Arestare preventivă a inculpatului. Durată. Modificarea duratei arestării preventive prin încheiere de îndreptare a erorii materiale. Admisibilitate.
C. pr. pen.,
art. 1491, art. 195
Nu este corect şi apt să producă efecte juridice procedeul ales de
judecătorul delegat, de a modifica, prin încheiere de îndreptare a erorii
materiale, durata arestării preventive, incluzând o zi suplimentară faţă de cea
reţinută prin încheierea de arestare preventivă, fără să se fi discutat în
contradictoriu cu procurorul şi inculpatul asupra acestui aspect.
Secţia
penală şi pentru cauze cu minori şi de familie
Încheierea penală nr. 3/R/9
ianuarie 2012
La data de 6 ianuarie 2012 în dosarul nr.130/102/2012 Tribunalul
Mureş pronunţă Încheierea penală nr.4/C prin care:
Admiţând propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş în dosar nr. 923/P/2011, în baza art. 149 ind. 1 pct.
10 Cod procedură penală, a dispus:
Arestarea preventivă a inculpatului O.I.C. pe o perioadă de 29 zile, începând cu
data de 6.01.2012 până la data de 3.02.2012 inclusiv, în baza art.149 ind. 1
pct. 10 , art. 143 şi art. 148 alin. 1
lit. f Cod proc. penală, acesta fiind
cercetat sub aspectul comiterii infracţiunii de omor calificat prev. de art.174, art. 175 litera i Cod penal, cu
aplicarea art . 75 alin. 1 litera a Cod penal.
De asemenea, a dispus arestarea preventivă a inculpatului C.V.M.
pe o perioadă de 29 zile, începând cu data de 6.01.2012 până
la data de 3.02.2012 inclusiv, în baza
art.149 ind. 1 pct. 10 , art. 143 şi
art. 148 alin. 1 lit. f Cod proc.
penală, acesta fiind cercetat sub aspectul comiterii infracţiunii de omor
calificat prev. de art.174 , art. 175 litera i Cod penal , cu aplicarea art . 75 alin. 1 litera a Cod penal şi
emiterea mandatelor de arestare preventivă conform prezentei, în baza art. 151
Cod proc. penală.
Cheltuielile judiciare avansate de stat, au rămas în sarcina
statului, conform art.192 aliniatul 3
Cod procedură penal.
Pentru a adopta o asemenea soluţie, la prim grad jurisdicţional,
au fost reţinute următoarele considerente:
Prin cererea înregistrată la data de
06.01.212, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş a solicitat pronunţarea unei
hotărâri, prin care să se dispună luarea măsurii arestării preventive faţă de
inculpaţii C.V.M. şi O.I.C., pe o perioadă de 29 de zile, din data de
06.01.2012 până la data de 03.02.2012.
În motivarea propunerii s-a arătat că, la 18.12.2011 s-a
dispus începerea urmăririi penale, faţă de învinuiţii G.E., M.S., G.I.V., S.I.,
C.V.M. şi faţă de un autor, neidentificat, cunoscut drept „O.C.”, pentru săvârşirea
infracţiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 C.P. rap. la art.
174-175 lit. i) C.p. cu aplic. art. 75 alin. 1 lit. a) C.P.
În fapt, s-a reţinut că, la 18.12.2011, în jurul orelor 19,00,
G.E. împreună cu inculpatul S.I. şi învinuiţii M.S., G.I.V., C.V.M. şi un autor
neidentificat, cunoscut drept „O.C.”, pe o cale de acces publică, situată pe
raza localităţii Miheşu de Câmpie, jud. Mureş, au aplicat multiple lovituri
victimei J.C.F., în zona capului, provocându-i acestuia leziuni grave şi anume
un TCC grav prin heteroagresiune, plăgi înjunghiate în zona parietală stângă,
hematom subdural emisferial drept, fracturi temporal-parietal stânga. Potrivit
concluziilor provizorii emise de către IML – Târgu-Mureş, leziunile provocate
victimei ar fi necesitat pentru vindecare 30-35 zile îngrijiri medicale şi i-au
pus viaţa în primejdie.
