avocats.ro
jurisprudență
 
 
 
 
1.     Aplicarea art. 3201 C.pr.pen. Lipsa reținerii stării de provocare în rechizitoriu.
 
 Procedura reglementată de art.3201 C.pr.pen. nu exclude posibilitatea reținerii de către judecător acircumstanțelor legale obligatorii prevăzute de art.73 Cod penal, singura condiție fiind aceea a stabilirii incidenței acestora pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.
 
Curtea de Apel Cluj, Secția penală si de minori, Decizia nr. 188/A din 24
octombrie 2011,definitivă prin Decizia Inaltei Curți de Casație si Justiție, Secția Penală nr. 421 din 15 februarie 2012
 
Prin sentința penală nr. 45 din data de 21 iulie 2011 pronunțată de Tribunalul
Sălaj, pentru comiterea infracțiunii de tentativă la omor prev. si ped. de art.20 Cod penal raportat la 174 Cod penal, cu aplicarea art.3201 Cod pr. penală respectiv art.73 lit.b Cod penal si 76 lit.b Cod penal, s-a dispus condamnarea inculpatului R.N.S.la 2 (doi) ani închisoare precum si interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a, b Cod penal, pe timp de 1 an.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art.71 Cod penal si 64 lit.a, b Cod penal.
S-a menținut măsura arestării preventive si s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii si arestării preventive, incepand cu data de 12.04.2011 si pană la zi.
S-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, in vederea obținerii si stocării in S.N.D.G.J a profilului genetic, in condițiile prev de art. 5 si 7 din Legea 76/2008, după rămanerea definitivă a prezentei hotărari, fără nici o altă notificare.
In baza art.118 lit.b Cod penal, s-a dispus confiscarea in favoarea statului a unei bate ciobănesti din lemn, cu o lungime de 135 cm, aflată la Camera decorpuri delicte a Tribunalului Sălaj.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 15.000 lei despăgubiri, reprezentand
daune materiale si morale, către partea civilă P.I.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 4.034,14 lei cheltuieli de spitalizare,
către SpitalulJudețean de Urgență Sălaj-Zalău, actualizată cu dobanda legală
aferentă, de la data producerii evenimentului (12.04.2011) pană la data achitării
efective, precum si la plata sumei de 395,40 lei, cheltuieli de transport si asistență
medicală, către Serviciul Județean de Ambulanță Sălaj. A fost obligat inculpatul la
600 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe langă Tribunalul Sălaj, din data de 30.05.2011, a fost trimis in judecată, in stare de arest preventiv, inculpatul R.N.S., pentru comiterea infracțiunii de tentativă la omor,faptă prev.si ped.de art.20 Cod penal, rap.la art.174 Cod penal, reținandu-se in sarcina sa că i-a aplicat părții vătămate P.I., două lovituri cu o bată ciobănească in zona capului, cauzandu-i leziuni care nu i-au pus viața in pericol, acceptand posibilitatea intervenirii decesului victimei. S-a apreciat că fapta inculpatului de a aplica două lovituri puternice cu o bată ciobănească de dimensiuni mari in zonă vitală, respectiv capul părții vătămate, demonstrează poziția psihică a inculpatului față de rezultatul faptei sale, adică producerea decesului părții vătămate.
Cu ocazia cercetării la fața locului a fost ridicată o bată ciobănească din lemn de esență tare, prevăzută cu ținte din metal la un capăt si cu un inel de țeavă, cu
diametrul de 4 cm, lungimea batei fiind de 135 cm.
Prin rezoluția din data de 12.04.2011, ora 15,00 a Parchetului de pe langă Tribunalul Sălaj s-a inceput urmărirea penală față de inculpatul R.N.S. pentru infracțiunea prev. de art. - 20 Cp. rap. la art. 174 Cp iar prin Ordonanța Parchetului de pe langă Tribunalul Sălaj, din data de 12.04.2011 s-a luat măsura reținerii preventive, pe o durată de 24 ore , cu incepere de la 12.04.2011 ora 17,30 pană la 13.04.2011, ora 17,30.
Prin Ordonanța din data de 13.04.2011 a Parchetului de pe langă Tribunalul Sălaj a fost pusă in miscare acțiunea penală față de inculpatul R.N.S. pentru infracțiunea prev. de art. 20 Cod penal, rap.la art. 174 Cod penal iar prin Incheierea penală nr. 9/C din 13.04.2011 a Tribunalului Sălaj - Secția Penală, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului R.N.S., pe o perioadă de 29 de zile, incepand cu data de 13.04.2011, ora 14,25, pană la data de 11.05.2011, ora 14,25 si această măsură a fost menținută in continuare, pe tot parcursul judecății, după sesizarea instanței.
In ce priveste caracterizarea inculpatului R.N.S. s-a reținut prin actul de sesizare a instanței că acesta nu are antecedente penale. Inculpatul a fost sancționat administrativ cu amendă in sumă de 700 lei, pentru infracțiunea prev. de art. 11 pct. 1) din OUG nr. 55/2002, modif. prin Legea nr. 60/2003, sancțiune aplicată prin Ordonanța nr. 1178/P/2010 din 01.07.2010 a Parchetului de pe langă Judecătoria Zalău. Inculpatul recunoaste si regretă fapta comisă, arătand că l-a agresat pe partea vătămată P.I., insă nu a intenționat să-i suprime viața.
Pe parcursul urmăririi penale partea vătămată P.I. s-a constituit parte civilă in
cauză, urmand a-si preciza pretențiile ulterior. Spitalul Județean de Urgență Sălaj se
constituie parte civilă in cauză cu suma de 4.034,14 lei Serviciul Județean de Ambulanță Sălaj se constituie parte civilă in cauză cu suma de 395,40 lei.
