Angajarea răspunderii patrimoniale a pârâţilor pentru recuperarea prejudiciului. Intinderea prejudiciului.
Pentru a da naştere răspunderii
patrimoniale, prejudiciul trebuie să fie real şi cert. Dovada certitudinii
prejudiciului cade în sarcina angajatorului, fiind necesar ca din înscrisurile
depuse la dosar sau din alte probe să rezulte neîndoielnic întinderea
prejudiciului.
Art.270,
271 Codul Muncii
Prin cererea adresata Tribunalului Constanta la data
de 16.08.2010 si inregistrata sub nr. 10203/118/2010, reclamanta DJP Constanta a
chemat in judecata pe paratii A.E., I.A., N.I., D.L., G.N. si M.V., solicitând
ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie angajată răspunderea patrimonială a
pârâţilor pentru recuperarea prejudiciului in cuantum de 43.709,84 lei,
reprezentând contravaloare sustragere ulei electroizolant; obligarea pârâţilor
la plata cheltuielilor de judecata.
In considerentele cererii reclamanta invederează instanţei
că, in baza contractului nr. 181/14.08.2008 încheiat cu EDD S.A., a prestat
servicii de paza la obiectivul ,,staţie de transformare B.”, atribuţiile sale
presupunând paza obiectivului, bunurilor si valorilor încredinţate, in baza
planurilor de paza întocmite cu beneficiarul.
La data de 27.11.2009, in urma unui control efectuat de
beneficiar, la obiectivul - statie de transformare B., la postul TRAFO I 110/6KV seria 98875 s-au
constatat sigilii rupte la vana de golire si robinetul de prelevare probe ulei
nivel mediu, precum si lipsa unei cantitati de ulei, nedeterminata initial,
stabilita ulterior, prin masuratori succesive la 6800 kg ulei.
Reclamanta a susţinut ca la data constatării faptei,
angajatii sai, D.L. – şef obiectiv, agentii de paza – N.I. si I.A., fara a
anunta conducerea institutiei despre acest eveniment, au semnat un proces
verbal de constatare, ce a stat la baza angajarii raspunderii sale materiale
fata de beneficiar, fiind achitata valoarea daunei de 43 709,84 lei.
Toti angajatii implicati in acest eveniment au fost
cercetati disciplinar, procedura in cadrul careia s-a constatat ca agentii de
paza N.I. si I.A., impreuna cu seful de obiectiv D.L., nu aveau imputernicirea
necesara si competenta de a semna procesul verbal de angajare a institutiei
pentru plata pagubelelor constatate, ci doar obligatia sa aduca la cunostinta
conducerii firmei evenimentul produs. Totodată, s-a constatat ca agentii de
paza N.I., A.E. şi I.A. nu şi-au indeplinit obligatiile de serviciu constand in
verificarea periodica a cantitatii de ulei aflata in transformator, desi aveau
obligatia sa asigure paza obiectivului sub toate aspectele; nu au instiintat
conducerea institutiei despre incidental petrecut si nici organele de poliţie.
In ceea ce il priveşte pe seful de obiectiv D.L., s-a reţinut că nu şi-a
indeplinit corespunzător obligaţiile de serviciu constand in coordonarea şi
controlul activităţii agenţilor de pază din subordine, nu a anuntat organele de
politie şi nici şefii ierarhici despre eveniment.
S-a mai precizat că, in baza cercetarilor ulterioare,
s-a descoperit că ultimul control efectuat de catre reprezentantii
beneficiarului, cu privire la uleiul aflat in transformator, s-a realizat la
data de 22.11.2009, iar in intervalul de timp până la data de 27.11.2009
servicul de paza la obiectiv a mai fost realizat şi de către agenţii de pază G.N.
si M.V.
