Asistenţă juridică obligatorie. Lipsă desemnare curator special pentru bolnavul supus măsurii de siguranţă a internării medicale.

Asistenţă juridică obligatorie. Lipsă desemnare curator special pentru bolnavul supus măsurii de siguranţă a internării medicale.

Cod proc. penală, art. 197 alin. 2

Cod civil, art. 167, aprobat prin Legea nr. 287/2009

În conformitate cu dispoziţiile cuprinse în art. 164 alin.1 Cod civil, persoana care nu are discernământul necesar pentru a se îngriji de interesele sale, din cauza alienaţiei ori debilităţii mintale, va fi pusă sub interdicţie judecătorească iar potrivit disp. art. 167 din acelaşi cod, în caz de nevoie şi până la soluţionarea cererii de punere sub interdicţie judecătorească, instanţa de tutelă poate numi un curator special pentru îngrijirea şi reprezentarea celui a cărui interdicţie a fost cerută. Drept urmare, pentru asigurarea eficientă a dreptului la apărare a bolnavului pentru care se solicită internarea medicală este necesară, pe lângă desemnarea unui apărător din oficiu şi a unui curator special, pentru ca primul să cunoască de la o persoană cu capacitate deplină de exerciţiu circumstanţele cauzei şi situaţia personală a bolnavului.

Curtea de Apel Ploieşti, Secţia Penală şi pentru cauze cu minori şi de familie,

Decizia penală nr. 650 din 8 mai 2012.

Prin decizia penală nr.650 din 08 mai 2012 Curtea de Apel Ploieşti a admis recursul declarat de M.D., internat în Spitalul de Psihiatrie Săpoca, împotriva sentinţei penale nr.2 din 9 ianuarie 2012 pronunţată de Judecătoria Pogoanele pe care a casat-o şi a trimis cauza la aceiaşi instanţă pentru rejudecare, cu respectarea dreptului la apărare al bolnavului M.D., prin desemnarea unui curator care să reprezinte interesele acestuia.

Pentru a decide astfel, instanţa de control judiciar a reţinut următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 2 din 09 ianuarie 2012 Judecătoria Pogoanele a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Pogoanele şi în temeiul disp. art.162 alin.4 Cod proc. penală cu referire la art.114 alin.1 Cod penal a confirmat măsura internării provizorii a bolnavului M.D. şi a dispus internarea acestuia într-un institut medical de specialitate, până la însănătoşire.

În baza disp. art. 162 alin.5 în referire la art.161 Cod proc. penală despre măsură s-a dispus înştiinţarea Primăriei comunei Glodeanu Sărat.

Totodată, în baza disp. art. 432 alin.1 Cod proc. penală s-a dispus ca hotărârea definitivă, însoţită de copia raportului de expertiză medico-legală şi avizului Comisiei Medicale de Psihiatrie să fie înaintată Direcţiei de Sănătate Publică a judeţului Buzău şi Spitalului de Psihiatrie şi Pentru Măsuri de Siguranţă Săpoca.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut pe baza actelor şi lucrărilor cauzei, următoarele:

La data de 24.11.2011, prin adresa nr. 334/P/2010, Parchetul de pe lângă Judecătoria Pogoanele a sesizat instanţa de judecată, în temeiul disp. art.162 Cod proc. penală, solicitând luarea măsurii de siguranţă a internării medicale provizorii a bolnavului M.D.

S-a arătat că la data de 9.03.2011, împotriva susnumitului a fost pusă în mişcare acţiunea penală pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 321 Cod penal, în cauză s-a dispus expertizarea psihiatrică a învinuitului iar potrivit raportului de expertiză medico-legală psihiatrică nr. A1PSI/232/4081 din 11 noiembrie 2010 s-a concluzionat că la data comiterii faptei învinuitul nu a avut capacitatea psihică de apreciere critică asupra faptei, faţă de care discernământul a fost abolit şi comisia medicală a propus şi avizat aplicarea măsurii de siguranţă prev. de art. 114 Cod penal.

