Căi extraordinare de atac. Revizuire. Cereri de
revizuire succesive, formulate de aceeaşi parte, în aceeaşi pricină, întemeiate
pe jurisprudenţa Curţii Europene de Justiţie în materia taxelor fiscale.
Condiţii cerute pentru admiterea în principiu a cererii de revizuire
Temei
de drept: art. 322 C.pr.civ.; O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe
poluare pentru autovehicule
Constatarea, de către Curtea Europeană de
Justiţie, a faptului că O.U.G. nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării
şi punerii în circulaţie în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte
state membre ale Uniunii Europene, contravenind astfel art. 110 din TFUE,
precum şi stabilirea de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în recursul
în interesul legii promovat de procurorul general, că procedura prevăzută de
art. 7 din O.U.G. nr. 50/2008, raportat la art. 205 — 218 din Codul de
procedură fiscală, nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei pe
poluare, întemeiate pe dispoziţiile art. 117 alin. 1 lit. d) din acelaşi cod,
nu sunt de natură să anuleze condiţia principală cerută pentru admisibilitatea
în principiu a unei cereri de revizuire, şi anume aceea că hotărârea pronunţată
de o instanţă de recurs poate fi reformată ca urmare a exercitării căii extraordinare
de atac a revizuirii, doar dacă instanţa de control judiciar a evocat ea însăşi
fondul raportului juridic litigios dedus judecăţii.
Decizia civilă nr. 348/CA/20.02.2012
Prin sentinţa nr.362/CA/29.11.2010, Tribunalul
Vaslui a admis acţiunea formulată de reclamantul P.Gh.-C., în contradictoriu cu
pârâta A.F.P. a municipiului Vaslui, pe care a obligat-o să restituie
reclamantului suma de 2.479 lei, încasată de la acesta cu titlu de taxă pe
poluare pentru autovehicule, în baza O.U.G. nr. 50/2008, sumă ce a fost
stabilită prin decizia de calcul nr.12182 din 13 martie 2009, emisă de pârâta
A.F.P. Vaslui.
Curtea de Apel Iaşi, prin decizia nr.285 din 28
martie 2011, a admis recursul introdus de pârâta A.F.P. a Municipiului Vaslui,
în sensul că a modificat, în parte, sentinţa nr. 362/CA/29.11.2010 a
Tribunalului Vaslui şi a respins, în fond, acţiunea formulată de reclamantul
P.Gh.-C., în contradictoriu cu pârâta A.F.P. a Municipiului Vaslui, reţinând,
în principal, că sesizarea instanţei s-a făcut cu neobservarea cerinţelor
stabilite de art.218 alin.2 din Codul de procedură fiscală.
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Iaşi sub
nr. 257/45/2011, reclamantul - intimat P.Gh.-C. a solicitat revizuirea deciziei
nr. 285/2011, invocând faptul că instanţa nu s-a pronunţat asupra unui lucru
cerut, obiectul pricinii nu se află în fiinţă, după pronunţarea hotărârii s-au
descoperit înscrisuri doveditoare, decizia pronunţată este lipsită de temei
legal, instanţa a aplicat greşit legea, omiţând să cerceteze motivele de nelegalitate
invocate, afirmându-şi dreptul de a i se restitui taxa de poluare şi susţinând
că taxa pe poluare, instituită de O.U.G nr.50/2008 este ilegală, contradictorie
cu art.90 din TFUE; cererea a fost respinsă prin decizia nr.408 din 21 aprilie
2011, instanţa reţinând că niciunul dintre aspectele invocate nu este incident
în cauză.
După aproximativ două luni de la data pronunţării
ultimei decizii menţionate, P.Gh.-C. a formulat o noua cerere de revizuire,
prin care a solicitat anularea deciziei nr.285/2011 pronunţată de Curtea de
Apel Iaşi, pe motiv că instanţa nu s-a pronunţat asupra legalităţii O.U.G.
nr.50/2008, asupra repunerii în termen a contestării şi anulării deciziei de
calcul, conform interpretării C.J.C.E. în cauza Tatu contra României, că decizia
este lipsită de temei legal, motivul special de revizuire fiind cel prevăzut de
art.21 alin.2 din Legea nr. 554/2004, că nu s-a dat eficienţă principiului
priorităţii dreptului comunitar, că s-a încălcat dreptul la apărare, cerere ce
a fost respinsă prin decizia nr. 753/2011; apreciindu-se că aceasta nu
îndeplineşte condiţiile de admisibilitate, în principiu, cerute de art.322 din
Codul de procedură civilă şi de art.21 alin.2 din Legea nr.554/2004.
La doar patru zile după pronunţarea deciziei mai sus
menţionate, P.Gh.-C. a formulat o a treia cerere de revizuire, îndreptată
împotriva deciziei nr.753/2011 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în dosarul nr.
559/45/2011, prin care a învestit instanţa să se pronunţe dacă O.U.G. nr.
50/2008 încalcă dreptul comunitar şi asupra revizuirii, contestării şi
anulării, revocării deciziei de calcul, însuşindu-şi interpretarea C.J.C.E.
privind repunerea în termen a contestării actului administrativ, apreciind că
statul nu poate profita, iar contribuabilul nu poate suferi o pierdere
financiară, ca urmare a aplicării unei dispoziţii fiscale naţionale contrare
dreptului comunitar şi susţinând că nu i s-a comunicat decizia de calcul a
taxei pe poluare, pe care o contestă şi solicită anularea ei; formulând
totodată şi o cerere de sesizare a C.J.C.E. pentru a se stabili dacă taxele
încasate prin încălcarea dreptului comunitar se restituie tot conform art.117,
fără contestare decizie de calcul a taxei de poluare; prin concluziile scrise
depuse la termenul din 5.12.2011, revizuentul precizând că în prezentul dosar
obiectul acţiunii este restituirea taxei pe poluare în temeiul art.117, faţă de
precedentele revizuiri, în care obiectul acţiunii era în contestare şi anulare
decizie de calcul a taxei pe poluare.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, prin
prisma motivelor cererii de revizuire şi a dispoziţiilor legale aplicabile,
Curtea a constatat că dispoziţiile art. 21 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 au
fost abrogate prin Legea nr. 299/2011 şi că, potrivit prevederilor art. 322
C.pr.civ., care consacră calea extraordinară de atac a revizuirii, ca fiind o
cale de retractare a hotărârilor pronunţate, poate fi exercitată numai
împotriva hotărârilor definitive, în cazurile şi în condiţiile expres stabilite
de lege.
