avocats.ro
jurisprudență
 
 
 
 
Apel declarat împotriva unor decizii pronunţate legal în recurs. Inadmisibilitate
 
Curtea de Apel Cluj, Secţia I­a civilă, decizia nr. 73/A din 7 septembrie 2012
 
Prin sentinţa civilă nr.1774 din 13 iulie 2011 a Judecătoriei Zalău s­a respins ca neîntemeiată excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de către pârâtul M.A..
S­a admis cererea reclamanţilor D.F., B.I. şi D.A., în contradictoriu cu pârâţii M.A., M.P., G.E., C.T., V.S.T., B.D.E., B.M.L., C.I.C.
S­a stabilit că masa succesorală suplimentară lăsată de defuncţii M.D. şi soţia M.D., este alcătuită din teren înscris în titlul de proprietate nr. 82/8179 emis la data de 25.09.1995, poziţia 1 extravilan, tarlaua „Lupişte”.
S­a dispus ieşirea din indiviziune cu privire la imobilul teren extravilan ­păşune, în suprafaţă de 2.000 mp, înscris în titlul de proprietate nr. 82/8179 emis la data de 25.09.1995, poziţia 1 extravilan, tarlaua „Lupişte”, prin atribuirea în favoarea lui M.A., M.D.L., G.E. şi M.P., fără sultă în favoarea pârâţilor C.T. şi C.I.C..
S­a constatat că M.A., M.D.L., G.E. şi M.P., în calitate de vânzători, au încheiat cu D.I. şi D.F., în calitate de cumpărători, la data de 23.12.1997, un antecontract de vânzare­cumpărare sub semnătură privată, cu privire la suprafaţa de 2.000 mp, înscrisă în titlul de proprietate nr. 82/8179 emis la data de 25.09.1995, poziţia 1 extravilan, tarlaua „Lupişte”, pentru preţul de 200 lei.
Prezenta hotărâre va ţine loc de contract autentic notarial de vânzare­cumpărare.
S­a constatat că suprafaţă de 2.000 mp, înscrisă în titlul de proprietate nr. 82/8179 emis la data de 25.09.1995, poziţia 1 extravilan se identifică cu nr. top. 337/1, CF nr. 330 Fetindia, conform raportului de expertiză tehnică judiciară efectuat de către expert A.N..
S­a dispus întabularea dreptului de proprietate al lui D.I. şi D.F. asupra terenului extravilan­păşune, în suprafaţă de 2.000, în CF nr. 330 Fetindia, nr. top. 337/1, cu titlu de vânzare­cumpărare.
S­a admis excepţia netimbrării cererii reconvenţionale formulată de către pârâtul M.A., invocată din oficiu.
S­a anulat ca netimbrată cererea formulată de pârâtul reclamant reconvenţional M.A., împotriva reclamanţilor pârâţi reconvenţionali D.F., B.I. şi D.A., având ca obiect obligarea reclamanţilor pârâţi reconvenţionali la plata sumei de 9.800 lei, reprezentând diferenţă de preţ.
S­a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtul M.A., împotriva chemaţilor în garanţie G.E. şi C.I., privind obligarea chemaţilor în garanţie la plata de daune morale în cuantum de 50.000 ROL.
Pârâţii au fost obligaţi să plătească reclamanţilor suma de 2.252 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 778 din 22.11.2011 pronunţată de Tribunalul Sălaj s­a respins ca nefondat recursul declarat de pârâtul M.A. împotriva sentinţei civile nr.1774 din 13.07.2011 a Judecătoriei Zalău.
A fost obligat pârâtul la 1500 lei cheltuieli de judecată către reclamanţi.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de recurs a reţinut următoarele:
În mod corect şi legal instanţa de fond a respins ca neîntemeiată excepţia autorităţii de lucru judecat şi a admis cererea reclamanţilor în contradictoriu cu pârâţii, stabilind că masa succesorală suplimentară lăsată de defuncţii M.D. şi M.D. este formată din terenul înscris în titlul de proprietate nr.82/8179 din 25.09.1995, poziţia I extravilan, tarlaua „Lupişte”.
Tot în mod corect şi legal prima instanţă a dispus ieşirea din indiviziune cu privire la terenul extravilan în suprafaţă de 2000 mp şi a constatat valid încheiat contractul de vânzare­cumpărare la data de 23.12.1997 referitor la terenul în suprafaţă de 2000 mp, dispunând întabularea dreptului de proprietate a lui D.I. şi D.F. asupra acestui teren, hotărârea ţinând loc de contract autentic de vânzare­cumpărare.
