avocats.ro
jurisprudență
 
 
 
 


Aplicarea art 320/1 C.p.p. în cadrul procedurii de rejudecare a cauzei după extrădare (mandat european de arestare)
Codul de Procedură Penală. Partea specială.
Codul de procedură penală art. 522/1 C.p.p, art. 406 Cpp, art 320/1 Cpp
Admisibilitatea procedurii recunoaşterii simplificate a vinovăţiei prevăzută de art 320/1 C.p.p. în cadrul rejudecării după extrădare în temeiul art. 522 ind. 1 Cod procedură penală coroborat cu art. 406 Cod procedură penală.
Cutea de Apel Bacău -Secţia penală, pentru cauze cu minori şi de familie Decizia penală nr. 105 din 26 ianuarie 2012
Prin sentinţa penală nr. 489 din data de 24 octombrie 2011, pronunţată de Judecătoria Moineşti în dosarul nr. 2855/260/2011 în baza art. 522 ind. 1 Cod procedură penală  coroborat cu art. 406 Cod procedură penală s-a admis în fond cererea de rejudecare după extrădare, formulată  de inculpatul N. M.
S-a anulat pe latură penală din sentinţa penală nr. 28/22.01.2009, pronunţată de Judecătoria Moineşti, cu privire la inculpatul N. M., mandatul de executare a pedepsei art. 35/24.09.2009 şi anexele acestuia, emise pentru acest inculpat.
S-a reţinut cauza spre rejudecare şi în fond:
În baza art. 208 alin.1 şi 4 – 209 alin.1 lit. e,g,i C. penal, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în dauna părţii vătămate SC C.S. ART. Comăneşti, cu aplicarea art. 320 indice 1 Cod proc. penală, a fost condamnat inculpatul N. M., actualmente deţinut în Penitenciarul Vaslui, la 2 ani închisoare.
În baza art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 pentru infracţiunea de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană care nu posedă permis de conducere, cu aplicarea art. 320 indice 1 Cod proc. penală, a fost condamnat acelaşi inculpat la 8 luni închisoare.
În temeiul art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, f, g C. penal, cu aplicarea art. 75 lit. c, C. penal, art. 78 Cod penal, cu aplicarea art. 320 indice 1 Cod proc. penală pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în dauna părţii vătămate P.A., a fost condamnat inculpatul N. M. cu datele de stare civilă cunoscute, la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, g, i C. penal cu aplicarea art. 75 lit. c C. penal, art. 78 Cod penal, cu aplicarea art. 320 indice 1 Cod proc. penală, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, a fost condamnat acelaşi inculpat, la 2 ani închisoare.
În baza art. 26 C. penal raportat la art. 211 alin. 1,2 lit. c şi alin. 2¹ lit. a C. penal, cu aplicarea art. 75 lit. c C. penal, art. 78 Cod penal, cu aplicarea art. 320 indice 1 Cod proc. penală pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de tâlhărie în dauna părţii vătămate C.N., a fost condamnat inculpatul N.M., la 5 ani închisoare.
Conform art. 33 lit. a şi 34 lit. b C. penal s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.
Conform art. 83 C. penal, s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pentru pedeapsa de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin s. p. nr. 1293/20.11.2006 pronunţată de Judecătoria Moineşti şi s-a dispus executarea acesteia alături de pedeapsa de 5 ani închisoare.
Inculpatul execută  6(şase) ani închisoare.
În baza art. 18 din Legea 302/2004 s-a computat din pedeapsa aplicată inculpatului prin prezenta perioada executată în Roma 10.09.2009, dată la care inculpatul a fost extrădat.
În baza art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată prin prezenta perioada executată în ţară după extrădare  din data de 11.09.2009, la zi.
Sentinţa a fost recurată de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Moineşti.
Prin motivele de recurs scrise reprezentantul Ministerului public arată că parchetul de pe lângă Judecătoria Moineşti a formulat recurs pe motive de netemeinicie şi nelegalitate deoarece instanţa de fond în mod greşit a admis cererea inculpatului privind aplicarea dispoziţiilor art.3201 Cod procedură penală, aceste dispoziţii neconstituind un motiv de rejudecare a cauzei. Consideră că cererea este neîntemeiată şi trebuia respinsă.
Curtea de Apel Bacău secţia penală prin decizia nr. 105/ 26.01.2012, pronunţată în dosarul nr. 2855/260/2011 în opinie majoritară în temeiul art. 385/15 pct.1 lit. b c. pr. Pen., a respins ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Moineşti, împotriva sentinţei penale susmenţionate
Pentru a dispune în acest mod opinia majoritară a avut în vedere următoarele:
În cererea de rejudecare după extrădare înregistrată la prima instanţă, condamnatul a solicitat admiterea acesteia în principiu şi rejudecarea cauzei, întrucât nu a fost prezent în prima instanţă, iar cauza s-a judecat fără citarea sa legală, el domiciliind în străinătate.
