avocats.ro
jurisprudență
 
 
 
 


Acordare drepturi băneşti solicitate de angajaţii SNTFM – CFR Marfă, cu titlu de prime Paşti şi Crăciun, Primă de Ziua Feroviarului, ore suplimentare, tichete etc.
 
Drepturile salariale solicitate de angajaţii SNTFM CFR Marfă, cu titlu de primă Paşti, Crăciun etc. se acordă în raport de dispoziţiile din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate până la data la care acesta îşi încetează valabilitatea, urmând ca pentru perioada ulterioară să îşi producă efectele contractul colectiv de muncă la nivel superior, conform art. 247 din Codul muncii.
 
Art. 247 Codul muncii
 
Prin cererea astfel cum a fost precizata, reclamanţii T.M. ş.a. au chemat în judecată SNTFM - CFR Marfă S.A. Sucursala Constanţa, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să oblige pârâta la plata drepturilor băneşti reprezentând: primele ocazionate de Paşti, Crăciun, Ziua Feroviarului şi salariul suplimentar începând cu anul 2006 si tichete de masă neacordate începând cu luna aprilie 2009. De asemenea, au solicitat actualizarea sumelor cu indicele de inflaţie până la data introducerii cererii de chemare în judecată, iar ulterior actualizarea cu dobânda legală, până la plata efectivă.
Reclamanţii au arătat ca au fost salariaţi ai pârâtei şi au fost disponibilizaţi în urma concedierii colective datorate reorganizării societăţii, iar drepturile băneşti solicitate sunt prevăzute în contractele colective de muncă, care sunt obligatorii pentru părţile semnatare.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată şi a fost invocată excepţia de litispendenţă cu referire la capătul privind acordarea ajutorului material ocazionat de Ziua Feroviarului pentru anii 2006-2008, raportat la cererea reclamanţilor T.M. ş.a. Se înverează instanţei că pe rolul Tribunalului Constanţa se află dosarul nr.9448/118/2009, având acelaşi obiect.
         A invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor B.S., B.A., P.E. şi P.G., raportat la data încheierii contractelor individuale de muncă, precum şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru anul 2009 privind plata drepturilor băneşti reprezentând primele ocazionate de Paşti, Crăciun, Ziua Feroviarului.
         S-a mai invocat excepţia prescrierii dreptului la acţiune pentru pretenţiile aferente perioadei cuprinsă între 01.01.2006 – 21.09.2007 în temeiul disp.art.283 lit.c din Codul muncii.
         Pe fondul cauzei a precizat că cererea privind plata drepturilor băneşti reprezentând primele ocazionate de Paşti, Crăciun, Ziua Feroviarului nu este întemeiată, întrucât societatea nu poate să asigure suplimentarea veniturilor salariaţilor în afara clauzelor obligatorii ale contractelor individuale de munch şi în lipsa posibilităţilor financiare.
         Salariul suplimentar reprezintă o premiere, un stimulent acordat salariaţilor în funcţie de posibilităţile angajatorului, de nivelul productivităţii şi situaţia economică, nu un drept stabilit de părţi prin contractul individual de muncă, motiv pentru care apreciază că cererea reclamanţilor reprezintă un abuz de drept prin abaterea de la finalitatea socială a clauzelor CCM al societăţii, în absenţa unui motiv legitim.
         În ceea ce priveşte tichetele de masă, pârâta a susţinut că cererea pentru acordarea acestor tichete pentru perioada ulterioară lunii aprilie 2009 este lipsită de temei, întrucât societatea a fost obligată de situaţia economică să nu introducă în bugetul de venituri şi cheltuieli, posibilitatea acordării acestora.
         Ulterior, pârâta a formulat precizări, în sensul că dosarul nr.9448/118/2009 a fost soluţionat prin sentinţa nr.1133/17.06.2010, fiind depus în acest sens un certificat după minuta pronunţată de instanţă.
         De asemenea, pârâta a invocat excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a reclamanţilor, întrucât nu a fost depusă delegaţia prin care să se facă dovada mandatului acordat avocatului care a semnat acţiunea însă ulterior nu a mai fost susţinută aceasta excepţie având în vedere faptul că la dosarul cauzei au fost depuse delegaţiile apărătorului, prin care se face dovada mandatului acordat de către reclamanţi.
         S-a invocat de asemenea, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Sucursala Constanţa raportat la pretenţiile aferente perioadei 09.04.2007 – 31.12.2009, întrucât organul care analizează posibilităţile financiare ale societăţii şi stabileşte cuantumul ajutoarelor materiale este Consiliul de Administraţie al SNTFM CFR Marfă, iar Sucursala Constanţa nu are organ de conducere, nu are buget propriu şi nu are capacitatea de a dispune la nivel local.
În referire la aceasta pârâta, la termenul de judecată din data de 21.01.2011, pârâta a invocat şi excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă.
La termenul de judecată din data de 12.11.2010, instanţa a dispus prin încheiere conexarea dosarului înregistrat sub nr.11952/118/2010 pe rolul Tribunalului Constanţa la prezenta cauză, constatând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de disp.art.164 C.p.c.
