Acordare drepturi băneşti solicitate de angajaţii SNTFM – CFR Marfă, cu titlu de prime Paşti şi Crăciun, Primă de Ziua Feroviarului, ore suplimentare, tichete etc.
Drepturile salariale solicitate de angajaţii
SNTFM CFR Marfă, cu titlu de primă Paşti, Crăciun etc. se acordă în raport de
dispoziţiile din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate până la data
la care acesta îşi încetează valabilitatea, urmând ca pentru perioada
ulterioară să îşi producă efectele contractul colectiv de muncă la nivel
superior, conform art. 247 din Codul muncii.
Art. 247 Codul muncii
Prin cererea astfel cum a fost precizata, reclamanţii T.M.
ş.a. au chemat în judecată SNTFM - CFR Marfă S.A. Sucursala Constanţa,
solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să oblige pârâta la
plata drepturilor băneşti reprezentând: primele ocazionate de Paşti, Crăciun,
Ziua Feroviarului şi salariul suplimentar începând cu anul 2006 si tichete de
masă neacordate începând cu luna aprilie 2009. De asemenea, au solicitat
actualizarea sumelor cu indicele de inflaţie până la data introducerii cererii
de chemare în judecată, iar ulterior actualizarea cu dobânda legală, până la
plata efectivă.
Reclamanţii au arătat ca au fost salariaţi ai pârâtei
şi au fost disponibilizaţi în urma concedierii colective datorate reorganizării
societăţii, iar drepturile băneşti solicitate sunt prevăzute în contractele
colective de muncă, care sunt obligatorii pentru părţile semnatare.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat
respingerea acţiunii ca neîntemeiată şi a fost invocată excepţia de
litispendenţă cu referire la capătul privind acordarea ajutorului material ocazionat
de Ziua Feroviarului pentru anii 2006-2008, raportat la cererea reclamanţilor T.M.
ş.a. Se înverează instanţei că pe rolul Tribunalului Constanţa se află dosarul nr.9448/118/2009,
având acelaşi obiect.
A
invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor B.S., B.A.,
P.E. şi P.G., raportat la data încheierii contractelor individuale de muncă,
precum şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru anul 2009 privind plata
drepturilor băneşti reprezentând primele ocazionate de Paşti, Crăciun, Ziua
Feroviarului.
S-a mai
invocat excepţia prescrierii dreptului la acţiune pentru pretenţiile aferente
perioadei cuprinsă între 01.01.2006 – 21.09.2007 în temeiul disp.art.283 lit.c
din Codul muncii.
Pe
fondul cauzei a precizat că cererea privind plata drepturilor băneşti
reprezentând primele ocazionate de Paşti, Crăciun, Ziua Feroviarului nu este
întemeiată, întrucât societatea nu poate să asigure suplimentarea veniturilor
salariaţilor în afara clauzelor obligatorii ale contractelor individuale de
munch şi în lipsa posibilităţilor financiare.
Salariul
suplimentar reprezintă o premiere, un stimulent acordat salariaţilor în funcţie
de posibilităţile angajatorului, de nivelul productivităţii şi situaţia
economică, nu un drept stabilit de părţi prin contractul individual de muncă,
motiv pentru care apreciază că cererea reclamanţilor reprezintă un abuz de
drept prin abaterea de la finalitatea socială a clauzelor CCM al societăţii, în
absenţa unui motiv legitim.
În ceea
ce priveşte tichetele de masă, pârâta a susţinut că cererea pentru acordarea
acestor tichete pentru perioada ulterioară lunii aprilie 2009 este lipsită de
temei, întrucât societatea a fost obligată de situaţia economică să nu
introducă în bugetul de venituri şi cheltuieli, posibilitatea acordării
acestora.
Ulterior,
pârâta a formulat precizări, în sensul că dosarul nr.9448/118/2009 a fost
soluţionat prin sentinţa nr.1133/17.06.2010, fiind depus în acest sens un
certificat după minuta pronunţată de instanţă.
De
asemenea, pârâta a invocat excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a
reclamanţilor, întrucât nu a fost depusă delegaţia prin care să se facă dovada
mandatului acordat avocatului care a semnat acţiunea însă ulterior nu a mai
fost susţinută aceasta excepţie având în vedere faptul că la dosarul cauzei au
fost depuse delegaţiile apărătorului, prin care se face dovada mandatului
acordat de către reclamanţi.
S-a
invocat de asemenea, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei
Sucursala Constanţa raportat la pretenţiile aferente perioadei 09.04.2007 –
31.12.2009, întrucât organul care analizează posibilităţile financiare ale
societăţii şi stabileşte cuantumul ajutoarelor materiale este Consiliul de
Administraţie al SNTFM CFR Marfă, iar Sucursala Constanţa nu are organ de
conducere, nu are buget propriu şi nu are capacitatea de a dispune la nivel
local.
În referire la aceasta pârâta, la termenul de judecată
din data de 21.01.2011, pârâta a invocat şi excepţia lipsei capacităţii
procesuale de folosinţă.
La termenul de judecată din data de 12.11.2010,
instanţa a dispus prin încheiere conexarea dosarului înregistrat sub
nr.11952/118/2010 pe rolul Tribunalului Constanţa la prezenta cauză, constatând
că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de disp.art.164 C.p.c.