S-a ataşat copia raportului de expertiză medico-legală psihiatrică şi din oficiu, instanţa de fond a dispus ataşarea dosarului penal nr. 934/P/2010.

La termenul de judecată din data de 5.12.2011, prima instanţă a stabilit că este legal investită în temeiul disp. art. 162 alin.1 Cod proc. penală şi în baza alin.11 al aceluiaşi articol a procedat la ascultarea bolnavului, în prezenţa procurorului şi apărătorului desemnat din oficiu, acesta fiind de acord cu internarea, declaraţia sa fiind consemnată şi ataşată la fila 15 dosar fond.

Analizând sesizarea dedusă judecăţii, instanţa de fond a pronunţat încheierea din data de 5.12.2011, prin care a admis-o şi a dispus internarea provizorie a bolnavului în Spitalul de Psihiatrie şi Măsuri de Siguranţă Săpoca, până la confirmarea măsurii de către instanţa de judecată, sesizându-se Comisia medicală competentă în vederea avizării internării.

Pentru a pronunţa această soluţie, judecătoria a reţinut următoarele:

În dosarul de cercetare penală nr. 934/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Pogoanele, M. D. a avut calitatea de învinuit, prin rezoluţia motivată din data de 9.03.2011, procurorul a confirmat propunerea organelor de cercetare penală de începere a urmăririi penale faţă de acesta pentru săvârşirea a infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice, prevăzută şi pedepsită de art. 321 Cod penal.

Potrivit raportului medico-legal de expertiză psihiatrică nr.A1PSI/232/4081 din 11.11.2010 întocmit de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Buzău s-a stabilit că la data săvârşirii faptei, numitul M. D. nu a avut capacitatea psihică de apreciere critică asupra acesteia, faţă de care discernământul a fost abolit, comisia medico-legală propunând şi avizând aplicarea măsurii de siguranţă prev. de art.114 Cod penal.

Prin rezoluţia din data de 24.11.2011 procurorul, în temeiul disp. art. 249 rap. la art.11 pct.1 lit. b) şi art.10 lit. e) Cod procedură penală, art.228 rap. la art.10 lit. d) şi e) Cod procedură penală a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art.321 alin.1 Cod penal şi neînceperea urmăririi penale pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 217 alin.1 şi 4, art.217 alin.1 şi art.193 alin.1 Cod penal.

S-a reţinut de prima instanţă că potrivit disp. art.114 Cod penal, atunci când făptuitorul este bolnav mintal ori toxicoman şi se află într-o stare care prezintă pericol pentru societate, se poate lua măsura internării într-un institut medical de specialitate, până la însănătoşire.

Totodată, s-a reţinut că potrivit prevederilor art. 162 alin.1 Cod procedură penală, dacă procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală constată, în cursul urmăririi penale, că învinuitul sau inculpatul se află în vreuna dintre situaţiile arătate în art. 113 sau 114 din Codul penal, sesizează instanţa care, dacă este cazul, dispune luarea, în mod provizoriu, a măsurii de siguranţă corespunzătoare.

În cursul urmăririi penale, măsura de siguranţă poate fi dispusă pe o durata ce nu poate depăşi 180 de zile. În cursul judecăţii, măsura de siguranţă corespunzătoare este dispusă,de asemenea, în mod provizoriu, de instanţa de judecată.

Instanţa de fond a mai reţinut că prin Decizia nr. 13/18.02.2008, admiţând recursul în interesul legii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat că „În interpretarea dispoziţiilor art. 162 din Codul de procedură penală, cu referire la art. 114 din Codul penal, stabileşte că: în cazul în care procurorul a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului sau inculpatului, pe motiv de iresponsabilitate, iar faţă de acesta, în cursul urmăririi penale, nu a fost luată în mod provizoriu măsura internării medicale, această măsură se dispune de instanţa de judecată, la sesizarea procurorului. „

S-a motivat că bolnavul M.D. s-a supus de bună voie măsurii dispuse de instanţă, prezentându-se la spital şi a fost internat, în prezent aflându-se la Secţia Ojasca a Spitalului de Pshiatrie şi Măsuri de Siguranţă Săpoca.