În şedinţa publică din 09.05.2011, s-a admis în principiu cererea de rejudecare după extrădare, considerându-se întemeiat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în art. 522/1 C. proc. pen., inculpatul fiind judecat şi condamnat în lipsă şi, printr-o corectă apreciere a dispoziţiilor legale privind procedura simplificată de judecare a cauzei în condiţiile în care inculpatul recunoaşte în totalitate faptele pentru care este cercetat, a dat eficienţă prevederilor art. 322/1 C. Pr. Pen. şi nu a mai readministrat probatoriul.
Curtea de Apel reţine că scopul reglementării procedurii rejudecării cauzei după extrădare este garantarea dreptului persoanei extrădate la un proces echitabil, cu respectarea în principal a dreptului său la apărare.
Aceasta presupune posibilitatea persoanei condamnate în lipsă de a fi audiată, de a administra probe în apărarea sa, atât pe situaţia de fapt, cât şi în circumstanţiere sau de a se prevala de dispoziţiile legale privind reducerea pedepsei în caz de recunoaştere a faptei.
În acest context instanţa de recurs apreciază că persoana extrădată are dreptul la o nouă judecată, finalizată cu o nouă hotărâre, inclusiv în ceea ce priveşte tratamentul sancţionator mai blând dat de noile dispoziţii legale intrate în vigoare după sesizarea instanţei de judecată şi rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
Cu alte cuvinte, deşi sunt în parte identice, revizuirea şi rejudecarea în caz de extrădare au o finalitate distinctă: dacă revizuirea implică înlăturarea unor erori esenţiale asupra faptelor reţinute într-o hotărâre definitivă (în esenţă, a condamnării unei persoane nevinovate sau a achitării dispuse în mod neîntemeiat), rejudecarea în caz de extrădare are în vedere dreptul persoanei care a fost judecată şi condamnată în lipsă de a-şi exercita dreptul la apărare într-un nou ciclu procesual.
În lipsa unei dispoziţii legale în sens contrar, rezultă că rejudecarea în caz de extrădare nu se va limita la înlăturarea unei grave erori de fapt, constând în eventuala condamnare a unei persoane nevinovate, ci va putea avea efecte inclusiv în privinţa individualizării pedepsei sau reducerea pedepsei prin aplicarea procedurii simplificate dată de dispoziţiile procedurale.
Opinia minoritară a apreciat pentru admiterea recursului, casarea în totalitate a sentinţei penale atacate şi pe fond, respingerea cererii de rejudecare a cauzei faţă de următoarele considerente
Deosebit de opinia majoritară, opinez în sensul admiterii recursului Parchetului de pe lângă Judecătoria Moineşti, casarea în totalitate a sentinţei penale atacate şi pe fond respingerea cererii de rejudecarea a cauzei în principal pentru considerentele avute în vedere de către parchet şi anume neaplicarea procedurii prevăzute de art. 320/1 C.p.p. în rejudecarea cauzei în temeiul art 522/1 C.p.p.
Prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, a fost introdusă procedura judecăţii în cazul recunoaşterii vinovăţiei, procedură prevăzută de art. 320/1 Cod procedură penală. Procedura simplificată a judecării în cazul recunoaşterii vinovăţiei, introdusă prin Legea nr. 202/2010 reprezintă o procedură abreviată ce are la bază o pledoarie de vinovăţie. Scopul acestei reglementări este rezolvarea cu celeritate a cauzelor penale, prin recompensarea atitudinii procesual sincere a inculpaţilor.
În conformitate cu aceste dispoziţii legale: „Până la începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.”
În aceste condiţii, judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, doar atunci când inculpatul recunoaşte în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare a instanţei şi nu solicită administrarea de probe, cu excepţia înscrisurilor în circumstanţiere pe care le poate administra la acest termen de judecată.
Indubitabil că prima judecată în fond, finalizată cu s.p. nr. 28/22.01.2009 a avut loc înainte de data de 25.10.2010 la care a intrat în vigoare Legea nr.202/ 2010.