         Prin cererea înregistrată sub nr.11952/118/2010, reclamanţii din prezenta cauză au solicitat aceleaşi drepturi băneşti, în contradictoriu cu pârâta SNTFM - CFR Marfă S.A. Bucureşti, pentru aceeaşi perioadă, respectiv anii 2006 – 2009, cu respectarea termenului general de prescripţie.
Prin încheierea pronunţată la data de 04.03.2011 Tribunalul a admis excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a Sucursalei Constanţa, având în vedere că  aceasta nu mai este o entitate care să reprezinte o persoană cu drepturi şi obligaţii pe plan procesual.
Prin aceeaşi încheiere, instanţa a admis cererea reclamanţilor de introducerea în cauză şi citarea în calitate de pârâtă a SNTFM CFR Marfă SA Bucureşti Sucursala Muntenia Dobrogea, având în vedere că s-a dispus radierea din Registrul Comerţului a Sucursalei Constanţa a acestei entităţi juridice (Sucursala Constanţa) şi înregistrarea Sucursalei Muntenia - Dobrogea Constanţa, potrivit Hotărârii AGA nr. 27/ 29.10.2010 a Adunării Generale a Acţionărilor CFR Marfa SA.
Prin sentinţa civilă nr. 3253/31.05.2011 pronunţată în dosarul civil nr. 5404/118/2010, Tribunalul Constanţa a admis excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtei SNTFM CFR Marfă Sucursala Muntenia Dobrogea şi a respins acţiunea în contradictoriu cu SNTFM CFR Marfă Sucursala Muntenia Dobrogea, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de capacitate procesuală de folosinţă.
A respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a SNTFM CFR Marfă Sucursala Muntenia Dobrogea, ca fiind rămasă fără obiect.
A admis excepţia autorităţii de lucru judecat a Sentinţei civile nr.1133/2010 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr.9448/118/2009, modificată prin Decizia nr.64/01.02.2011 a Curţii de Apel Constanţa, faţă de prezenta cauză şi a respins acţiunea formulată de reclamanţii T.M. ş.a., în contradictoriu cu pârâta S.N. TFM – CFR Marfa SA, având ca obiect plata primei pentru Ziua Feroviarului, pentru existenţa autorităţii de lucru judecat.
A respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor B.S., B.A., P.E. şi P.G. 
A admis în parte acţiunea formulată şi precizată de reclamanţi în contradictoriu cu pârâta S.N. TFM – CFR MARFA SA şi a obligat pârâta la plata, către reclamanţi, a următoarelor drepturi de natură salarială:
- prima pentru Ziua Feroviarului aferentă anului 2008, în cuantum egal cu salariul corespunzător clasei 1 de salarizare la nivel de unitate, numai pentru reclamanţii B.S., F.A., C.M., D.A., D.N.M., P.I., V.G.S., G.F.;
- prima pentru sărbătorile de Paşti – pentru anul 2008 şi de Crăciun – pentru anii 2007, 2008, în cuantum egal cu salariul corespunzător clasei 1 de salarizare la nivel de unitate, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflaţie la data de 22.09.2010 şi cu dobânda legală aferentă calculată pentru perioada cuprinsă între 23.09.2010 şi data plăţii efective;
- salariul suplimentar, echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv, aferent anilor 2007, 2008, 2009, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflaţie la data de 22.09.2010 şi cu dobânda legală aferentă calculată pentru perioada cuprinsă între 23.09.2010 şi data plăţii efective;
- contravaloarea tichetelor de masă neacordate în perioada aprilie 2009 – 08.03.2010.
S-au respins ca fiind prescrise, pretenţiile reclamanţilor, aferente perioadei cuprinse între 01.01.2006 – 21.09.2007.
A respins ca nefondate cererile având ca obiect plata primelor pentru Ziua Feroviarului, pentru sărbătorile de Paşti şi de Crăciun, aferente anului 2009.
A respins ca nefondată, cererea privind plata primei pentru Paşti aferentă anului 2008 şi a salariului suplimentar aferent anului 2007 pentru reclamantul P.G.
Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Conform înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, reclamanţii au fost salariaţi ai SNTFM CFR Marfă Sucursala Constanţa, iar contractele individuale de muncă ale acestora au încetat prin emiterea deciziilor de concediere pentru motive ce nu ţin de persoana salariatului, ca urmare a concedierii colective, conform art.55 lit.c coroborat cu art.65 alin 1 din Codul muncii, după data de 08.03.2010.
Excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtei SNTFM CFR Marfă Sucursala Muntenia a fost admisa avandu-se în vedere HG nr. 582/1998 care  prevede înfiinţarea SNTFM CFR Marfă SA, al cărui unic acţionar este statul român. La nivel teritorial, această societate îşi desfăşoară activitatea prin sucursale, care sunt subunităţi fără personalitate juridică, fără organe proprii de conducere şi care nu au buget propriu iar sucursala Muntenia Dobrogea, ca şi alte sucursale ale societăţii menţionate, nu are personalitate juridică şi, în consecinţă, nu poate sta în judecată în calitate de pârâtă.
Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a SNTFM CFR Marfă Sucursala Muntenia Dobrogea, s-a respins ca fiind rămasă fără obiect în raport de solutia pronunţată cu privire la excepţia anterioara.
Excepţia autorităţii de lucru judecat a fost admisa în raport de cauza ce a făcut obiectul dosarului soluţionat prin sentinţa nr.1133/17.06.2010, modificată prin Decizia nr.64/01.02.2011 a Curţii de Apel Constanţa astfel ca a fost respinsă pentru existenţa autorităţii de lucru judecat, acţiunea reclamanţilor T.M. ş.a., având ca obiect plata primei pentru Ziua Feroviarului.
Excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor B.S., B.A., P.E. şi P.G., raportat la data încheierii contractelor individuale de muncă a fost respinsă intrucât reclamanţii au probat existenţa calităţii de salariat la momentul la care pretind naşterea dreptului în patrimoniul lor, prin depunerea la dosar a contractelor individuale de muncă şi a carnetelor de muncă, se constată netemeinicia excepţiei invocate prin întâmpinare.
          Excepţia inadmisibilităţii acţiunii a fost respinsă prin încheierea pronunţată la data de 15.04.2011.
Pârâta şi-a fundamentat argumentaţia acestei excepţii pe existenţa unui proces verbal de negociere încheiat la data de 03.06.2009, prin care părţile au stabilit de comun acord că pentru anul 2009, nu se acordă ajutoare materiale salariaţilor cu ocazia Paştelui, Crăciunului şi Ziua feroviarului, însă acest inscris care nu poate fi analizat decât odata cu soluţionarea pe fond a cauzei.
 Excepţia prescrierii dreptului la acţiune întemeiată pe disp. art. 283 alin. 1 lit. e) Codul muncii s-a respins, deoarece pretenţiile ce formează obiectul litigiului se circumscriu sferei drepturilor salariale, întrucât salariul reprezintă potrivit art. 154 Codul muncii contraprestaţia muncii depuse de către salariat, aceasta cuprinzând - în raport de prevederile art. 155 Codul muncii - salariul de bază, indemnizaţiile, sporurile, precum şi alte adausuri.
S-a admis însă excepţia prescrierii dreptului la acţiune pentru pretenţiile aferente perioadei cuprinsă între 01.01.2006 – 21.09.2007, invocată în temeiul disp.art.283 lit.c din Codul muncii, având în vedere ca acţiunile conexate au fost introduse la 30.04.2010, respectiv 22.09.2010, iar reclamanţii solicită plata drepturilor de natură salarială cu respectarea termenului general de prescripţie.
Pe fondul cauzei s-au reţinut următoarele aspecte:
         - S-a constatat ca pârâta datorează sumele reprezentând prima pentru Ziua Feroviarului integral pentru anul 2008, deoarece art.64 din Contractul Colectiv de Muncă prevede ca „pentru Ziua Feroviarului se va acorda o premiere a cărei cuantum va fi stabilit de Consiliul de Administraţie, cu consultarea delegaţiilor aleşi ai sindicatelor cel puţin la nivelul clasei 1 de salarizare” iar nealocarea fondurilor nu reprezinta un motiv legal de neplată a sumelor stabilite prin CCM.
- Prima  pentru sărbătorile de Paşti şi de Crăciun aferente perioadei 2007-2008 este datorată deoarece, în temeiul art.64 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate 2007-2008: „cu ocazia sărbătorilor de Paşti şi de Crăciun se va acorda salariaţilor un ajutor material stabilit cel puţin la nivelul clasei 1 de salarizare; de ajutorul respectiv nu vor beneficia salariaţii care, în cursul anului respectiv, au absentat nemotivat de la serviciu sau la data acordării ajutorului material sunt în CFS cu durata de un an”. Prin actul adiţional nr.2093/08.04.2008, acest CCM îşi prelungeşte valabilitatea până la 31.12.2008.
- Pretenţiile băneşti aferente anului 2009 nu pot fi acordate, deoarece în  perioada 01.01.2009 – 04.06.2009 la nivelul societăţii pârâte nu a existat un contract colectiv, întrucât contractul anterior şi-a încetat valabilitatea la 31.12.2008 (actul adiţional nr.2093/08.04.2008). În consecinţă, la datele de 19.04.2009 (Paştele), respectiv 23.04.2009 (Ziua Feroviarului), la nivelul unităţii nu a existat un CCM valabil.
- În ceea ce priveşte ajutorul material de Crăciun (25.12.2009), conform proceselor verbale de negociere şi CCM, părţile au convenit că prevederile art.64 nu se aplică în anul 2009, urmând a fi renegociate pentru anul 2010.
Conform prevederilor art.64 din CCM 2009 – 2010, salariaţii vor beneficia din fondurile angajatorului de un ajutor material stabilit cel puţin la nivelul clasei 1 de salarizare cu ocazia sărbătorilor de Paşti şi de Crăciun, precum şi de o primă, având acelaşi nivel minim, pentru Ziua Feroviarului.        
Aceste prevederi se aplică cu 01.01.2010, conform dispoziţiilor exprese din acest articol.
