Anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei. Situaţii.
Dacă se
descoperă că cel condamnat, minor fiind, mai săvârşeşte o infracţiune înainte
de pronunţarea hotărârii, prin care s-a dispus suspendarea sau până la
rămânerea definitivă, această suspendare se anulează şi se aplică dispoziţiile
de la concursul de infracţiuni sau de la recidivă, indiferent dacă momentul
când este judecată fapta, descoperită ulterior, are loc după ce minorul devine
major.
Curtea de Apel Ploieşti, Secţia Penală
şi pentru cauze cu minori şi de familie,
Decizia
penală nr. 221 din 22 februarie 2012.
Prin sentinţa penală nr.1939 din 31.10.2011 pronunţată
de Judecătoria Ploieşti inculpatul
D.A.F. a fost condamnat la pedeapsa de 1an închisoare, pentru săvârşirea
infracţiunii de furt calificat prev. de art. 208 al.1- art. 209 al.1 lit. g Cod
penal, cu aplic. art. 99 şi urm. Cod penal, cu aplic.art.3201 al.7
Cod procedură penală, faptă din data de 21/22.02.2007, parte vătămată fiind
numitul U.D..
În baza art.81 s-a dispus anularea suspendării
condiţionate a pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin
sent.pen.nr.2330/20.11.2007 a Judecătoriei Ploieşti, acesta fiind contopită cu
pedeapsa aplicata prin prezenta sentinţă, dispunându-se ca inculpatul să
execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an închisoare.
În baza art.71 Cod penal au fost interzise inculpatului
drepturile prev. de art. 64 lit. a, b Cod penal, cu excepţia dreptului de a
alege, după împlinirea vârstei de 18 ani.
S-a luat act de faptul că partea vătămată U.D. nu s-a
constituit parte civilă în cadrul procesului penal.
În baza art.118 lit. e Cod penal, s-a dispus
confiscarea sumei de 200 de lei obţinută de inculpat prin vânzarea bunurilor
sustrase.
Pentru a pronunţa sentinţa respectivă prima instanţă a
reţinut că în noaptea de 21/22.02.2007, inculpatul D.A.F., profitând de faptul că uşa de acces în imobilul proprietatea
părţii vătămate U.D. situat în Ploieşti, nu era asigurată, a pătruns în
interiorul imobilului de unde a sustras o unitate centrala PC şi un monitor, în
valoare totala de 1.000 lei, pe care ulterior a valorificat-o pentru suma de
200 lei.
În urma
cercetării la faţa locului au fost descoperite si prelevate un număr de 5 urme
papilare, si anume 2 urme ridicate de pe o cutie din carton găsită pe
pardoseala încăperii despre care partea vătămata afirmă că a fost mutată din
locul in care se afla, 2 urme ridicate de pe sertarele biroului pe care erau
aşezate bunurile reclamate sustrase şi
o urmă ridicată de pe o componentă de
calculator.
În
cauză a fost întocmit un raport de constatare tehnico ştiinţifică, în care s-a concluzionat că una din urmele
papilare ridicate de la faţa locului, respectiv de pe cutia din carton, a fost
creată de inculpatul D.A.F.
Expertiza
psihiatrică, efectuată în cauza a concluzionat că inculpatul a acţionat cu discernământul
păstrat.
S-a apreciat de către instanţa de fond că fapta
inculpatului D.A.F.
întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat prev. şi ped. de art.208 al.1, art.209 al.1
lit. g) Cod penal, cu aplic. art.99 si urm. Cod penal.
Sub raport subiectiv, s-a considerat că fapta a fost
săvârşită cu intenţie directă, inculpatul prevăzând şi urmărind vătămarea
relaţiilor sociale protejate de lege.