A concluzionat reclamanta că, in cauză, sunt
indeplinite condiţiile angajării răspunderii patrimoniale a pârâţilor, care la
data săvârşirii faptelor culpabile erau salariaţi ai DJP Constanta, cu contract
de muncă. Pârâţii au săvârşit fapte culpabile, prin indeplinirea necorespunzătoare
a atributiilor de serviciu, iar prin neglijenta lor in serviciu au cauzat
institutiei un prejudiciu; prejudiciul produs prin fapta culpabilă este
reprezentat de contravalorea uleiului sustras din transformatorul aflat sub
paza paratilor, dauna fiind retinuta de beneficiar din contravaloarea
serviciilor prestate. Mai mult, neînştiinţarea organelor de poliţie despre
acest eveniment a determinat imposibilitatea instituţiei de a antrena răspunderea
asiguratorului, in cadrul unui contract de asigurare de raspundere civila.
În apărare, pârâtul N.I. a formulat întâmpinare prin
care a solicitat respingerea cererii ca nefondată.
În cuprinsul întâmpinării a susţinut că nu sunt
îndeplinite condiţiile legale pentru angajarea răspunderii patrimoniale astfel:
nu se poate susţine că a săvârşit o faptă ilicită, în condiţiile în care chiar
el a fost cel care a constatat furtul; a anunţat pe şeful de obiectiv despre
producerea incidentului; fapta nu s-a săvârşit în timpul în care şi-a exercitat
atribuţiile de serviciu;
Sub celelalte aspecte, faptul că a semnat un proces
verbal, prin care se menţiona devizul reparaţiei şi contravaloarea uleiului
lipsă, nu poate sta la baza angajării răspunderii unităţii, care a plătit dauna
reclamată; de asemenea, nu i se poate imputa neînştiinţarea organelor de
poliţie întrucât nu avea o astfel de obligaţie, aceasta revenind şefilor săi.
În ceea ce priveşte prejudiciul, pârâtul a susţinut că s-a constatat ulterior,
după mai multe umpleri ale transformatorului, perioadă în care acesta nu a fost
sigilat, astfel încât au mai fi putut avea loc sustrageri de ulei şi între
operaţiunile de umplere.
Pârâţii I.A. şi D.L. au formulat întâmpinare, prin
care au solicitat respingerea cererii ca nefondată.
În cuprinsul întâmpinării, aceşti pârâţi au susţinut
că nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii patrimoniale a salariaţilor
întrucât, pe de o parte, nu au sâvârşit nicio faptă ilicită în timpul
serviciului sau în legătură cu serviciul (se asigura paza obiectivului, nu şi
nivelul cantităţii de ulei din transformator), iar pe de altă parte,
prejudiciul nu este cert, atât sub aspectul existenţei, cât şi al întinderii,
sigiliul nu prezenta urme de forţare. Mai mult, acest obiectiv avea permanent
scurgeri de ulei.
Prin sentinţa
civilă nr. 2381/19.04.2011, Tribunalul Constanţa a respins ca
nefondată cererea formulată de reclamanta DJP
Constanţa în contradictoriu cu pârâţii A.E.,
I.A., N.I., D.L., G.N. şi M.V.
Pentru a
pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele :
În baza contractului de prestări servicii nr.
181/14.08.2008, reclamanta DJP
Constanta, în calitate de prestator, şi-a asumat obligaţia de a presta paza şi
protecţia sediilor administrative şi de exploatare aparţinând achizitorului
(beneficiarului), S.C. E.D.D. S.A, aşa
cum este prevăzut în caietul de sarcini
şi planul de pază.
În vederea executării acestei convenţii, părţile
contractante au întocmit şi semnat planul de pază nr. 6815/14.06.2007 ce
cuprinde mai multe obiective, având ca activitate furnizarea energiei electrice
către beneficiari, precum şi încasarea contravalorii acesteia. În cuprinsul
acestui plan de pază este inclus şi obiectivul
- Postul nr. 23 – Staţie B. – post mobil, în program
permanent, încadrat cu un agent de pază pe schimb, cu misiunea de a supraveghea
şi păzi perimentrul interior al staţiei de transformare.