- Salariul suplimentar este pretins în temeiul art. art. 30 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate pentru anii 2007-2008, precum şi contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate pentru anii 2009-2010 în care contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate pentru anii 2007-2008, precum şi contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate pentru anii 2009-2010
Reclamanţii au fost angajaţi ai unităţii pârâte, în această calitate fiindu-le aplicabile dispoziţiile din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate pentru anii 2007-2008, precum şi contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate pentru anii 2009-2010 în care s-a stipulat că, ,,pentru munca desfăşurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul societăţii va primi un salariu suplimentar echivalent  cu salariul de bază de încadrare  din luna decembrie a anului respectiv”.
           Din formularea expresă a clauzei sus expuse, rezulta ca angajatorul si-a asumat obligaţia acordării celui de-al 13-lea salariu si ca aceasta clauza si-a produs efecte asupra contractelor individuale de munca ale tuturor angajaţilor, creând în favoarea acestora, drepturi asupra cărora nu se poate tranzacţiona sau la care nu se poate renunţa.
          - În ceea ce priveşte cererea de acordare a tichetelor de masa, s-au avut în vedere dispoziţiile art.74 din CCM 2007-2008 şi 2009-2010 care prevăd că începând cu data de 01.11.2007 salariaţii beneficiază de câte un tichet de masă pentru fiecare zi lucrătoare, părţile stabilind şi modalitatea de acordare a acestor tichete. Şi aceste prevederi contractuale, după încheierea si intrarea în vigoare, urmează a se executa, având putere de lege între părţile contractante.
- S-a admis si solicitarea reclamanţilor, de obligare a pârâtei la plata dobânzii legale şi a sumei ce reprezintă actualizarea drepturilor salariale datorate, deoarece în aceasta situatie exista doua daune distincte, având cauze diferite: una are ca temei juridic art. 1088 alin 1 Cod civil, cealalta - art. 998 Cod civil.
- În ceea ce îi priveşte pe reclamantul P.G., având în vedere data la care a fost angajat la societatea pârâtă (01.07.2008), instanţa a respins ca nefondată, cererea acestuia privind plata primei pentru Paşti aferentă anului 2008 şi a salariului suplimentar aferent anului 2007.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs atât reclamanţii cât şi pârâta.
I. Recurentii reclamanţi au criticat sentinţa atacata pentru nelegalitate şi netemeinicie deoarece apreciază aceştia ca instanţa trebuia să admită acţiunea în integralitatea sa.
Considera reclamanţii ca greşit s-a solutionat excepţia prescriptiei în raport de a doua cerere de chemare în judecata din moment ce mai era o cerere inregistrata anterior.
De asemenea, drepturile aferente primei de Ziua feroviarului, Paste şi Craciun/2009 şi c/val. tichetelor de masa pentru perioada aprilie 2009-martie 2010 au fost greşit respinse deoarece sunt prevăzute în CCM, iar drepturile acordate prin sentinţa nu au fost actualizate cu indicele de inflatie, fiind cauzat un real prejudiciu reclamantilor.
II. Recurenta pârâta SNTFM CFR Marfă S.A. a formulat critici intemeiate pe disp. art. 304 pct. 5,7,8,9 cod procedură civilă:
Întrucât instanţa nu s-a pronunţat asupra unor dovezi administrate, care erau hotărâtoare, pentru dezlegarea pricinii, prin hotărârea recurată, SNTFM CFR Marfă SA a fost obligată să achite intimaţilor reclamanţi drepturi băneşti deja acordate, achitate conform Contractelor Colective de Muncă (primele de Paşte 2008, Crăciun, 2007, 2008, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflaţie şi cu dobânda aferentă) producând astfel grave vătămări şi prejudicii recurentei pârâte, prin imposibilitatea recurentei de a achita la timp şi integral salariile angajaţilor săi.
Întrucât, în mod nelegal, a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale active cu privire la cererea formulată de reclamanţii B.S., B.A., P.E., P.G., nesocotindu-se probele administrate cu privire la perioada existenţei raporturilor de muncă între părţi, în raport cu perioada interesată în prezenta cauză 2006-2010, neapreciindu-se contractele individuale de muncă care atestă data încheierii raporturilor de muncă, prin hotărârea pronunţată, recurenta pârâtă a fost obligată să achite drepturi băneşti necuvenite acestor reclamanţi, aferente unor perioade anterioare încheierii contractelor de muncă (primele de Paşte 2008, Crăciun, 2007, 2008, sume actualizate cu indicele de inflaţie şi cu o dobândă aferentă, salariul suplimentar 2007, 2008, 2009 sume actualizate cu indicele de inflaţie şi cu dobânda aferentă).
În mod netemeinic şi nelegal nu a fost soluţionată corect excepţia autorităţii de lucru, sens în care nu s-au apreciat mijloacele de apărare şi probele administrate în ceea ce priveşte susţinerea excepţiei cu referire la intimaţii reclamanţi M.E.M. şi M.C.
În susţinerea excepţiei s-a depus la dosarul cauzei Decizia civilă nr.64/01.02.2011 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa Secţia civilă în dosarul civil nr.0448/118/2009, prin care a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanţi prin reprezentanta Federaţia Naţională Feroviată Mişcare Comercial, în contradictoriu cu SNTFM CFR Marfă S.A.