S-a reţinut că sub aspectul laturii obiective, că
elementul material al infracţiunii a constat în acţiunea de luare a bunurilor
din imobilul părţii vătămate, fără consimţământul acesteia, iar urmarea
imediată a faptei în producerea unui
prejudiciu în patrimoniul părţii vătămate, legătura de cauzalitate dintre faptă
şi prejudiciu fiind dovedită prin probatoriul administrat în cauză.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată
inculpatului s-au avut în vedere, potrivit disp. art.72 Cod penal, limitele de
pedeapsă prevăzute de lege, modalitatea concretă de săvârşire a faptei, pe timp
de noapte, ceea ce denotă o mai mare periculozitate, inculpatul dovedind
îndrăzneală prin pregătirea atentă acţiunii,
dar şi circumstanţele personale ale acestuia.
S-a mai precizat că prin sentinţa penală nr.
2330/20.11.2007 a Judecătoriei Ploieşti inculpatul a fost condamnat la o
pedeapsă de 1an închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
Astfel, în baza art. 85 Cod penal s-a dispus anularea
suspendării condiţionate a acestei pedepse care a fost contopită cu pedeapsa
aplicată prin prezenta sentinţă, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea
mai grea.
Prima instanţă a apreciat că executarea pedepsei
aplicate îşi poate atinge scopul preventiv, educativ şi sancţionator, numai
prin executarea acesteia în regim privativ de libertate, având în vedere că
acesta a mai fost condamnat pentru fapte de acelaşi gen.
La această concluzie s-a ajuns şi datorită referatului de evaluare întocmit de Serviciul
de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Prahova, reiese că inculpatul este
cunoscut ca o persoană predispusă la comiterea de fapte antisociale, in acest
sens având si concursul unor membrii din familie.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs
inculpatul D.A.F. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, precizând
prin apărătorul său că instanţa de fond a greşit când, în baza art.85 Cod penal
a dispus anularea suspendării condiţionate a pedepsei de 1 închisoare aplicată
prin sentinţa penală nr.2330/20.11.2007 a Judecătoriei Ploieşti, întrucât din
analiza prevederilor art.85 al.2 Cod penal, anularea suspendării executării
pedepsei nu trebuia efectuată. Aceasta deoarece infracţiunea pentru care este
cercetat în prezenta cauză a fost descoperită la data de 17.01.2011, când
inculpatul era minor, iar soluţionarea cauzei s-a făcut în cursul anului 2011,
când între timp a devenit major.
Examinând recursul formulat, prin prisma actelor şi
lucrărilor dosarului, a criticilor invocate cât şi sub toate aspectele conform
disp. art. 385/6 alin.3 Cod procedură penală, Curtea a apreciat că această cale
de atac este nefondată.
Astfel, analizând probele administrate în cauză,
respectiv: proces-verbal de cercetare la fata locului; raport de
constatare tehnico-ştiinţifică dactiloscopică; declaraţiile părţii vătămate precum şi declaraţiile
inculpatului care în faţa instanţei de fond a solicitat judecarea cauzei în
temeiul prevederilor art. 320/1 Cod procedură penală, Curtea a apreciat că
instanţa de fond a reţinut în mod corect situaţia de fapt.
Referitor la critica invocată de către inculpat s-a
constatat că fapta pentru care inculpatul a fost cercetat în acea cauză a fost comisă în data
de 21/22.02.2007, iar sentinţa penală prin care a fost condamnat anterior a
fost pronunţată în data de 20.11.2007 de către Judecătoria Ploieşti.
Această situaţie corespunde perfect prevederilor art.
85 Cod penal, conform cărora dacă se descoperă că cel condamnat mai săvârşeşte
o infracţiune înainte de pronunţarea hotărârii prin care s-a dispus suspendarea
sau până la rămânerea definitivă, această suspendare se anulează şi se aplică
dispoziţiile de la concursul de infracţiuni sau de la recidivă.
Astfel, critica inculpatului conform căruia pedeapsa
de 1 an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2330/20.11.2007 a
Judecătoriei Ploieşti, nu ar fi trebuit să fie contopită cu pedeapsa aplicată
prin prezenta sentinţă în urma anulării suspendării condiţionate s-a apreciat
că nu îşi găseşte corespondent în textul legal mai sus menţionat.
