Aplicarea
dispoziţiilor art. 18/1 Cod penal în cazul faptelor prevăzute la art. 106-113
din Legea nr. 46/2008, contravine disp.
art. 120 din acest act normativ, în conformitate cu care, faptele prevăzute la
art. 106-113 prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, indiferent
de modul şi de mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de
împrejurările în care faptele au fost comise, de urmarea produsă sau care s-ar
fi putut produce, precum şi de persoana şi de conduita făptuitorului.
Faţă
de conţinutul acestui text de lege, care reprezintă o normă specială ce trebuia
aplicată cu prioritate de către organele judiciare, potrivit principiului de
drept, specialia generalibus derogant, nu există nici o îndoială că soluţia primei
instanţe, de reţinere în favoarea inculpaţilor a dispoziţiilor art. 18/1 Cod
penal, este nelegală.
(Curtea de Apel
Suceava - Secţia Penală şi pentru cauze cu minori, decizia penală nr.
186/27.02.2012)
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă
Judecătoria Săveni din data de 15.04.2011, inculpaţii CG şi MI au fost trimişi
în judecată, fiecare, pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art. 25
Cod penal raportat la art. 108 alin. 1
lit. d din Legea nr. 46/2008, reţinându-se în sarcina acestora că, în data de
24.06.2010 inculpatul MI, inginer în cadrul EC din localitatea X a solicitat
printr-o adresă, aprobarea pentru tăierea din interiorul unităţii a unui număr
de 700 de arbori, iar directorul unităţii, inculpatul CG, a aprobat această
solicitare, ambii determinând 6 persoane, care au calitatea de martori,
angajaţi în cadrul acestei unităţi, să taie ilegal un număr de 153 de arbori,
prejudiciul cauzat ITRSV fiind în valoare de 12.794,45 lei, mai mare decât
valoarea a 50 de m.c. de masă lemnoasă, pe picior.
Instanţa de fond, în baza disp. art. 11
pct. 2 lit. a – 10 lit. b1 Cod procedură penală, l-a achitat pe inculpatul CG sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. şi ped. de art. 25
Cod penal raportat la art. 108 alin. 1 lit. d din Legea nr. 46/2008.
În baza art. 91 alin. 1 lit. c Cod
penal, a fost aplicat inculpatului sancţiunea
amenzii administrative de 1.000 lei.
În baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a –
10 lit. b1 Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul MI sub aspectul săvârşirii infracţiunii
prev. şi ped. de art. 25 Cod penal raportat la art. 108 alin. 1 lit. d din
Legea nr. 46/2008.
În baza art. 91 alin. 1 lit. c Cod penal,
a fost aplicat inculpatului sancţiunea
amenzii administrative de 1.000 lei.
În baza disp. art. 14, art. 346 alin. 2
Cod procedură penală, s-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte
civilă în procesul penal.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de
fond a reţinut, în esenţă, aceeaşi situaţie de fapt cu aceea reţinută prin
actul de sesizare, cu menţiunea că ambii inculpaţi au acţionat cu intenţia de a
respecta disp. art. 76 alin. 1 lit. b din Legea nr. 107/1996, potrivit cu care
„în scopul asigurării stabilităţii şi integrităţii digurilor, barajelor şi a
altor lucrări de apărare împotriva acţiunilor distructive ale apelor se
interzice plantarea arborilor de orice fel pe diguri, baraje şi pe alte lucrări
şi a disp. art. 5 din HG nr. 1.176/29.09.2005 privind aprobarea Statutului de
organizare şi funcţionare a Administraţiei Naţionale "Apele Române",
dat fiind faptul că Exploatarea Complexă Stânca Costeşti se află în
administrarea instituţiei menţionate mai sus, precum şi pentru realizarea
proiectului de reabilitare amenajărilor din cadrul Nodului Hidrotehnic Stânca
Costeşti elaborat de AN „Apele Române”, ce are ca scop remedierea şi
modernizarea amenajărilor de gospodărire a apelor, uzate fizic şi moral sau
degradate ca urmare a inundaţiilor cu caracter catastrofal, survenite pe râul
Prut, în perioada 2006 – 2010.
Prin urmare, reţine prima instanţă,
inculpaţii au acţionat în scopul înlăturării pericolului generat de vegetaţia
crescută în zona digurilor de protecţie şi care afecta stabilitatea lucrări
hidrotehnice din cadrul exploatării cu rol de apărare împotriva inundaţiilor,
aspect recunoscut şi de reprezentantul părţii vătămate cu prilejul efectuării
cercetării la faţa locului.