Interpretând greşit prevederile Contractului Colectiv de Muncă al CFR Marfă SA, instanţa a schimbat în mod nelegal înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestora, dând o interpretare diferită eronată a prevederilor CCM.
În acest context, în temeiul art. 40 alin. 2 Codul Muncii, raportat la art. 243 din Codul Muncii, art. 155 Codul Muncii şi art. 41 alin. 5 din Constituţie, ce statuează obligarea angajatorului de a acorda salariaţilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv aplicabil şi contractele individuale de muncă, recurenta pârâtă a fost obligată să achite intimaţilor drepturi băneşti necuvenite ori deja acordate salariaţilor.
În acest context, urmează să se reanalizeze probele administrate, urmând să se constate că CCM 2007/2008 stabilit de părţi prevede la art. 30 următoarele:
“Pentru munca depusă în cursul unui an calendaristic după expirarea acestuia, personalul societăţii poate primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv. ”Aşa cum este prevăzută în Contractele Colective de Muncă, această clauză nu are caracter obligatoriu, deci angajatorul nu s-a obligat să acorde şi nici nu s-a prevăzut că salariatul va primi, clauza neavând caracter imperativ, în mod nelegal a fost dispusă angajarea răspunderii contractuale specifică raporturilor de muncă.
În mod similar, prin interpretarea greşită a Contractelor Colective de Muncă ale CFR Marfă SA şi a dispoziţiilor Legii nr. 142/1998, ce reglementează acordarea alocaţiei zilnice de hrană sub forma tichetelor de masă, instanţa a schimbat în mod nelegal înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestora dând o interpretare diferită, eronată a dispoziţiilor cu privire la alocaţia zilnică de hrană, obligând recurenta pârâtă la plata drepturilor salariale reprezentând contravaloarea tichetelor de masă.
Mai mult, prin hotărârea recurată, interpretând greşit contractele colective de muncă încheiate pe anii 2009/2010 şi actul adiţional la CCM aferent anului 2010 în care părţile dialogului social au stabilit drepturile şi obligaţiile părţilor aplicabile anului 2010, prin care s-a stabilit că pentru anul 2010 nu se aplică prevederile art. 74, deci pentru anul 2010 nu se acordă tichete de masă.
Având în vedere acţiunea precizată tardiv la termenul din 15 aprilie 2011, peste prima zi de înfăţişare, precizări prin care reclamanţii au înţeles să îşi majoreze pretenţiile pentru perioada 01.01.2010 – 08.03.2010, în ceea ce priveşte capătul de cerere privind acordarea contravalorii tichetelor de masă, solicită reanalizarea excepţiilor, după cum urmează:
a. Invocă excepţia lipsei calităţii procesual active a reclamanţilor în raport cu cererea privind acordarea drepturilor băneşti pentru perioada anterioară încheierii contractelor individuale de muncă, după cum urmează:
- B.A. – încheiat contractul individual de muncă 01.07.2007
- P.G. - încheiat contractul individual de muncă 01.07.2008
Având în vedere înscrisurile depuse la dosar - cărţile de muncă ale reclamanţilor - urmează să se constate data încheierii contractului individual de muncă între părţi.
Neexistând raporturi contractuale de muncă în perioada interesată 2007-2008, nu exista identitate între persoana reclamanţilor şi titularii dreptului din raportul juridic dedus judecăţii şi în mod netemeinic şi nelegal prin hotărârea recurată s-a dispus obligarea CFR Marfă la plata salariului suplimentar 2007, 2008, ajutoarele materiale de Paşte 2008 şi Crăciun 2007 - 2008.
Solicită admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor sus menţionaţi, cu consecinţa respingerii cererii privind acordarea drepturilor băneşti, ca fiind introdusă de persoane lipsite de calitate procesuală activă, în raport cu data închiderii contractelor individuale de muncă.
b. Invocă excepţia prescrierii dreptului material la acţiune al reclamanţilor pentru anii 2006, 2007, 2008, 2009, referitor la capetele de cerere privind executarea retroactivă a unor clauze prevăzute în Contractul Colectiv de Muncă şi acordarea retroactivă a drepturilor băneşti, premierea cu ocazia Paştelui, Crăciunului şi Ziua Feroviarului, salariul suplimentar.
Cu privire la reclamanţii M.E.M. şi M.C. invocă autoritatea puterii de lucru judecat referitor la capătul de cerere privind acordarea Primei de Ziua Feroviarului 2007, 2008 şi solicită admiterea recursului, admiterea excepţiei, constatându-se autoritatea puterii de lucru judecat şi respingerea capătului de cerere în consecinţă.
În susţinerea excepţiei s-a depus la dosarul cauzei Decizia civilă nr. 64/01.02.2011 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa Secţia Civilă în dosarul civil nr. 9448/118/2009, prin care a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanţi.
Salariul suplimentar pentru anii 2007, 2008, 2009.
Conform art. 30 din Contractul Colectiv de Muncă al SNTFM CFR Marfa SA: „(1) Pentru munca depusă în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul societăţii poate primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv”. Aşa cum este prevăzută în Contractele Colective de Muncă, clauza nu are caracter obligatoriu.