Potrivit planului de pază, în incinta obiectivului Staţie B. se aflau punctele de interes
operativ – 2 transformatoare de înaltă tensiune în funcţiune şi 5
transformatoare dezafectate. S-a menţionat zona
vulnerabilă ca fiind trei
transformtoare din 7 în total, fără a fi individualizate prin serie şi
număr şi fără vreo menţiune dacă sunt în funcţiune sau dezafectate.
În baza contractului, S.C. E.D.D. S.A avea dreptul de
a verifica (inspecta) modul de prestare a serviciilor executate, pentru a
stabili conformitatea lor cu prevederile planului de pază (art. 14.1). Un astfel de control, potrivit
susţinerilor sale, s-a efectuat şi în data de 22.11.2009, împrejurare în care
nu s-au constatat nereguli la obiectiv şi nu s–a încheiat niciun act doveditor
al controlului.
Instanţa a solicitat pe parcursul procedurii să fie
depus la dosar procesul verbal de control din data de 22.11. 2009 pentru a se
putea stabili bunurile şi valorile ce au făcut obiectul acestei acţiuni, însă
atât reclamanta cât şi S.C. E.D.D. SA s-au aflat în imposibilitatea depunerii
acestui înscris.
La data de 27.11.2009, în urma controlului efectuat de
reprezentanţii S.C. E.D.D. S.A la staţia de transformare B., la postul Trafo I
110/6KV seria 98875, s-au constatat sigiliile rupte la vana de golire şi
robinetul de prelevare probe ulei nivel mediu, precum şi lipsa unei cantităţi nedeterminate de ulei din acest transformator,
astfel cum rezultă din nota de constatare întocmită cu această ocazie.
În intervalul 22.11.2009 – 27.11.2009, perioadă
reclamată ca fiind cea în care s-a comis fapta de sustragere a uleiului din
transformator, D.J.P. Constanta a asigurat paza obiectivului – Staţie B. cu
agenţii de pază, pârâţi în cauză, angajaţi pe bază de contract individual de
muncă pe perioadă nedeterminată astfel: M.V. (23.11.2009); I.A. – 24.11.2009; G.N.
– 25.11.2009; A.E. – 26.11.2009; N.I. – 27.11.2009. Pârâtul D.L. îndeplinea funcţia de şef
obiectiv pază, cu atribuţii de coordonare şi control a activităţii agenţilor de
pază din subordine.
Din cuprindul procesului verbal de predare primire a
postului întocmit de pârâtul N.I. rezultă că, la verificarea postului pentru
preluare de la pârâtul G.N., în dimineaţa zilei de 27.11.2009, a constatat
nereguli: 2 sigilii rupte şi urme de ulei la un transformator. S-a mai
consemnat faptul că a fost anunţat şeful de obiectiv D.L., iar constatarea
faptelor s-a realizat în jurul orei 13.00 de către o comisie din care au făcut
parte reprezentanţi ai beneficiarului, dar şi ai D.J.P. Constanţa (agenţii de
pază N.I. şi I.A. şi şeful de obictiv D.L.).
Trebuie precizat că, în acţiunea de cercetare şi constatare
a faptei de furt, S.C. E.D.D. S.A. a încălcat obligaţia prevăzută la art. 13.7
din contract potrivit căreia ”achizitorul are obligaţia să anunţe prestatorul
în maxim o oră după ce a luat la cunoştinţă de producerea unui eveniment la
posturile păzite în cadrul societăţii şi care au legptură cu executarea
serviciului de către pretstaor asigurând locul faptei şi să nu facă cercetări
decât în prezenţa reprezentantului şi a organelor de poiliţie. În acest scop se
va constitui o comisie mixtă formată din reprezentanţii achizitorului,
pretsatorului şi poliţiei.
Cantitatea de ulei reclamată de beneficiar ca fiind
lipsă din transformator s-a cifrat la 6800 kg, în valoare de 43.709,84 lei, iar
procesul de măsurare s-a realizat prin umpleri repetate, ultima dată la data de
23.02.2010, astfel cum rezultă din procesele verbale de completare.