Prin
cererea înregistrată sub nr.11952/118/2010, reclamanţii din prezenta cauză au
solicitat aceleaşi drepturi băneşti, în contradictoriu cu pârâta SNTFM - CFR Marfă
S.A. Bucureşti, pentru aceeaşi perioadă, respectiv anii 2006 – 2009, cu
respectarea termenului general de prescripţie.
Prin
încheierea pronunţată la data de 04.03.2011 Tribunalul a admis excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă
a Sucursalei Constanţa, având în vedere că
aceasta nu mai este o entitate care să reprezinte o persoană cu drepturi
şi obligaţii pe plan procesual.
Prin aceeaşi încheiere, instanţa a admis cererea
reclamanţilor de introducerea în cauză şi citarea în calitate de pârâtă a SNTFM
CFR Marfă SA Bucureşti Sucursala Muntenia Dobrogea, având în vedere că s-a
dispus radierea din Registrul Comerţului a Sucursalei Constanţa a acestei
entităţi juridice (Sucursala Constanţa) şi înregistrarea Sucursalei Muntenia -
Dobrogea Constanţa, potrivit Hotărârii AGA nr. 27/ 29.10.2010 a Adunării
Generale a Acţionărilor CFR Marfa SA.
Prin sentinţa
civilă nr. 3253/31.05.2011 pronunţată în dosarul civil nr. 5404/118/2010, Tribunalul Constanţa a admis excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtei
SNTFM CFR Marfă Sucursala Muntenia Dobrogea şi a respins acţiunea în
contradictoriu cu SNTFM CFR Marfă Sucursala Muntenia Dobrogea, ca fiind
formulată împotriva unei persoane lipsite de capacitate procesuală de
folosinţă.
A respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive
a SNTFM CFR Marfă Sucursala Muntenia Dobrogea, ca fiind rămasă fără obiect.
A admis excepţia autorităţii de lucru judecat a
Sentinţei civile nr.1133/2010 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul
nr.9448/118/2009, modificată prin Decizia nr.64/01.02.2011 a Curţii de Apel Constanţa,
faţă de prezenta cauză şi a respins acţiunea formulată de reclamanţii T.M. ş.a.,
în contradictoriu cu pârâta S.N. TFM – CFR Marfa SA, având ca obiect plata
primei pentru Ziua Feroviarului, pentru existenţa autorităţii de lucru judecat.
A respins excepţia lipsei calităţii procesuale active
a reclamanţilor B.S., B.A., P.E. şi P.G.
A admis în parte acţiunea formulată şi precizată de
reclamanţi în contradictoriu cu pârâta S.N. TFM – CFR MARFA SA şi a obligat
pârâta la plata, către reclamanţi, a următoarelor drepturi de natură salarială:
- prima pentru Ziua Feroviarului aferentă anului 2008,
în cuantum egal cu salariul corespunzător clasei 1 de salarizare la nivel de
unitate, numai pentru reclamanţii B.S., F.A., C.M., D.A., D.N.M., P.I., V.G.S.,
G.F.;
- prima pentru sărbătorile de Paşti – pentru anul 2008
şi de Crăciun – pentru anii 2007, 2008, în cuantum egal cu salariul
corespunzător clasei 1 de salarizare la nivel de unitate, sume ce vor fi actualizate
cu indicele de inflaţie la data de 22.09.2010 şi cu dobânda legală aferentă
calculată pentru perioada cuprinsă între 23.09.2010 şi data plăţii efective;
- salariul suplimentar, echivalent cu salariul de bază
de încadrare din luna decembrie a anului respectiv, aferent anilor 2007, 2008,
2009, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflaţie la data de 22.09.2010
şi cu dobânda legală aferentă calculată pentru perioada cuprinsă între
23.09.2010 şi data plăţii efective;
- contravaloarea tichetelor de masă neacordate în
perioada aprilie 2009 – 08.03.2010.
S-au respins ca fiind prescrise, pretenţiile
reclamanţilor, aferente perioadei cuprinse între 01.01.2006 – 21.09.2007.
A respins ca nefondate cererile având ca obiect plata
primelor pentru Ziua Feroviarului, pentru sărbătorile de Paşti şi de Crăciun,
aferente anului 2009.
A respins ca nefondată, cererea privind plata primei
pentru Paşti aferentă anului 2008 şi a salariului suplimentar aferent anului
2007 pentru reclamantul P.G.
Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a avut în
vedere următoarele considerente:
Conform înscrisurilor depuse la dosarul cauzei,
reclamanţii au fost salariaţi ai SNTFM CFR Marfă Sucursala Constanţa, iar
contractele individuale de muncă ale acestora au încetat prin emiterea deciziilor
de concediere pentru motive ce nu ţin de persoana salariatului, ca urmare a
concedierii colective, conform art.55 lit.c coroborat cu art.65 alin 1 din
Codul muncii, după data de 08.03.2010.
Excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a
pârâtei SNTFM CFR Marfă Sucursala Muntenia a fost admisa avandu-se în vedere HG nr. 582/1998 care prevede înfiinţarea SNTFM CFR Marfă SA, al
cărui unic acţionar este statul român. La nivel teritorial, această societate
îşi desfăşoară activitatea prin sucursale, care sunt subunităţi fără
personalitate juridică, fără organe proprii de conducere şi care nu au buget
propriu iar sucursala Muntenia Dobrogea, ca şi alte sucursale ale societăţii
menţionate, nu are personalitate juridică şi, în consecinţă, nu poate sta în
judecată în calitate de pârâtă.
Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a SNTFM
CFR Marfă Sucursala Muntenia Dobrogea,
s-a respins ca fiind rămasă fără obiect în raport de solutia pronunţată cu
privire la excepţia anterioara.
Excepţia autorităţii de lucru judecat a fost admisa în raport de cauza ce a făcut obiectul
dosarului soluţionat prin sentinţa nr.1133/17.06.2010, modificată prin Decizia
nr.64/01.02.2011 a Curţii de Apel Constanţa astfel ca a fost respinsă pentru
existenţa autorităţii de lucru judecat, acţiunea reclamanţilor T.M. ş.a., având
ca obiect plata primei pentru Ziua Feroviarului.
Excepţia lipsei calităţii procesuale active a
reclamanţilor B.S., B.A., P.E. şi
P.G., raportat la data încheierii contractelor individuale de muncă a fost
respinsă intrucât reclamanţii au probat existenţa calităţii de salariat la
momentul la care pretind naşterea dreptului în patrimoniul lor, prin depunerea
la dosar a contractelor individuale de muncă şi a carnetelor de muncă, se
constată netemeinicia excepţiei invocate prin întâmpinare.
Excepţia
inadmisibilităţii acţiunii a fost respinsă prin încheierea pronunţată la
data de 15.04.2011.
Pârâta şi-a fundamentat argumentaţia acestei excepţii
pe existenţa unui proces verbal de negociere încheiat la data de 03.06.2009,
prin care părţile au stabilit de comun acord că pentru anul 2009, nu se acordă
ajutoare materiale salariaţilor cu ocazia Paştelui, Crăciunului şi Ziua
feroviarului, însă acest inscris care nu poate fi analizat decât odata cu
soluţionarea pe fond a cauzei.
Excepţia
prescrierii dreptului la acţiune întemeiată pe disp. art. 283 alin. 1 lit. e)
Codul muncii s-a respins, deoarece pretenţiile ce formează obiectul litigiului se circumscriu
sferei drepturilor salariale, întrucât salariul reprezintă potrivit art. 154
Codul muncii contraprestaţia muncii depuse de către salariat, aceasta
cuprinzând - în raport de prevederile art. 155 Codul muncii - salariul de bază,
indemnizaţiile, sporurile, precum şi alte adausuri.
S-a admis însă excepţia
prescrierii dreptului la acţiune pentru pretenţiile aferente perioadei cuprinsă
între 01.01.2006 – 21.09.2007, invocată în temeiul disp.art.283 lit.c din Codul
muncii, având în vedere ca acţiunile conexate au fost introduse la 30.04.2010,
respectiv 22.09.2010, iar reclamanţii solicită plata drepturilor de natură
salarială cu respectarea termenului general de prescripţie.
Pe fondul cauzei s-au reţinut următoarele aspecte:
- S-a constatat ca pârâta datorează
sumele reprezentând prima pentru Ziua Feroviarului integral pentru anul 2008,
deoarece art.64 din Contractul Colectiv de Muncă prevede ca „pentru Ziua
Feroviarului se va acorda o premiere a cărei cuantum va fi stabilit de
Consiliul de Administraţie, cu consultarea delegaţiilor aleşi ai sindicatelor
cel puţin la nivelul clasei 1 de salarizare” iar nealocarea fondurilor nu
reprezinta un motiv legal de neplată a sumelor stabilite prin CCM.
- Prima pentru
sărbătorile de Paşti şi de Crăciun aferente perioadei 2007-2008 este datorată
deoarece, în temeiul art.64 din contractul colectiv de muncă la nivel de
unitate 2007-2008: „cu ocazia sărbătorilor de Paşti şi de Crăciun se va acorda
salariaţilor un ajutor material stabilit cel puţin la nivelul clasei 1 de
salarizare; de ajutorul respectiv nu vor beneficia salariaţii care, în cursul
anului respectiv, au absentat nemotivat de la serviciu sau la data acordării
ajutorului material sunt în CFS cu durata de un an”. Prin actul adiţional
nr.2093/08.04.2008, acest CCM îşi prelungeşte valabilitatea până la 31.12.2008.
- Pretenţiile băneşti aferente anului 2009 nu pot fi
acordate, deoarece în perioada
01.01.2009 – 04.06.2009 la nivelul societăţii pârâte nu a existat un contract
colectiv, întrucât contractul anterior şi-a încetat valabilitatea la 31.12.2008
(actul adiţional nr.2093/08.04.2008). În consecinţă, la datele de 19.04.2009
(Paştele), respectiv 23.04.2009 (Ziua Feroviarului), la nivelul unităţii nu a
existat un CCM valabil.
- În ceea ce priveşte ajutorul material de Crăciun
(25.12.2009), conform proceselor verbale de negociere şi CCM, părţile au
convenit că prevederile art.64 nu se aplică în anul 2009, urmând a fi
renegociate pentru anul 2010.
Conform prevederilor art.64 din CCM 2009 – 2010,
salariaţii vor beneficia din fondurile angajatorului de un ajutor material
stabilit cel puţin la nivelul clasei 1 de salarizare cu ocazia sărbătorilor de
Paşti şi de Crăciun, precum şi de o primă, având acelaşi nivel minim, pentru
Ziua Feroviarului.
Aceste prevederi se aplică cu 01.01.2010, conform
dispoziţiilor exprese din acest articol.