Ajutorul material cu ocazia Paştelui, Crăciunului şi premierea de Ziua Feroviarului sunt reglementate de art. 64 din CCM 2007/2008 şi reluate de acelaşi articol al CCM 2009/2010, cu menţiunea ca în anul 2009 nu se aplică prevederile art. 64 CCM.
Precizează că înaintea instanţei de fond s-au administrat înscrisuri doveditoare reprezentând dovada calculării şi acordării drepturilor băneşti constând în ajutorul material cu ocazia Paştelui, Crăciunului aferente anilor 2007 şi 2008, prin: state de plată, fişele anuale analitice de salarii şi dovada plăţii efective a acestor drepturi băneşti prin: ordine de plată de finanţare a cardurilor de salarii, desfăşurătorul cu toţi salariaţii înaintat organului bancar pentru virarea în contul personal de salarii al drepturilor băneşti acordate în temeiul CCM 2007/2008.
Faţă de cele prezentate, apreciază că se impune admiterea recursului, casarea hotărârii recurate în raport cu criticile formulate în ceea ce priveşte încălcarea formelor de procedură prevăzute sub acţiunea nulităţii art. 105 alin. 2 Cod de procedură civilă, dezbătute în motivele 1 şi 2 din cererea de recurs.
În cazul în care nu vor fi reţinute criticile privind motivul prevăzut la art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă, solicită admiterea recursului, admiterea excepţiilor şi modificarea în parte a hotărârii recurate, cu privire la toate celelalte motive de recurs.
Solicită să se ia act de autoritatea de lucru judecat cu privire la intimaţii reclamanţi M.E.M. şi M.C.
Pe fondul cauzei, prin reaprecierea materialului probator administrat şi interpretarea corectă a actelor normative invocate, precum şi prevederile CCM la nivel de societate, solicită respingerea capetelor de cerere privind acordarea salariului suplimentar, prima de Ziua Feroviarului, contravaloarea tichetelor de masă, actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală până la data plăţii efective, ca neîntemeiate, iar în ceea ce priveşte capătul de cerere privind ajutoarele materiale de Paşte şi Crăciun 2007 şi 2008 solicită respingerea cererii ca fiind lipsită de obiect, cu cheltuieli de judecată.
De asemenea, solicită acordarea cheltuielilor de judecată ce se vor face cu judecarea prezentului recurs.
Analizând sentinţa recurată în raport de criticile formulate, de probele administrate şi de dispoziţiile legale incidente în cauza, Curtea constată ca recursurile sunt partial intemeiate.
- În ceea ce priveşte excepţia prescriptiei dreptului la acţiune, Curtea constată ca în cauza de faţă reclamantii invoca încălcarea de către angajator a clauzelor din CCM care privesc plata unor drepturi salariale datorate cu ocazia unor evenimente cum sunt cele de Paste, Craciun, Ziua feroviarului sau plata c/val. tichetelor de masa astfel ca, în mod corect prima instanţă a constatat că, în cauză, nu sunt incidente dispoziţiile art. 283 lit. e Codul muncii deoarece pentru astfel de cauze legiuitorul a prevăzut un termen de prescripţie de 3 ani.
În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 166 alin. 1 Codul muncii potrivit cu care „dreptul la acţiune cu privire la drepturile salariale, precum şi cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligaţiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate”.
Recurenta pârâta nu a făcut dovada unei alte situaţii de fapt şi, în condiţiile în care nu a plătit drepturile salariale prevăzute în contractul colectiv de muncă, reclamantii erau în termen să solicite plata.
Prin urmare, excepţia prescriptiei dreptului la acţiune întemeiată pe disp. art. 283 lit. e Codul muncii nu este întemeiată iar din acest punct de vedere recursul pârâtei este nefondat.
În referire la aceasta prescriptie, criticile recurentilor reclamanţi sunt intemeiate deoarece instanţa de fond s-a raportat în mod greşit la data formularii celei de a doua cereri din 22.09.2010 care a fost conexata la prima cerere respectiv cea din 30.04.2010.
Prin urmare termenul de 3 ani trebuia calculat prin raportare la data primei sesizari a instantei, astfel ca din perspectiva acestei critici, recursul reclamantilor este intemeiat .
Urmează a fi admis recursul declarat de reclamanţi şi modificata sentinţa recurată în sensul ca respinge ca prescrise pretentiile reclamantilor pentru perioada 01.01.2006-30.04.2007.
- În ce priveşte excepţia autoritatii de lucru judecat:
Recurenta pârâta apreciaza ca trebuia admisa aceasta exceptie şi faţă de reclamantii M.E. şi M.C., având în vedere ca prin decizia civilă nr. 64/01.02.2011 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în dosarul civil nr. 9448/118/2009 s-a dispus în favoarea acestora cu privire la plata primei de Ziua feroviarului pentru 2007, 2008 şi 2009.
Însă verificand sentinţa civilă nr.1133/17.06.2010, se constată ca Tribunalul nu a acordat acestor reclamanţi drepturi reprezentand Prima de Ziua feroviarului, iar în recursul declarat împotriva acelei sentinţe de către reclamanţi nu s-a invocat minus petita, astfel ca prin decizia nr. 64/2011 nu s-a dispus în acest sens.
