Aplicarea dispoziţiilor art. 52 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei. Compensarea creanţelor fiscale ale debitorului . Condiţii.

Aplicarea dispoziţiilor art. 52 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei. Compensarea creanţelor fiscale ale debitorului . Condiţii.

Legea nr. 85/2006 privind privind procedura insolvenţei, art. 52

Potrivit dispoziţiilor art. 116 din OG nr. 92/2003 – Codul de procedură fiscală, alin. 2 , 4 , creanţele fiscale ale debitorului se compensează cu obligaţii datorate aceluiaşi buget, urmând ca din diferenţa rămasă să fie compensate obligaţiile datorate altor bugete, în mod proporţional, cu respectarea condiţiilor prevăzute la alin. (1), compensarea operând de drept la data la care creanţele există deodată, fiind deopotrivă certe, lichide şi exigibile.

Totodată, dispoziţiile alin. 5 precizează momentul de la care creanţele sunt exigibile , pentru cererile de restituire a taxei pe valoarea adăugată - la data cererii de restituire , în limita sumei aprobate pentru restituire prin decizia emisă de organul fiscal potrivit legii sau la termenul prevăzut de lege pentru depunerea decontului cu sumă negativă de TVA cu opţiune de rambursare, în limita sumei aprobate la rambursare prin decizia emisă de organul fiscal potrivit legii ; conform dispoziţiilor alin. 6 , compensarea se constată de către organul fiscal competent, la cererea debitorului sau din oficiu.

Curtea de Apel Ploieşti, Secţia a II-a civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal,

Decizia nr. 2919 din 24 mai 2012.

Administratorul debitoarei S.C. B. S.R.L. a formulat contestaţie împotriva tabelului preliminar al creanţelor întocmit de lichidatorul judiciar.

În motivarea contestaţiei a arătat că, în tabel , creditoarea Administraţia Finanţelor Publice P. a fost înscrisă cu suma de 20.857 lei, fără să se ţină seama că această creditoare trebuie să ramburseze debitoarei TVA în sumă de 14.414 lei. Contestatorul a solicitat , în scris , creditoarei efectuarea unei inspecţii fiscale în scopul stabilirii corecte a obligaţiilor fiscale.

Lichidatorul judiciar a formulat întâmpinare, prin care a arătat că, deşi debitoarea a solicitat creditoarei efectuarea unui control fiscal, acest lucru nu s-a realizat şi, în baza art.116 C.proc.fiscală , a solicitat instanţei să compenseze debitul cu TVA de rambursat.

Creditoarea a formulat întâmpinare , prin care a solicitat respingerea contestaţiei. A arătat că suma din titlul executoriu reprezintă obligaţii fiscale neachitate, conform fişei de evidenţă a plăţilor comunicate de organul fiscal la data deschiderii procedurii. Cererea debitoarei de efectuare a controlului fiscal nu poate fi avută în vedere , deoarece este făcută ulterior deschiderii procedurii , contravenind dispoziţiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006.

Prin sentinţa nr. 536 din 12 aprilie 2012 Tribunalul a admis contestaţia şi a dispus înscrierea în tabelul creanţelor a creanţei AFP P. în sumă de 6.443 lei.

Judecătorul-sindic a reţinut că, după cum rezultă din fişa sintetică totală vizând situaţia decontului de TVA, întocmită de AFP P., debitoarea trebuie să încaseze de la creditoare TVA de rambursat în sumă de 14.414 lei.

Conform art.116 alin. 1 şi 4 din C.proc.fiscală, prin compensare se sting creanţele statului reprezentând impozite, taxe, contribuţii şi alte sume datorate bugetului general consolidat cu creanţele debitorului reprezentând sume de rambursat de la buget, când ambele părţi dobândesc reciproc calitatea de creditor şi pe cea de debitor, cu condiţia ca ambele creanţe să fie administrate de aceeaşi autoritate publică, iar compensarea operează de drept la data la care creanţele există deodată, fiind deopotrivă lichide , certe şi exigibile.

Cum în cauză ambele creanţe coexistă la data deschiderii procedurii, fiind deopotrivă certe, lichide şi exigibile , compensarea operează de drept şi , astfel, contestaţia este întemeiată ; înscrierea creditoarei în tabelul creanţelor se va face cu suma de 6.443 lei , rezultată din compensarea debitului de plată în sumă de 20.857 lei cu TVA de rambursat către debitoare în sumă de 14.414 lei.

A mai reţinut tribunalul că art.36 din Legea nr. 85/2006 , invocat de creditoare , nu are incidenţă în cauză, deoarece vizează ipoteza existenţei unor proceduri judiciare de realizare a creanţelor sau de executare silită împotriva debitoarei la momentul deschiderii procedurii insolvenţei, ceea ce nu este cazul în speţă.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs creditoarea.