Invocând dispoziţiile art. 12.24 din contractul nr.
181/14.08.2008 conform cu care ”orice pagubă produsă din neglijenţa
personalului de pază va fi suportată de prestator”, beneficiarul a reţinut din
prestaţiile serviciului de pază, contravaloarea cantităţii de ulei lipsă,
emiţând în acest sens factura nr. 1251/31.05.2010, în valoare de 43.709,84 lei.
In temeiul art.270 Codul Muncii, salariaţii răspund
patrimonial in temeiul normelor si principiilor
răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse
angajatorului din vina si in legatura cu
munca lor.
Din analiza prevederilor art.271 Codul Muncii, pentru a
exista răspunderea patrimonială a salariaţilor pârâţi faţă de angajator este
necesar sa fie întrunite cumulativ următoarele condiţii de fond: calitatea de salariat la angajatorul
pagubit, fapta ilicita si personala a
salariatului, savarsita in legătura cu munca sa; prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului, raportul de cauzalitate intre fapta
ilicita si prejudiciul, vinovatia salariatului.
Numai îndeplinirea cumulativă a acestor condiţii
atrage răspunderea patrimoniala, iar lipsa uneia dintre condiţiile enumerate
înlătura această răspundere.
Calitatea
de salariaţi a pârâţilor este dovedită cu inscrisurile depuse la dosar
(contracte de muncă).
De asemenea, pentru a putea da naştere răspunderii
patrimoniale, prejudiciul trebuie sa
indeplineasca cumulativ urmatoarele conditii sa fie efectiv, sa fie real si cert, sa fie actual si să fie cauzat direct in patrimoniul reclamantei.
Instanţa a constatat însă că, desi potrivit art. 287
Codul muncii, reclamantei ii revenea sarcina probei, aceasta nu face dovada că prejudicul reclamat
există, adică este unul real şi cert. De asemenea, nu se face dovada întinderii
acestuia.
În verificarea acestor condiţii trebuie evitată
confuzia între prejudiciul reprezentând paguba, dauna suferită de terţul
beneficiar al serviciilor de pază, şi care constă în scoaterea din patrimoniul său
a celor 6800 kg
de ulei şi despăgubirile pentru acoperirea acestei daune, ce au fost achitate
de către reclamantă prin compensare, din costurile serviciilor de pază ce i se
cuveneau.
Ceea ce interesează instanţa în analiza îndeplinirii
condiţiilor legale expuse este numai dauna, pabuba reală şi certă produsă S.C.
E.D.D. S.A. Anterior confirmării facturii şi plăţii, reclamanta avea la rândul
său obligaţia de a analiza legalitatea plăţii acestor despăgubiri.
Susţinerea potrivit căreia faptul semnării notei de
constatare de către pârâţii N.I., I.A. şi D.L. ar fi atras răspunderea
contractuală a angajatorului nu este fondată.
Reţinerea instanţei are în vedere următoarele
considerente:
a) Existenţa unor neconcordanţe între menţiunile din
înscrisurile ataşate la dosar privitoare la numărul de transformatoare aflate
efectiv în incinta staţiei de transformare B. În acest sens, în cuprinsul
planului de pază nr. 6815/14.06.2007 se face menţiune despre existenţa unui
număr de 7 transformatoare (2 în funcţiune şi 5 transformatoare dezafectate),
în timp ce prin procesul verbal de predare primire a echipamentelor depozitate
în staţia de transformare 110/20KV B. din data de 10.12.2008 s-au predat
efectiv 5 transformatori de putere 110/mt.
Ulterior, prin procesul verbal de predare primire a
echipamentelor depozitate în staţia de transformare 110/20KV B. din data de
28.04.2009 s-au predat 7 transformatori de putere 110/mt.
Niciunul dintre aceste înscrisuri, ce au stat la baza
predării primirii bunurilor şi valorilor din obiectivul de pază, nu
individualizezază aceşti transformatori prin indicarea unor numere de serie. O
astfel de individualizare apare pentru prima dată menţionată în cuprinsul notei
de constatare a furtului de ulei şi se referă la transformatorul Trafo I 110/6KV
seria 98875.