Prin decizia nr. 1470 din 8.11.2011 a Curţii Constituţionale publicată în Monitorul Oficial nr. 853/2.11.2011 s-a apreciat că până la încetarea stării de tranziţie, în virtutea principiului constituţional al retroactivităţii legii penale mai favorabile, se aplică tuturor inculpaţilor care au fost trimişi în judecată înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010,dar care au depăşit momentul procesual al începerii cercetării judecătoreşti. În acest sens s-a pronunţat şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Hotărârea din 17 septembrie 2009, pronunţată în Cauza Scoppola împotriva Italiei nr. 2, paragraful 106, potrivit căreia în Europa şi pe plan internaţional s-a consolidat treptat un principiu fundamental al dreptului penal în sensul aplicării unei legi penale care prevede o pedeapsă mai îngăduitoare chiar dacă a fost adoptată după comiterea infracţiunii.
Decizia Curţii Constituţionale are în vedere inculpaţii care, prezenţi la judecata în fond au recunoscut săvârşirea faptelor.
De altfel raţiunea legiuitorului când a instituit procedura simplificată a recunoaşterii vinovăţiei a avut în vedere celeritatea soluţionării cauzelor penale concretizată în neadministrarea în faţa instanţei a materialului probator de la urmărirea penală şi pe care se sprijină trimiterea în judecată. Din aceste considerente, apreciez că inculpatul nu poate beneficia în procedura rejudecării prevăzută de art 522/1 C.p.p., după administrarea întregului material probator de către prima instanţă, judecată de la care inculpatul cu bună ştiinţă s-a sustras, de procedura prevăzută la art 320/1 C.p.p.
În cauză încă de la urmărirea penală inculpatul N. M., după efectuarea actelor premergătoare, deci după declanşarea cercetărilor în cauză s-a sustras de la urmărirea penală, fiind căutat de mai multe ori de organele de poliţie (filele 8,15,52,165), în final fiind trimis în judecată în lipsă. Ori inculpatul, după rămânerea definitivă a sentinţei de condamnare a fost adus în ţară în urma punerii în executare a unui mandat european de arestare  din Italia.
Aşa fiind, în condiţiile în care lipsa inculpatului de la cercetarea judecătorească s-a datorat exclusiv propriei culpe prin sustragerea de la judecată şi după administrarea întregului material probator, acelaşi inculpat nu poate invoca propria culpă şi cere să i se aplice procedura specială prevăzută de art. 320/1 C.p.p. cu urmarea reducerii cu o treime a limitelor de pedeapsă.
Un alt argument care pledează pentru neaplicarea art. 320/1 C.p.p. rezultă tot din considerentele deciziei nr. 1470 din 8.11.2011 a Curţii Constituţionale expuse mai sus în privinţa pedepselor definitiv aplicate (chiar dacă decizia are în vedere în această chestiune situaţia contestaţiei la executare) consider că sunt deplin aplicabile. Astfel, Curtea a apreciat că ,,în cazul pedepselor definitive nu se mai pune problema alegerii legii mai favorabile iar textul are în vedere o judecată aparţinând, cu excepţia situaţiilor tranzitorii, numai fondului şi care deopotrivă, trebuie să fie operabilă numai până la pronunţarea unei hotărâri definitive” deci nu după rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti şi emiterea mandatului de executare a pedepsei.
Prin încheierea de admitere în principiu a cererii de rejudecare a cauzei, instanţa fixează şi limitele în care va avea loc rejudecarea, procedând în mod obligatoriu la audierea condamnatului, urmând a examina probele propuse de condamnat, iar probele noi cerute de condamnat vor fi analizate prin prisma caracterului pertinent şi concludent al acestora, instanţa pronunţându-se asupra tuturor probelor solicitate, fie în sensul admiterii lor, în integralitate sau parţial, motivând respingerea celor pe care nu le găseşte pertinente şi concludente, fie, dacă găseşte că este necesar, readministrează din nou probele care au fost efectuate în cursul primei judecăţi.
În urma rejudecării cauzei, după administrarea probatoriului solicitat, dacă instanţa constată că acesta nu are nicio influenţă asupra hotărârii pronunţate în cursul primei judecăţi, va respinge cererea de rejudecare şi va menţine hotărârile pronunţate, această soluţie rezultând din aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 406 alin. (4) C. proc. pen.
Ori, chiar dacă în urma procedurii rejudecării după extrădare se poate ajunge ca prima instanţă să-şi retracteze propria hotărâre, la desfiinţarea unor hotărâri judecătoreşti definitive sau la modificarea hotărârii de condamnare, atât în ce priveşte latura penală, cât şi în ce priveşte latura civilă, inculpatul nu se poate prevala de dispoziţiile art. 320/1 C.p.p.
Aşa fiind, opinez admiterii recursului Parchetului de pe lângă Judecătoria Moineşti, casarea în totalitate a sentinţei penale atacate şi pe fond respingerea cererii de rejudecarea a cauzei.