Asupra cauzei de față, instanța de fond a reținut următoarele:
După inregistrarea cauzei pe rolul instanței, Spitalul Județean de Urgență Sălaj-Zalău a solicitat ca suma de 4.034,14 lei, cheltuieli de spitalizare, să fie actualizată cu dobanda legală aferentă, de la data producerii evenimentului (12.04.2011) pană la data achitării efective.
La primul termen de judecată din data de 06.07.2011, partea civilă P.I. arată
că se constituie parte civilă in proces, pentru suma totală de 20.000 lei, din care 800
lei reprezintă despăgubiri materiale, iar restul sumei, daune morale, fiind vorba de o
sumă globală.
Audiat fiind in fața instanței, inculpatul a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate in faza de urmărire penală, in conformitate cu disp.art.3201 Cod procedură penală, arătand că recunoaste in totalitate faptele reținute in actul de sesizare si nu solicită administrarea de probe.
Apărătorul inculpatului a solicitat instanței schimbarea incadrării juridice a
faptei, din infracțiunea de tentativă la omor prev.de art.20 Cod penal rap.la art.174
Cod penal, in infracțiunea de vătămare corporală prev.de art.181 alin.1 Cod penal,
arătand in esență că fapta comisă este vătămare corporală, deoarece sub aspectul
laturii subiective nu a existat intenția directă de a ucide, de a suprima viața victimei.
Obiectul folosit pentru săvarsirea faptei este intr-adevăr idoneu dar criteriile trebuie
indeplinite cumulativ. Zona in care s-a aplicat lovitura nu a fost clarificată. Față de
intensitatea loviturii, arată că viața victimei nu a fost pusă in primejdie, loviturile nu
au fost puternice. Arată că inculpatul a lovit de frică, deoarece cunostea imprejurarea
că victima este o persoană violentă si se vorbea in localitate că in trecut ar fi lovit o
persoană care ulterior a decedat.
Reprezentantul parchetului s-a opus la schimbarea incadrării juridice a faptei,
din art.20 Cod penal rap.la art.174 Cod penal, in art.181 alin.1 Cod penal, arătand că
bata ciobănească cu care s-au aplicat loviturile este un obiect idoneu, apt de a duce la
moartea victimei iar zona in care a lovit inculpatul, este una foarte importantă a organismului uman – capul victimei – existand la dosar declarații ale martorilor care
arată că victima a fost lovită de două ori in zona capului. Inculpatul putea să prevadă
că partea vătămată putea să si moară.Inculpatul este nou venit in localitate, nu avea
de unde să cunoască pe partea vătămată, ca să-i fie frică de aceasta. Inculpatul a
acționat cu intenție indirectă astfel că incadrarea juridică dată faptei este una corectă.
Pe fond, procurorul de sedință a susținut starea de fapt reținută si in actul de
sesizare al instanței si solicită condamnarea inculpatului pentru săvarsirea infracțiunii de tentativă la omor prev.de art.20 Cod penal rap.la art.174 Cod penal, aplicarea față de acesta a disp.art.3201 Cod procedură penală si reducerea pedepsei cu 1/3, menținerea stării de arest si deducerea prevenției, obligarea la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Partea civilă solicită obligarea inculpatului, la despăgubiri, in sumă de 20.000
lei, daune totale cu precizarea că ii pare rău de inculpat, nu ar fi vrut să se ajungă in
situația asta. Nu cere condamnarea inculpatului.
Procurorul cere obligarea inculpatului la plata către partea civilă a sumei de
20.000 lei, apreciind că suma este corectă.
Av.B.R. susține că inculpatul nu a avut intenția de a ucide si a lovit fiind sub o
puternică stare de tulburare si emoție, motiv pentru care cere condamnarea inculpatului pentru comiterea infracțiunii prev.de art.181 alin.1 Cod penal cu aplic.art.73 lit.b Cod penal. Cere să se rețină că inculpatul nu este scolarizat, este cioban si si-a apărat stăpanul, lovind partea vătămată de frică. Inculpatul a avut o atitudine procesuală mai mult decat rezonabilă, a recunoscut comiterea infracțiunii, s-a prelevat de disp.art.3201 Cod procedură penală. Cere aplicarea disp.art.74 lit.a, c Cod penal si aplicarea unei pedepse reduse cu 1/3. In subsidiar, pentru comiterea infracțiunii prev.de art.181 alin.1 Cod penal, cere incetarea procesului penal pentru lipsa plangerii părții vătămate. Față de latura civilă a cauzei cere disjungerea,
pretențiile nefiind dovedite.
Instanța de fond cercetand cauza, in conformitate cu prev. art. 3201 Cod procedură penală, pe baza probelor administrate in cursul urmăririi penale si a actelor aflate la dosar, respectiv proces verbal de consemnare a plangerii; procesverbal de cercetare la fața locului; declarațiile inculpatului; declarațiile părții vătămate; declarații de martori; acte medicale privind ingrijirile acordate părții vătămate; concluzii provizorii ale medicului legist; raport de constatare medicolegală, a constatat că prin actul de sesizare a instanței se rețin în fapt următoarele imprejurări:
Inculpatul R.N.S. a fost angajat ca ingrijitor la turma de oi aparținand martorului D.S., acesta obținand acceptul comunității locale, să păsuneze oile pe păsunea satului.
In data de 11.04.2011, inculpatul R.N.S. se afla impreună cu martorul D.S., cu
turma de oi pe păsunea din locul numit “Soci”, in apropierea terenului părții vătămate P.I.. Anterior, cu cateva zile inainte, partea vătămată P.I. i-a atras atenția martorului D.S., că in zona in care acesta si inculpatul păsunau oile, se află un teren proprietatea sa, insămanțat cu lucernă si i-a cerut să nu lase oile pe acel teren.