La 20.12.2011 orele 15,15
s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva inculpatului S.I.,
sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 20 Cod penal raportat la
art. 174 – 175 lit. i Cod penal, cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. a) Cod
penal, iar la 3.01.2012 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale
împotriva inculpatului G.E. pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de
art. de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 – 175 lit. i Cod penal, cu
aplicarea art. 75 alin. 1 lit. a) 37
lit. a), 86 4 Cod penal.
Faţă de G.E., Tribunalul Mureş dispusese la 21.12.2011 prin
încheierea penală nr. 88/C din dos. nr. 8380/102/2011, luarea măsurii preventive
a arestării învinuitului în lipsă, măsurii luate i s-a dat eficienţă la
29.12.201, cu ocazia prezentării acestuia. Împotriva lui G.E. aceeaşi instanţă
a dispus luarea măsurii arestării inculpatului, pe o durată de 25 de zile,
începând cu 03.01.2012 prin încheierea penală nr. 1/C din 03.01.2012, în dos.
nr. 2/102/2012.
Faţă de S.I., Tribunalul Mureş a dispus luarea măsurii arestării
preventive pe o durată de 29 de zile, începând cu 21.12.2011 prin încheierea
penală nr. 87/C din 20.12.2011, în dos. penal cu nr. 8537/102/2011.
La 05.01.2012 s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor
reţinute în sarcina inculpaţilor şi a învinuiţilor, astfel: în ce-l privea pe
inculpatul S.I. Liviu, din infracţiunea de tentativă la omor calificat, prev.
de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 – 175 lit. i Cod penal, cu aplicarea
art. 75 alin. 1 lit. a Cod penal, în infracţiunea de omor calificat prevăzută
de art. 174 – 175 lit. i Cod penal, cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. a Cod
penal, în ce-l privea pe inculpatul G.E., din infracţiunea de tentativă la omor
calificat prev. de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 – 175 lit. i Cod
penal, cu aplicarea art. 37 lit. a, art. 864 şi art. 75
alin. 1 lit. a) Cod penal în infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art.
174 – 175 lit. i Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a, art. 864 şi art. 75 alin. 1 lit. a) Cod penal, iar raportat la învinuiţii
C.V.M., G.I.V. şi M.S. din
infracţiunea de tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 Cod penal
raportat la art. 174 – 175 lit. i Cod penal, cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit.
a Cod penal, în infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 – 175 lit.
i Cod penal, cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. a Cod penal. S-a avut în vedere
împrejurarea că victima J.C. a decedat, între actele de lovire, săvârşite de
inculpaţi şi învinuiţi, şi deces existând o legătură directă de cauzalitate.
Noua încadrare juridică a fost prezentată
învinuitului C.V.M. cu ocazia audierii acestuia, la 06.01.2012.
La 05.01.2012 s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de
învinuitul O.C.I. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de omor calificat, prev.
de art. 174-175 lit. i C.p. cu aplic. art. 75 alin. 1 lit. a C.p.,
reţinându-se, în fapt, că, la 18.12.2011, alături de inculpaţii G.E. şi S.I. şi
de învinuiţii C.V., M.S. şi G.I., a agresat victima J.C., lovind-o pe aceasta
cu o secure în zona capului.
Astfel, având în vedere
declaraţiile inculpaţilor S.I.L. şi G.E., declaraţiile martorului M.V. şi
analizând procesul-verbal de redare a interceptărilor convorbirilor şi
comunicărilor telefonice, efectuate de inculpatul G.E. la 23.12.2011, s-a
reţinut că, autorul neidentificat, cunoscut drept “O.C.”, raportat la care
existau indicii cu privire la implicarea în agresiunea săvârşită împotriva
victimei J.C., era numitul O.C.I., fiul lui natural şi M., născut la data de
17.09.1991 în Luduş, jud. Mureş.
