|
Actiune în obligatia de a
face. Racordare la reteaua de energie electrică. Despăgubiri
Racordarea la reteaua de
energie electrică de interes public sau privat a unui utilizator se poate face
în conformitate cu prevederile H.G. nr. 90/23.01.2008, numai cu acordul
autentificat al proprietarului terenului pe care este amplasată instalatia
electrică.
Acordarea de despăgubiri
proprietarului terenului în conformitate cu Legea nr. 13/2007 poate fi solicitată
numai în baza contractului încheiat cu unitătile de distributie a energiei
electrice, iar nu şi de la persoane fizice.
Decizia civilă nr. 915 din 9
mai 2012
Prin sentinta civilă nr. 6174
din 29 martie 2011, Judecătoria Iaşi a respins exceptiile lipsei calitătii
procesuale active, pasive şi de interes invocate de pârâta-reclamantă, a
respins exceptia prescriptiei dreptului la actiune al pârâtei-reclamante
invocată de reclamantii-pârâti, a admis în parte actiunea formulată de reclamantii-pârâti
SC „O.C.” SRL şi P.O. în contradictoriu cu pârâtareclamantă SC „A.I.C.” SRL A
admis în parte cererea reconventională formulată de pârâtareclamantă în
contradictoriu cu reclamantii-pârâti. A obligat pe pârâta-reclamantă să permită
reclamantilor-pârâti racordarea la transformatorul de 250 KWA situat pe terenul
proprietatea pârâtei-reclamante (respectiv pentru racordarea la reteaua de
energie electricăşi reluarea activitătii) la sediul din comuna A. A obligat
reclamantii-pârâti în solidar să plătească pârâteireclamante suma de 1540,53
lei reprezentând contravaloarea folosintă transformator şi retea electrică pentru
perioada 03.2007-01.2009 şi 56,29 lei pe lună de la îndeplinirea obligatiei mentionate
la pct. a) şi până la încetarea folosintei transformatorului.
Prima instantă a retinut că exceptiile
lipsei calitătii procesuale active, pasive şi de interes invocate de
pârâta-reclamantă sunt neîntemeiate.
Astfel, din adresa nr.
77/24.06.2005 rezultă că pârâta şi-a dat acordul atât lui P.O., cât şi SC „A.”
SA pentru racordarea acestora la transformatorul de 250 kwA pe proprietatea sa.
Pe de altă parte, avizul
tehnic de racordare nr. 157 a fost dat de SC „E.M.” SA către SC „O.” SRL.
Deconectarea de la transformator s-a realizat de pârâta-reclamantă. Prin
urmare, s-a dovedit calitatea procesuală activă, pasivă, cât şi interesul.
Exceptia prescriptiei
dreptului la actiune invocată de reclamantii-pârâti pentru cererea reconventională
este nefondată. Termenul general de prescriptie de 3 ani prevăzut de Decretul
nr. 167/1998 a fost respectat.
Reclamantii beneficiari ai
acordului pârâtei-reclamante şi avizului tehnic de racordare nr. 157 şi
respectiv ai contractului nr. 70318952/2005, au fost conectati de pârâtă la
transformatorul şi reteaua electrică aflate pe terenul acesteia, dobândind prin
cumpărarea unor mijloace fixe la licitatia din 28.12.1991, care a împiedicat
astfel desfăşurarea relatiilor contractuale de întrebuintare a energiei
electrice de beneficiari.
Prin decizia civilă nr. 778
din 14 noiembrie 2011 a Tribunalului Iaşi s-au admis apelurile declarate de
reclamantii P.O. şi .SC „O.C.” SRL şi pârâtul SC „A.I.C.” SRL împotriva sentintei
civile 6174/29.03.2011 pronuntată de Judecătoria Iaşi, sentintă pe care a
schimbat-o în parte, în sensul că a respins actiunea formulată de reclamanta SC
„O.C.” SRL în contradictoriu cu pârâta SC „A.I.C.” SRL A fost obligată pârâta-reclamantă
să îi permită reclamantului-pârât P.O. racordarea la transformatorul de 250 KWA
situat pe terenul acesteia. Au fost obligati reclamantii-pârâti la plata către
pârâta-reclamantă a sumei de 1540,53 lei -contravaloare folosintă transformator
şi retea în perioada 03.2007 -01.2009.
