Acreditarea şi retragerea acreditării. Limitele în care trebuie apreciată conduita autoritătii publice chemate în judecată precum şi a naturii şi a semnificatiei actului a cărui anulare se solicită

Acreditarea şi retragerea acreditării. Limitele în care trebuie apreciată conduita autoritătii publice chemate în judecată precum şi a naturii şi a semnificatiei actului acărui anulare se solicită

Verificarea modului în care autoritătile publice asigură accesul reprezentantilor mijloacelor de informare în masă la informatii de interes public trebuie să se realizeze în strictă concordantă cu prevederile Legii nr. 544/2001.

Inexistenta actului de acreditare şi a unei dispozitii emise de autoritatea publică competentă, ce functionează la nivelul unei unităti administrativ-teritoriale, prin care se sustine că acea acreditare a fost retrasă, nu îndreptătea prima instantă să asimileze o colaborare de fapt unui act de acreditare şi nici adresa prin care se aduce la cunoştintă încetarea acelei colaborări cu un act valabil de retragere a acreditării, răstălmăcind, fără nici un suport probator şi de o manieră excesivă, termenii utilizati de redactorii adresei contestate.

Temei de drept: Legea nr. 544/2001, art. 18

Decizia nr. 1433/31.05.2012

Prin sentinta nr. 26/13.01.2012, Tribunalul Iaşi, respingând exceptia lipsei calitătii procesuale a SC „D.P.I.” SRL, în ceea ce priveşte capătul de cerere având ca obiect acordarea de daune morale, ca neîntemeiată, a admis, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantii B.C. şi SC „D.P.I.” SRL, în contradictoriu cu pârâtii Primarul şi Primăria, în sensul anulării retragerii acreditării jurnalistului B.C., pe lângă cei doi pârâti, măsură dispusă prin adresa nr. 108656/2010, emisă de pârâta Primăria, şi obligării pârâtilor să reia colaborarea cu jurnalistul reclamant, inclusiv sub aspectul accesului în sediul Primăriei; respingându-se cererea reclamantilor de acordare a daunelor morale, ca neîntemeiată.

Pentru a se pronunta astfel, prima instantă a retinut că, prin adresa nr. 108656/2010, emisă sub efigia Primăriei, s-a comunicat, de viceprimar, încetarea colaborării cu jurnalistul B.C., începând cu data de 9.12.2010, adresându-se totodată rugămintea, către cotidianul „X.”, de a se desemna un alt jurnalist, pentru continuarea activitătii jurnalistice pe lângă Primărie.

S-a mai retinut că, prin adresa nr. 64065/2011, Primarul a făcut cunoscut tribunalului că nu a existat o retragere a acreditării, ci doar o încetare a colaborării cu jurnalistul desemnat, şică, în prezent, o altă persoană asigură o relatie normală între cotidianul „X.” şi municipalitate, prin răspunsul formulat la plângerea prealabilă contestându-se faptul că adresa nr. 108656/2010 ar constitui o decizie de retragere a acreditării.

Prima instantă a apreciat că, chiar dacă adresa mentionată nu are continutul şi nici rigoarea necesară unei decizii administrative, ea are totuşi natura unui act administrativ individual, întrucât prin intermediul acestuia a fost retrasă acreditarea jurnalistului B.C., considerând că folosirea sintagmei „încetarea colaborării”, s-a făcut în scopul eludării termenului de retragere a acreditării, în conditiile art. 18 alin. 3 din Legea nr. 544/200l, concluzie ce rezultă din faptul că măsura de încetare a colaborării este fundamentatăşi pe lipsa de comunicare dintre reprezentantii municipalitătii şi jurnalistul B.C., adresa în cauză fiind astfel producătoare de efecte juridice, din moment ce a condus la încetarea colaborării cu un jurnalist, acreditat legal la Primărie, în conditiile în care legiuitorul nu impune ca actul administrativ, prin care se comunică retragerea acreditării, să îmbrace o anumită formă.