Înscrisurile din dosar – buletin de verificare şi de
măsurători profilactice la
transformatorul Trafo I 110/6KV seria 98875 aflat la acea dată (2006) la Medgidia, coroborate cu declaraţia martorului T.R.,
şeful Centrului de Transformare Constanţa din cadrul E.D.D., dovedesc faptul că
acest transformator a fost adus în staţia B. în cursul anului 2008, de la Medgidia.
Nu s-au depus înscrisuri certe care să dovedească
acest transfer, motiv pentru care nici nu se poate reţine cu certitudine că
acest transformator a fost predate spre pază pârâţilor, în condiţiile în care
cei 7 transformatori consemnaţi în planul de pază din anul 2007 se regăsesc
efectiv predaţi şi la nivelul anului 2009. Documentaţia depusă la dosar nu
justifică de ce la nivelului anului 2008 au fost predaţi spre pază numai 5
transformatori, în loc de 7 cât erau consemnaţi în planul de pază, dacă au avut
loc transferuri. Ori, potrivit fişei postului, pârâţii aveau obligaţia să
păzească obiectivul, bunurile şi valorile nominalizate în planul de pază şi să
asigure integritatea acestora.
b) Din nota de constatare a lipsei uleiului din
transformator, întocmită la data de 27.11.2009, rezultă că au fost rupte două
sigilii, cel de la robinetul de prelevare probe ulei cât şi cel de la vana de
golire.
În cuprinsul procesul verbal de predare primire a
echipamentelor depozitate în staţia de transformare 110/20KV B. din data de
28.04.2009 se face menţiune numai de aplicarea sigiliului la robinetul de
prelevare probe ulei, fără nicio referire la sigilarea vanei de golire. Mai
mult, sigiliile nu au fost predate numeric şi nici individualizate prin
indicarea numerelor de serie şi a transformatorului la care sunt aplicate, iar
despre existenţa vreunor cantităţi de ulei nu face nicio menţiune, astfel că,
nu se poate reţine că a existat în cantitatea stabilită ulterior de beneficiar.
Martorul D.V. a declarat că unele transformatoare aveau sigilii vechi iar
altele nu erau sigilate, iar existenţa şi starea sigiliilor nu a făcut obiectul
predării către firma de pază.
c) nu se poate reţine un prejudiciu cert în condiţiile
în care cantitatea de ulei în discuţie nu apare consemnată în nicio
înregistrare din evidenţa firmei, iar acţiunile de control anterioare nu
dovedesc că au vizat şi aceste bunuri. În acest sens, martorul T.R. a declarat
că nu există o evidenţă la nivelul firmei
privitoare la cantitatea de ulei din transformatoare, ci se au în vedere
doar cifrele de pe plăcuţele aflate pe transformator.
În speţă, niciun înscris constatator nu face referire
la menţiuni aflate pe o astfel de plăcuţă, menţionându-se numai că uleiul lipsă nu poate fi determinat la data
constatării faptei.
Acelaşi martor precizează că transformatorul la
nivelul căruia s-a constat lipsa de ulei a fost adus din gestiunea altui centru
din Medgidia în anul 2008. În situaţia transferului unui transformator, o parte
din uleiul existent este scos şi transportat separat, iar o parte rămâne în
cuva acestuia. La data montării, cantitatea de ulei ce a fost transportată
separat trebuie completată. Martorul a declarat că nu ştie şi niciun document
nu dovedeşte data certă şi condiţiile în care s-a efectuat transferul
transformatorului în cauză, existând posibilitatea ca acea cantitate de ulei
transportată separat să nu mai fie completată.