In data de 11.04.2011, in jurul orei 17,00, partea vătămată P.I. auzind de la locuința sa turma de oi, in zona terenului său, s-a deplasat singur la fața locului. Pe drum, pentru a se apăra de cainii ciobănesti, partea vătămată a rupt o botă subțire dintr-un spin uscat, cu lungimea de aproximativ 1 metru.
Ajuns la fața locului, partea vătămată a observat că turma de oi păsuna si pe terenul său. In momentul cand a ajuns langă turmă, partea vătămată a observat că oile erau supravegheate de două persoane, respectiv inculpatul R.N.S. si martorul D.S. Partea vătămată s-a indreptat spre ei, moment in care a fost atacat de trei caini ciobănesti, iar acesta s-a apărat de ei cu acel spin si i-a cerut inculpatului, să intervină pentru a nu fi muscat de caini.
In acel moment, inculpatul se afla la o distanță de 1 metru si jumătate, lateral
dreapta, față de partea vătămată, iar D.S. in partea stangă la o distanță de circa doi metri.
Profitand de faptul că partea vătămată s-a aplecat si a incercat, să alunge cainii
cu spinul, fără să spună ceva, inculpatul R.N.S. a ridicat bata ciobănească pe care o
avea la mană si l-a lovit in zona capului. Observand lovitura, partea vătămată a ridicat
mana dreaptă să se apere, insă lovitura fiind puternică, după ce a fost lovit in mană a
ricosat si l-a lovit in cap, in zona urechii drepte. Totodată, de partea vătămată s-a
apropiat si D.S.
Partea vătămată a crezut că si acesta avea intenția de a-l agresa, a intins mana
stangă spre el si s-a tăiat superficial la două degete. In acelasi moment, partea vătămată a fost lovit din nou in zona frunții cu bata de către inculpatul R.N.S., lovitură după care si-a pierdut cunostința si a căzut la pămant. Inculpatul a incetat agresiunea si s-a indepărtat de victimă, impreună cu martorul D.S.. După ce si-a revenit, partea vătămată i-a observat pe inculpatul R.N.S. si pe martorul D.S. indepărtandu-se de el, fiind la o distanță de aproximativ 150-200 de metri.
Partea vătămată s-a ridicat de la pămant si s-a indreptat spre locuința sa, unde
s-a intalnit cu soția sa, aceasta observand că acesta prezenta răni in zona capului si avea sange pe față si pe haine. In acea imprejurare, soția părții vătămate a observat că ii lipsesc dinții din partea din față a gurii, dinți pe care ii avea pusi de stomatolog.
Soția părții vătămate a telefonat la nr. de urgență 112 si acesta a fost dus cu ambulanța la Spitalul Județean de Urgență Zalău, unde a fost internat in perioadele 11.04.2011 - 22.04.2011 si 27.04.2011- 04.05.2011, cu următorul diagnostic: TC cu
plagă regiunea parietală dreapta. Plagă pavilion ureche dreapta si față dorsală mana
stangă. Fractură 1/3 distală ulna dreapta cu deplasare. Hematom epicranian temporo-parietal drept. Fractură deschisă mastoida dreapta. Revărsat hematic in celulele mastoidiene drepte. Efizem al fosei temporale drepte. Minimă hemoragie subarahnoidiană in scizura sylviană dreapta si girusurile temporale drepte.
Din Raportul de constatare medico-legală nr. 442/II/a/14 din 28.04.2011 al Serviciului Județean de Medicină Legală Zalău, reiese că partea vătămată P.I. a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu un corp dur si corp tăietor.
Leziunile nu au pus in primejdie viața victimei si necesită pentru vindecare 53-55 zile de ingrijiri medicale. Leziunile pot data din 11.04.2011.
Potrivit art.62 Cod procedură penală ” in vederea aflării adevărului, organul de
urmărire penală si instanța de judecata sunt obligate să lămurească cauza sub toate
aspectele, pe bază de probe” iar conform art.63 alin.(2) Cod procedură penală„probele nu au valoare mai dinainte stabilită; aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată in urma examinării tuturor probelor administrate, in scopul aflării adevărului”.
A mai reținut instanța de fond si faptul, că potrivit art.69 si art.75 Cod procedură penală, atat declarațiile invinuitului sau inculpatului cat si declarațiile părții vătămate, ale părții civile si ale părții responsabile civilmente, făcute in cursul procesului, pot servi la aflarea adevărului numai in măsurain care sunt coroborate cu fapte sau imprejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente in cauză.
Or, in lumina acestor prevederi legale, instanța de fond a constatat că imprejurările săvarsirii faptelor de lovire si derularea acestora, au fost reținute in actul de sesizare a instanței doar raportat la declarațiile părții vătămate coroborate cu declarația martorei P.A., care este soția sa si a relatat cele aflate de la soț, nefiind martor ocular.
Desigur, inculpatul a recunoscut de la inceput săvarsirea faptelor reținute in sarcina sa insă, a invocat constant, atat cu ocazia cercetării efectuate a doua zi, la fața locului (după cum rezultă din declarația martorului B.V. cat si in fața procurorului si a instanței de judecată faptul că l-a lovit pe partea vătămată P.I., după ce acesta incepuse să il agreseze pe celălalt cioban, martorul D.S., imprejurare confirmată de acesta din urmă, prin declarația dată la parchet.
Dacă cei doi martori, P.A. si D.S., care susțin declarația părții vătămate si respectiv declarația inculpatului, ar putea fi suspectați de subiectivism, prin natura raporturile in care se află cu părțile, in cauză mai există un martor, aparent obiectiv, anume B.R., care susține că i-a atenționat pe cei doi ciobani să nu lase oile pe terenul părții vătămate P.I., pentru că este o persoană foarte agresivă, iar după producerea evenimentelor din prezenta cauză, inculpatul R.N.S. i-a spus că l-a lovit pe acesta de frică, insă nu cu intenția de a-l omori.