Din datele culese s-a reţinut că O.I.C. nu a fost înregistrat în
vreun registru de stare civilă, astfel că nu poseda niciun act pentru
stabilirea identităţii, singurul înscris referitor la aceasta, identificat până
la data sesizării instanţei, fiind foaia de observaţie clinică a nou-născutului
emisă de către Spitalul Orăşenesc Luduş. S-a arătat că, la 20.12.2011, O.I.C. a
fost audiat în calitate de martor, susţinând că se numeşte C.I.C., aceste
aspecte fiind susţinute în mod eronat şi de sora sa, C.A.N.. S-a apreciat că
lipsa de cunoştinţe certe a învinuitului şi familiei sale asupra identităţii
lui O.I.C. s-au datorat ignoranţei.
Inculpaţii S.I.L. şi G.E. au susţinut că numiţii O.C.I. şi C.V.M.
au participat, alături de aceştia la agresiunea săvârşită la 18.12.201, asupra
victimei J.C.. După ce S.I., G.E., O.C. şi C.V. au urmărit victima J.C.şi pe
martorul M.V., ce se deplasau, în fugă, de la barul S.C. N. CT SRL din Miheşu
de Câmpie spre locuinţele lor (C.V. şi G.E. fiind înarmaţi cu bâte, iar O. cu o
secure – G.E. urmărindu-i cu căruţa, iar ceilalţi trei inculpaţi pe jos),
inculpaţii au ajuns victima şi pe martorul M.V., în zona unei cărări ce ducea
spre locuinţele victimei şi a martorului. Aici O.C. a aplicat victimei J.C. o
lovitură, cu securea, în zona capului, în timp ce C.V.M. l-a lovit pe martorul
M.V., alături de inculpatul G.E., act de natură să anihileze posibilităţile de
apărare ale victimei şi ale martorului M.V., înlesnindu-se astfel activitatea
de agresare a victimei J.C..
Aceste declaraţii se coroborau cu susţinerile inculpatului G.E.,
cu ocazia purtării convorbirilor telefonice, interceptate şi înregistrate, şi
cu declaraţiile martorului M.V., care a susţinut că, la 18.12.2011, J.C. şi
acest martor au fost loviţi de aproximativ 5-6 persoane.
Analizând procesul-verbal de redare a
interceptărilor convorbirilor şi comunicărilor telefonice, efectuate de
inculpatul G.E. la 23.12.2011 (interceptări efectuate în baza Ordonanţei cu
titlu provizoriu din 22.12.2011 confirmată prin încheierea penală nr.
139/27.12.2011 a Tribunalului Mureş) s-a reţinut că acest inculpat a purtat, la
23.12.2011, între orele 07,00-08,00 şi 11,08 un număr de 4 convorbiri telefonice,
în care descris interlocutorilor săi (posesorii posturilor telefonice cu nr.
0753-644.539, 0742-582.013, 0757-420.906) date cu privire la agresiunea
săvârşită, împotriva lui J.C., susţinând implicarea sa (prin lovirea lui M.V.),
a lui C.C.I. raportat la care declarat că l-a lovit, cu securea, în cap pe
J.C.şi a lui C.V.M. („N.”) despre care susţinut că „a început toată treaba”,
„C. îi, C. şi cu N., I. nici n-o avut botă, eu numai pe B. l-am lovit cu
bota….”.
Faţă de cele arătate mai sus, s-a apreciat că erau întrunite
cumulativ cerinţele prev. de art. 143 şi 148 lit. f C . pr. pen.:
există probe şi indicii temeinice care confirmă existenţa faptei şi vinovăţiei
inculpaţilor, pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta comisă este mai mare de 4
ani şi lăsarea lor în libertate prezintă în mod cert un pericol concret pentru
ordinea publică, avându-se în vedere gravitatea acesteia şi modul de comitere a faptei.