Faţă de cele expuse, o umplere ulterioară, treptată, a
transformatorului cu ulei nu poate da un caracter cert al pagubei aşa cum a
susţinut beneficiarul. Existenţa unei incertitudini rezultă şi din comunicările
între partenerii de afacere, fiind reclamată mai întâi o pagubă de 3000 Kg.
d) simpla existenţă a petelor de ulei nu este o dovadă
certă a sustragerii acestuia, având în vedere că martorii audiaţi au declarat
că astfel de pete existau şi la alte transformatoare şi chiar şi la cel în
cauză anterior constatării faptei de sustragere.
Faţă de aspectele evidenţiate, instanţa constată că,
în situaţia în care probatoriul
administrat nu dovedeşte existenţa uleiului în transformator, reclamanta nu a
făcut dovada că în patrimoniului terţului s-a produs vreo pagubă.
Inexistenţa
prejudiciului, echivalează cu neîndeplinirea uneia dintre condiţiile legale ale
angajării răspunderii patrimoniale a salariaţilor şi determină instanţa să nu
mai analizeze în concret celelalte condiţii întrucât cerinţa legală este ca
acestea să fie întrunite cumulativ.
Împotriva
sus menţionatei sentinţe a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru
nelegalitate şi netemeinicie, invocând în esenţă următoarele :
Instanţa de fond a apreciat în mod
eronat faptul că prejudiciul nu a fost efectiv, real, cert şi actual.
Aprecierea instanţei este nefondată
motivat de următoarele considerente:
Subscrisa a făcut dovada clară a
existenţei prejudiciului direct în patrimoniul societăţii. Acest prejudiciu a
constat în reţinerea directă de către beneficiarul serviciilor prestate E.E. SA
a contravalorii uleiului sustras, respectiv suma de 43.709,84 lei. Reţinerea
s-a operat din contravaloarea prestaţiilor subscrisei ulterioare efectuate în
folosul E.E.D. SA.
Nu poate fi reţinută optica instanţei
în raport de care „în verificarea acestor condiţii trebuie evitată confuzia
între prejudiciul reprezentând paguba suferită de terţul beneficiar şi care
consta în scoaterea din patrimoniul său a 6800 kg. Şi despăgubirile
pentru acoperirea acestei daune, ce au fost achitate de către reclamantă.
Prejudiciul s-a produs direct în
patrimoniul subscrisei, prin obligarea la plata acestei sume, nevând nici o
relevanţă că modalitatea stingerii obligaţiei a fost compensarea, atâta vreme
cât patrimoniul subscrisei a fost diminuat cu această sumă.
Argumentarea instanţei în raport cu
care semnarea notei de constatare de către N.I., I.A. şi D.L. nu ar fi atras
răspunderea contractuală a societăţii, este nefondată. Astfel, se reţine
existenţa unor neconcordanţe între înscrisurile depuse la dosar cu privire la
numărul transformatoarelor.
Din întregul material probator rezultă
că la staţia de transformare B. se aflau sub pază 7 transformatoare, din care 5
în funcţiune şi 2 dezafectate. Însă numărul transformatoarelor transmise sub
pază nu avea nici o relevanţă, atâta vreme cât lipsa uleiului s-a constatat la
postul Trafo I 110/6KV, unde era un singur transformator.
Din interogatoriul administrat
pârâţilor, rezultă că aceştia aveau cunoştinţă de existenţa uleiului în
transformator, sens în care nu se mai impuneau reţinerile instanţei în raport
cu care „sigiliile nu au fost predate numeric şi nici individualizate prin
indicarea numerelor de serie şi a transformatorului asupra căruia sunt
aplicate”. Aceasta în condiţiile în care instanţa reţine că potrivit fişei
postului pârâţii aveau obligaţia să păzească obiectivul în integralitatea sa
inclusiv în ceea ce priveşte uleiul aflat în transformatoare.
Cunoaşterea existenţei exacte a
cantităţii de ulei aflat în transformatoare de către pârâţi a rezultat şi din
depoziţia martorului R.T., în raport cu care pe exteriorul fiecărui
transformator era inscripţionată cantitatea de ulei existentă. În atare
situaţie, era facil pentru agenţii de pază să cunoască atât faptul că transformatoarele
erau prevăzute cu ulei, cât şi cantitatea exactă ce se afla în cuprinsul
acestor.