Faptul că intre inculpat si martorul D.S., a avut loc o altercație si un contact fizic, in prima fază a conflictului, rezultă si din aceea că a doua zi după incident, in data de 12.04.2011, acesta din urmă s-a prezentat la Spitalul județean Zalău acuzand ”durere la nivelul urechii stangi, cădere in urma unei lovituri de către persoană cunoscută”, iar inculpatul susține la randul său că, la un moment dat, martorul D.S. s-a apropiat ”eu am crezut că vrea să mă lovească si am dat cu mana stangă spre el si m-am tăiat la două degete de la mana stangă” (?!-n.n).
Prin urmare instanța a reținut, in plus față de cele prezentate prin rechizitoriu
că, inculpatul R.N.S., aflandu-se pe camp, in slujba martorului D.S., ca ingrijitor la oi,
a lovit-o pe partea vătămată P.I. de cateva ori cu bata ciobănească, in momentul in
care acesta din urmă, a avut o altercație si un contact fizic cu martorul D.S. (care este
o persoană mai in varstă decat inculpatul), percepand faptul că acesta se află in pericol. După ce martorul D.S. a plecat de la fața locului si inculpatul a incetat la randul său agresiunea, abandonand-o pe partea vătămată P.I., care s-a ridicat singur de jos plecand spre casă, in timp ce inculpatul se indepărta, plecand după „stăpanul său”, pe care la apărat de agresiunea părții vătămate. O astfel de mentalitate, de tip arhaic, relevată de apărătorul inculpatului, este, in opinia instanței, posibil a se fi dezvoltat in profilul psihologic al inculpatului dacă avem in vedere varsta inculpatului, condiția sa socială si pregătirea intelectuală, practic inexistentă (o clasă).
Pe de altă parte, in speță, starea de pericol a fost accentuată, in percepția inculpatului, prin aceea că anterior fusese amenințat de partea vătămată P.I., atat el
cat si martorul D.S., că vor avea probleme dacă mai lasă oile pe terenul său, iar martora B.R. i-a prevenit că inculpatul este cunoscut in sat ca fiind foarte agresiv, că ar fi in stare să le dea in cap dacă lasă oile pe terenul lui si că anterior, in urmă cu mai mulți ani, ar fi bătut pe un vecin de-al lui si că din această cauză acel vecin ar fi murit,iar intre inculpat si partea vătămată este o vădită disproporție fizică.
In aceste condiții, este evident că inculpatul nu a urmărit suprimarea vieții părții vătămate, asa după cum corect se susține si in apărare insă prin modul haotic in care a aplicat loviturile si mijlocul idoneu folosit, respectiv o bată ciobănească,inculpatul a acceptat posibilitatea producerii unei astfel de consecințe (mai ales că se afla la acel moment sub starea unei puternice tulburări sau emoții provocată de partea vătămată) fiind vorba asadar, sub aspectul laturii subiective, de o intenție indirectă in săvarsirea infracțiunii de tentativă la omor; prin urmare, cererea de schimbare a incadrării juridice, din infracțiunea de tentativă de omor, prev. si ped. De art.20 Cod penal, rap.la art.174 Cod penal, in infracțiunea de vătămare corporală, prev. si ped. de art.181 Cod penal, formulată de apărătorul inculpatului, nu a putut fi primită de instanță de fond.
In schimb, au fost reținute prevederile art. 73 lit.b Cod penal, conform cărora
„săvarsirea infracțiunii sub stăpanirea unei puternice tulburări sau emoții,determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă”, constituie circumstanță atenuantă legală, situație in care, potrivit art.76 Cod penal, se aplică o pedeapsă sub limita minimă prevăzută de lege, limită care, in speță, după aplicarea disp. art.3201Cod procedură penală, de asemenea obligatorii in condițiile date, este de 3 ani si 4 luni, inchisoare. Asadar, în drept, fapta inculpatului R.N.S., care, sub stăpanirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, i-a aplicat părții vătămate P.I., două lovituri cu o bată ciobănească in zona capului, cauzandu-i leziuni care nu i-au pus viața in pericol si acceptand posibilitatea intervenirii decesului părții vătămate, intruneste elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor, faptă prev.si ped. de art.20 Cod penal rap.la art.174 Cod penal, fiind condamnat la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare, cu privare de libertate, precum si interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a, b Cod penal, pe timp de 1 an, ca urmare a aplicării prev. art.3201Cod procedură penală, privind reducerea limitelor legale de pedeapsă, cu o treime si a prev. art. 76 lit.b Cod penal, ca urmare reținerii circumstanței atenuante, prev. de art. 73 lit.b Cod penal, respectiv scuza provocării.
La individualizarea pedepsei, in conformitate cu prev. art.72 Cod penal, instanța de fond nu a avut in vedere circumstanțele săvarsirii faptei, pentru care s-a reținut deja o circumstanță atenuantă, ci s-a ținut cont, in circumstanțiere, de comportamentul inculpatului in fața organelor de anchetă si a instanței, unde a dat dovadă de sinceritate, lipsa de antecedente penale, precum si de profilul său psihologic, raportat la varstă, educație, ocupație, condiție socială.
Totusi, față de gravitatea faptei in sine, analizată prin conținutul său concret,
pedeapsa a fost orientată spre media noilor limite de pedeapsă, avand in vedere că
limitele inițiale, de la 5 la 10 ani inchisoare, prev. de art. 20 Cod penal rap.la art.174
Cod penal, au fost mult diminuate, prin aplicarea prev. art.3201 Cod procedură penală, de care inculpatul a ințeles să uzeze. Aplicarea unei pedepse mai reduse sau cu suspendarea executării, nu este, in opinia instanței, de natură să-si atingă scopul educativ si preventiv, prevăzut de art.52 Cod penal, inculpatul avand nevoie să constientizeze, prin reeducare, intr-o perioadă de timp rezonabilă, asupra gravității faptei sale, raportat la normele de conviețuire socială.