Curtea a mai constatat că prima condiţie şi cea
hotărâtoare pentru exercitarea căii de atac extraordinare a revizuirii, ce este
îndreptată împotriva unei hotărâri dată de instanţa de recurs, este aceea ca
instanţa de control judiciar, pronunţând acea hotărâre, să fi evocat fondul.
Această condiţie de care depinde admiterea în
principiu a cererii de revizuire, nu este îndeplinită în prezenta cauză,
întrucât cererea revizuentul nu vizează decizia instanţei de recurs dată ca
urmare a judecării fondului, ci o hotărâre dată în calea extraordinară de atac
a revizuirii, hotărârea prin care a fost menţinută situaţia de fapt stabilită
de instanţa de control judiciar prin decizia nr.285 din 28 martie 2011, a cărei
reformare se solicită, şi care, conform doctrinei şi practicii judiciare, nu
mai poate forma obiect al revizuirii, chiar dacă art.328 din Codul de procedură
civilă stabileşte, de principiu, că hotărârea dată asupra revizuirii este
supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită.
Curtea constată de asemenea că la data pronunţării
deciziei nr.285/2011, Curtea Europeană de Justiţie nu soluţionase încă dosarul
C-402/09, având ca obiect o cerere de pronunţare a unei hotărâri preliminare,
formulată în temeiul art.234 CE, de Tribunalul Sibiu, în procedura privind pe
Ioan Tatu şi Statul român, şi că abia prin Decizia nr. 24/2011, Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie, admiţând recursul în interesul legii formulat de
procurorul general, a stabilit că: „Procedura de contestare prevăzută la art.7
din O.U.G. nr. 50/2008, raportat la art.205-218 din Codul de procedură fiscală,
nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare, întemeiate pe
dispoziţiile art. 117 alin.1) lit. d) din acelaşi cod".
Pe de altă parte, Curtea a considerat că nu se poate
face aplicaţiunea dispoziţiilor art. 322 pct.9 din Codul de procedură civilă şi
nici a prevederilor art. 21 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, în vigoare la data
sesizării sale, în ceea ce priveşte solicitarea revizuentului de a fi repus în
termenul de contestare şi anulare a deciziei de calcul al taxei pe poluare şi
de restituirea taxei de poluare în temeiul art.117, întrucât, de principiu, în
căile extraordinare de atac, cum este calea recursului sau cea a revizuirii, nu
se poate schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în
judecată şi nici nu se pot face alte cereri noi, astfel cum impun prevederile
art.316 coroborate cu dispoziţiile art.294 alin. 1 din Codul de procedură
civilă.
Curtea a constatat că în aceste condiţii statul
român nu numai că s-a conformat hotărârii din 7 aprilie 2011 a Curţii Europene
de Justiţie şi a Deciziei nr. 24/14.11.2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie, procedând la eliminarea legislaţiei naţionale găsită a fi contrară
Tratatului Comunităţii Europene, dar a creat şi mecanismele necesare
restituirii taxelor încasate în baza O.U.G. nr. 50/2008, stabilind, prin art.12
alin.2 din menţionata lege, că acestea se restituie la cererea
contribuabilului, cerere pe care cel în cauză trebuie să o adreseze direct
organului fiscal competent, în speţă A.F.P. a municipiului Vaslui, fără a mai
fi obligat să parcurgă procedura administrativă prevăzută de O.G. nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală.
Chiar dacă jurisprudenţa Curţii de Justiţie a
Uniunii Europene recunoaşte contribuabilului dreptul de a solicita rambursarea
unei taxe instituite cu încălcarea dreptului european, independent de orice
contestare a actului administrativ prin care această taxă a fost stabilită,
acest fapt nu deschide, de drept, calea justiţiabilului de a obţine reformarea
unei hotărâri judecătoreşti irevocabile, în alte condiţii decât cele prevăzute
de dreptul intern, respectiv de Codul de procedură civilă, întrucât
valorificarea dreptului trebuie să se facă doar în condiţiile de fond şi formă
stabilite de legislaţia naţională, astfel cum însăşi Curtea a statuat.
Ca atare, constatând că reformarea deciziei nr. 753/2011 nu este
posibilă pe calea extraordinară de atac a revizuirii, atâta timp cât prin acea
hotărâre, instanţa de recurs a respins cererea fără a evoca fondul raportului
juridic litigios dedus judecăţii, că în căile extraordinare de atac nu se pot
formula cereri noi şi cu atât mai mult direct în faţa instanţei de control
judiciar, şi că noul cadru legislativ permite contribuabilului să ceară
restituirea taxei plătite, în baza unei norme interne ce s-a dovedit a fi
contrară Tratatului Comunităţii Europene, printr-o simplă cerere, pe care
acesta trebuie să o adreseze organului fiscal competent, fără a mai fi obligat
să îndeplinească vreo altă formalitate, Curtea de apel a respins cererea de
revizuire ca fiind nefondată. |