Astfel, inculpaţii C.V.M. şi O.I.C. au fost implicaţi într-o faptă
de mare violenţă, la care au mai participat, cel puţin, încă doi alţi inculpaţi
- G.E. şi S.I. - contribuţia fiecăruia fiind în curs de a se stabili, faptă de
natură să producă o tulburare, deosebită, în rândul membrilor comunităţii unde
s-a săvârşit. Sentimentul de nesiguranţă existent în rândul membrilor acestei
comunităţi nu putea fi atenuat, atâta vreme cât inculpaţii, raportat la care ar
exista indicii temeinice de săvârşire a faptei, ar rămâne în libertate.
În ce-l privea pe inculpatul C.V.M. nu s-a putut ignora nici
aspectul că acesta nu era la primul contact cu organele judiciare penale, el
fiind condamnat la o pedeapsă cu închisoarea, de 1 an, cu suspendarea
condiţionată a executării pedepsei, prin Sentinţa penală nr. 49/2008 a
Judecătoriei Luduş, pedeapsă ce nu putea fi reţinută drept prim termen al
recidivei, deoarece termenul de reabilitate fusese deja împlinit, la data
săvârşirii noii infracţiuni. Totuşi, s-a reţinut că această pedeapsă a fost
aplicată pentru săvârşirea unei fapte de vătămare corporală gravă, prev. de art.
182 C.p., aspect de natură să ducă la concluzia riscului ridicat de repetare a
unui astfel de comportament în ce-l privea pe învinuit. În ce-l privea pe
inculpatul O.I.C., potrivit probelor indicate mai sus, acesta ar fi fost
autorul loviturii, care i-a curmat viaţa victimei J.C., în condiţiile în care
şi ceilalţi inculpaţi, C.V.M., G.E. şi S.I. au participat la acest act.
De asemenea, analizând probele aflate la dosar s-a reţinut că
fapta s-a săvârşit alături de cel puţin alte 2 persoane, pe fondul consumului
de alcool, riscul repetării actelor de violenţă putând fi dedus şi din
împrejurarea că, pe viitor, învinuitul s-ar putea afla, din nou, în situaţia în
care să consume astfel de băuturi şi să se alăture altor persoane pentru
săvârşirea unor alte acte de violenţă.
Cât priveşte împrejurarea că raportat la inculpaţii C.V.M. şi
O.I.C. a fost formulată propunerea de arestare preventivă la data de
06.01.2012, pentru o faptă săvârşită la 18.12.2011, s-a învederat aspectul că
această situaţie s-a datorat dificultăţii cu care au fost obţinute mijloacele
de probă în cauză. Astfel, primele declaraţii luate, la 18-19.12.2011, deşi
indicau participarea, la infracţiunea de omor, a mai multor persoane nu
permiteau identificarea fără dubiu decât a inculpaţilor G.E. şi S.I..
C.V.M. a fost audiat, în calitate de
învinuit, încă din 19.12.2011, susţinând că nu a fost în niciun fel implicat în
săvârşirea omorului asupra lui J.C. Aceeaşi atitudine a menţinut-o şi cu ocazia
audierii sale în calitate de învinuit, la 06.01.2012. De asemenea, O.C.I. a
fost audiat la 20.12.2011 (prezentându-se C.C.I., aşa cum s-a arătat mai sus),
susţinând că el nu a fost implicat în agresiune şi că a văzut că G.E. l-a lovit
pe J.C.
La momentul în care s-a prezentat organelor judiciare S.I. a fost
audiat la 20.12.2011, moment la care a susţinut că doar el însuşi şi G.E. au
fost implicaţi în uciderea lui J.C..
În cauză s-au efectuat demersuri în vederea lămuririi stării de
fapt şi aflării adevărului, audiindu-se numeroşi martori, efectuându-se
verificări şi investigaţii în vederea identificării unor persoane care să fi
luat cunoştinţă de omorul din 18.12.2011 săvârşit asupra lui J.C.şi
efectuându-se, aşa cum s-a menţionat mai sus, interceptări şi înregistrări a
convorbirilor telefonice purtate de către G.E.. Abia la 05.01.2012, în urma
solicitării sale, din ziua anterioară, inculpatul S.I. şi-a schimbat
declaraţiile, susţinând că va coopera cu organele judiciare şi va declara
adevărul, cu ocazia audierii susţinând implicarea şi a inculpaţilor C.V.M. şi
O.I.C. în omorul săvârşit, asupra victimei J.C..
