avocats.ro
jurisprudență
 
 
 
 
Asistenţă juridică obligatorie. Persoană care nu este înscrisă în tabloul de avocaţi aparţinând U.N.B.R.
 
Cod proc. penală art. 171-173
Legea nr.51/1995 art.1 alin.2
 
Asistenţa juridică a unei persoane trimisă în judecată pentru săvârşirea unei infracţiunii pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 5 ani închisoare de către o altă persoană care deşi depune la dosar delegaţie de avocat dar care nu este înscrisă pe tabloul nici unui barou aparţinând U.N.B.R. nu echivalează cu asistenţă juridică obligatorie impusă de art.171 Cod proc. penală.
 
Curtea de Apel Ploieşti, Secţia Penală şi pentru cauze cu minori şi de familie,
Decizia civilă nr. 1531 din 15 noiembrie 2012. 
       
Prin sentinţa penală nr. 113 din data de 18 aprilie 2012, Judecătoria Găeşti  l-a condamnat pe inculpatul parte vătămată F.N., în baza art.208 alin.1-209 alin.1 lit.a), g) şi i) Cod penal cu aplic. art.37 lit.b) Cod penal şi art.74 şi art.76 Cod penal la pedeapsa de 1 an închisoare, iar în baza art.71 Cod penal s-au interzis inculpatului exerciţiul drepturilor civile prev. de art.64 alin.1 lit.a) teza a-II-a şi lit.b) Cod penal.
În baza art.334 Cod proc. penală s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei privind pe inculpatul S.M.G., din infracţiunea prev. de art.208 alin.1-209 alin.1 lit.a), g) şi i) Cod penal în infracţiunea prev. de art.210 Cod penal rap. la art.208 alin.1-209 alin.1 lit.a), g) şi i) Cod penal şi în consecinţă:
În temeiul disp. art.11 pct.2 lit.b) comb. cu art.10 lit.h) Cod proc. penală şi art.131 alin.2 din acelaşi cod a fost încetat procesul penal privindu-l pe acest inculpat, ca urmare a retragerii plângerii prealabile.
Conform disp. art.118 alin.1 lit.b) şi art.118 alin.3 Cod penal s-a confiscat de la inculpaţi suma de 1500 lei reprezentând echivalentul în bani al atelajului folosit la săvârşirea faptei.
Potrivit disp. art.11 pct.2 lit.b) comb. cu art.10 lit.h) Cod proc. penală şi art.131 alin.2 din acelaşi cod a fost încetat procesul penal pornit împotriva inculpaţilor: F.N. pentru art.217 Cod penal la plângerea părţii vătămate V.G.; V.G. pentru art.180 alin.2 Cod penal la plângerea părţii vătămate F.N. şi, respectiv P.I., la plângerea părţii vătămate F.N.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că în seara zilei de 23.09.2010 inculpaţii F.N. şi S.M.G. s-au hotărât să sustragă mai multe bunuri din gospodăria părţii vătămate V.G., profitând şi de faptul că anterior inculpatul S.M.G. cunoştea topografia imobilului deoarece lucra şi locuia temporar aici fiind ziler şi plătit de partea vătămată V.G.
În aceste circumstanţe, cei doi au luat mai multe ţevi metalice, foi de tablă ondulată pe care le-au dus în livada imobilului lăsându-le acolo până în momentul în care s-au reîntors cu un atelaj hipo. După ce au încărcat aceste bunuri în respectivul atelaj, inculpaţii s-au hotărât să cerceteze şi interiorul imobilului pentru a mai sustrage şi alte bunuri.
Folosindu-se de cheia ce asigura uşa de acces în imobil, inculpatul S.M.G. cunoscând locul unde aceasta fusese lăsată de proprietar, a intrat şi a sustras mai multe bunuri.
Inculpatul F.N. din interiorul autoturismului Renault Megan aparţinând părţii vătămate V.G. care se afla parcat în curtea imobilului a sustras radiocasetofonul auto şi un încărcător al unui telefon mobil. Pentru a pătrunde în interiorul autoturismului inculpatul F.N. a tăiat copertina din material tip prelată.
Toate aceste bunuri au fost transportate cu atelajul hipo la domiciliul inculpatului F.N. unde inculpaţii  au rămas până a doua zi.
Pe data de 25.09.2010 partea vătămată V.G. împreună cu inculpatul P.I., au mers la domiciliul lui F.N. pentru a-şi recupera bunurile. Acesta din urmă a recunoscut că a participat la sustragerea de bunuri şi a predat televizorul color, precizând însă că a doua zi urmează să îi predea şi restul bunurilor sustrase.
Deoarece inculpatul F.N. nu i-a restituit bunurile pe data de 26.09.2010 în jurul orelor 17,00 partea vătămată V.G. şi inculpatul P.I. însoţiţi de mai mulţi martori s-au deplasat la domiciliul lui F.N. Aici acesta din urmă i-a invitat pe V.G. şi P.I. să intre în curtea locuinţei sale, deschizând în acest sens porţile de acces şi, totodată, ajutând la încărcarea ţevilor şi a tablei ondulate.
La plecare partea vătămată V.G. împreună cu altă persoană i-au solicitat lui F.N. restituirea şi a celorlalte bunuri sustrase, bunuri care potrivit susţinerilor acestuia din urmă, se aflau la domiciliul inculpatului S.M.G.
Pentru acest motiv F.N. s-a urcat în autoturismul său personal în scop de a se deplasa să recupereze bunurile, însă imediat a fost lovit cu palmele şi cu pumnii de către partea vătămată V.G. şi inculpatul P.I., suferind astfel leziuni ce au necesitat pentru vindecare 12-14 zile îngrijiri medicale, conform certificatului medico – legal nr.1064/27.09.2010.