Recurenta îşi întemeiază recursul pe dispoziţiile art. 304 ind. 1, 304 pct.9 Cod de procedura civilă şi învederează ca prin încheierea din 12.09.2011 , pronunţata de Tribunal in dosarul nr. 4019/114/2011 , s-a dispus deschiderea procedurii simplificate de insolventa împotriva debitoarei SC B. SRL .

Astfel, AFPO P. , care administrează din punct de vedere fiscal debitoarea, a comunicat creanţele cu care figura aceasta la data deschiderii procedurii, DGFP B. înscriindu-se în tabelul creanţelor conform titlului executoriu nr. 3935/07.10.2011 , cu suma de 20,857 lei.

Suma din titlul executoriu comunicat de organul fiscal este compusă din obligaţii fiscale neachitate , conform fisei de evidenta pe plătitor înregistrate la organul fiscal anterior deschiderii procedurii.

Recurenta arata ca prin dispoziţiile art. 117 din OG nr. 92/2003 si prin decizia nr. 5/2006 a Comisiei fiscale centrale , aprobata prin Ordinul nr. 1552/2006, se reglementează procedura de rambursare , care este laborioasa , in sensul ca trebuie efectuat un control fiscal , care sa stabilească daca , intr-adevăr , sumele sunt corect înregistrate, sunt deductibile sau nu, daca debitorul înregistrează obligaţii fiscale restante sau nu, urmate de compensarea sumelor ori de restituire.

Potrivit dispoziţiilor art. 117 alin. 6 si urm. din OG nr. 92/2003 , daca debitorul înregistrează obligaţii fiscale restante, sumele prevăzute la alin. 1 si 2 se vor restitui numai după efectuarea compensării.

In speţa, împrejurarea ca administratorul debitoarei a înregistrat cerere privind solicitarea unui control fiscal in vederea soluţionării decontului de TVA cu suma negativa de rambursare nu duce automat la concluzia ca a operat compensarea, cu atât mai puţin compensarea de drept.

Mai mult decât atât, din momentul in care debitoarea a intrat in procedura de insolventa, in opinia recurentei devin aplicabile dispoziţiile art. 36 din Legea nr. 85/2006.

Intimatul a depus întâmpinare , prin care a solicitat respingerea recursului , susţinând că recurenta trebuia să aplice din oficiu prevederile art. 116 alin. 1 şi 4 Cod de procedură fiscala, privind compensarea creanţelor , care sunt aplicabile în cazul de faţă.

Curtea a reţinut că recurenta-creditoare a fost înscrisă în mod corect de lichidatorul judiciar la masa credală, în tabelul preliminar al creanţelor împotriva averii debitoarei SC B. SRL , aflată în procedura insolvenţei, cu creanţa în sumă de 20.857 lei, potrivit titlului executoriu nr. 3935/7.10.2011, titlul executoriu nefiind contestat în cadrul procedurii speciale fiscale.

Ulterior depunerii declaraţiei de creanţă şi întocmirii tabelului preliminar, la data de 3.11.2011 , administratorul statutar al debitoarei a solicitat efectuarea unui control fiscal, menţionând că organele fiscale trebuie să ramburseze societăţii taxa pe valoarea adăugată în sumă de 14.114 lei.

Potrivit dispoziţiilor art. 116 din OG nr. 92/2003 – Codul de procedură fiscală , alin. 2 , 4 , creanţele fiscale ale debitorului se compensează cu obligaţii datorate aceluiaşi buget, urmând ca din diferenţa rămasă să fie compensate obligaţiile datorate altor bugete, în mod proporţional, cu respectarea condiţiilor prevăzute la alin. (1), compensarea operând de drept la data la care creanţele există deodată, fiind deopotrivă certe, lichide şi exigibile.

Or, în cauză , organul fiscal nu a emis o atare decizie de restituire în urma unui control fiscal , pentru a putea fi reţinut caracterul cert şi exigibil al creanţei debitoarei, în vederea compensării creanţelor reciproce.

Pe de altă parte , Curtea a constatat că , potrivit dispoziţiilor art. 52 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei , deschiderea procedurii de insolvenţă nu afectează dreptul unui creditor de a invoca compensarea creanţei sale cu cea a debitorului asupra sa, atunci când condiţiile prevăzute de lege în materie de compensare legală sunt îndeplinite la data deschiderii procedurii.

Aşadar , numai creditorul putea invoca , în raport de textul legal menţionat , compensaţia creanţei sale cu aceea a debitorului asupra sa , ipoteză care nu se regăseşte în cauză.

În situaţia în care creditoarea nu solicită compensarea , debitoarea - societate în insolvenţă îşi poate recupera , la rândul său , creanţa , uzând de mijloacele legale existente la dispoziţia sa , în speţă pe calea procedurii speciale fiscale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. 1-3 Cod de procedură civilă şi art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă, Curtea a admis recursul şi a modificat în tot sentinţa, în sensul că, pe fond, a respins contestaţia la tabelul preliminar de creanţe ca neîntemeiată.

(Judecător Liliana Felicia Androne)