- Salariul suplimentar este pretins în temeiul art.
art. 30 din contractul colectiv de muncă
încheiat la nivel de unitate pentru anii 2007-2008, precum şi contractul
colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate pentru anii 2009-2010 în care
contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate pentru anii
2007-2008, precum şi contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate
pentru anii 2009-2010
Reclamanţii au fost angajaţi ai
unităţii pârâte, în această calitate fiindu-le aplicabile dispoziţiile din
contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate pentru anii
2007-2008, precum şi contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate
pentru anii 2009-2010 în care s-a
stipulat că, ,,pentru munca desfăşurată în cursul unui an calendaristic, după
expirarea acestuia, personalul societăţii va primi un salariu suplimentar
echivalent cu salariul de bază de
încadrare din luna decembrie a anului
respectiv”.
Din formularea expresă a clauzei sus expuse,
rezulta ca angajatorul si-a asumat obligaţia acordării celui de-al 13-lea
salariu si ca aceasta clauza si-a produs efecte asupra contractelor individuale
de munca ale tuturor angajaţilor, creând în favoarea acestora, drepturi asupra
cărora nu se poate tranzacţiona sau la care nu se poate renunţa.
- În
ceea ce priveşte cererea de acordare a tichetelor de masa, s-au avut în vedere
dispoziţiile art.74 din CCM 2007-2008 şi 2009-2010 care prevăd că începând cu
data de 01.11.2007 salariaţii beneficiază de câte un tichet de masă pentru
fiecare zi lucrătoare, părţile stabilind şi modalitatea de acordare a acestor
tichete. Şi aceste prevederi contractuale, după încheierea si intrarea în
vigoare, urmează a se executa, având putere de lege între părţile contractante.
- S-a admis si solicitarea reclamanţilor, de obligare
a pârâtei la plata dobânzii legale şi a sumei ce reprezintă actualizarea
drepturilor salariale datorate, deoarece în aceasta situatie exista doua daune
distincte, având cauze diferite: una are ca temei juridic art. 1088 alin 1 Cod
civil, cealalta - art. 998 Cod civil.
- În ceea ce îi priveşte pe reclamantul P.G., având în
vedere data la care a fost angajat la societatea pârâtă (01.07.2008), instanţa
a respins ca nefondată, cererea acestuia privind plata primei pentru Paşti
aferentă anului 2008 şi a salariului suplimentar aferent anului 2007.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs atât
reclamanţii cât şi pârâta.
I. Recurentii
reclamanţi au criticat sentinţa
atacata pentru nelegalitate şi netemeinicie deoarece apreciază aceştia ca
instanţa trebuia să admită acţiunea în integralitatea sa.
Considera reclamanţii ca greşit s-a solutionat
excepţia prescriptiei în raport de a doua cerere de chemare în judecata din
moment ce mai era o cerere inregistrata anterior.
De asemenea, drepturile aferente primei de Ziua
feroviarului, Paste şi Craciun/2009 şi c/val. tichetelor de masa pentru
perioada aprilie 2009-martie 2010 au fost greşit respinse deoarece sunt
prevăzute în CCM, iar drepturile acordate prin sentinţa nu au fost actualizate
cu indicele de inflatie, fiind cauzat un real prejudiciu reclamantilor.
II. Recurenta
pârâta SNTFM CFR Marfă S.A. a
formulat critici intemeiate pe disp. art. 304 pct. 5,7,8,9 cod procedură
civilă:
Întrucât instanţa nu s-a pronunţat asupra unor dovezi
administrate, care erau hotărâtoare, pentru dezlegarea pricinii, prin hotărârea
recurată, SNTFM CFR Marfă SA a fost obligată să achite intimaţilor reclamanţi
drepturi băneşti deja acordate, achitate conform Contractelor Colective de
Muncă (primele de Paşte 2008, Crăciun, 2007, 2008, sume ce vor fi actualizate
cu indicele de inflaţie şi cu dobânda aferentă) producând astfel grave vătămări
şi prejudicii recurentei pârâte, prin imposibilitatea recurentei de a achita la
timp şi integral salariile angajaţilor săi.
Întrucât, în mod nelegal, a fost respinsă excepţia
lipsei calităţii procesuale active cu privire la cererea formulată de
reclamanţii B.S., B.A., P.E., P.G., nesocotindu-se probele administrate cu
privire la perioada existenţei raporturilor de muncă între părţi, în raport cu
perioada interesată în prezenta cauză 2006-2010, neapreciindu-se contractele
individuale de muncă care atestă data încheierii raporturilor de muncă, prin
hotărârea pronunţată, recurenta pârâtă a fost obligată să achite drepturi
băneşti necuvenite acestor reclamanţi, aferente unor perioade anterioare
încheierii contractelor de muncă (primele de Paşte 2008, Crăciun, 2007, 2008,
sume actualizate cu indicele de inflaţie şi cu o dobândă aferentă, salariul
suplimentar 2007, 2008, 2009 sume actualizate cu indicele de inflaţie şi cu
dobânda aferentă).
În mod netemeinic şi nelegal nu a fost soluţionată
corect excepţia autorităţii de lucru, sens în care nu s-au apreciat mijloacele
de apărare şi probele administrate în ceea ce priveşte susţinerea excepţiei cu
referire la intimaţii reclamanţi M.E.M. şi M.C.
În susţinerea excepţiei s-a depus la dosarul cauzei
Decizia civilă nr.64/01.02.2011 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa Secţia
civilă în dosarul civil nr.0448/118/2009, prin care a fost admisă în parte
acţiunea formulată de reclamanţi prin reprezentanta Federaţia Naţională
Feroviată Mişcare Comercial, în contradictoriu cu SNTFM CFR Marfă S.A.
