Apel anulat ca netimbrat. Recurs.
Neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 304 pct. 9 Cod proc. civilă.
Cod procedură civilă, art. 156,
art. 304 pct. 9
Legea nr. 146/1997, art. 20 alin.
3
Depunerea de către recurentă, ca
act nou, a unei chitanţe care atestă că a plătit, la data pronunţării instanţei
de apel, o sumă de 4 lei din taxa de timbru fixată de tribunal la cuantumul de
18 lei şi timbru judiciar de 0,15 lei, nu este de natură să conducă la
înlăturarea sancţiunii de anulare a apelului, statuată de art. 20 alin. 3 din
Legea nr. 146/1997.
Curtea de Apel Ploieşti, Secţia I
Civilă,
Decizia civilă nr. 1457 din 9 aprilie
2012.
Curtea de Apel Ploieşti a fost
investită în dosarul nr. 2957/331/2008* cu soluţionarea recursului declarat de
pârâta B.M., în contradictoriu cu
intimaţii-reclamanţi I.E. şi I.M., împotriva deciziei civile nr. 25 din data de
18.01.2012 pronunţată de Tribunalul Prahova, prin care s-a dispus admiterea
excepţiei de netimbrare a apelului, invocată din oficiu şi anularea ca
netimbrat a apelului declarat de pârâta B.M. împotriva sentinţei civile nr.
1576/27.09.2011 a Judecătoriei Vălenii de Munte, fiind obligată apelanta să
plătească intimaţilor suma de 2000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
În
dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate în drept pe dispoziţiile cazului de
modificare reglementat de pct. 9 al art. 304 C.proc.civ., recurenta B.M. a învederat că
în mod greşit tribunalul a invocat excepţia de netimbrare a apelului, dispunând
anularea acestuia ca netimbrat, în condiţiile în care achitase taxa de timbru
conform chitanţei nr. 575, pe care ar fi prezentat-o instanţei, dacă aceasta ar
fi admis cererea sa de amânare a cauzei, justificată de motive medicale.
În
atare situaţie, a concluzionat recurenta, la momentul deliberării, nu erau
întrunite condiţiile legale pentru ca tribunalul să-i anuleze apelul ca
netimbrat, soluţia astfel pronunţată fiind de natură să-i prejudicieze dreptul
de proprietate imobiliară.
S-a
solicitat admiterea recursului, casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre
rejudecare, aceleiaşi instanţe de apel.
Intimaţii,
reprezentaţi în instanţă de avocat ales, nu au depus întâmpinare şi au
solicitat, prin concluziile orale formulate, respingerea recursului ca nefondat
şi obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
La
data de 9.04.2012, Curtea de Apel Ploieşti a pronunţat decizia nr. 1457, prin
care a respins ca nefondat recursul declarat de pârâta B.M., reţinând
următoarele :
Deşi recurenta a depus ca act
nou, la termenul de judecată din data de 9.04.2012, chitanţa nr. 575/18.01.2012
(fila 15 dosar recurs), prin care se atestă achitarea unei taxe judiciare de
timbru de 4 lei şi pe care a fost ataşată fotocopia unui timbru judiciar de
0,15 lei, Curtea a constatat că aceasta nu este de natură că modifice situaţia
de fapt reţinută de instanţa de apel, la termenul de judecată din data de
18.01.2012, când a invocat, din oficiu, excepţia de netimbrare a apelului.
Curtea
a reţinut, sub acest aspect, că la termenul de judecată menţionat, recurenta
fusese citată cu menţiunea de a depune o taxă judiciară de timbru în cuantum de
18 lei şi timbru judiciar de 0,15 lei, astfel cum se atestă prin dovada de îndeplinire
a procedurii de citare, aflată la fila 7 dosar apel.
Recurenta
nu a dat însă curs acestei obligaţii legale, rezumându-se la a depune pentru
acel termen de judecată o cerere, la registratura Tribunalului Prahova, prin
care a solicitat acordarea unui nou termen de judecată, din motive medicale,
învederând instanţei că „taxa de timbru am achitat-o cu chitanţa nr. 575
eliberată de Primăria Măneciu” (fila 12 dosar apel).
Această
cerere nu a fost însă însoţită de chitanţa invocată, actul fiind depus abia în
faţa instanţei de recurs, la termenul de judecată din data de 9.04.2012 şi
nedovedind decât achitarea unei sume de 4 lei din taxa de timbru fixată de
tribunal la cuantumul de 18 lei, nefiind prin urmare de natură să conducă la înlăturarea
sancţiunii de anulare a apelului, statuată de art. 20 alin. 3 din Legea nr.
146/1997.
Curtea a reamintit că dispoziţiile art. 156
alin.1 C.proc.civ. prevăd posibilitatea acordării de către instanţă a unui
termen pentru lipsă de apărare şi nu o obligaţie în acest sens. În acest
context, a arătat instanţa de recurs, pentru a putea aprecia asupra temeiniciei
cererii de amânare a cauzei formulată de recurentă la termenul de judecată din
data de 18.01.2012, trebuia ca tribunalul să fi fost legal sesizat, respectiv trebuia
ca cererea de apel să fi fost legal timbrată, condiţie care în speţă nu a fost
îndeplinită, astfel încât în mod legal, în raport de dispoziţiile imperative
ale art. 20 din Legea nr. 146/1997, instanţa a invocat excepţia de netimbrare a
apelului, înainte de a lua în discuţie orice altă cerere.
În
considerarea acestor argumente de fapt şi de drept, constatând că recurenta nu
a dovedit incidenţa cazului de modificare pe care se întemeiază calea sa de
atac – art. 304 pct. 9 C.proc.
civ., Curtea, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. 1 C.proc.civ., a procedat la
respingerea recursului ca nefondat.
