea lemnelor vândute martorilor cumpărători de bună credinţă.

Recursul exercitat de unitatea de parchet, este fondat.

Din coroborarea dispoziţiilor art. 291 alin.1 rap. la art.15 alin. 2 Cod proc. penală, rezultă că în cazul infracţiunilor contra patrimoniului judecata la primul grad de jurisdicţie poate avea loc numai dacă părţile sunt legal citate şi procedura este legal îndeplinită, inclusiv cu partea vătămată care se poate constitui parte civilă pentru repararea pagubei, produse de inculpat, acţiune ce se porneşte în faţa instanţei penale până la citirea actului de sesizare.

Inculpaţii au fost trimişi în judecată prin rechizitoriul nr.118/P/2010 din 10 ianuarie 2011 întocmit de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti pentru săvârşirea infracţiunilor de tăiere ilegală de arbori şi furt de arbori prev. şi ped. de art. 108 alin. 1 lit. b), alin.2 lit. a) respectiv prev. şi ped. de art.110 alin.1 lit.b), alin. 2 lit.a) din Legea nr.46/2008 – Codul Silvic, ambele cu aplic. art. 37 lit. a) şi b) şi art. 33 lit. a) Cod penal.

În fapt, s-a reţinut că folosindu-se de topoare şi atelaje hipo împrumutate, pe baza înţelegerii prealabile, la datele de 30 iunie 2009, 01 iulie 2009 şi 03 iulie 2009, împreună, aceştia au tăiat fără drept, de pe picior şi sustras un număr de 51 salcâmi de dimensiuni mari, din pădurea proprietatea privată a părţii civile persoană juridică, cauzându-se fondului forestier un prejudiciu în sumă de 511,70 lei, reprezentând contravaloarea a 6,227 m.c. material lemnos, adică peste 5,95 ori preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă de pe picior.

Din adresele aflate în dosarul de urmărire penală rezultă cu certitudine că potrivit contractului nr. 16/20 decembrie 2007, încheiat cu proprietarul persoană juridică, la momentul comiterii faptelor, perimetrul forestier pe care se aflau în vegetaţie arborii tăiaţi ilegal, era în administrarea Regiei Locale Ocolul Silvic Pădurile Făgăraşului R.A.

Ca urmare, în cursul cercetărilor penale, aceasta din urmă s-a constituit parte civilă cu suma de 511,70 lei despăgubiri civile, la care s-a adăugat suma de 97,22 lei TVA, menţionându-se că reprezintă contravaloarea pagubei produse prin infracţiunile silvice deduse judecăţii.

Pe de altă parte, din probele administrate în prima fază procesuală şi însuşite de cei doi inculpaţi potrivit art. 3201 C.proc.pen. s-a dovedit şi faptul că imediat după comiterea sustragerilor, materialul lemnos a fost valorificat unor martori cumpărători de bună credinţă, la preţul de 120 lei/atelaj hipo, deci obţinând un beneficiu în sumă de câte 220 lei fiecare.

Mai mult, după începerea urmăririi penale, deşi au fost identificate în domiciliile acestora, bunurile nu au fost ridicate, indisponibilizându-se conform proceselor verbale încheiate la 08 iulie 2009, în custodia acestora până la finalizarea procesului.

În atari circumstanţe de fapt, faţă de prevederile art.414/5 alin.4 C.proc.pen., se impunea ca judecata cauzei în primă instanţă să se realizeze cu respectarea întocmai a Deciziei nr.2 din 15 martie 2010 a ÎCCJ - Secţiile Unite, dată în interesul legii, potrivit căreia din moment ce obiectul material al infracţiunii silvice îl constituie vegetaţia forestieră, prin săvârşirea unei atari fapte indiferent de apartenenţa fondului forestier, sunt prejudiciate atât patrimoniul şi interesele statului cât şi proprietarul nominal al acestuia.

De aceea, în raport de principiile ce se degajă din dispoziţiile art. 14 şi 15 C.proc.pen. privind constituirea de parte civilă în procesul penal, chiar dacă nu s-a indicat în conceptul rechizitoriului, prima instanţă este datoare să dispună introducerea în cauză a ocolului silvic, în calitate de parte civilă, reprezentant al statului, subiect pasiv principal al infracţiunilor deduse judecăţii, astfel încât să i se dea posibilitatea exercitării acţiunii civile, după caz, alături de proprietarul nominal al fondului forestier, în vederea precizării şi situaţiei recuperării prejudiciilor materiale produse de inculpaţi.

Aşa fiind, admiţându-se recursul exercitat de parchet, în baza art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc.pen. se va proceda la casarea în tot a sentinţei atacate şi se va trimite cauza la aceeaşi judecătorie pentru rejudecare cu introducerea în procesul penal şi a ocolul silvic respectiv, în calitate de parte civilă.

Reluându-se cercetarea judecătorească, cu respectarea întocmai a cadrului procesual determinat conform art. 292 rap. la art.15 C.proc.pen. şi Deciziei nr. 2 din 15 martie 2010 a ÎCCJ - Secţiile Unite dată în interesul legii, funcţie de probele însuşite de inculpaţi conform art.3201 cod proc. penală, după caz, nou administrate şi poziţia procesuală a celor două părţi vătămate, subiecţi pasivi ai infracţiunilor silvice imputate, instanţa de rejudecare va examina şi celelalte critici invocate de recurent, respectiv legalitatea confiscării speciale raportat la întinderea despăgubirilor civile acordate şi a beneficiilor efective obţinute din valorificarea materialului lemnos sustras.

( Judecător Elena Negulescu )