Potrivit prevederilor art.162 alin.3 Cod proc. penală, măsura internării provizorii durează până la confirmarea acesteia de către instanţa de judecată.

În temeiul disp. art.162 alin.2 Cod penal încheierea instanţei prin care s-a dispus internarea provizorie a bolnavului, însoţită de copia raportului medico-legal de expertiză psihiatrică, s-a înaintat Comisiei medicale de avizare a măsurilor de siguranţă, care, prin adresa nr.194/6.01.2012, în conformitate cu prevederile alin. 4 al aceluiaşi articol, a avizat aplicarea măsurii de siguranţă a internării medicale, conform prevederilor art.114 Cod penal.

La judecata asupra fondului bolnavul M. D. a fost din nou ascultat şi a declarat că lasă la latitudinea instanţei soluţia din prezenta cauză.

Aşa fiind, în baza disp. art.162 alin. 4 Cod proc. penală în referire la art. 114 alin.1 Cod penal, prima instanţă a confirmat măsura internării provizorii a bolnavului M. D. şi a dispus internarea acestuia într-un institut medical de specialitate, până la însănătoşire.

Împotriva sentinţei penale nr. 2 din 09 ianuarie 2012 a Judecătoriei Pogoanele a declarat recurs, în termen legal, bolnavul M. D., care a criticat hotărârea instanţei de fond de nelegalitate şi netemeinicie, solicitând rejudecarea cauzei şi efectuarea unei noi expertize medico-legale la nivelul Institutului “Mina Minovici” Bucureşti, având în vedere că anterior, respectiv în anul 1995, s-a stabilit că are discernământ.

De asemenea, a susţinut că nu are cunoştinţă de faptele pentru care se află internat, cu excepţia faptei de incendiere a unei clăi de coceni proprietate personală, care s-a produs în urma unei altercaţii pe a avut-o cu M. I. barul din localitate.

Apărătorul desemnat din oficiu pentru recurent a criticat sentinţa de netemeinicie, susţinând că măsura dispusă de instanţa de fond este excesivă în condiţiile în care acesta a urmat de bunăvoie

tratamentul medicamentos şi anterior internării, are patru copii în întreţinere iar prin această măsură se încalcă un drept fundamental, respectiv dreptul la libertate.

Instanţa de control judiciar a procedat la audierea bolnavului, astfel cum rezultă din declaraţia aflată la fila 20 şi a dispus numirea unui curator special pentru apărarea intereselor acestuia, dispoziţie asupra căreia prin încheierea de şedinţă din 08 mai 2012 a revenit, constatându-se că judecarea cauzei de către instanţa de fond a avut loc în lipsa desemnării unui curator special.

În urma examinării sentinţei, în raport de obiectul cererii, materialul probator aflat la dosarul cauzei şi dispoziţiile legale incidente, Curtea a constatat că aceasta este afectată de nelegalitate, fiind incident cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 6 combinat cu art. 197 alin. 2 Cod proc. penală şi art. 167 din Codul Civil, aprobat prin Legea nr. 287/2009, aşa cum a fost modificat şi complet ulterior.

A rezultat, astfel, din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei că Parchetul de pe lângă Judecătoria Pogoanele a solicitat instanţei, în temeiul disp. art. 162 Cod proc. penală, luarea măsurii de siguranţă a internării medicale provizorii a bolnavului M. D., cercetat sub aspectul comiterii infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice prev. de art. 321 cod penal, constând în aceea că la data de 09 noiembrie 2010, aflându-se în barul SC ….. SRL a tulburat grav ordinea şi liniştea publică.