Având în vedere că, aceste declaraţii se coroborau cu cele
declarate anterior de G.E., cu cele reţinute din interceptările convorbirilor
telefonice efectuate de acesta şi cu cele declarate de martorul M.V., aşa cum
s-a precizat pe larg mai sus, de la acest moment s-a considerat că sunt
întrunite condiţiile prev. de art. 143 C.p.p. cu privire la existenţa unor
indicii temeinice cu privire la săvârşirea de către inculpaţii C.V.M. şi O.I.C.
a infracţiunii de omor (alături de inculpaţii G. şi S.), astfel că s-a înaintat
instanţei, de îndată, propunerea de a se lua măsura arestării preventive faţă
de aceştia.
Analizând propunerea formulată conform dispoziţiilor art.143
alin.1 Cod procedură penală, art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, art.149
ind.1 Cod procedură penală şi art.136 alin.8 Cod procedură penală, a fost
apreciată întemeiată, cât timp, din coroborarea declaraţiilor de recunoaştere
parţială a inculpaţilor S.I.L., G.E., cu declaraţiile martorilor M.V.I., a
concubinei acestuia H.C., cu declaraţiile martorilor N.C.T., S.T. a rezultat
existenţa unor probe şi indicii temeinice, care justificăau coparticiparea
inculpaţilor la comiterea presupuselor infracţiuni de omor calificat prev. de
art.174 Cod penal, art.175 lit.i Cod penal, cu aplicarea art.75 alin.1 lit.a
Cod penal, victima fiind numitul J.C.F..
Astfel, în ansamblul probator enunţat, precum şi restul probelor
administrate în cauză, contrar nerecunoaşterii inculpaţilor, a rezultat că aceştia
au participat, iniţial, la conflictul verbal care a avut loc în barul, aparţinând SC N.C.T. SRL, din Miheşu de
Câmpie, în care au fost implicaţi, atât victima, cât şi martorul M.V.I. pe de o
parte, cât şi inculpaţii S.I., G.E., pe de altă parte. După această primă parte
a conflictului, inculpaţii din prezenta cauză, alături de învinuiţii G.I. şi
M.S. au fost văzuţi părăsind localul, nu înainte ca inculpatul C.V.M. să-l
ameninţe cu bătaia pe victimă, şi angajându-se în urmărirea, atât a victimei
cât şi a martorului M.V.I. Se pare că aceştia s-au deplasat cu două căruţe, una
aparţinând inculpatului G.E., iar a doua inculpatului C.V.M. şi se pare că
odată ce i-au ajuns pe cei doi, în zona unei cărări care ducea spre locuinţele
acestora, i-au atacat, uzând de instrumente de genul bâte, securi sau, pur şi
simplu, aplicând lovituri cu pumnii. Se pare că victima a uzat de un cuţit
pentru a se apăra, cuţit care a fost găsit cu ocazia cercetării locului
faptelor. Întrucât la comiterea presupuselor fapte au participat atât
inculpaţii, cât şi învinuiţii, indicaţi anterior şi, practic, martorul M.V.I. a
fost martor ocular, la conflictul fizic iniţiat de aceştia, şi asupra sa, iar
inculpaţii nu au negat faptul că i-au urmărit pe martor şi victimă şi s-au
aflat, la acea oră târzie în noapte, la locul comiterii presupuselor fapte, s-a
opinat că există suspiciunea că toţi au fost implicaţi într-un fel sau altul,
în agresarea victimei şi în producerea leziunilor letale acestuia, chiar dacă,
pe parcursul cercetărilor penale, ar urma să se schimbe încadrarea juridică a
unora dintre fapte, în sensul reţinerii complicităţii, pentru unii dintre
ei.