Interpretând greşit prevederile Contractului Colectiv
de Muncă al CFR Marfă SA, instanţa a schimbat în mod nelegal înţelesul lămurit
şi vădit neîndoielnic al acestora, dând o interpretare diferită eronată a
prevederilor CCM.
În acest context, în temeiul art. 40 alin. 2 Codul
Muncii, raportat la art. 243 din Codul Muncii, art. 155 Codul Muncii şi art. 41
alin. 5 din Constituţie, ce statuează obligarea angajatorului de a acorda
salariaţilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv
aplicabil şi contractele individuale de muncă, recurenta pârâtă a fost obligată
să achite intimaţilor drepturi băneşti necuvenite ori deja acordate
salariaţilor.
În acest context, urmează să se reanalizeze probele
administrate, urmând să se constate că CCM 2007/2008 stabilit de părţi prevede
la art. 30 următoarele:
“Pentru munca depusă în cursul unui an calendaristic
după expirarea acestuia, personalul societăţii poate primi un salariu
suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a
anului respectiv. ”Aşa cum este prevăzută în Contractele Colective de Muncă,
această clauză nu are caracter obligatoriu, deci angajatorul nu s-a obligat să
acorde şi nici nu s-a prevăzut că salariatul va primi, clauza neavând caracter
imperativ, în mod nelegal a fost dispusă angajarea răspunderii contractuale
specifică raporturilor de muncă.
În mod similar, prin interpretarea greşită a
Contractelor Colective de Muncă ale CFR Marfă SA şi a dispoziţiilor Legii nr.
142/1998, ce reglementează acordarea alocaţiei zilnice de hrană sub forma
tichetelor de masă, instanţa a schimbat în mod nelegal înţelesul lămurit şi
vădit neîndoielnic al acestora dând o interpretare diferită, eronată a
dispoziţiilor cu privire la alocaţia zilnică de hrană, obligând recurenta
pârâtă la plata drepturilor salariale reprezentând contravaloarea tichetelor de
masă.
Mai mult, prin hotărârea recurată, interpretând greşit
contractele colective de muncă încheiate pe anii 2009/2010 şi actul adiţional la CCM aferent anului 2010 în
care părţile dialogului social au stabilit drepturile şi obligaţiile părţilor
aplicabile anului 2010, prin care s-a stabilit că pentru anul 2010 nu se aplică
prevederile art. 74, deci pentru anul 2010 nu se acordă tichete de masă.
Având în vedere acţiunea precizată tardiv la termenul
din 15 aprilie 2011, peste prima zi de înfăţişare, precizări prin care
reclamanţii au înţeles să îşi majoreze pretenţiile pentru perioada 01.01.2010 –
08.03.2010, în ceea ce priveşte capătul de cerere privind acordarea
contravalorii tichetelor de masă, solicită reanalizarea excepţiilor, după cum
urmează:
a. Invocă excepţia lipsei calităţii procesual active a
reclamanţilor în raport cu cererea privind acordarea drepturilor băneşti pentru
perioada anterioară încheierii contractelor individuale de muncă, după cum
urmează:
- B.A. – încheiat contractul individual de muncă
01.07.2007
- P.G. - încheiat contractul individual de muncă
01.07.2008
Având în vedere înscrisurile depuse la dosar - cărţile
de muncă ale reclamanţilor - urmează să se constate data încheierii
contractului individual de muncă între părţi.
Neexistând raporturi contractuale de muncă în perioada
interesată 2007-2008, nu exista identitate între persoana reclamanţilor şi
titularii dreptului din raportul juridic dedus judecăţii şi în mod netemeinic
şi nelegal prin hotărârea recurată s-a dispus obligarea CFR Marfă la plata
salariului suplimentar 2007, 2008, ajutoarele materiale de Paşte 2008 şi
Crăciun 2007 - 2008.
Solicită admiterea excepţiei lipsei calităţii
procesuale active a reclamanţilor sus menţionaţi, cu consecinţa respingerii
cererii privind acordarea drepturilor băneşti, ca fiind introdusă de persoane
lipsite de calitate procesuală activă, în raport cu data închiderii
contractelor individuale de muncă.
b. Invocă excepţia prescrierii dreptului material la
acţiune al reclamanţilor pentru anii 2006, 2007, 2008, 2009, referitor la
capetele de cerere privind executarea retroactivă a unor clauze prevăzute în
Contractul Colectiv de Muncă şi acordarea retroactivă a drepturilor băneşti,
premierea cu ocazia Paştelui, Crăciunului şi Ziua Feroviarului, salariul
suplimentar.
Cu privire la reclamanţii M.E.M. şi M.C. invocă
autoritatea puterii de lucru judecat referitor la capătul de cerere privind
acordarea Primei de Ziua Feroviarului 2007, 2008 şi solicită admiterea
recursului, admiterea excepţiei, constatându-se autoritatea puterii de lucru
judecat şi respingerea capătului de cerere în consecinţă.
În susţinerea excepţiei s-a depus la dosarul cauzei
Decizia civilă nr. 64/01.02.2011 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa Secţia
Civilă în dosarul civil nr. 9448/118/2009, prin care a fost admisă în parte
acţiunea formulată de reclamanţi.
Salariul suplimentar pentru anii 2007, 2008, 2009.