În consecinţă, s-a apreciat că faptele inculpatului S.M.G. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art.210 Cod penal raportat la art.208 alin.1- 209 alin.1 lit.a), g) şi i) Cod penal, ale inculpatului F.N. elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art.208 -209 alin.1 lit.a), g) şi i) şi art.217 alin.1 Cod penal iar ale părţii vătămate, devenită inculpat V.G. şi inculpatului P.I. de a-l lovi pe inculpatul parte vătămată F.N. producându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 12-14 zile îngrijiri medicale întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de lovire prevăzută şi pedepsită de art.180 alin.2 Cod penal.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Găeşti şi inculpatul parte vătămată F.N., criticând-o pe motive de nelegalitate şi netemeinicie.
Inculpatul parte vătămată F.N. prin apărătorul ales a criticat soluţia instanţei de fond, solicitând în principal trimiterea cauzei spre rejudecare, deoarece la instanţa de fond acesta nu a beneficiat de asistenţă juridică obligatorie. În acest sens s-a arătat că inculpatul a fost trimis în judecată şi condamnat, printre altele, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art.208 alin. 1-209 alin.1 lit.a), g) şi i) Cod penal, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani.
Potrivit dispoziţiilor art. 171 alin.3 Cod proc. penală, în cursul judecăţii, asistenţa juridică a inculpatului este obligatorie când legea prevede pentru infracţiunea săvârşita pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani.
Din economia disp. art. 171 - art. 173 şi în special, a art.172 alin. 8, rezultă că apărătorul ce trebuie să acorde asistenţa juridică inculpatului (şi care poate fi ales sau desemnat din oficiu) trebuie să fie un avocat care să facă parte din baroul de avocaţi  (întrucât în cazul neasigurării asistenţei juridice, obligaţie ce-i revine apărătorului, organele judiciare pot sesiza conducerea baroului de avocaţi spre a lua măsuri).
Actele depuse cu ocazia soluţionării acestei căi de atac, arată apărătorul recurentului inculpat denotă faptul că numitul OA nu este înscris în nici un tablou al vreunui barou din care face parte, barou component al Uniunii Naţionale a Barourilor din România (U.N.B.R.).
La acest motiv de recurs a achiesat şi procurorul de şedinţă, care după susţinerea motivelor iniţiale le-a completat şi cu acest motiv.
Examinând  recursurile formulate prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului, a criticilor invocate dar şi sub toate aspectele conform art. 3856 alin.3 Cod proc. penală, Curtea a considerat că ambele căi de atac sunt fondate.
Astfel cum a arătat inculpatul parte vătămată F.N., el a fost trimis în judecată printre altele pentru infracţiunea prev. de art. 208 alin.1 -209 alin.1 lit.a), g) şi i) Cod penal, care este pedepsită cu închisoarea de la 3 la 15 ani.
Conform art. 171 alin.3 Cod proc. penală, asistenţa juridică este obligatorie în cauzele în care legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare, situaţie în care se constată că se află şi inculpatul parte vătămată recurent F.N.
La instanţa de fond conform împuternicirii avocaţiale existente la fila 16, acest inculpat a fost asistat de către „avocatul” O.A.
Din adresele depuse la dosar în faţa instanţei de recurs, aflate la filele 23 şi 24, rezultă că numitul O.A. nu figurează pe tabloul avocaţilor din Barourile Dâmboviţa şi/sau Bucureşti.
Referitor la acestea, Curtea reţine că asistenţa juridică în cadrul proceselor penale aşa cum prevede art.1 alin.2 din Legea nr.51/1995, republicată privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat este acordată „numai de avocaţii înscrişi în tabloul baroului din care fac parte, barou component al Uniunii Naţionale a Barourilor din România”.
Deoarece din înscrisurile mai sus menţionate rezultă că numitul O.A. nu face parte din nici un barou component al U.N.B.R., Curtea a considerat că acestuia nu i s-a acordat o asistenţă juridică în conformitate cu prevederile art. 171 Cod proc. penală.
Consecinţa acestei situaţii de fapt este prevăzută de art. 197 alin. 2 Cod proc. penală şi nu poate conduce decât la nulitatea absolută a sentinţei recurate în ceea ce-l priveşte pe inculpatul parte vătămată recurent F.N.
În plus, faţă de acestea, apreciind că situaţia de fapt dedusă judecăţii este în strânsă legătură cu activitatea recurentului F.N., Curtea a considerat că se impune casarea întregii sentinţe recurate şi rejudecarea cauzei în integralitate, urmând a se avea în vedere şi celelalte motive invocate de către procuror şi acest recurent.
 
(Judecător Florentin Teişanu)