Pe cale de consecinţă, s-au apreciat a fi
întrunite dispoziţiile art.143 Cod procedură penală, în privinţa ambilor
inculpaţi existând indicii temeinice care au dus la presupunerea că aceştia ar
fi participat la comiterea faptelor pentru care erau cercetaţi, urmând ca pe
parcurs să se clarifice integral starea de fapt.
Totodată, sub aspectul dispoziţiilor art.148 alin.1 lit.f Cod procedură
penală, s-a reţinut că pedepsele prevăzute de lege pentru faptele reţinute în
sarcina inculpaţilor depăşesc 4 ani închisoare (între 15 şi 25 de ani
închisoare) iar cercetarea acestora în stare de libertate ar prezenta un
evident pericol pentru ordinea publică având în vedere circumstanţele reale ale
comiterii presupuselor infracţiuni, modul organizat în care inculpaţii au
înţeles să acţioneze pentru limitarea la minim a posibilităţii de apărare a
victimei, lipsa unui motiv care să determine pe aceştia în mod real, să supună
victima unor agresiuni, care, în final, a dus la decesul acesteia datorită
zonei vitale în care au fost aplicate loviturile, dispreţul total faţă de
dreptul la viaţă a persoanei ocrotit de normele penale, această periculozitate
concretă a faptelor reflectându-se şi asupra lor.
Prin urmare, faţă de cele arătate anterior s-a dispus
admiterea propunerii de arestare
preventivă formulată de Parchetul de pe
lângă Tribunalul Mureş în dosar nr. 923/P/2011 ,în baza art. 149 ind. 1 pct. 10 Cod procedură penală şi în consecinţă:
S-a dispus arestarea
preventivă a inculpatului O.I.C. pe o perioadă
de 29 zile, începând cu data de
6.01.2012 până la data de 3.02.2012
inclusiv , în baza art.149 ind. 1 pct. 10,
art. 143 şi art. 148 alin. 1 lit.
f Cod proc. penală, acesta fiind cercetat sub aspectul comiterii
infracţiunii de omor calificat
prev. de
art.174 , art. 175 litera i Cod
penal, cu aplicarea art. 75 alin. 1
litera a Cod penal .
S-a dispus arestarea preventivă a inculpatului C.V.M. pe o
perioadă de 29 zile, începând cu data de 6.01.2012 până
la data de 3.02.2012 inclusiv, în baza
art.149 ind. 1 pct. 10, art. 143 şi art.
148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală,
acesta fiind cercetat sub aspectul comiterii infracţiunii de omor calificat prevăzut de
art.174 , art. 175 litera i Cod
penal, cu aplicarea art. 75 alin. 1 litera
a Cod penal şi s-a mai dispus emiterea mandatelor de arestare preventivă, în
baza art. 151 Cod procedură penală.
Cheltuielile judiciare avansate de stat,
în cuantum de 220 lei, au rămas în sarcina statului, conform art.192 aliniatul 3 Cod procedură
penal.
Cu ocazia pronunţării acestei soluţii de către instanţa de prim
grad jurisdicţional, ambii inculpaţi au înţeles să declare recurs împotriva
acestei hotărâri judecătoreşti, împrejurare ce rezultă din menţiunile cuprinse
în înscrisul aflat la fila 14 din dosarul Tribunalului Mureş.
În faţa instanţei de recurs fiecare inculpat recurent, prin
apărătorul său ales, a solicitat ca în urma admiterii căii de atac astfel
promovate şi casării (în parte) a încheierii penale vizate, să fie respinsă
propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş, de luare
împotriva fiecăruia a măsurii preventive a arestului.