Potrivit raportului medico-legal de expertiză psihiatrică nr. A1PSI/232/4081 din 11.11.2010 întocmit de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Buzău şi eliberat la 20 septembrie 2011 a reieşit că în urma examinării pacientului pe perioada internării şi a examenului psihic s-a concluzionat că la data comiterii faptei numitul M. D. nu a avut capacitate psihică de apreciere critică asupra faptei, faţă de care discernământul a fost abolit.

În urma examinării cererii, în raport de actele şi lucrările cauzei, prima instanţă, prin încheierea din 5 decembrie 2011, a admis sesizarea formulată de unitatea de parchet şi în temeiul disp. art. 162 alin. 1-3 Cod proc.penală raportat la art. 114 Cod penal a dispus internarea provizorie a bolnavului M. D. în Spitalul de Psihiatrie şi Măsuri de Siguranţă Săpoca până la confirmarea de către instanţă, sesizând, totodată, Comisia medicală din cadrul spitalului în vederea avizării internării.

Ulterior, prin adresa nr.194 din 6 ianuarie 2012, Comisia Medicală de Psihiatrie de pe lângă Direcţia de Sănătate Publică Buzău a comunicat instanţei avizarea aplicării măsurii de siguranţă a internării medicale prev. de art.114 Cod penal pentru bolnavul M. D.

Examinând încheierea din 5 decembrie 2011 şi partea introductivă a sentinţei pronunţată la data de 9 ianuarie 2012 din perspectiva dispoziţiilor legale anterior arătate şi a celor ce reglementează procedura luării măsurilor de siguranţă s-a constatat că la judecarea cererii, bolnavul M. D. a fost asistat de apărător desemnat din oficiu, V.C. E., aşa cum obligă dispoziţiile cuprinse în art. 162 alin. 11 Cod proc. penală, însă nu a fost reprezentat de un curator special, astfel cum impun disp. art. 167 Cod civil, neexistând din partea instanţei de tutelă o astfel de dispoziţie.

Totodată, s-a constatat că M. C., tatăl bolnavului, a fost prezent la soluţionarea cererii de luare, faţă de fiul său, a măsurii de siguranţă a internării medicale însă nu a fost desemnat curator special, în plus, în faţa instanţei de recurs, a declarat că nu înţelege să reprezinte interesele acestuia.

Cum asistenţa juridică poate fi realizată în mod real şi deplin numai în condiţiile în care apărătorul desemnat din oficiu are posibilitatea să cunoască de la o persoană cu capacitate deplină de exerciţiu circumstanţele cauzei şi situaţia personală a bolnavului iar instanţa de fond a procedat la soluţionarea cererii fără desemnarea unui curator special, astfel cum rezultă din art.167 din Noul Cod Civil, s-a conchis că judecata a avut loc cu încălcarea dreptului la apărare al bolnavului, motiv pentru care sentinţa a fost apreciată ca fiind afectată de nelegalitate pentru cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 6 combinat cu art. 197 alin. 2 Cod proc.penală şi art. 167 din Codul Civil aprobat prin Legea nr. 287/2009, cu modificările şi completările ulterioare.

În raport de aceste considerente, Curtea, în temeiul disp. art. 38515 pct. 2 lit. c) Cod proc. penală a admis recursul, a casat sentinţa şi a trimis cauza la aceeaşi instanţă pentru rejudecarea cu respectarea dreptului la apărare al bolnavului M.D., prin desemnarea unui curator special care să reprezinte interesele acestuia, cu ocazia soluţionării cererii, urmând a verificate şi susţinerile invocate pe calea recursului, prin prisma înscrisurilor aflate la dosarul cauzei şi a oricăror alte dovezi concludente şi pertinente în soluţionarea acesteia.

(Judecător Ioana Nonea)