Conform art. 30 din Contractul Colectiv de Muncă al
SNTFM CFR Marfa SA: „(1) Pentru munca depusă în cursul unui an calendaristic,
după expirarea acestuia, personalul societăţii poate primi un salariu
suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a
anului respectiv”. Aşa cum este prevăzută în Contractele Colective de Muncă,
clauza nu are caracter obligatoriu.
Ajutorul material cu ocazia Paştelui, Crăciunului şi premierea
de Ziua Feroviarului sunt reglementate de art. 64 din CCM 2007/2008 şi reluate
de acelaşi articol al CCM 2009/2010, cu menţiunea ca în anul 2009 nu se aplică
prevederile art. 64 CCM.
Precizează că înaintea instanţei de fond s-au
administrat înscrisuri doveditoare reprezentând dovada calculării şi acordării
drepturilor băneşti constând în ajutorul material cu ocazia Paştelui,
Crăciunului aferente anilor 2007 şi 2008, prin: state de plată, fişele anuale
analitice de salarii şi dovada plăţii efective a acestor drepturi băneşti prin:
ordine de plată de finanţare a cardurilor de salarii, desfăşurătorul cu toţi
salariaţii înaintat organului bancar pentru virarea în contul personal de
salarii al drepturilor băneşti acordate în temeiul CCM 2007/2008.
Faţă de cele prezentate, apreciază că se impune
admiterea recursului, casarea hotărârii recurate în raport cu criticile
formulate în ceea ce priveşte încălcarea formelor de procedură prevăzute sub
acţiunea nulităţii art. 105 alin. 2 Cod de procedură civilă, dezbătute în
motivele 1 şi 2 din cererea de recurs.
În cazul în care nu vor fi reţinute criticile privind
motivul prevăzut la art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă, solicită admiterea
recursului, admiterea excepţiilor şi modificarea în parte a hotărârii recurate,
cu privire la toate celelalte motive de recurs.
Solicită să se ia act de autoritatea de lucru judecat
cu privire la intimaţii reclamanţi M.E.M. şi M.C.
Pe fondul cauzei, prin reaprecierea materialului
probator administrat şi interpretarea corectă a actelor normative invocate,
precum şi prevederile CCM la nivel de societate, solicită respingerea capetelor
de cerere privind acordarea salariului suplimentar, prima de Ziua Feroviarului,
contravaloarea tichetelor de masă, actualizate cu indicele de inflaţie şi
dobânda legală până la data plăţii efective, ca neîntemeiate, iar în ceea ce
priveşte capătul de cerere privind ajutoarele materiale de Paşte şi Crăciun
2007 şi 2008 solicită respingerea cererii ca fiind lipsită de obiect, cu
cheltuieli de judecată.
De asemenea, solicită acordarea cheltuielilor de
judecată ce se vor face cu judecarea prezentului recurs.
Analizând sentinţa recurată în raport de criticile
formulate, de probele administrate şi de dispoziţiile legale incidente în
cauza, Curtea constată ca recursurile sunt partial intemeiate.
- În ceea ce priveşte excepţia prescriptiei
dreptului la acţiune, Curtea constată ca în cauza de faţă reclamantii
invoca încălcarea de către angajator a clauzelor din CCM care privesc plata
unor drepturi salariale datorate cu ocazia unor evenimente cum sunt cele
de Paste, Craciun, Ziua feroviarului sau plata c/val. tichetelor de masa astfel
ca, în mod corect prima instanţă a constatat că, în
cauză, nu sunt incidente dispoziţiile art. 283 lit. e Codul muncii deoarece pentru
astfel de cauze legiuitorul a prevăzut un termen de prescripţie de 3 ani.
În acest sens sunt şi dispoziţiile art.
166 alin. 1 Codul muncii potrivit cu care „dreptul la acţiune cu privire la
drepturile salariale, precum şi cu privire la daunele rezultate din
neexecutarea în totalitate sau în parte a obligaţiilor privind plata salariilor
se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau
datorate”.
Recurenta pârâta nu a făcut dovada unei
alte situaţii de fapt şi, în condiţiile în care nu a plătit drepturile
salariale prevăzute în contractul colectiv de muncă, reclamantii erau în termen
să solicite plata.
Prin urmare, excepţia prescriptiei
dreptului la acţiune întemeiată pe disp. art. 283 lit. e Codul muncii nu este
întemeiată iar din acest punct de vedere recursul pârâtei este nefondat.
În referire la aceasta prescriptie,
criticile recurentilor reclamanţi sunt intemeiate deoarece instanţa de fond s-a
raportat în mod greşit la data formularii celei de a doua cereri din 22.09.2010
care a fost conexata la prima cerere respectiv cea din 30.04.2010.
Prin urmare termenul de 3 ani trebuia
calculat prin raportare la data primei sesizari a instantei, astfel ca din
perspectiva acestei critici, recursul reclamantilor este intemeiat .
Urmează a fi admis recursul declarat de
reclamanţi şi modificata sentinţa recurată în sensul ca respinge ca prescrise
pretentiile reclamantilor pentru perioada 01.01.2006-30.04.2007.
- În ce priveşte excepţia autoritatii de lucru
judecat:
Recurenta pârâta apreciaza ca trebuia
admisa aceasta exceptie şi faţă de reclamantii M.E. şi M.C., având în vedere ca
prin decizia civilă nr. 64/01.02.2011 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în dosarul civil
nr. 9448/118/2009 s-a dispus în favoarea acestora cu privire la plata primei de Ziua feroviarului pentru
2007, 2008 şi 2009.