Pentru a se pronunta astfel,
tribunalul a retinut că pârâta SC „A.I.C.” SRL a fost de acord ca numai
reclamantul P.O. să racordeze la transformator imobilul cumpărat nu şi SC
„O.C.” SRL. Reclamantul P.O., în calitate de administrator al SC „O.C.” SRL, a
refuzat la plată factura reprezentând contravaloarea pierderii de energie
electrică, deoarece la 26.02.2009 pârâta a dispus deconectarea societătii.
Potrivit acordului pârâtei,
reclamantul P.O. este îndreptătit a racorda imobilul său la transformator, în
scopul de a beneficia de energie electrică, instanta de fond obligând pârâta,
în mod corect, în acest sens.
Pentru a asigura îndeplinirea
acestei obligatii, a obligat pârâta la plata sumei de 10 lei pe zi întârziere.
În baza aceluiaşi acord, a
fost apreciată ca întemeiatăşi cererea pârâtei de plată a contravalorii lipsei
de folosintă a transformatorului, în calitate de proprietară a unui bun aflat
în folosinta altei persoane.
Împotriva deciziei civile nr.
778 din 14 noiembrie 2011 a Tribunalului Iaşi a formulat recurs SC „A.I.C.”
SRL.
Curtea de apel a apreciat că recursul
este întemeiat.
Din probatoriul administrat
în cauză, procesul verbal de licitatie nr. 759 din 28.12.1991, Hotărârea nr.
663/19.08.1996 a Comisiei Judetene pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, sentinta
civilă irevocabilă nr. 5006 din 21.04.1997 a Judecătoriei Iaşi, expertiza
tehnică judiciară,a rezultat că toată suprafata de teren de 49,522 m.p., pe
care sunt amplasate reteaua electricăşi postul trafo, este proprietatea SC
„Zooprodinex” SRL, în prezent SC „A.I.C.” SRL.
Ca atare, este cert că transformatorul
de 250 kwa se află pe terenul proprietatea SC „A.I.C.” SRL , transformatorul
fiind folosit până la data când pârâta a devenit proprietara terenului şi de
fosta cooperativă agricolă de productie şi de fosta statiune de mecanizare a
agriculturii.
Recurentul P.O. a achizitionat
în anul 2004, de la SC „A.” SA un imobil compus din constructie şi terenul
aferent, solicitând racordarea atât a persoanei fizice, cât şi a societătii SC
„O.” SRL, racordarea la reteaua de energie electrică prin intermediul
transformatorului de 250 kwa situat pe proprietatea societătii pârâte SC
„A.I.C.” SRL.
Pârâta şi-a dat acordul numai
pentru racordarea la transformator a persoanei fizice P.O., dar ulterior a
revenit asupra acordului, întrucât – a sustinut SC „A.I.C.” SRL – racordarea la
transformator a avut loc nu numai în interesul persoanei fizice P.O., ci şi al
societătii la care acesta este administrator, fiind evident consumul exagerat
de energie electrică datorat societătii SC „O.C.” SRL.
În cauză sunt aplicabile
dispozitiile H.G. nr. 90/2008 prin care s-a aprobat Regulamentul privind
racordarea utilizatorilor la retele electrice de interes public. Prin această hotărâre
sunt stabilite etapele de urmat pentru stabilirea solutiei de racordare,
costurile acesteia, solutiile cele mai avantajoase de racordare la reteaua
electrică din punct de vedere tehnic şi economic. Având în vedere dispozitiile
art. 12,16,30 din H. G. nr. 90/23.01.2008 – încheierea contractului de
racordare (în litigiu s-a solicitat obligarea pârâtei-recurente la suplinirea
acestui acord) se face potrivit art. 30 lit. d) numai prin acordul
proprietarului terenului, în original, autentificat de un notar public.
Or, în cauză nu există un
acord autentificat la notariat al SC „A.I.C.” SRL pentru racordarea persoanei
fizice P.O. sau pentru racordarea SC „O.C.” SRL la transformatorul de 250 kwa
aflat pe terenul proprietatea sa.