In schimb, pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, prev. de art.
64 Cod penal, s-a limitat la lit.a si b, pe perioada minimă de 1 an, avand in vedere că
infracțiunea săvarsită nu are o legătură directă cu exercitarea unor astfel de drepturi,
astfel că restrangerea lor pe o perioadă mai indelungată nu se justifică.
In ce priveste pedeapsa accesorie, privind interzicerea acelorasi drepturi pe
perioada detenției, instanța de fond a făcut aplicarea disp. art.71 Cod penal si art. 64
lit.a, b Cod penal.
In conformitate cu prev.art.350 Cod procedură penală si art.88 Cod penal,
instanța a menținut măsura arestării preventive a inculpatului si a dedus din pedeapsa aplicată de 2 (doi) ani inchisoare, timpul reținerii si arestării preventive, incepand cu data de 12.04.2011 si pană la zi.
De asemenea, a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, in vederea
obținerii si stocării in S.N.D.G.J a profilului genetic, in condițiile prev de art. 5 si 7 din Legea 76/2008, după rămanerea definitivă a prezentei hotărari, fără nici o altă notificare.
In baza art.118 lit.b Cod penal, instanța de fond a dispus confiscarea de la inculpat, in favoarea statului a unei bate ciobănesti din lemn, cu o lungime de 135 cm, corp delict aflat la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Sălaj.
In ce priveste latura civilă a procesului penal, prima instanță a apreciat că suma de 20.000 lei, pretinsă de partea civilă P.I. de la inculpat si reprezentand daune materiale si morale, estimate global, nu este o sumă exagerată, raportat la numărul relativ mare de zile de ingrijiri medicale (53-55 zile de ingrijiri medicale), ce presupun suferințe fizice si psihice si angajarea de cheltuieli pentru vindecare insă, ținand cont si de culpa părții vătămate in producerea rezultatului păgubitor, pe care instanța a apreciat-o in proporție de 25%, in baza art.14 Cod procedură penală comb. cu art.998 si 999 Cod civil, l-a obligat pe inculpatul R.N.S. la plata sumei de 15.000 lei despăgubiri, reprezentand daune materiale si morale, către partea civilă P.I..
Cat priveste estimarea globală a acestei sume, fără producerea de probe,instanța de fond a considerat că este o opțiune corectă din partea părții civile, de observat fiind că o astfel de practică este folosită frecvent si de Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg, tocmai pentru că, atunci cand se aduce o incălcare a unui drept fundamental al omului, cum este si dreptul la viață, sănătate si integritate fizică si morală, este foarte dificil dacă nu imposibil, in a se face o delimitare foarte clară intre prejudiciul material si cel moral, incercate in astfel de situații. După cum se stie, daunele materiale constau indeobste in cheltuieli bănesti de diferite feluri suportate de partea vătămată (medicamente, transport, tratament, ingrijiri medicale, spitalizare, consultații medicale, suplimente alimentare, ritualuri de inmormantare, pompe funebre, etc.) dificil de dovedit in totalitate, cu mijloace
legale de probă, in timp ce daunele morale sunt la propria apreciere a instanței, astfel că nimic nu impiedică partea lezată să solicite iar instanța să aprecieze o sumă globală, drept despăgubiri, raportat la toate circumstanțele cauzei, inclusiv presupusele cheltuieli ocazionate, ca urmare a săvarsirii faptei penale de către inculpat. Desigur, cu totul alta este situația despăgubirilor pretinse de către unitățile medicale, de ambulanță si spitalicesti, care dețin o evidență exactă a serviciilor prestate față de părțile vătămate, in vederea recuperării lor de la persoanele vinovate de producerea cheltuielilor ocazionate, in codițiile prevăzute de lege.
Astfel, in baza inscrisurilor doveditoare depuse la dosar, instanța de fond, in baza art.14 Cod procedură penală raportat la art.313 din OUG nr. 72/2006, pentru modificarea si completarea Legii nr.95/2006, l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 4.034,14 lei cheltuieli de spitalizare, către SpitalulJudețean de Urgență Sălaj, actualizată cu dobanda legală aferentă, de la data producerii evenimentului (12.04.2011) pană la data achitării efective, precum si la plata sumei de 395,40 lei, cheltuieli de transport si asistență medicală, către Serviciul Județean de Ambulanță Sălaj.
Totodată, in baza art.191 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SĂLAJ si inculpatul R.N.S.. Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj a solicitat admiterea apelului,
desființarea sentinței primei instanțe, inlăturarea prevederilor art.73 lit.b Cod penal
si aplicarea unei pedepse mai aspre, corespunzătoare faptei reținute in sarcina inculpatului.
S-a arătat că in mod nelegal a reținut instanța de fond in favoarea inculpatului
circumstanța atenuantă prev.de art.73 lit.b Cod penal, respectiv scuza provocării,ceea ce a determinat aplicarea unei pedepse prea blande raportat la infracțiunea pentru care a fost condamnat inculpatul.
Pentru a fi reținută scuza provocării este necesar ca comportarea părții vătămate să fi generat in psihicul inculpatului o puternică tulburare, reducandu-i posibilitatea de autocontrol si de evaluare exactă a gravității faptei, iar inculpatul să fi acționat in această stare, ori raportat la imprejurările in care s-a produs fapta această stare nu a existat.