Însă verificand sentinţa civilă nr.1133/17.06.2010, se
constată ca Tribunalul nu a acordat acestor reclamanţi drepturi reprezentand
Prima de Ziua feroviarului, iar în recursul declarat împotriva acelei sentinţe
de către reclamanţi nu s-a invocat minus petita, astfel ca prin decizia nr.
64/2011 nu s-a dispus în acest sens.
Pentru aceste considerente, critica
pârâtei referitoare la soluţionarea greşită a exceptiei autoritatii de lucru
judecat în ce-i priveşte pe reclamantii M.E. şi M.C. urmează a fi respinsă ca
nefondată.
De asemenea, nu se poate reţine aceasta
exceptie a autoritatii de lucru judecat pentru drepturile ocazionate de Ziua
feroviarului pentru anul 2009 atata vreme cât aceste pretenţii nu au făcut
obiectul dosarului civil nr. 9448/118/2009.
Din petitul cererii ce a făcut obiectul
dosarului nr. 9448/118/2009 rezultă ca reclamantii au solicitat obligarea
pârâtei la stabilirea, actualizarea în
raport cu rata inflaţiei şi acordarea primei ocazionate de Ziua Feroviarului,
pentru anii 2005-2008.
Prin decizia civilă nr.64/2011 a fost modificata în
parte sentinţa civilă nr. nr.1133 din data de 17 iunie 2010, pronunţată de
Tribunalul Constanţa în dosarul civil nr.9448/11872009 pârâta a fost obligata la
plata către reclamanţi a primei pentru Ziua Feroviarului aferentă anilor 2006
şi 2008 şi a diferenţei de primă pentru anul 2007 în cuantum egal cu salariul corespunzător clasei 1 de
salarizare la nivel de unitate.
Aşadar, excepţia privind autoritatea de lucru judecat
în ce priveşte acordarea primei ocazionate de Ziua Feroviarului, pentru anul
2009 invocata de pârâta prin raportare la decizia
civilă nr. 64/01.02.2011 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în dosarul civil nr. 9448/118/2009,
este nefondată astfel ca şi aceasta critica formulată de pârâta va fi respinsă.
- În ceea ce priveşte criticile pârâtei referitoare la
drepturile solicitate de reclamantii B.A. şi P.G., Curtea constată ca
aceste critici sunt intemeiate deoarece asa cum rezultă din contractele de
muncă incheiate de acestia cu societatea pârâta, pentru perioada anterioara
datei de 01.07.2007 nu sunt indreptatiti la plata vreunei sume de bani.
Astfel, reclamanta B.A. are incheiat
contractul individual de muncă la 01.07.2007 iar P.G. la data de 01.07.2008.
Prin urmare, va fi modificata sentinţa
recurată şi va fi respinsă cererea acestor reclamanţi pentru drepturile
aferente perioadei anterioara datei de 01.07.2007.
- O alta critica ce formeaza obiectul
recursurilor declarate de părţi se refera la temeinicia hotărârii cu privire la
cererea de acordare a drepturilor salariale constând în prime pentru Ziua feroviarului, de Paste şi
de Craciun pentru perioada 2007, 2008, 2009.
- În ceea ce priveşte drepturile salariale reprezentand
prime
de Paste şi de Craciun pentru perioada 2007-2008, Curtea constată ca
s-au depus la dosar atat state de plata cât şi ordinele de plata pentru
alimentarea cardurilor de salarii ale reclamantilor, inscrisuri cu care s-a
făcut dovada ca s-au achitat sumele de bani corespunzatoare primei de Paste
pentru anul 2008 şi primei de Craciun pentru anii 2007 şi 2008.
Aşadar, în condiţiile în care pârâta a
făcut dovada achitarii acestor drepturi prin depunerea inscrisurilor mai sus
mentionate iar reclamantii nu le-au contestat în niciun fel, se constată ca în
mod greşit instanţa de fond a obligat pârâta la plata sumelor corespunzatoare
acestor perioade.
Din aceasta perspectiva, criticile pârâtei
sunt intemeiate.
- În ce priveşte cererea referitoare la primele
de Paşte, Crăciun, Ziua feroviarului pentru anul 2009 nu s-au
administrat probe care să facă dovada că pârâta şi-a respectat obligaţiile din
CCM privind plata drepturilor salariale constând în prime de Paşte, Crăciun,
Ziua feroviarului.
Instanţa de fond a respins pretenţiile
reclamanţilor privind obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale constând
în prime de Paste, Craciun, Ziua feroviarului pentru anul 2009 apreciind
ca nu exista nicio obligatie de acest gen în sarcina pârâtei deoarece în
perioada 01.01.2009-04.06.2009, la nivelul unităţii pârâte, nu a existat un CCM
şi ca un astfel de contract s-a inregistrat ulterior, sub nr. 2584/04.06.2009.
O astfel de interpretare este greşită
deoarece, pentru această perioadă când la
nivelul unităţii pârâte nu exista o reglementare proprie, erau aplicabile
dispoziţiile contractului colectiv de muncă la nivel de grup de unităţi din
transportul feroviar, care este contractul colectiv de muncă imediat superior.
În acest sens sunt dispoziţiile art. 247 Codul Muncii care
stabilesc în mod expres ca „în cazul în care la nivel de angajator, grup de
angajatori sau ramură nu există contract colectiv de muncă, se aplică
contractul colectiv de muncă la nivel superior”.