Raportându-se la prevederile alin. 3 şi 4 ale art.18 din Legea nr.554/2001, prima instantă a constatat că adresa nr. 108656/2010 are natura juridică a unui act administrativ individual, ce poate fi supus controlului de legalitate, şică actul contestat a fost emis cu ignorarea faptului că retragerea acreditării poate interveni doar pentru fapte care împiedică desfăşurarea normală a activitătii autoritătii publice, nu şi pentru opiniile exprimate în presă, de către jurnalist, în conditiile şi în limitele legii.

Constatând că actul contestat nu este motivat, sub aspectul faptei sau faptelor care ar fi împiedicat desfăşurarea normală a activitătii autoritătii publice pârâte, prima instantă a apreciat că motivarea cu caracter general (lapidară), fundamentată pe carente de comunicare, fără evidentierea unui caz concret, este de natură să reliefeze nerespectarea cerintei impuse de lege (faptă concretă, de natura a împiedica desfăşurarea activitătii autoritătii publice), retragerea acreditării (încetarea colaborării), apărând astfel ca nelegală, motive pentru care s-a dispus anularea actului administrativ contestat.

În ceea ce priveşte solicitarea reclamantilor de a li se acorda daune morale, prima instantă a retinut că, prin probatoriul administrat, nu s-a dovedit că reclamantii au suferit vreun prejudiciu, apreciind că încetarea colaborării cu autoritatea publică pârâtă nu este de natură a leza imaginea jurnalistului sau a societătii comerciale care editează cotidianul „X.”, în conditiile în care declaratia martorului L.T.-I. a condus la concluzia că reclamantul B.C. nu are reprezentarea importantei activitătii de jurnalist şi a exigentelor acesteia, inclusiv sub aspectul respectării programului de lucru, şică neadaptarea la un alt domeniu de activitate, acoperit de reclamant, după retragerea acreditării, nu relevă producerea vreunui prejudiciu moral.

Împotriva acestei sentinte au introdus recurs Primarul şi Primăria, care au ridicat exceptia lipsei capacitătii procesuale de folosintă, raportat la dispozitiile art. 21 din Legea nr. 215/2001, exceptia lipsei de obiect a cererii, solicitând a se constata că nu se solicită anularea unui act administrativ de autoritate sau obligarea la emiterea unui asemenea act, precum şi exceptia lipsei calitătii procesuale active a SC „D.P.I.” SRL în capătul de cerere privind plata de daune morale; pe fond sustinându-se că prin adresa contestată s-a comunicat doar încetarea colaborării cu redactorul în cauză, nu şi retragerea acreditării acestuia, cerându-se desemnarea unui alt reprezentant al ziarului, în conditiile în care, prin adresa de răspuns nr. 108937/2010, s-a comunicat faptul că redactorul B.C. este în continuare acreditat la Primărie, din partea cotidianului „X.”, alături de redactorul-şef T.L.; lipsa actului administrativ de autoritate nejustificând solutia de admitere a actiunii.

Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor de recurs şia dispozitiilor legale aplicabile, Curtea de apel a apreciat că dispozitiile art. 21 din Legea nr. 215/2001 nu au relevantă în materia reglementată de Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informatiile de interes public, întrucât, pe de o parte, primarii sunt definiti de art. 23 alin. l din Legea nr. 215/2001 ca fiind „autorităti executive”, la nivelul unitătii administrativ-teritoriale , iar pe de altă parte, pentru că art. 77 din aceeaşi lege defineşte primăria ca fiind o structură functională cu activitate permanentă, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului loca1 şi dispozitiile primarului.

Cât priveşte exceptia lipsei de obiect a cererii de chemare în judecatăşi exceptia lipsei calitătii procesuale active a reclamantei SC „D.P.I.” SRL, curtea, constatând că obiectul vădit neîndoielnic al cererii de chemare în judecată îl constituie cererea de anulare a deciziei comunicate prin adresa nr. 108656/2010, de obligare a pârâtelor de a relua colaborarea şi de a permite accesul în sediul institutiei, în aceleaşi conditii ca cele aplicate oricărui alt reprezentant mass-media acreditat la Primărie, precum şi plata daunelor morale, a apreciat că exceptiile ridicate de recurenti sunt nefondate, drept pentru care le-a respins.