În consecinţă, prima instanţă, având în
vedere specificul activităţii şi importanţa naţională a Nodului Hidrotehnic
Stânca Costeşti, conduita corectă a inculpaţilor după săvârşirea faptei, a
apreciat că faptele reţinute în sarcina acestora, nu prezintă pericolul social
specific infracţiunii, însă prezintă totuşi acel grad de pericol social necesar
şi suficient pentru a atrage aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ
prevăzută de legea penală.
Împotriva sentinţei judecătoriei, a
declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Săveni, criticând-o pentru
nelegalitate şi netemeinicie.
Examinând
recursul instanţa constată că este întemeiat.
Astfel, din ansamblul probator
administrat în cauză, curtea reţine următoarele:
În incinta „Exploatării Complexe
Stînca-Costeşti” judeţul Botoşani se găseşte vegetaţie forestieră rezultată
atât din plantaţii cu specii forestiere, sub formă de aliniamente pe digurile
ce asigură protecţia obiectivelor din incinta societăţii, dar şi din regenerare
naturală a speciilor de plop tremurător, salcie albă, sălcioară şi salcâm.
Aceşti arbori, potrivit art. 6 alin. 2 şi 3 din Legea nr. 46/2008 Codul Silvic,
constituie vegetaţie forestieră din afara fondului forestier naţional, supusă,
însă dispoziţiilor specifice din acest act normativ.
Aceste plantaţii au fost efectuate în
anii 1970-1980 odată cu construcţia barajului de la acumularea Stînca-Costeşti
şi, la data actuală au realizat vârsta de tăiere, unele exemplare fiind
afectate de putregai, prezentând pericol pentru instalaţiile electrice din
incinta unităţii.
La data de 24.06.2010 inculpatul MI, în
calitatea sa de inginer la „Exploatarea Complexă Stînca-Costeşti” a formulat o
cerere adresată directorului unităţii, prin care a solicitat avizul pentru
tăierea unui număr de 700 de copaci din interiorul E.C. Stînca-Costeşti, cerere
înregistrată sub nr. 354 din aceeaşi dată.
Obţinând aprobarea directorului
unităţii, inculpatul MI a dat dispoziţii angajaţilor unităţii, audiaţi în
calitate de martori pentru tăierea mai
multor arbori din incinta „Exploatării Complexe Stînca-Costeşti”.
În cursul lunilor octombrie şi
noiembrie 2010, din dispoziţia inculpatului MI şi cu aprobarea inculpatului CG,
angajaţii mai sus menţionaţi au tăiat un număr de 153 de arbori, pe care i-au
depozitat pe un platou din incinta unităţii, iar la data de 06.12.2010 au fost
recepţionaţi şi înregistraţi în contabilitatea exploatării. Materialul lemnos
rezultat din tăierile efectuate urma a fi folosit pentru încălzirea spaţiilor
de lucru din unitate.
Din declaraţiile inculpaţilor a
rezultat că aceştia la data emiterii dispoziţiei de tăiere nu cunoşteau
documentele care trebuiau întocmite şi procedura de urmat în vederea efectuării
acestei activităţi.
La data de 07.12.2010 Inspectoratul
Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare
Suceava a efectuat un control la această unitate, constatându-se că în
interiorul „Exploatării Complexe
Stînca-Costeşti” se aflau un număr de 153 de cioate, iar arborii corespunzători
acestor cioate aveau un volum de masă lemnoasă de 119,174 m.c. şi o valoare
de 12.794,45 lei. Cioatele au fost marcate cu ciocanul triunghiular şi cu
vopsea roşie şi au fost inventariate. La momentul controlului, cioatele aveau o
vechime de până la 2-3 săptămâni, înălţimi de la 0,2 până la 0,3 metri, tăierile fiind
produse în cea mai mare parte cu motofierăstrăul. Au fost tăiaţi în special
arbori din specia plop, dar şi din alte specii, respectiv mesteacăn, salcie şi
salcâm.
În conformitate cu dispoziţiile art. 18
din Legea nr. 46/2008, proprietarii vegetaţiei forestiere din afara fondului
forestier naţional au următoarele obligaţii: să respecte normele tehnice
silvice privind evaluarea masei lemnoase şi reglementările privind circulaţia
materialelor lemnoase; să asigure îngrijirea şi protecţia vegetaţiei
forestiere, precum şi combaterea dăunătorilor acesteia.