Deci, nu se poate susţine că pentru perioada în
discuţie ar exista un vid contractual între părţi, contractele colective
încheiate la nivel de grup de unităţi aplicându-se potrivit art. 11 alin. 1
lit. b) din Legea nr. 130/1996 tuturor salariaţilor care fac parte din acel
grup.
Din actele depuse la dosar reiese că la nivelul
grupului de unităţi din transportul feroviar s-a încheiat contractul colectiv
de muncă pentru anii 2006-2008, inregistrat sub nr. 2836/28.12.2006 care prevede
la art. 71:
“ În afara ajutoarelor la care au dreptul potrivit
legii, salariatii vor mai beneficia de următoarele:
-
cu ocazia sărbătorilor
de Paşte şi Crăciun se va acorda salariaţilor un ajutor material stabilit cel
putin la nivelul clasei I de salarizare…
-
pentru Ziua
Feroviarului se va acorda o premiere al cărei cuantum va fi stabilit de Consiliul
de Administraţie, la nivelul clasei 1 de salarizare”.
Acest contract şi-a produs efectele pentru anii 2006 -
2008, însă prin actul adiţional înregistrat la MMFES sub nr. 370/20.06.2008 s-a stabilit
prelungirea efectelor contractului până la 31 ianuarie 2011.
Prin urmare, pentru anul 2009, izvorul normativ al
pretenţiilor reclamanţilor îl constituie CCM încheiat la nivel de grup de
unităţi.
Contractul încheiat la nivel de grup de unităţi era
aplicabil unităţii pârâte în anul 2009, deoarece aceasta este semnatară a
acestui contract – conform anexei 4 punct 3 la acesta, astfel ca executarea
contractului colectiv de muncă este obligatorie potrivit art. 30 alin. 1 din
Legea nr. 130/1996, iar potrivit art. 40 alin. c) din Codul Muncii, angajatorul
are obligaţia să acorde salariaţilor toate drepturile ce decurg din lege, din
contractul colectiv de muncă şi din contractele individuale de muncă.
Nu se poate reţine susţinerea pârâtei în sensul că
prin aceste prevederi s-a creat numai o posibilitate de acordare a acestui
drept şi nu o obligaţie, deoarece prevederile contractului sunt ferme, în acest
sens folosindu-se termenul „…se va acorda salariaţilor o premiere al cărui
cuantum va fi stabilit cel puţin la nivelul clasei 1 de salarizare; …”.
De asemenea faptul că nu există o hotărâre a
Consiliului de Administraţie al societăţii de acordare a acestui drept nu poate
fi interpretat în sensul solicitat de pârâtă, ca inexistenţa dreptului,
deoarece existenţa lui rezultă din clauza contractuală în discuţie, prin hotărâre
putându-se eventual stabili cuantumul acestuia şi nicidecum acordarea sau
neacordarea lui.
Pentru aceste considerente, Curtea va admite recursul
reclamanţilor şi va modifica sentinţa, obligand pârâta la plata c/val primelor
cuvenite de Ziua feroviarului, de paste şi Craciun aferente anului 2009.
- Cât priveşte cererea de acordare a
salariului suplimentar aferent perioadei 2007-2009, Curtea constată ca
în mod corect prima instanţa a dispus obligarea pârâtei la plata acestor sume,
dreptul fiind prevazut de art.30 din Contractul colectiv de muncă la nivel de
grup de unitati.
Acest text prevede că: “pentru munca ireproşabilă
desfăşurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, salariaţii
unităţilor feroviare vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de
bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.”
Din modul de
redactare a textului se observă că acesta nu instituie o facultate, ci o obligaţie în sarcina angajatorului, deşi
acordarea acestui drept este condiţionată de conduita angajatului la locul de
muncă.
În speta dedusă judecăţii, nu s-au administrat probe
din care să rezulte că reclamanţii nu au avut o conduită corespunzătoare la
locul de muncă, sau că ar fi fost sancţionaţi în perioada de referinţă.
Conform art. 243 (1) din Codul Muncii, „executarea
contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părţi”. Art.30 (1) din Legea nr.130/1996 republicată,
dispune: „executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru
părţi”.
Toate apărările pârâtei referitoare la
imposibilitatea constituirii fondului de premiere nu pot înfrânge voinţa comună
a părţilor reliefată în contractul colectiv de muncă, dreptul salarial prevăzut nefiind condiţionat de configurarea prestabilită
a fondului de salariu.
Potrivit
dispoziţiilor art.243 al.1 lit.b din Codul Muncii, executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părţi,
impunându-se parţilor ca si legea, astfel că executarea obligaţiilor care
rezultă din acesta este prevăzută sub sancţiunea atragerii răspunderii părţii
care se face vinovată de neîndeplinirea acestuia.
Prin
art.40 alin.2 din Codul Muncii, raportat la art.243 Codul Muncii, art.155 Codul
Muncii şi art.41 alin.5 din Constituţie, se statuează obligaţia angajatorului
de a acorda salariaţilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul
colectiv de munca aplicabil şi contractelor individuale de muncă, existenţa sau
inexistenţa resurselor financiare neputând avea vreo influenţă asupra
stabilirii sau recunoaşterii drepturilor salariale.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312
cod procedură civilă recursurile vor fi admise, cu consecinţa modificării în
parte a sentinţei civile nr. 3253/31.05.2011 pronunţată de Tribunalul
Constanţa, conform dispozitivului prezentei decizii.
Decizia
civilă nr. 73/CM/30.01.2012
Dosar
nr. 5404/118/2010
Judecător redactor Mariana
Bădulescu | 