Inculpatul O.I.C. a învederat prin apărătorul său ales, faptul că,
neanalizându-se corespunzător probele administrate în cauză până la data de 6
ianuarie a.c şi nerespectându-se prezumţia de nevinovăţie a sa s-a reţinut că,
împotriva sa ar exista indicii temeinice ce justifică bănuiala legitimă că ar
fi comis infracţiunea pentru care este cercetat, astfel că s-a apreciat că se
impune luarea măsurii arestului preventive a arestului faţă de el. S-a
învederat faptul că, atât declaraţia sa de martor dată iniţial în cauză, cât şi
declaraţia de învinuit şi cea de inculpat, prezintă acelaşi conţinut, că, deşi
a recunoscut fără echivoc faptul că a fost la faţa locului, el nu a exercitat
asupra victimei nici un fel de agresiune şi că interceptările de convorbiri
telefonice avute în vedere la pronunţarea soluţiei criticate nu pot fi
apreciate ca probe din care să rezulte împrejurările necesare pentru ca
împotriva sa să se dispună această drastică măsură preventivă. S-a subliniat
faptul că , din declaraţiile persoanelor audiate ca martori în cauză nu rezultă
că el s-ar fi poziţionat în intervalul de timp critic în postura de agresor al
victimei şi că prin prisma circumstanţelor personale extrem de favorabile pe
care le prezintă, se justifică cercetarea sa în prezenta cauză în stare de
libertate, cu atât mai mult cu cât coinculpaţii G. şi S. şi-au schimbat
declaraţiile date iniţial în cauză.
Inculpatul C.V.M., prin apărătorul său ales, a ţinut să sublinieze
faptul că, din probatoriul administrat în cauză până la data de 6 ianuarie a.c,
nu rezultă că împotriva sa ar exista indicii temeinice care să conducă la
bănuiala legitimă că ar fi comis infracţiunea de omor calificat, faptă prev. şi
ped. de disp. art.175, 175 lit.i Cod penal, cu aplicarea art.75 al.1 lit.a Cod
penal, singurele probele care l-ar incrimina fiind reprezentate de declaraţiile
coinculpaţilor G.E. şi S.I., dar aceste persoane, prin aspectele expuse în
declaraţiile lor, fac ca acestea (împrejurările descrise de aceste persoane) să
nu aibă caracter credibil. Martorii audiaţi în cauză au demonstrat faptul că în
sarcina sa nu poate fi reţinută acuza pentru care este cercetat şi că lăsarea
sa în libertate nu constituie pericol concret pentru ordinea publică, deoarece
este infractor primar, s-a prezentat de fiecare dată la chemarea organelor de
cercetare penală, are doi minori în întreţinere, iar principiul instituit de
prev. art.5 din C.E.D.O. trebuie să-i fie incidente şi lui.
Analizând recursurile astfel declarate,
prin prisma prev. art.136 al.1 lit.d, alin.8, art.143 şi 148 al.1 lit.f Cod
procedură penală cu raportare la prev. art.3859 pct.172 Cod procedură penală, se reţin în cauză următoarele aspecte, care
impun admiterea recursurilor declarate de cei doi inculpaţi :
Analizând pe fond propunerea formulată de Parchetul de pe lângă
Tribunalul Mureş cu privire la oportunitatea supunerii celor doi inculpaţi
măsurii preventive a arestului, instanţa de fond, pe baza unei juste analize a
probatoriului administrat în dos. nr.923/P/2011 al Parchetului de pe lângă
Tribunalul Mureş a apreciat că situaţia fiecăruia dintre cei doi inculpaţi se
subscrie prev. art.148 al.1 lit.f Cod procedură penală şi, având în vedere
această prevedere legală şi reţinând pertinente motive de fapt şi de drept a
dispus faţă de fiecare dintre cei doi inculpaţi vizaţi măsura arestării
preventive pentru intervalul 6 ianuarie – 3 februarie 2012. Probatoriul
administrat până la data de 6 ianuarie a.c. în dos. anterior menţionat al
Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş a demonstrat că împotriva fiecărui
inculpat există indicii temeinice ce justifică bănuiala legitimă că fiecare
dintre ei ar fi comis infracţiunea de omor calificat, faptă penală incriminată
de disp. art.174 , 175 lit.i Cod penal, cu aplicarea art.75 lit.a Cod penal.