Ca atare, lipsa acestui acord
autentificat constituie o conditie sine qua non de validitate a încheierii
contractului de racordare.
Acordul dat în anul 2005 de
SC „A.I.C.” SRL pentru consumul de energie electrică la acest transformator
pentru persoana fizică P.O. a produs efecte între cele două părti şi SC
„E.O.M.” Distributie SA până la data revenirii asupra acelui acord de pârâtă.
Împrejurarea că acel acord a
produs efecte între părti nu poate substitui acordul autentic cerut de lege
prin normă imperativă, pentru a fi validat de instantă în prezentul litigiu.
Curtea de apel a constatat că
instantele au nesocotit dispozitiile imperative ale H.G. nr. 90/23.01.2008, retinând
incidenta motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ.
În raport de aceste
considerente şi de dispozitiile art. 312 C.pr.civ. a fost admis recursul,
casate în parte cele două hotărâri şi respinsă actiunea formulată de SC „O.C.”
SRL şi de P.O.
Cu privire la cererea
reconventională formulată de SC „A.I.C.” SRL de obligare a celor doi reclamanti
la plata unei chirii pentru folosirea transformatorului, aceasta a fost respinsă.
Legea nr. 13/2007, în art.
16, stabileşte dreptul la despăgubiri ce revin proprietarilor de terenuri care
au fost afectate de capacităti energetice realizate după data intrării în
vigoare a legii, or la momentul la care SC „A.I.C.” SRL a devenit proprietară a
terenului, acolo se afla deja instalat transformatorul.
Pe de altă parte, Legea nr.
13/2007 se referă la dreptul de despăgubiri al proprietarilor de terenuri în
raport de unitătile de distribuire a energiei electrice, iar nu de persoane
fizice, care în conditiile în care au acord de racordare sunt obligate la
anumite costuri financiare potrivit legii.
În plus, în prezentul litigiu
nu s-a dispus racordarea reclamantilor la transformatorul aflat pe terenul
proprietatea pârâtei, pentru a se putea discuta folosinta transformatorului,
iar în perioada în care P.O. a beneficiat de energie electrică de la transformator
a avut acordul pârâtei şi a plătit pentru consumul de energie electrică.
Fată de considerentele mai
sus expuse, a fost respinsă cererea reconventională formulată de SC „A.I.C.”
SRL.
În opinia separată s-a retinut
că, în absenta recursului celeilalte părti, care să vizeze schimbarea sentintei
în cererea reconventională, solutia dată de tribunal, definitivă, are
autoritate de lucru judecat sub acest aspect. Procesul civil este guvernat de
principiul disponibilitătii, atât în primă instantă, cât şi în căile de atac.
În aplicarea art. 129 alin. 6
C.pr.civ.: „În toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului
cererii deduse judecătii”, ceea ce, în calea de atac a recursului impune a hotărî
numai asupra criticilor formulate în conditiile art. 304 alin. 1 pct. 1-9
C.pr.civ. a motivelor de nelegalitate
Cum recurenta nu a formulat
critici în ce priveşte solutia dată de tribunal în cererea reconventională,
Curtea trebuia să modifice în parte decizia atacată, cu mentiunea obligatiei de
plată a lipsei de folosintă pentru perioada 03.2007 – 01.2009.
Apărările formulate prin
întâmpinare şi prin motivarea în fapt a cererii reconventionale, precum şi
prezentarea solutiilor subsidiare în primă instantă nu au ca efect investirea
legală a instantei de control judiciar, în recurs (cale extraordinară de atac).
Opinia separată a fost în
sensul modificării în parte a hotărârii tribunalului conform opiniei majoritare
în actiunea principalăşi mentinerii din decizie a solutiei în cererea reconventională.
Părtile în proces au dreptul
să formuleze cereri şi apărări, iar instanta are obligatia de a stabili vointa
reală a acestora, dacă este o cerere de desistare, de renuntare, un act de
dispozitie.
La situatia de fapt stabilită
în primă instantă şipăstrată în apel, a fost modificată doar perioada pentru
care s-a acordat lipsa de folosintă, la care reclamantul a achiesat prin
neexercitarea căilor de atac, iar prin respingerea cererii reconventionale s-a
încălcat autoritatea de lucru judecat.
| 