Pentru aceste considerente, critica pârâtei referitoare la soluţionarea greşită a exceptiei autoritatii de lucru judecat în ce-i priveşte pe reclamantii M.E. şi M.C. urmează a fi respinsă ca nefondată.
De asemenea, nu se poate reţine aceasta exceptie a autoritatii de lucru judecat pentru drepturile ocazionate de Ziua feroviarului pentru anul 2009 atata vreme cât aceste pretenţii nu au făcut obiectul dosarului civil nr. 9448/118/2009.
Din petitul cererii ce a făcut obiectul dosarului nr. 9448/118/2009 rezultă ca reclamantii au solicitat obligarea pârâtei la stabilirea, actualizarea în raport cu rata inflaţiei şi acordarea primei ocazionate de Ziua Feroviarului, pentru anii 2005-2008.
Prin decizia civilă nr.64/2011 a fost modificata în parte sentinţa civilă nr. nr.1133 din data de 17 iunie 2010, pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul civil nr.9448/11872009 pârâta a fost obligata la plata către reclamanţi a primei pentru Ziua Feroviarului aferentă anilor 2006 şi 2008 şi a diferenţei de primă pentru anul 2007 în cuantum  egal cu salariul corespunzător clasei 1 de salarizare la nivel de unitate.
Aşadar, excepţia privind autoritatea de lucru judecat în ce priveşte acordarea primei ocazionate de Ziua Feroviarului, pentru anul 2009 invocata de pârâta prin raportare la decizia civilă nr. 64/01.02.2011 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în dosarul civil nr. 9448/118/2009, este nefondată astfel ca şi aceasta critica formulată de pârâta va fi respinsă.
- În ceea ce priveşte criticile pârâtei referitoare la drepturile solicitate de reclamantii B.A. şi P.G., Curtea constată ca aceste critici sunt intemeiate deoarece asa cum rezultă din contractele de muncă incheiate de acestia cu societatea pârâta, pentru perioada anterioara datei de 01.07.2007 nu sunt indreptatiti la plata vreunei sume de bani.
Astfel, reclamanta B.A. are incheiat contractul individual de muncă la 01.07.2007 iar P.G. la data de 01.07.2008.
Prin urmare, va fi modificata sentinţa recurată şi va fi respinsă cererea acestor reclamanţi pentru drepturile aferente perioadei anterioara datei de 01.07.2007.
- O alta critica ce formeaza obiectul recursurilor declarate de părţi se refera la temeinicia hotărârii cu privire la cererea de acordare a drepturilor salariale constând în  prime pentru Ziua feroviarului, de Paste şi de Craciun pentru perioada 2007, 2008, 2009.
- În ceea ce priveşte drepturile salariale reprezentand prime de Paste şi de Craciun pentru perioada 2007-2008, Curtea constată ca s-au depus la dosar atat state de plata cât şi ordinele de plata pentru alimentarea cardurilor de salarii ale reclamantilor, inscrisuri cu care s-a făcut dovada ca s-au achitat sumele de bani corespunzatoare primei de Paste pentru anul 2008 şi primei de Craciun pentru anii 2007 şi 2008.
Aşadar, în condiţiile în care pârâta a făcut dovada achitarii acestor drepturi prin depunerea inscrisurilor mai sus mentionate iar reclamantii nu le-au contestat în niciun fel, se constată ca în mod greşit instanţa de fond a obligat pârâta la plata sumelor corespunzatoare acestor perioade.
Din aceasta perspectiva, criticile pârâtei sunt intemeiate.
- În ce priveşte cererea referitoare la primele de Paşte, Crăciun, Ziua feroviarului pentru anul 2009 nu s-au administrat probe care să facă dovada că pârâta şi-a respectat obligaţiile din CCM privind plata drepturilor salariale constând în prime de Paşte, Crăciun, Ziua feroviarului.
Instanţa de fond a respins pretenţiile reclamanţilor privind obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale constând în prime de Paste, Craciun, Ziua feroviarului pentru anul 2009 apreciind ca nu exista nicio obligatie de acest gen în sarcina pârâtei deoarece în perioada 01.01.2009-04.06.2009, la nivelul unităţii pârâte, nu a existat un CCM şi ca un astfel de contract s-a inregistrat ulterior, sub nr. 2584/04.06.2009.
O astfel de interpretare este greşită deoarece, pentru această perioadă când la nivelul unităţii pârâte nu exista o reglementare proprie, erau aplicabile dispoziţiile contractului colectiv de muncă la nivel de grup de unităţi din transportul feroviar, care este contractul colectiv de muncă imediat superior.
În acest sens sunt dispoziţiile art. 247 Codul Muncii care stabilesc în mod expres ca „în cazul în care la nivel de angajator, grup de angajatori sau ramură nu există contract colectiv de muncă, se aplică contractul colectiv de muncă la nivel superior”.