Conform normelor tehnice silvice privind
evaluarea masei lemnoase, conducerea unităţii, pentru a putea proceda la
tăierea arborilor din curtea „Exploatării Complexe Stînca-Costeşti”, trebuia să
întocmească o solicitare către Direcţia Silvică Botoşani, Ocolul Silvic
Truşeşti, privind punerea în valoare a masei lemnoase, întocmirea actului de
punere în valoare şi eliberarea autorizaţiei de exploatare pentru arborii pe
care dorea să-i exploateze.
De asemenea, potrivit Codului silvic,
exploatarea masei lemnoase se efectuează doar de către persoane juridice
atestate pentru vegetaţia forestieră ce face parte din fondul forestier
naţional.
Prin adresa nr. J/169 din 31.01.2011
Ocolul Silvic Truşeşti a comunicat că la această instituţie nu sunt
înregistrate cereri de marcare şi evaluare a masei lemnoase din incinta
„Exploatării Complexe Stînca-Costeşti”.
În conformitate cu prevederile art. 108n
alin. 1 din Legea nr. 46/2008, tăierea de arbori, fără drept, din fondul
forestier naţional şi din vegetaţia forestieră situată pe terenuri din afara
acestuia, indiferent de forma de proprietate, constituie infracţiune silvică,
iar dacă valoarea prejudiciului este de cel puţin 50 de ori mai mare decât
valoarea unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, la data constatării faptei,
infracţiunea este mai gravă.
La data constatării faptei, respectiv la
data de 07.12.2010 valoarea unui metru cub de masă lemnoasă era de 74 lei.
Prejudiciul cauzat Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare
Suceava este în valoare de 12.794,45 lei.
Potrivit art. 120 din Legea nr. 46/2008
faptele prevăzute la art. 106-113 din acest act normativ, prezintă gradul de
pericol social al unei infracţiuni, indiferent de modul şi de mijloacele de
săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care faptele au fost
comise, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum şi de
persoana şi de conduita făptuitorului.
Faţă de conţinutul acestui text de lege
care reprezintă o normă specială ce trebuia aplicată cu prioritate de către
organele judiciare, potrivit principiului de drept, specialia generalibus derogant,
nu există nici o îndoială că soluţia primei instanţe, de reţinere în
favoarea inculpaţilor a dispoziţiilor art. 18/1 Cod penal, este nelegală.
De altfel, prima instanţă a motivat
hotărârea de achitare tocmai prin prisma criteriilor stipulate în textul de
lege mai sus citat, a nu fi avute în vedere la aprecierea gradului de pericol
social al unei infracţiuni.
Cât priveşte aprecierile primei
instanţe, care a concluzionat că cei doi inculpaţi au acţionat în considerarea
atribuţiilor ce le revin, cu intenţia de a respecta dispoziţiile art. 76
alin.(1) lit. b) din Legea nr. 107/1996, Legea apelor, , curtea reţine că
aceste aprecieri ale instanţei de fond nu ţin cont de faptul că prin aplicarea
unei dispoziţii legale nu poate fi încălcată o altă dispoziţie prevăzută într-o
lege organică.
Pe de altă parte, Legea nr. 107/1996
prevede, într-adevăr, că este interzisă plantarea de arbori de orice fel pe
diguri, baraje sau alte asemenea lucrări, însă o parte din arborii în cauză au
fost plantaţi în perioada construcţiei barajului, tocmai pentru a asigura
protecţia digurilor, iar o altă parte din arbori au crescut în mod spontan.
În orice caz, chiar dacă fapta
inculpaţilor a fost determinată de efectele creşterii volumului de apă în Nodul
Hidrotehnic Stînca – Costeşti, ca urmare a inundaţiilor ce au avut loc pe Prut
în luna iunie 2010, când s-a observat o înălţare a dalelor de beton de pe
taluzul acestui baraj, drept rezultat al infiltraţiei apei, favorizată de
ramificaţiile rădăcinilor arborilor din zona taluzului, aceştia nu puteau să
ignore legislaţia Codului silvic care reglementează modalitatea de tăiere al
arborilor, după cum şi faptul necunoaşterii acestor dispoziţii legale( aşa cum
au susţinut), le este imputabilă.
Rezultă aşadar, că faptele inculpaţilor,
potrivit dispoziţiilor art. 120 din Legea nr.4672008, prezintă gradul de
pericol social al infracţiunii de instigare la tăiere ilegală de arbori aflaţi
în vegetaţia forestieră din afara fondului forestier naţional, tăiere ce s-a
soldat cu un volum mare de masă lemnoasă de 119,174 m.c., în valoare
de 12.794,45 lei, şi care se încadrează în dispoziţiile art. 25 Cod penal, rap.
la art. 108 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 46/2008, texte de lege în baza cărora
inculpaţii vor fi condamnaţi.