Dimpotrivă, in timp ce partea vătămată se apăra de cei trei caini ciobănesti, inculpatul, fără nicio provocare a lovit-o pe partea vătămată in cap cu bata ciobănească. Abia după această lovitură partea vătămată a ridicat mana, dar si atunci pentru a se apăra, nu pentru a riposta, dar a fost lovit din nou de inculpat in zona frunții, moment in care partea vătămată si-a pierdut cunostința, căzand la pămant.
Inculpatul R.N.S. a arătat că instanța de fond a apreciat in mod eronat că in speță sunt aplicabile disp.art.20 rap.la art.174 C.pen., intrucat in cauză sunt intrunite condițiile infracțiunii de vătămare corporală prev.de art.181 C.pen., intrucat din imprejurările comiterii faptei reținute si prin rechizitoriu si care rezultă din materialul probator administrat in cauză, nu rezultă elemente care să evidențieze intenția inculpatului de a ucide. Imprejurările in care era săvarsită fapta, respectiv in prezența unei alte persoane, in urma unui conflict, obiectul cu care a acționat inculpatul, aplicarea a două lovituri părții vătămate, constituie circumstanțe reale care ar concretiza intenția inculpatului de a lovi partea vătămată, de a produce o vătămare corporală acesteia si nu de a ucide. Susține că mobilul activității infracționale a fost de apărare a stăpanului său, iar scopul a fost acela de a evita ca partea vătămată să-i facă rău acestuia, fără a avea nici un moment intenția de a
produce suprimarea vieții părții vătămate.
Mai mult, inculpatul a comis fapta aflandu-se intr-o puternică stare de tulburare cauzată de atacul părții vătămate si de faptul că auzise că partea vătămată este o persoană violentă.
Apreciază că sunt relevante in cauză si concluziile expertizei medico-legale prin care se precizează că nu s-a pus in primejdie viața victimei si partea vătămată a necesitat 50-55 zile de ingrijiri medicale.
S-a solicitat incetarea procesului penal pentru infracțiunea de vătămare corporală, lipsind plangerea părții vătămate, in temeiul art.10 lit.f C.pr.pen. In subsidiar a solicitat aplicarea unei pedepse sub minimul special pentru infracțiunea reținută in sarcina inculpatului iar ca modalitate de executare să se facă aplicarea disp.art.81 C.pen., intrucat inculpatul nu are antecedente penale, nu a fost condamnat la nici o pedeapsă cu inchisoare, iar scopul pedepsei poate fi atins si fără executarea acesteia.
După ce a fost reținut o perioadă de aproape 7 luni in arest preventiv inculpatul a ajuns să constientizeze pe deplin faptele comise, precum si consecințele acestora, astfel că nu este necesară supunerea lui la executarea unei pedepse privative de libertate.
Din raportul de evaluare reiese că inculpatul regretă fapta comisă, este preocupat de activități legale prin care să-si procure venituri licite prin muncă, este singurul care si-a intreținut familia intr-o lungă perioadă de timp, nu este cunoscut ca o persoană violentă, are planuri de viitor dorind să-si mențină locul de muncă si să-si sprijine financiar tatăl, nu este capabil să se adapteze regimului penitenciar.
Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor si lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.378 Cod procedură penală, curtea constată că apelurile formulate în cauză nu sunt fondate si le va respinge, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Astfel, se constată că instanța de fond a pronunțat o hotărare temeinică si legală, susținută de probatoriul administrat in cursul urmăririi penale.
A rezultat din ansamblul probator că la data de 11.04.2011 inculpatul apelant R.N.S. sub stăpanirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea părții vătămate, produsă prin violență, i-a aplicat părții vătămate P.I. două lovituri cu o bată ciobănească, in zona capului, cauzandu-i leziuni care nu i-au pus viața in pericol, inculpatul acceptand posibilitatea intervenirii decesului părții vătămate.
Analiza obiectivă a probelor administrate relevă justețea soluției pronunțate de
instanța de fond sub aspectul existenței faptei si a vinovăției inculpatului R.N.S. in comiterea acesteia, vinovăție de altfel recunoscută de acesta, inculpatul solicitanda fi
judecat in procedura reglementată de art.3201 Cod procedură penală, privind recunoasterea vinovăției, punand in evidență si caracterul adecvat al pedepsei aplicate atat ca si cuantum cat si ca modalitate de executare.
Prima instanță a efectuat o corectă individualizare a pedepsei, in măsură să
reflecte gradul de pericol social concret al faptei comise si de natură a realiza scopul
pedepsei astfel cum este acesta reglementat de art.52 Cod penal.
Astfel, potrivit art.52 Cod penal pedeapsa este o măsură de constrangere si un
mijloc de reeducare a condamnatului, scopul pedepsei fiind prevenirea săvarsirii de
noi infracțiuni.
In mod corect instanța de fond a reținut in favoarea inculpatului circumstanța
atenuantă prev.de art.73 lit.b Cod penal, respectiv săvarsirea faptei sub stăpanirea
unei puternice tulburări sau emoții determinată de o provocare din partea părții
vătămate P.I., avand in vedere faptul că incidența acestei circumstanțe atenuante
reiese din materialul probator administrat in cursul urmăririi penale.
Potrivit prevederilor art.3201 alin.2 Cod procedură penală judecata poate avea
loc numai in baza probelor administrate in faza de urmărire penală numai atunci cand inculpatul declară că recunoaste in totalitate faptele reținute in actul de sesizare a instanței si nu solicită administrarea de probe, cu excepția inscrisurilor in circumstanțiere pe care le poate administra la acest termen de judecată.
Inculpatul R.N.S. a recunoscut in totalitate faptele reținute in actul de sesizare
a instanței, arătand că solicităca judecata să aibă loc in baza probelor administrate in
faza de urmărire penală, pe care le cunoaste si le insuseste.