În mod eronat a apreciat instanţa lipsa
caracterului cert al creanţei motivat de corespondenţa dintre părţi, faţă de
care a reţinut ca fiind iniţial reclamată o pagubă de 3000 kg. Ceea ce nu a
sesiza instanţa a fost faptul că în vederea constatării cantităţii de ulei
lipsă, s-au realizat umpleri succesive, aşa cum rezultă din procesele verbale
depuse la dosar. La final în baza umplerii complete rezultând lipsă o
cantitatea de 6800 kg.
Referitor la existenţa petelor de ulei,
instanţa a reţinut că nu este o dovadă certă a sustragerii acestuia, având în
vedere faptul că astfel de pete existau şi la alte transformatoare şi chiar şi
la cel în cauză. Însă instanţa nu a reţinut faptul că la existenţa petelor de
ulei se adaugă şi starea sigiliilor, aspecte asupra cărora pârâţii au
recunoscut că erau rupte.
În plus, cum la data de 22.11.2009 responsabili din
partea beneficiarului au efectuat verificări la transformator, iar cu această
ocazie nu s-au constatat nici pete de ulei şi nici sigiliile rupte, rezultă în
mod evidente că aceste aspecte, s-au realizat în perioada serviciului
intimaţilor, iar aceştia fie în cunoştinţă de cauză, fie din neprevedere nu
şi-au îndeplinit îndatoririle de serviciu, aspect ce a atras producerea
evenimentului şi pe cale de consecinţă antrenarea răspunderii subscrisei în
temeiul prevederilor contractuale încheiate cu beneficiarul.
Analizând
sentinţa recurată prin prisma criticilor formulate, curtea a respins recursul
ca nefondat pentru următoarele considerente :
Potrivit art. 270 alin. 1 din codul
muncii, salariaţii răspund patrimonial, în temeiul normelor şi principiilor
răspunderii civile contractuale pentru pagubele materiale produse angajatorului
din vina şi în legătură cu munca lor.
Din
analiza prevederilor legale invocate mai sus, rezultă că pentru a exista
răspundere patrimonială este necesar să fie îndeplinite următoarele condiţii:
calitatea de salariat la angajatorul păgubit a celui ce a produs paguba, fapta
ilicită a salariatului săvârşită în legătură cu munca sa, prejudiciul cauzat
patrimoniului angajatorului, raportul de cauzalitate între fapta ilicită şi
prejudiciu, vinovăţia salariatului.
Numai întrunirea cumulativă a acestor
condiţii atrage răspunderea patrimonială a salariatului. Lipsa uneia dintre
condiţiile enumerate înlătură această răspundere.
Producerea unui prejudiciu în
patrimoniul angajatorului de către un salariat al său este de esenţa
răspunderii patrimoniale.
Pentru a da naştere răspunderii
prejudiciul trebuie să fie real şi cert.
În ceea ce priveşte caracterul de
certitudine al prejudiciului, aceasta implică determinarea întinderii lui prin
evaluarea precisă, într-o sumă de bani, pe baza unor fapte economice concrete.
Dovada certitudinii prejudiciului cade
în sarcina angajatorului, fiind necesar ca din înscrisurile depuse la dosar sau
din alte probe să rezulte neîndoielnic întinderea cuantumului pagubei.
În mod corect prima instanţă a reţinut
că prejudiciul reclamat nu are caracter cert şi că nu s-a făcut dovada
întinderii lui.
Prin nota de constatare a evenimentului
din 27.11.2009 s-a constatat, în urma controlului efectuat la staţia B. 110/20
KV, că la transformatorul Trafo I 110/6/kv seria 98875 sigiliul era rupt şi că
lipseşte o cantitate de ulei nedeterminată.
Prin adresa nr. 15364/7.12.2009 emisă
de E.D.D. către DJP Constanţa se reclamă o lipsă de ulei în transformator de 3000 kg.