Referitor la cererea reconvenţională a pârâtului reclamant reconvenţional M.A., instanţa de fond a anulat­o ca netimbrată şi a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în garanţie a pârâtului M.A. împotriva chemaţilor în garanţie G.E. şi C.I..
În ce priveşte excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de către pârâtul M.A. , instanţa de fond a reţinut că prin sentinţa civilă nr.3717 din 17.11.2008 a Judecătoriei Zalău, menţinută de instanţa superioară prin respingerea recursului, nu s­a soluţionat în mod irevocabil fondul cauzei, astfel încât nu sunt îndeplinite condiţiile stipulate de art.1201 Cod civil şi de art.166 Cod procedură civilă a triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză.
Referitor la fondul cauzei, instanţa de fond a reţinut că prin Certificatul de moştenitor nr.906 din 31.08.1992, masa succesorală rămasă în urma defuncţilor M.D. şi M.D. este suprafaţa de 1000 mp teren şi o casă de locuit, moştenitori fiind M.A., M.P., V.D.L. şi G.E., fiecare cu cota de 2/10 părţi, în calitate de fii ai defuncţilor, şi C.T. şi C.I.C., ambii cu cota de 1/10 părţi, în calitate de nepot de fiică.
Prin titlul de proprietate nr.82/8179 din anul 1995 s­a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea lui M.D., în calitate de moştenitoare a defunctului M.D., pentru suprafaţa de 3 ha 9082 mp în localitatea Fetindia. Succesiunea nu s­a dezbătut pentru terenurile înscrise în acest titlu de proprietate, nefiind astfel incluse în certificatul de moştenitor nr.906/1992.
Rezultă astfel o masă succesorală suplimentară rămasă după defuncţii M.D. şi M.D. în suprafaţă de 2000 mp, pentru care reclamanţii au solicitat ieşirea din indiviziune, datorită atitudinii de pasivitate a pârâţilor, care nu s­au opus acestei cereri, cu excepţia pârâtului M.A..
La data de 23.12.1997 a fost vândut terenul în suprafaţă de 20 mp cu preţul de 2 milioane lei vechi de către vânzătorii M.A., M.L., M.P. şi G.E. cumpărătorilor D.I. şi D.F., preţul fiind achitat la data încheierii înscrisului constatator al contractului de vânzare­cumpărare.
Deoarece pârâţii nu s­au prezentat la notar în vederea perfectării contractului de vânzare­cumpărare, instanţa de fond a admis cererea în prestaţie tabulară şi a constatat că terenul în suprafaţă de 2000 mp înscris în titlul de proprietate nr.82/8179 din anul 1995 se identifică cu nr. topografic 337/1, CF nr.330 Fetindia, după cum rezultă din raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat de expert A.N., dispunând întabularea acestui teren în suprafaţă de 2000 mp în CF nr.330 Fetindia, sub nr. topografic 337/1.
În ce priveşte cererea reconvenţională formulată de reclamantul reconvenţional M.A., instanţa de fond a reţinut că aceasta nu a fost legal timbrată în conformitate cu dispoziţiile stipulate de art.20 din Legea nr.146/1997, modificată, privind taxele judiciare de timbru cu toate că reclamantului reconvenţional i s­a pus în vedere în repetate rânduri să îşi timbreze cererea reconvenţională, la termenele de judecată din 18.11.2009, 27.01.2010 şi 12.01.2011, acesta nu a achitat taxa judiciară de timbru în valoare de 699 lei şi nici timbrul judiciar în sumă de 3 lei.
Legat de cererea de chemare în garanţie a chemaţilor în garanţie G.E. şi C.I. pentru obligarea acestora la plata de daune morale în valoare de 50.000 lei vechi, instanţa de fond a reţinut în mod corect că pârâtul M.A. nu a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor răspunderii civile delictuale care rezultă din interpretarea art.998 Cod civil, respectiv fapta ilicită, existenţa unui prejudiciu, existenţa unui raport de cauzalitate între faptă şi prejudiciu, precum şi culpa chemaţilor în garanţie.
Nici în motivele de recurs şi nici în faţa instanţei de recurs pârâtul – reclamant reconvenţional M.A. nu a produs probe prin care să formeze convingerea instanţei că recursul său este fondat.