În ceea ce priveşte fondul pricinii, curtea a constatat că la dosarul cauzei nu a fost depus nici un înscris din care să rezulte, fie şi în mod indirect, faptul că numitul B.C. a fost acreditat la Primărie, din partea cotidianului „X.”, singura referire la acest statut fiind cea făcută în cuprinsul notificării nr. 1540/2010, prin care Primarul era informat că acesta era acreditat din partea cotidianului „X.” la Primărie, în conditiile în care, din referatul purtătorului de cuvânt al Primăriei, rezulta că numitul B.C. nu mai lucra la cotidianul „X.” şică, în atare situatie, pârâtii sunt în imposibilitate de a-l acredita, ca reprezentant al cotidianului în cauză, precum şi faptul că fusese acreditat un nou jurnalist, la cererea de acreditare formulată de cotidianul în cauză.

Curtea de apel a mai retinut că adresa nr. 108656/2010, purtând antetul Primăriei, era semnată de viceprimar şi de purtătorul de cuvânt al Primăriei, că în cuprinsul acesteia s-a utilizat termenul „încetarea colaborării”, neexistând însă nici un suport probator al concluziei că emitentul adresei mentionate ar fi folosit această sintagmă în scopul eludării celei de retragere a acreditării, în conditiile art. 18 alin. 3 din Legea nr. 544/2001, şică, prin adresa nr. 30/2011, reclamantilor li s-a adus la cunoştintă faptul că, în urma consultării arhivei şi a evidentelor statistice, nu a fost identificată o dispozitie a primarului, emisăşi înregistrată sub nr. 108656/2010 sau având continutul arătat.

În raport de această situatie de fapt, Curtea de apel a apreciat că prima instantă, pe lângă faptul că a tras concluzii răstălmăcind termenii folositi de semnatarii adresei contestate şia retinut reaua credintă a acestora în lipsa unui material probator care să sustină această concluzie, nu putea retine că, prin adresa nr. 108656/2010, a fost retrasă acreditarea jurnalistului B.C., şică măsura este nelegală, din moment ce la dosar nu s-a depus, nici în primă instantă şi nici în recurs, deşi s-a cerut în mod explicit acest lucru ambelor părtisă facă dovada că reclamantul B.C. a fost acreditat pe lângă Primărie, din partea cotidianului „X.”.

Întrucât alin. 2 al art. 18 din Legea nr. 544/2001 stabileşte că: „acreditarea se acordă la cerere, în termen de două zile de la înregistrarea acesteia”, curtea de apel a considerat că prima instantă nu avea temei, de fapt şi de drept, pentru a asimila colaborarea dintre reclamantul B.C. şi persoane din cadrul Primăriei unui act de acreditare, în sensul dat acestui termen de mentionata normă legală evocată, şisă antreneze responsabilităti în afara raportului juridic ce s-ar naşte din faptul acreditării.

Pentru a se putea face aplicatiunea dispozitiilor alin. 3 şi 4 ale art. 18 din Legea nr. 544/2001, referitoare la refuzul acordării acreditării sau la retragerea acreditării, precum şi la modul în care acestea se răsfrâng asupra drepturilor organismului de presă implicat de a obtine acreditarea pentru un alt ziarist, conditia esentială era aceea ca acreditarea să fi fost în mod valabil solicitată, în mod explicit şi în scris, şi ca aceasta să fi fost acordată, în conditiile de reglementare evocate, simpla prezentă a unui ziarist în sediul unei autorităti publice şi acceptarea tacită de a colabora cu acesta neputând suplini neparcurgerea procedurii legale de acreditare şi conferi persoanei respective statutul de acreditat.