Judecarea cauzei in procedura reglementată de art.3201 Cod procedură penală
nu este echivalentă cu preluarea stării de fapt din rechizitoriu fără ca aceasta să fie
examinată de judecător prin raportare la prevederile legale, inclusiv la prevederile
art.63 alin.2 Cod procedură penală care se referă laaprecierea probelor, ori fără ca
judecătorul să verifice dacă starea de fapt din rechizitoriu este susținută de probele
administrate in cursul urmăririi penale.
Este adevărat că atunci cand instanța constată inadvertențe intre starea de fapt
din rechizitoriu si probele administrate in cursul urmăririi penale va putea dispune
respingerea cererii de judecare a cauzei in procedura prevăzută de art.3201 Cod procedură penală, insă atunci cand problema care se cere a fi dezlegată este cea a incidenței ori neincidenței unei circumstanțe atenuante legale, instanța poate ca, admițand cererea de judecare a cauzei conform art.3201 Cod procedură penală, să rețină sau nu o circumstanță atenuantă legală după cum aceasta este susținută sau nu de probele administrate in cursul urmăririi penale.
Procedura reglementată de art.3201 Cod procedură penală nu exclude posibilitatea reținerii de către judecător a circumstanțelor atenuate judiciare facultative prevăzute de art.74 Cod penal si cu atat mai mult nu exclude posibilitatea rețineriicircumstanțelor legale obligatorii prevăzute de art.73 Cod penal, cu singura condiției a stabilirii incidenței acestora, pe baza probelor administrate in cursul urmăririi penale.
In prezenta cauză se constată martorul D.S. a declarat in cursul urmăririi penale că in data de 11.04.2011 in jurul orei 17,30 se afla cu turma de oi, impreună cu inculpatul R.N.S. in zona Soci, la o distanță de circa 50-60 de metri de terenul părții vătămate P.I., fiind posibil ca una sau 2 oi să fi intrat pe acel teren. La fața locului a venit partea vătămată, care s-a apropiat de inculpat si de martor avand in mană un spin de aproximativ 1 metru lungime, spunand pe un ton amenințător „uite-l pe bătranu!”. Cainii de la turmă s-au apropiat de partea vătămată, dar nu au atacat-o.
Cand s-a apropiat de martor partea vătămată l-a lovit cu palma peste urechea stangă, lovitură in urma căreia martorul a căzut la pămant. Cand s-a ridicat de la pămant martorul a văzut-o pe partea vătămată căzută la pămant si pe inculpat langă aceasta, cu bata ciobănească in mană. Martorul l-a văzut pe inculpat lovind-o pe partea vătămată o dată cu bata peste mană si in zona urechii drepte, dar nua văzut să o fi lovit cand era căzută la pămant.
Martorul D.S. s-a prezentat la Spitalul Zalău, unde a fost consultat de un medic, eliberandu-i se adeverința de la dosar u.p., care atestă că prezintă durere la nivelul urechii stangi produsă prin cădere in urma uni lovituri primite de la o persoană cunoscută, fără a se constata leziuni.
Martorul B.V. a declarat (dosar u.p.) că a participat in data de 12.04.2011 la o cercetare la fața locului in zona păsunii „Soci” aparținand de satul ..., ocazie cu care inculpatul a relatat că partea vătămată P.I. i-a reprosatmartorului D.S., proprietarul turmei de oi,că păsunează pe terenul său si l-a lovit pe martor, astfel că inculpatul s-a enervat si i-a aplicat părții vătămate mai multe lovituri cu bata ciobănească.
Martora B.R. a declarat (dosar u.p.) că anterior incidentului dintre inculpat si partea vătămatăa discutat cu inculpatul R.N.S. si cu martorul D.S., care i-au spus că au fost  avertizați de partea vătămată P.I. că are un teren cu lucernă in apropierea păsunii si le-a cerut să nu lase oile pe acel teren. Martora le-a spus inculpatului si martorului D.S. că partea vătămată P.I. este cunoscut in sat ca fiind foarte agresiv, că ar fi in stare să le dea in cap dacă lasă oile pe terenul lui si că anterior, in urmă cu mai mulți ani, ar fi bătut pe un vecin al lui care a decedat din această cauză. Motivul pentru care l-a bătut pe acel vecin a fost legat de stabilirea liniei de hotar dintre două terenuri. Ulterior incidentului dintre inculpat si partea vătămată martora a discuta cu inculpatul, care i-a spus a lovit-o pe partea vătămată din cauza fricii, cand a văzut că partea vătămată il lovise pe D.S., fără a avea intenția de a o ucide pe partea vătămată.
Starea de fapt descrisă in rechizitoriu are in vedere doar declarația părții vătămate P.I., care a arătat că inculpatul, profitand de faptul că partea vătămată se aplecase si incerca să alunge cainii cu spinul, fără să spună ceva, a ridicat bata ciobănească pe care o avea asupra sa si l-a lovit in cap, fără a se ține seama si de declarațiile relevante ale martorilor mai sus indicați.
Declarația părții vătămate P.I. nu se coroborează cu celelalte probe administrate in cauză, in timp ce declarația constantă a inculpatului, in sensul că a aplicat lovituri cu bata ciobănească numai după ce partea vătămată a aplicat lovituri martorului D.S., pe care l-a văzut căzut la pămant, pe fondul temerii provocate de partea vătămată, despre care stia că este agresivă si in apărarea martorului D.,se coroborează cu declarațiile martorilor D., B. si B. si cu adeverința medicală eliberată in favoarea martorului D..
In consecință curtea constată că in mod corect au fost reținute prevederile art.73 lit.b Cod penal.
In ce priveste recursul inculpatului curtea constată că solicitările acestuia de schimbare a incadrării juridice in infracțiunea de vătămare corporală prev.de art.181 Cod penal si in subsidiar de reducere a cuantumului pedepsei nu sunt fondate.