Astfel, în ce priveşte excepţia autorităţii de lucru judecat, aceasta a fost respinsă corect şi legal de către prima instanţă deoarece dosarul nu a fost soluţionat în mod irevocabil de către Judecătoria Zalău, nefiind tranşată problematica fondului cauzei şi în acelaşi timp nu există tripla identitate de părţi, obiect şi cauză între respectivul dosar şi acest dosar aşa cum stipulează art.1201 Cod civil şi art.166 Cod procedură civilă.
Toţi moştenitorii defuncţilor M.D. şi M.D. au fost legal citaţi atât la prima instanţă cât şi în recurs, astfel încât criticile recurentului sunt nefondate şi sub acest aspect. Faptul că aceştia nu şi­au exprimat punctul de vedere cu privire la obiectul cauzei nu este de natură să împieteze asupra bunei desfăşurări a procesului civil care se judecă în prezentul dosar.
Nici susţinerile din motivele de recurs cu privire la expertiza topografică nu sunt fondate, aceasta fiind necesară pentru ca intimaţii să îşi poată întabula în mod legal dreptul lor de proprietate.
Cererea reconvenţională nu a fost dovedită de către reclamantul reconvenţional M.A. prin niciun mijloc legal de probă, şi în mod corect a fost anulată ca netimbrată în lipsa achitării timbrajului de către reclamantul reconvenţional.
În ceea ce priveşte cererea de chemare în garanţie, în mod corect şi legal instanţa de fond a reţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale pentru a putea fi antrenată răspunderea chemaţilor în garanţie G.E. şi C.I..
Faţă de cele ce preced, instanţa, în baza prevederilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă, a respins ca nefondat recursul.
În baza art.274 Cod procedură civilă, instanţa a obligat pârâtul M.A. la 1.500 lei cheltuieli de judecată către reclamanţi, ca pe unul care a căzut în pretenţii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul M.A. arătând că nu a renunţat niciodată la calea de atac a apelului.
Faptul că împotriva sentinţei civile nr. 1774/2011 a declarat recurs este motivat prin aceea că prin dispozitivul sentinţei i s­a acordat doar drept de recurs.
S­au făcut în cuprinsul cererii şi referiri la starea de fapt reţinută în cauză prin decizia atacată şi soluţia pronunţată, apreciată ca fiind nelegală, fiind depuse precizări la data de 28.03.2012, 31.08.2012, 04.09.2012 şi prin scriptul depus în şedinţa publică din 07.09.2012.
Nu s­au formulat întâmpinări în cauză de către intimaţi.
În şedinţa publică din 07.09.2012, raportat la poziţia exprimată de către pârâtul M.A., în sensul că înţelege să susţină cererea sa ca fiind apel împotriva deciziei civile nr. 778/2011 a Tribunalului Sălaj, Curtea a invocat din oficiu excepţia inadmisibilităţii căii de atac rămânând în pronunţare asupra acestei excepţii.
Analizând excepţia invocată, Curtea reţine următoarele:
Decizia atacată de către pârât este decizia civilă nr. 778/22.11.2011 pronunţată de Tribunalul Sălaj, decizie prin care s­a respins ca nefondat recursul declarat de către pârâtul M.A. împotriva sentinţei civile nr. 1774/13.07.2011 a Judecătoriei Zalău.
Deşi pârâtului i s­a pus în discuţie de către instanţa de recurs calea de atac pe care înţelege să o exercite împotriva deciziei civile nr. 778/2011 a Tribunalului Sălaj, acesta a insistat în susţinerea căii de atac ca fiind apelul şi nu recursul, motivându­şi opţiunea prin aceea că nu a înţeles să renunţe niciodată la exercitarea căii de atac a apelului împotriva sentinţei civile nr. 1774/2011 a Judecătoriei Zalău.
Conform art. 377 alin. 2 pct. 4 C.pr.civ. hotărârile date în recurs sunt hotărâri irevocabile, împotriva acestora nemaiputând fi exercitată calea de atac a apelului sau recursului.
Art. 282 alin. 1 C.pr.civ. enumeră hotărârile care sunt supuse apelului, respectiv hotărârile date în primă instanţă de judecătorie şi tribunal, decizia atacată de către pârât cu apel neîncadrându­se în cele evidenţiate de acest text de lege.
În aceste condiţii apelul declarat de către pârâtul M.A. împotriva deciziei civile nr. 778 din 22.11.2011 a Tribunalului Sălaj este inadmisibil, urmând a fi respins ca atare. (Judecător Anamaria Câmpean)