Deci, nu se poate susţine că pentru perioada în discuţie ar exista un vid contractual între părţi, contractele colective încheiate la nivel de grup de unităţi aplicându-se potrivit art. 11 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 130/1996 tuturor salariaţilor care fac parte din acel grup.
Din actele depuse la dosar reiese că la nivelul grupului de unităţi din transportul feroviar s-a încheiat contractul colectiv de muncă pentru anii 2006-2008, inregistrat sub nr. 2836/28.12.2006 care prevede la art. 71:
“ În afara ajutoarelor la care au dreptul potrivit legii, salariatii vor mai beneficia de următoarele:
-         cu ocazia sărbătorilor de Paşte şi Crăciun se va acorda salariaţilor un ajutor material stabilit cel putin la nivelul clasei I de salarizare…
-         pentru Ziua Feroviarului se va acorda o premiere al cărei cuantum va fi stabilit de Consiliul de Administraţie, la nivelul clasei 1 de salarizare”.
Acest contract şi-a produs efectele pentru anii 2006 - 2008, însă prin actul adiţional înregistrat la MMFES sub nr. 370/20.06.2008 s-a stabilit prelungirea efectelor contractului până la 31 ianuarie 2011.
Prin urmare, pentru anul 2009, izvorul normativ al pretenţiilor reclamanţilor îl constituie CCM încheiat la nivel de grup de unităţi.
Contractul încheiat la nivel de grup de unităţi era aplicabil unităţii pârâte în anul 2009, deoarece aceasta este semnatară a acestui contract – conform anexei 4 punct 3 la acesta, astfel ca executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie potrivit art. 30 alin. 1 din Legea nr. 130/1996, iar potrivit art. 40 alin. c) din Codul Muncii, angajatorul are obligaţia să acorde salariaţilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă şi din contractele individuale de muncă.
Nu se poate reţine susţinerea pârâtei în sensul că prin aceste prevederi s-a creat numai o posibilitate de acordare a acestui drept şi nu o obligaţie, deoarece prevederile contractului sunt ferme, în acest sens folosindu-se termenul „…se va acorda salariaţilor o premiere al cărui cuantum va fi stabilit cel puţin la nivelul clasei 1 de salarizare; …”.
De asemenea faptul că nu există o hotărâre a Consiliului de Administraţie al societăţii de acordare a acestui drept nu poate fi interpretat în sensul solicitat de pârâtă, ca inexistenţa dreptului, deoarece existenţa lui rezultă din clauza contractuală în discuţie, prin hotărâre putându-se eventual stabili cuantumul acestuia şi nicidecum acordarea sau neacordarea lui.
Pentru aceste considerente, Curtea va admite recursul reclamanţilor şi va modifica sentinţa, obligand pârâta la plata c/val primelor cuvenite de Ziua feroviarului, de paste şi Craciun aferente anului 2009.
- Cât priveşte cererea de acordare a salariului suplimentar aferent perioadei 2007-2009, Curtea constată ca în mod corect prima instanţa a dispus obligarea pârâtei la plata acestor sume, dreptul fiind prevazut de art.30 din Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unitati.
Acest text prevede că: “pentru munca ireproşabilă desfăşurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, salariaţii unităţilor feroviare vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.”
 Din modul de redactare a textului se observă că acesta nu instituie o facultate,  ci o obligaţie în sarcina angajatorului, deşi acordarea acestui drept este condiţionată de conduita angajatului la locul de muncă.
În speta dedusă judecăţii, nu s-au administrat probe din care să rezulte că reclamanţii nu au avut o conduită corespunzătoare la locul de muncă, sau că ar fi fost sancţionaţi în perioada de referinţă.
Conform art. 243 (1) din Codul Muncii, „executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părţi”. Art.30 (1) din Legea nr.130/1996 republicată, dispune: „executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părţi”.
         Toate apărările pârâtei referitoare la imposibilitatea constituirii fondului de premiere nu pot înfrânge voinţa comună a părţilor reliefată în contractul colectiv de muncă, dreptul salarial  prevăzut nefiind condiţionat de configurarea prestabilită a fondului de salariu.
          Potrivit dispoziţiilor art.243 al.1 lit.b din Codul Muncii, executarea  contractului colectiv  de muncă este obligatorie pentru părţi, impunându-se parţilor ca si legea, astfel că executarea obligaţiilor care rezultă din acesta este prevăzută sub sancţiunea atragerii răspunderii părţii care se face vinovată de neîndeplinirea acestuia.
         Prin art.40 alin.2 din Codul Muncii, raportat la art.243 Codul Muncii, art.155 Codul Muncii şi art.41 alin.5 din Constituţie, se statuează obligaţia angajatorului de a acorda salariaţilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de munca aplicabil şi contractelor individuale de muncă, existenţa sau inexistenţa resurselor financiare neputând avea vreo influenţă asupra stabilirii sau recunoaşterii drepturilor salariale.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 cod procedură civilă recursurile vor fi admise, cu consecinţa modificării în parte a sentinţei civile nr. 3253/31.05.2011 pronunţată de Tribunalul Constanţa, conform dispozitivului prezentei decizii.
Decizia civilă nr. 73/CM/30.01.2012
Dosar nr. 5404/118/2010
Judecător redactor Mariana Bădulescu