Infracţiunea reţinută în sarcina fiecărui inculpat este sancţionată cu pedeapsa
închisorii mai mare de 4 ani de către legiuitorul român, iar lăsarea fiecărui
inculpat în libertate constituie pericol actual, concret pentru ordinea
publică, date fiind: circumstanţele reale reţinute drept cadru al comiterii infracţiunii,
(pe timp de noapte, împreună cu alte persoane înarmate cu obiecte contondente,
pe o cale de acces publică, prin exercitarea de lovituri de intensitate mare şi
asupra unor zone vitale ale corpului victimei), natura şi importanţa valorii
sociale ireversibil vătămate prin conduita infracţională imputată – viaţa
persoanei, necesitatea preîntâmpinării apariţiei unui evident sentiment de
insecuritate în rândul membrilor colectivităţii din care provin părţile.
Aşa cum s-a mai arătat, magistratul investit cu soluţionarea
cauzei la prim grad jurisdicţional a apreciat că se impunerea supunerea
fiecărui inculpat acestei drastice măsuri preventive şi a dispus emiterea
mandatelor de arestare preventivă pe seama fiecăruia pentru un interval de
timp, astfel cum rezultă din înscrisurile – mandate de arestare preventivă nr.
2 şi 3 din 6 ianuarie 2012 , aflate la filele 11 şi 12 din dosar. Dacă s-ar fi
analizat înscrisurile aflate la filele 244 – 245 şi următoarele din dosarul de
urmărire penală s-ar fi putut constata cu uşurinţă că la data la care
inculpaţii din prezenta cauză au fost audiaţi în această calitate de către
procuror au fost supuşi măsurii preventive a reţinerii în aceeaşi dată
menţionată (6 ianuarie a.c, din ordonanţele de reţinere deducându-se perioada
în care aceştia au fost audiaţi în calitate de învinuiţi, respectiv inculpaţi
şi au fost condu-i la sediul parchetului). Chiar dacă propunerea de arestare
preventivă a Ministerului Public viza intervalul de timp reţinut de către
instanţă în mandatele de arestare preventivă emise pe seama fiecărui inculpat,
instanţa trebuia să aibă în vedere două aspecte:
că
intervalul de timp vizat iniţial includea şi reţinerea;
că, dacă
se aprecia necesară o precizare a duratei de arest preventiv ce era vizată, mai
precis din 7 ianuarie pană în 4 februarie a.c, această chestiune trebuia pusă
în discuţia părţilor cu stricta respectarea principiului oralităţii şi
contradictorialităţii.
Această omisiune a fost sesizată de judecătorul fondului, după
pronunţarea hotărârii în cauză, când a întocmit înscrisul aflat la fila 13 din
dosarul instanţei de fond, înscris care nu se circumscrie prev. art.195 Cod
procedură penală şi care în această etapă procesuală se impune a fi anulat.
Pentru toate aceste considerente reţinute,urmează ca, în
conformitate cu prev. art. 385/15 pct.2 lit.d Cod procedură penală, să se
admită recursurile promovate de către inculpaţii O.I.C. şi C.V.M. împotriva
încheierii penale nr.4/C/06.01.2012 a Tribunalului Mureş.
Se va casa parţial hotărârea judecătorească criticată şi
rejudecând cauza limitativ:
Vor fi menţinute încheierea penală nr.4/C/06.01.2012 a
Tribunalului Mureş, în forma şi conţinutul avute la data pronunţării - 6
ianuarie a.c, mandatele de arestare preventivă nr.2 şi 3, ambele din 6 ianuarie
2012, emise de Tribunalul Mureş pe seama inculpatului C.V.M., respectiv a
inculpatului O.I.C. şi se va anula procesul - verbal întocmit la data de 6
ianuarie 2012, de către Tribunalul Mureş, pentru îndreptarea erorii materiale
strecurate în mandatele de arestare preventivă menţionate. |