Ulterior, prin umplerea consecutivă a
transformatorului în mai multe tranşe s-a ajuns la concluzia că în total s-a
sustras o cantitate de ulei de 6800
kg.
Umplerea ulterioară treptată a
transformatorului cu ulei nu poate da un caracter cert prejudiciului.
Din cuprinsul procesului verbal din
28.04.2009 de predare-primire a echipamentelor depozitate în staţia
transformare 110/20 KV B., din care rezultă că s-ar fi predat serviciului de
pază, printre altele, 7 transformatoare de putere 110/mt, nu reiese cantitatea
de ulei pe care o aveau aceste transformatoare la momentul predării, dacă
existau sigilii montate şi care era starea acestora.
Prin urmare, la data predării –
primirii transformatoarelor nu s-a menţionat cantitatea de ulei existentă în
acestea.
La dosarul de fond se află procesul
verbal din 10.12.2008 de predare – primire a echipamentelor în staţia de
transformare 110/20 KV B. către serviciul de pază, din care rezultă predarea a
5 transformatoare de putere 110/mt, însă nu se consemnează cantitatea de ulei
existentă în cuva transformatoarelor.
Martorul D.V., şef al departamentului
de pază, a arătat că a participat direct la predarea transformatoarelor în
cadrul staţiei de transformare B. în anul 2007 – 2008 şi că nu s-a specificat
cantitatea de ulei existentă, iar unele transformatoare aveau sigilii vechi, iar altele nu erau sigilate.
Martorul T.R., şeful centrului de
transformare Constanţa din cadrul E.D.D., a arătat că transformatoarele au fost
predate în staţie în cursul anului 2008 şi că în procesul verbal de predare
primire nu s-a specificat nimic în legătură cu uleiul existent.
Buletinul de verificare nr.
37522/2.10.2006 a transformatorului I 110/6 KV nr.98875 depus la fila 236 fond,
priveşte verificarea acestuia în perioada când se afla la staţia Medgidia 110
KV, nu la B., şi
are doar menţiunea că nu s-a înlocuit uleiul, fără să se menţioneze cantitatea
de ulei existentă în transformator.
Reclamanta nu a depus buletinul de
verificare şi de măsurători la transformatorul Trafo I 110/6KV seria 08875 mai
recente, anterioare producerii evenimentului pentru a dovedi cantitatea de ulei
existentă în cuva transformatorului, pentru a face dovada certă a
prejudiciului.
Nu se poate reţine un prejudiciu real
şi cert în condiţiile în care cantitatea de ulei în discuţie nu apare
înregistrată în evidenţa firmei.
În acest sens, martorul T.R. a declarat
că nu există evidenţă la nivelul firmei privitoare la cantitatea de ulei în
transformatoare, ci se au în vedere doar cifrele de pe plăcuţele aflate pe
transformator.
În înscrisul constatator al
evenimentului nu se face referire la menţiuni aflate pe o astfel de plăcuţă,
menţionându-se că uleiul lipsă nu poate fi determinat la data constatării
faptei.
Înscrisurile depuse în recurs,
respectiv: raportul nr. 1663/20.03.2008 privind reparaţiile efectuate la
transformatorul nr.I 110/6KV nr. 98875/1977 şi procesul verbal de terminare a
lucrărilor de reparaţie nr. 10/12.03.2008, din care rezultă că s-ar fi
completat cantitatea de ulei cu 376
kg., cu ocazia unei reparaţii, nu fac dovada cantităţii
totale de ulei existente în transformator la momentul predării către firma de
pază, având în vedere că în procesul verbal de predare primire a
transformatorului nu se menţionează cantitatea de ulei existentă în
transformator.
Pentru a se putea antrena răspunderea
patrimonială a pârâţilor trebuia să se facă dovada cu proces verbal de predare
primire în custodia firmei de pază a cantităţii de ulei reclamate.
Pentru considerentele arătate mai sus,
potrivit art. 312 alin. 1 cod pr.civilă, Curtea a respins recursul ca nefondat.