Şi cea de a doua critică adusă de recurenti hotărârii primei instante, referitoare la lipsa atributului de act administrativ al adresei nr. 108656/2010, se vădeşte a fi întemeiată, întrucât, chiar dacă, prin lege, nu s-a instituit obligatia ca actul, emis în regim de putere publică,să îmbrace o anumită formăşisă aibă un anumit continut, prestabilit, recunoaşterea caracterului de act de autoritate nu se putea face, fără a se verifica dacă, în cauza de fată, adresa mentionată îndeplinea sau nu conditiile de valabilitate cerute pentru ca un act, ce poartă antetul Primăriei Municipiului Iaşi, să fie apreciat ca fiind un act administrativ unilateral, în sensul dat acestui termen de art. 2 alin. l lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Or, sub acest aspect, curtea de apel a constatat că, pe lângă faptul că, în lipsa unui act valabil de acreditare, validat în conditiile prevăzute de art. 18 alin. 2 din Legea nr. 544/2001, colaborarea ce a existat, în fapt, o anumită perioadă de timp, între reclamantul B.C. şi pârâtiirecurenti, nu era de natură să genereze raporturi juridice, de natura celor reglementate de Sectiunea a 2-a din Capitolul II al mentionatei legi, reclamantii nu erau în drept să solicite anularea deciziei comunicate prin adresa nr. 108656/2010, întrucât, pe de o parte, nu s-a dovedit că o atare decizie ar fi fost emisă, iar pe de altă parte pentru că înscrisul mentionat nu emana de la o autoritate publică, în sensul vizat de Legea privind liberul acces la informatiile de interes public, coroborată cu prevederile Legii administratiei publice locale nr. 215/2001.

Curtea a apreciat că, deşi adresa contestată purta antetul Primăriei, în cauză nu s-a dovedit că ea reflectă pozitia vreuneia din autoritătile enumerate la art. 23 din Legea nr. 215/2001, viceprimarul şi purtătorul de cuvânt al structurii functionale mentionate neputând angaja în mod valabil nici autoritatea deliberativăşi nici autoritatea executivă a unitătii administrativ-teritoriale, în lipsa unui mandat expres acordat, de cei în drept; statutul de ales local al viceprimarului neputând fi asimilat, în mod valabil, statutului de autoritate publică, în sensul Legii nr. 544/2001.

În atare conditii, curtea a apreciat că prima instantă nu avea temei de fapt şi de drept pentru a retine că adresa nr. 108656/2010 avea natura juridică a unui act administrativ individual, că obiectul acesteia viza retragerea acreditării jurnalistului B.C., că sintagma încetarea colaborării a fost folosită de semnatarii respectivei adrese în scopul eludării prevederilor art. 18 alin. 3 din Legea nr. 544/2001, şică aceasta este producătoare de efecte juridice, din moment ce a condus doar la încetarea de fapt a colaborării cu un jurnalist, în conditiile în care nici una din părti nu a fost dovada existentei unei acreditări legale a celui în cauză, la Primărie.

Pe cale de consecintă, constatând că s-a făcut o greşită aplicare a legii, asimilându-se colaborarea în fapt cu o acreditare legală în conditiile prevăzute de Legea nr. 544/2001, şio simplă adresă, ce nu emană de la o autoritate publică, unui act administrativ de autoritate, generator, prin el însuşi, a unui raport juridic de drept administrativ, curtea de apel, în temeiul art. 312 C.pr.civ., a admis recursul promovat de pârâti, în sensul modificării în parte a hotărârii atacate.

Drept urmare, constatând că reclamantul B.C. nu a fost legal acreditat la Primărie şică, în lipsa unei dispozitii adoptată de o autoritate publică competentă, adresa nr. 108656/2010, semnată de viceprimar, trebuia considerată ca neproducătoare de efecte juridice, şi implicit ca fiind un act ce nu putea face obiect al controlului de legalitate, curtea a respins cererea de anulare a înscrisului mentionat precum şi cererea de a se obliga pârâtii să reia colaborarea cu cel în cauză, inclusiv sub aspectul accesului în sediul Primăriei Iaşi.