Faptul că prin leziunile traumatice cauzate părții vătămate nu s-a pus in primejdie viața acesteia nu conduce automat la concluzia că nu sunt intrunite elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor, deoarece numai intamplarea a făcut ca rezultatul agresiunii să nu fie unul mai grav.
Noțiunea de punere in primejdie a vieții din punct de vedere medico-legal este
diferită de aceeasi noțiune in sens juridic.
Din punct de vedere medico-legal se considera leziuni care pun viața victimei
in primejdie acele leziuni traumatice care, in lipsa unei intervenții medicale calificate,
acordată in timp util, duc in mod cert la decesul victimei.
Esențială in definirea unei leziuni traumatice ca "primejdioasă pentru viață"
este starea de pericol iminent, imediat sau tardiv, ca acea leziune, in evoluția să
naturală, să determine decesul persoanei, viața acesteia fiind salvată numai printr-o
intervenție medicală calificată. Aceasta se refera raportat in principal la leziunea
traumatica in sine, fiind evaluat efectul acestei leziuni asupra organismului in condiții
obisnuite.
Din punct de vedere juridic in principiu orice leziune produsă in zone vitale ale
corpului reprezintă o primejduirea vieții, chiar dacă din diverse cauze – ingrijiri medicale acordate la timp, o reactivitate (rezistență) deosebită a unui anumit organism- rezultatul mai grav, pierderea vieții, nu se produce.
In accepțiunea juridica, punerea in primejdie a vieții constă in crearea unui
pericol iminent pentru viața persoanei prin punerea in executare a unei acțiuni apte
de a produce suprimarea acesteia (moartea) si caracterizată de intenția specifică de
omor.
Pentru calificarea faptei ca tentativă de omor trebuie examinat dacă din probe
rezultă intenția inculpatului de a ucide, relevante fiind din constatările medico legale
aspectele privitoare la existența, felul si numărul leziunilor, regiunea in care s-au
produs si instrumentul cu care ele au putut fi produse.
Elementul principal in calificarea faptei ca tentativă de omor este latura subiectiva a infracțiunii, in esență atitudinea constientă a autorului in momentul săvarsirii faptei.
In cazul de față pentru determinarea poziției subiective cu care a acționat inculpatul sunt relevante declarațiile acestuia in care a arătat că a aplicat in zona capului părții vătămate lovituri cu bata ciobănească cu ghinturi metalice.
De asemenea sunt relevante mențiunile din raportul de constatare medicolegală
(f.65 dosar u.p.) referitoare la zonele in care au fost constatate leziunile si la instrumentul cu care au fost cauzate acestea, in raport arătandu-se că partea vătămatăa prezentat traumatism cranio-cerebral cu fractură de mastoidă dreaptă, hemoragie subarahnoidiană, hematom epicranian temporo-parietal drept, hematotimpan drept, fractură 1/3 distală cubitus drept cu deplasare, plagă regiunea frontală, pavilion UD si mana stangă, leziuni produse prin lovire cu corp dur si corp tăietor.
Curtea constată că partea vătămată P.I. a fost lovită cu un corp dur si tăietor (bata ciobănească cu ghinturi metalice la capătul superior), apt să producă leziuni letale, in zona capului, zonă vitală, că inculpatul R.N.S., desi nu a avut intenția de a suprima viața părții vătămate, conform propriei declarații, a acceptat posibilitatea producerii acesteia, raportat la instrumentul folosit la lovirea părții vătămate, la intensitatea loviturilor aplicate si la zona in care au fost aplicate, pe fondul tulburării cauzate de lovirea martorului D.S. de către partea vătămată si a faptului că stia că partea vătămată este o persoană violentă.
Astfel, in cauză sunt intrunite elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor săvarsită in condițiile art.73 lit.b Cod penal.
In ce priveste solicitarea de reducerea cuantumului pedepsei si de suspendare a executării acesteia se constată instanța de fonda procedat la o justă individualizare a pedepsei astfel cum s-a detaliat mai sus, referatul de evaluare intocmit in faza de judecată a apelului aducand doar argumente pentru menținerea cuantumului pedepsei si a modalității de executare.
Raportat la caracterul imprevizibil al comportamentului uman, riscul repetării
unor fapte similare este crescut dacă pentru fapte de o gravitate si violență ridicate
sancțiunea aplicată ar fi una modică.
In cazul concret reconsiderarea modalității de executare a pedepsei aplicate inculpatului apelant R.N.S. in sensul suspendării condiționate sau sub supraveghere
a executării acesteia nu se impune, deoarece ar fi afectat justul echilibru dintre gravitatea faptei, chiar in stare de provocare comisă fiind, si pedeapsa aplicată.
Pentru considerentele prezentate, constatand că hotărarea atacată este legală si temeinică, curtea va respinge in temeiul art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală ca nefondate apelurile declarate de către Parchetul de pe langă Tribunalul Sălaj si inculpatul R.N.S. impotriva sentinței penale nr. 45 din 21 iulie 2011 a Tribunalului Sălaj.
In baza art.88 Cod penal, art.383 alin.11, art.350 Cod procedură penală se va
menține starea de arest a inculpatului si se va deduce din pedeapsa aplicată acestuia durata arestului preventiv incepand cu data de 12.04.2011 la zi, avand in vedere că temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventivea inculpatului subzistă, iar in prezent acesta este deținut in baza unei hotărari de condamnare, chiar nedefinitivă.
In baza art.189 Cod procedură penală, se va stabili in favoarea Baroului Cluj suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
In baza art.192 alin.2 Cod procedură penală va fi obligat inculpatul să plătească in favoarea statului suma de 600 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentand onorariu apărător din oficiu, restul cheltuielilor judiciare rămanand in sarcina statului conform art.192 alin.3 Cod procedură penală. (Judecător Livia Marcela Mango).